BusinessMagazin

Tag: Cifre

  • Cifre nemiloase: statul încasează anual pentru gazul din Marea Neagră redevenţe de doar 30 milioane de dolari pentru 1,36 mld. metri cubi de gaze extrase, adică 10% din producţia de gaze totală a României

    „În anul 2017, din Marea Neagră a fost extrasă o cantitate de 1,36 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Pentru producţia de gaze naturale din Marea Neagră a fost încasată, sub formă de redevenţă în anul 2017, suma de 116,4 milioane de lei (25 de milioane de euro, respectiv 29 de milioane de dolari)“, au precizat reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), gestio­narul tuturor bogăţiilor din subsolul României.
     
    În total, exclusiv din producţia de gaze naturale, care a fost de 13,5 miliarde de metri cubi anul trecut, statul român a încasat 798,2 milioane de lei (175 de milioane de euro, 197 de milioane de dolari).
     
    „În acest moment, pentru producţia de gaze naturale din Marea Neagră nu se plăteşte o redevenţă diferită faţă de cea aferentă gazelor produse onshore“, au mai precizat reprezentanţii ANRM.
     

  • Cât de bolnavă este economia Turciei? Inflaţia riscă să depăşească 20%, datoria se propagă peste tot în economie, iar în 2019 poate veni recesiunea. Cum arată cifrele faţă de România

    Deşi din toate părţile vin avertismente – agenţiile de rating au trimis calificativele ţării în „junk”, categorie nerecomandată pentru investiţii, analiştii spun că activele turceşti au devenit netranzacţionabile sau că băncile nu vor mai rezista mult şocului valutar, iar costurile de finanţare ale guvernului cresc -, locotenenţii pe care-i are la  guvernare preşedintele Erdogan spun că ei nu văd niciun risc: economia stă pe fundaţii solide.
     
    Cât poate rezista în picioare o economie sau o naţiune cu o inflaţie de peste 15%? S&P, o agenţie de rating americană, apreciază că inflaţia va sări la 20% anul viitor, când economia se va contracta accentuat. Steve Hanke, un economist care a ajutat la reformarea sistemelor monetare din, printre altele, Bulgaria, Bosnia, Muntenegru, Estonia şi Rusia, oferă cifre şi mai dramatice pentru inflaţie. „În prezent, măsor inflaţia cu date de mare frecvenţă, iar pentru Turcia mi-a ieşit o inflaţie anuală de 101%. Niciodată n-a mai fost aşa de mare”, a explicat Hanke pentru CNBC.
     
    Lira turcească s-a devalorizat cu aproximativ 40% faţă de dolar de la începutul anului, împinsă în jos de presiunile create de sancţiuni comerciale aplicate reciproc de SUA şi Turcia, de tensiunile diplomatice dintre cele două state aliate în NATO, şi de retragerea investitorilor de pe o piaţă unde Erdogan încearcă să preia controlul politicii monetare, iar banca centrală nu-şi apără independenţa. Erdogan nu permite creşterea dobânzilor, de care investitorii ar avea nevoie pentru atenuarea efectelor inflaţiei, pentru că dobânzile mai mari ar pune în pericol creşterea economică bazată pe datorie promovată de guvern.
     
    „Prăbuşirea lirei care a început în mai, pare că va împinge sigur economia spre o criză bancară”, apreciază Jason Tuvey, analist la Capital Economics.
     
    S&Pa retrogradat calificativul datoriilor turceşti în categoria „junk”, nerecomandată pentru investiţii, înainte de intensificarea crizei lirei de către sancţiunile americane, stârnind îngrijorări privind rezistenţa sistemului bancar al Turciei.
     

  • Donald Trump: “Dacă nu aş mai fi preşedinte, piaţa bursieră s-ar prăbuşi”

    “Dacă aş fi pus vreodată pus sub acuzare, consider că piaţa bursieră s-ar prăbuşi. Cred că toată lumea ar fi foarte săracă”, a declarat preşedintele în cadrul unui interviu publicat joi de Fox News.

    “Pentru că, fără a sta pe gânduri, veţi observa cifre pe care inversate n-o să le consideraţi reale”, a mai afirmat Trump, reamintind de reducerea taxelor.

    Până la momentul actual, bursa de valori nu a fost puternic afectată de punerea sub acuzare a fostului şef de campanie electorală a lui Trump, Paul Manafort şi de decizia fostului avocat al preşedintelui SUA, Michael Cohen, de a pleda vinovat în faţa unei instanţe din Manhatten.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Topul afacerilor din semestrul I e dominat de servicii şi comerţ, doar 4 sectoare pe minus

    Aşezate în ordine descrescătoare, evoluţiile cifrelor de afaceri raportate de Institutul Naţional de Statistică – INS – pentru perioada ianuarie-iunie 2018 arată maxime de +56% în activităţile de servicii anexe extracţiei, de +35,9% în transporturile aeriene şi de +35,4% în serviciile informatice.

    Urmează un grup de 7 domenii cu creşteri de peste 20% – în ordine: repararea de maşini şi instalaţii, comerţul angro cu produse agricole şi animale vii, cocseriile şi rafinăriile, industria chimică, comerţul cu motociclete, comerţul online şi serviciile-suport pentru întreprinderi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • #roMânia Generaţia UITATĂ ACASĂ. Viitorul scris de părinţii care ÎŞI ABANDONEAZĂ copiii: A ales asistentul maternal în locul mamei

    Conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în 2017, aproape 95.000 de copii aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate, adică cu 10.000 mai mulţi faţă de anul 2010, când erau 84.084. Dintre aceştia,  peste 17.400 de copii au ambii părinţi plecaţi peste hotare şi 64.701, un singur părinte plecat.

    Doar că la fel ca şi în cazul oamenilor plecaţi, datele oficiale sunt dublate de realitate.

    “Datele obţinute de la Inspectoratele Şcolare Judeţene, indicând un număr de 212.352 de copii cu părinţii plecaţi în străinătate, arată că statisticile având ca sursă Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului surprind doar o parte din dimensiunea reală a fenomenului. Adăugând, la cifrele furnizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene, atât copiii de vârstă antepreşcolară şi preşcolară, cât şi copiii neînscrişi la şcoală (ori cei aflaţi în abandon şcolar) estimăm că numărul total al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate se ridică la aproximativ 250.000 la nivel naţional”, arată datele de la Asociaţia Salvaţi Copiii.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Prognoza reduce creşterea PIB din acest an de la 6,1% la 5,5%

    Pentru 2019 cursul mediu estimat este de 4,62 lei/euro, pentru 2020 de 4,60 lei/euro, iar în 2021 euro ar putea ajunge la 4,58 lei. În toate aceste trei cazuri, cifrele sunt neschimbate faţă de prognoza din primăvară.

    Banca Naţională a anunţat joi un curs de 4,65 lei/euro.

    În schimb, inflaţia medie anuală pentru 2018 a fost revizuită în creştere, de la 2,8% în ultima prognoză la 4,7%, urmând ca în următorii doi ani să scadă la 2,8% (faţă de 2,5%) în 2019 şi la 2,5% (faţă de 2,4%) în 2021.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prognoza reduce creşterea PIB din acest an de la 6,1% la 5,5%

    Pentru 2019 cursul mediu estimat este de 4,62 lei/euro, pentru 2020 de 4,60 lei/euro, iar în 2021 euro ar putea ajunge la 4,58 lei. În toate aceste trei cazuri, cifrele sunt neschimbate faţă de prognoza din primăvară.

    Banca Naţională a anunţat joi un curs de 4,65 lei/euro.

    În schimb, inflaţia medie anuală pentru 2018 a fost revizuită în creştere, de la 2,8% în ultima prognoză la 4,7%, urmând ca în următorii doi ani să scadă la 2,8% (faţă de 2,5%) în 2019 şi la 2,5% (faţă de 2,4%) în 2021.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Mihai Bandraburu: „In-work poverty” sau cum poţi sărăci muncind

    Activitatea noastră de zi cu zi se bazează mult pe statistici. Pe cifre. Trăim într-o lume a cifrelor. Am dezvoltat tot felul de modele de analiză, sprijinite de platforme informatice complexe, pentru a înţelege mai în profunzime ce se întâmplă. Suntem într-o permanentă căutare de soluţii pentru a ne ne dezvolta mai mult. Până aici totul este OK.

    Însă cifrele sunt şi foarte înşelătoare, dacă nu ştim să trecem dincolo de ele şi dacă ne limităm la imaginea pe care acestea o creează. Statisticile arată o tendinţă şi spun că lucrurile se îndreaptă într-o anume direcţie. Statisticile nu traduc însă ce se află dincolo de cifre; aici întervin analiştii, care, cu metode specifice extrag adevărul din cifrele înregistrate.

    Cu cifrele poţi manipula sau dezinforma. Voit sau nevoit. Spre exemplu: o autoritate / guvern îşi doreşte o imagine bună şi anunţă că şomajul a scăzut într-o anumită zonă, de la 5% la 2% (exemplu luat la întâmplare). Acest lucru este parţial adevărat. Corect spus este: şomajul a scăzut cu 3%, raportat la numărul persoanelor înregistrate în plată, la şomaj. Dar persoanele care au ieşit din orice formă de plată, acestea în ce statistică sunt incluse?

    Odată ieşiţi din sistem, ei nu mai sunt număraţi. Pentru statistică, ei nu mai există. Şi, dintr-o dată, realitatea economică şi socială pare mult mai roz. Faptul că cifrele arată că şomajul este în scădere nu înseamnă că în realitate situaţia nu stă din ce în ce mai rău.

    Cunosc astfel de persoane care nu mai beneficiază de niciun fel de indemnizaţie socială din partea statului şi care sunt ajutate de multă vreme de cei dragi. Au făcut toate eforturile pentru a găsi de muncă, dar au o vârstă, iar mentalitatea locului este că de la 40 de ani eşti prea bătrân pentru a munci; ca atare, nu au reuşit să găsească un job. Pe aceştia nu-i vede şi nu-i numără nimeni. În aceste situaţii, statistica nu exprimă o realitate!

    Cifrele care indică creşterea activităţii economice, producţia industrială, exporturile pot fi la fel de înşelătoare în a prezenta realitatea. Citeam recent informaţii despre parametrii economiei băcăuane şi articolul menţiona că majoritatea cifrelor sunt în creştere. Foarte bine! Însă trebuie să spunem şi adevărul: există două feluri de dezvoltare economică. Pe de o parte, există firme mici şi medii în număr mare, dezvoltate, acestea având şi o capacitate sporită de a absorbi forţă de muncă, situaţie în care bunăstarea realizată la nivelul regiunii este împărţită între mai mulţi. Pe de altă parte, există şi situaţia existenţei câtorva firme mari, cu management performant şi cifră de afaceri foarte mare, iar restul firmelor mici şi mijlocii se luptă pentru supravieţuire. În acest caz, bunăstarea se concentrează în câteva locuri şi nu se distribuie pe orizontală, în teritoriu.

    Cea de-a doua situaţie se aplică judeţului Bacău. Avem câteva firme de excepţie, cu care ne mândrim (Dedeman, Aerostar, Agricola Internaţional, Elmet, Pambac) şi în rest multe firme cu probleme de existenţă. Oricâtă bunăvoinţă umană şi implicare ar demonstra companiile mai sus menţionate, ele nu pot absorbi decât parţial forţa de muncă locală.

    Un oraş şi un judeţ se dezvoltă astfel asimetric, dezordonat şi fenomenul poate genera iluzia că lucrurile merg bine, când de fapt nu este aşa. Situaţia de la Bacău poate fi extrapolată în multe judeţe din România, de aceea se impune tot mai mult să discutăm despre regionalizare, despre cum putem crea bunăstare de care să beneficeze cât mai mulţi oameni.

    Statisticile, cifrele au evident limitările lor. Ca şi testele psihologice. De aceea, în medicină, psihologie, asistenţă socială nu se poate pune un diagnostic sau să se facă recomandări până când situaţia nu este abordată complex, multidisciplinar. Abia atunci se reduce foarte mult riscul de a scăpa informaţii vitale sau de a vedea unilateral realitatea.

    Ce este in-work poverty? Expresia se traduce prin faptul că deşi ai job, veniturile obţinute din muncă au devenit insuficiente pentru traiul de zi cu zi.

    Este un fenomen în tot mai mare creştere la noi în ţară, mascat de cifre şi statistici economice pozitive. Acest fenomen indică o polarizare a bogăţiei în România: bunăstarea este în creştere, dar se distribuie la un segment mic de populaţie, restul scufundându-se într-o spirală a sărăciei şi a împrumuturilor continue pentru a putea ajunge la luna următoare.

    Această dezvoltare nu este una sustenabilă şi dezechilibrează foarte mult o ţară atunci când sunt diferenţe economice mari între regiuni. E ca şi cum un avion ar fi supraîncărcat pe o parte, greutatea nefiind distribuită în mod egal pe ambele planuri.

    Polarizarea bogăţiei, dacă se face prin muncă, nu este rea în sine. Dacă o firmă sau o comunitate îşi doreşte mai mult de la viaţă şi munceşte pentru a-şi atinge visul, atunci este normal şi firesc să existe diferenţe între oameni, între regiuni. Până la urmă, munca şi hotărârea de a reuşi trebuie să facă diferenţa.

    Politic, economic şi strategic, în cadrul aceloraşi graniţe, diferenţele socio-economice între regiuni trebuie tratate cu multă atenţie, pentru că o regiune săracă va conduce la un exod de forţă de muncă în regiunile bogate sau în exteriorul ţării, va crea probleme sociale sporite, ceea ce va dezechilibra în final şi regiunile dezvoltate economic.

    Uniunea Europeană a conştientizat acest pericol şi în consecinţă a alocat fonduri structurale nerambursabile de coeziune cu scopul de a reduce disparităţile dintre regiuni.

    Sărăcia prin muncă este din păcate un fenoment tot mai extins în regiunea Nord-Est a ţării. Lipsa investiţiilor, a locurilor de muncă face ca salariile multor oameni să se aşeze la nivelul salariului minim pe economie sau un pic deasupra, ceea ce îi pune în dificultate; nu îşi pot întreţine în mod real, decent, familiile. Sunt multe familii în care doar un singur membru aduce venituri în casă.

    Eu cred că nu este nimic mai demotivant pentru cineva de bună credinţă ca situaţia în care constată că prin muncă abia îşi duce traiul până luna viitoare!

    Iar dacă cel care munceşte este demotivat, cum vor mai îmbrăţişa copiii lui ideea că munca este soluţia pentru toate dorinţele, cei care se pregătesc ca într-o zi să intre pe piaţa forţei de muncă?

  • (P) Pfeifer & Langen oferă clientilor industriali şi casnici toate sortimentele de zahăr de care au nevoie

    • Compania este cel de-al treilea mare producător şi distribuitor de zahăr din Germania, prezent astăzi în 11 ţări europene.
    • În 2016, afacerile companiei au dus la înregistrarea unei cifre de afaceri de peste 1 miliard de euro.
    • Cu o istorie de 150 de ani,  compania Pfeifer & Langen produce şi distribuie zahăr sub marca Diamant.

     

    În 1870, industrialiştii Emil Pfeifer, Eugen Langen şi Valentin Pfeifer pun bazele companiei Pfeifer & Langen prezentă astăzi în 11 ţări din Europa: Germania, Polonia, România, Ucraina, Italia, Slovenia, Grecia, Ungaria, Cehia, Croaţia şi Bulgaria.

    Având în portofoliu brandurile de zahăr Kölner şi Diamant, compania vinde diverse sortimente de zahăr pentru uzul casnic şi industrial, fiind cel de-al treilea mare producător şi distribuitor de zahăr din Germania.

    O scurtă vizită la Pfeifer & Langen

    Cu fabrici de zahăr în mai multe ţări europene, compania Pfeifer & Langen reuşeste să fie aproape de nevoile clienţilor din pieţele în care operează, cu diverse sortimente de zahăr, apreciate de milioane de consumatori. În 2016, afacerile companiei au dus la înregistrarea unei cifre de afaceri de peste 1 miliard de euro.

    Compania pune la dispoziţia clienţilor o gamă variată de produse ideale pentru prepararea mâncărurilor, băuturilor şi deserturilor preferate. Sub mărcile Diamant şi Kölner, compania oferă în Europa diverse specialităţi de zahăr, care se află în preferinţele a milioane de consumatori: zahăr pudră şi pentru decor, zahăr cristal alb şi brun, zahăr gelifiant, zahăr din trestie, dar şi zahăr candel sau siropuri de zahăr.

    Alături de acestea, Pfeifer & Langen furnizează un număr mare de produse industriei prelucrătoare, precum siropuri de zahăr invertit, siropuri de zahăr caramelizat şi sortimente personalizate de zahăr cristal.

    Diamant, prietenul surprizelor dulci

    Cu o istorie de 150 de ani în fabricarea zahărului, compania Pfeifer & Langen aduce pe piaţă marca Diamant.

    Sigla mărcii DIAMANT este formată din două conuri de zahăr înconjurate de arcade colorate în roşu şi albastru închis. Cele două conuri sunt o referinţă grafică la turnurile impunătoare ale Catedralei din Köln, oraşul în care a luat naştere povestea Pfeifer & Langen şi simbolizează diversitatea şi calitatea produselor oferite.

    Cristalul dulce din prăjiturile copilăriei

    Prezente la nivel internaţional, produsele Pfeifer & Langen sunt disponibile şi în România sub marca Diamant, punând la dispoziţia consumatorilor sortimentele nelipsite din bucătărie. Fie că vorbim despre zahărul din prăjiturile care împodobesc mesele de sărbătoare ale românilor sau de linguriţele de zahăr care îndulcesc cafeaua în fiecare dimineaţă, ori de zahărul pudră de pe celebrele gogoşi din copilărie, zahărul Diamant completează perfect fiecare gustare sau băutură dulce din casele românilor. 

    Produse la îndemână

    Dincolo de sortimentele cu care ne-a obişnuit, Pfeifer & Langen continuă să se adapteze fiecărei pieţe de consum pe care îşi desfăşoară activitatea, introducând noi produse născute din dorinţa de a fi cât mai aprope de nevoile consumatorilor săi.

    Produsele Diamant sunt disponibile în România, fiind uşor de găsit în lanţurile de supermarketuri şi hipermarketuri din întreaga ţară.

     

  • Opinie – Bogdan Badea CEO, eJobs: Un blocaj numit dorinţă

    Doar că, mult mai ancoraţi în contextul în care se află, mult mai conectaţi la ce, cum şi cât să ceară şi, poate chiar mai important, mult mai conştienţi de rolul lor în piaţa muncii, candidaţii îşi revendică partea leului. Prinşi într-un tumult din care nu mai ştiu cum să iasă, angajatorii vor soluţii imediate. Că asta înseamnă mai multă creativitate din partea lor, flexibilitate şi o repoziţionare generalizată în raport cu piaţa, cu candidaţii şi cu propriii angajaţi, angajatorii dau dovadă de o deschidere mai mare decât oricând. Pentru că au înţeles că orice zi pierdută îi costă şi orice om bun pe care a pus mâna competiţia mai repede îi costă şi mai mult.

    Efervescenţa de pe piaţa muncii a ajuns la un nivel fără precedent, iar candidaţii sunt într-o poziţie mai privilegiată decât oricând. Ştiu şi ei acest lucru şi au încredere în şansele lor, iar asta le dă o oarecare detaşare atunci când vine vorba de relaţionarea cu potenţialii angajatori.

    Potrivit unui studiu derulat de eJobs România anul trecut, 60% dintre cei intervievaţi erau siguri că ar putea să-şi găsească un job în mai puţin de trei luni, iar 25% credeau că au nevoie de cel mult o lună în acest scop. Ritmul galopant în care s-a creat clivajul între cerere şi ofertă i-a prins oarecum pe nepregătite pe angajatori, care încearcă să recupereze anii în care grija pentru propria reputaţie organizaţională a fost lăsată în plan secund (asta, în cele mai fericite dintre cazuri). Înţeleg acum că nu mai este suficient să ofere salarii; trebuie să ofere şi experienţe profesionale. Nu mai este îndeajuns să promită stabilitate, angajaţii vor şi oportunităţi de dezvoltare. Iar respectul pentru muncă trebuie dublat de respectul pentru viaţa personală a fiecărui om care lucrează în companie.

    Este, deci, poate mai complicat decât oricând să faci angajări în 2018. Mult mai complicat decât este să te angajezi, cel puţin. Cu toate acestea, uşor-uşor, lucrurile încep să se mişte, iar cifrele arată că toate eforturile pe care le depun companiile pentru a-şi găsi mai repede şi mai bine angajaţii potriviţi nu sunt în zadar. În ultimul an, de când a fost introdusă posibilitatea de a programa interviuri de angajare şi de a le confirma cu aplicanţii, eJobs România a înregistrat peste 300.000 de astfel de programări. Cu alte cuvinte, 300.000 de români au fost aduşi mai aproape de un loc de muncă. 300.000 de candidaţi au răspuns la demersurile companiilor care aveau nevoie de ei. Mai clar de atât, asta înseamnă 822 de interviuri programate zilnic. Puse într-un context mai larg, numărul ar putea aproape să acopere numărul de şomeri de la nivel naţional – aproximativ 330.000, la finalul lunii martie, potrivit ANOFM.

    Cifrele acestea vin ca o gură de aer proaspăt pentru acele companii care intraseră într-un blocaj puternic şi în special pentru cele care fac recrutări în masă. Şi, în egală măsură, pentru acei candidaţi care au totuşi dificultăţi în a-şi găsi un loc pe piaţa muncii. Într-un top 5 al domeniilor cel mai active din punctul de vedere al angajărilor (în funcţie de numărul de joburi postate pe ejobs.ro) se află companiile din comerţ şi retail (cu 9.265 de locuri de muncă disponibile pe eJobs), urmate de cele din sectorul prestărilor de servicii (6.529 de joburi), call center şi BPO (4.577 locuri de muncă), industria alimentară (4.383 locuri de muncă), construcţii (4.473 locuri de muncă) sau IT şi telecom (4.227 locuri de muncă).

    Este interesant cum în urmă cu câţiva ani am fi vorbit cu siguranţă despre ce trebuie să facă un candidat pentru a obţine jobul pe care şi-l doreşte. Cum să-şi scrie CV-ul, unde să caute, cum să aplice, cum să se îmbrace la interviu, ce să spună, dar mai ales ce să nu spună pentru a-şi creşte şansele de angajare.

    În 2018, adăugăm o audienţă suplimentară, dar cu nevoi la fel de mari (poate chiar mai mari) de suport şi consiliere – angajatorii. Este firesc să se întâmple aşa, dacă ne gândim că am ajuns la o rată a şomajului de 3,8%, sub media europeană şi cu mult sub media naţională a ultimilor 20 de ani. Au început să se rescrie regulile jocului şi toată lumea încearcă să se adapteze din mers. Doar că volatilitatea pieţei nu e confortabilă pentru nimeni. Astăzi, da, puterea să în mâinile candidaţilor, dar cine ştie ce va aduce ziua de mâine?