BusinessMagazin

Tag: CEDO

  • CEDO: Statul român trebuie să plătească despăgubiri pentru 45 de familii ale victimelor Revoluţiei

     În urma deciziei emise marţi de CEDO, Statul român se face vinovat de încălcarea procedurală a Articolului 2 din Convenţia pentru Drepturile Omului.

    Decizia a fost adoptată cu şase voturi în favoarea acesteia şi unul împotrivă.

    În urma deciziei, Statul român este obligat la plata a 15.000 de euro pentru fiecare din cele 45 de familii care au depus plângere “într-un interval de trei luni, de la data la care verdictul devine final în concordanţă cu Articolul 2 al Convenţiei pentru Drepturile Omului”, la care se adaugă şi taxele de judecată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Angajatorii pot să monitorizeze conversaţiile online ale salariaţiilor

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că angajatorii au dreptul să monitorizeze conversaţiile online ale salariaţiilor în timpul orelor de lucru, informează Wired

    Decizia a fost dată într-un caz referitor la un inginer român, Bogdan Mihai Bărbulescu, care a fost concediat în 2007 pentru folosirea calculatorului de la birou în scopuri personale.

    În 2007 Bărbulescu a fost dat afară pentru încălcarea regulamentului intern al companiei, care interzice folosirea resurselor firmei în scopuri personale. Bărbulescu a răspuns că a folosit serviciul doar în scopuri profesionale. În schimb, angajatorul i-a prezentat un transcript al conversatiilor acestuia, ce conţinea mesaje către fratele şi logodnica sa.

    Bogdan Mihai Bărbulescu a atacat în justiţie decizia angajatorului de a-i desface contractul de muncă, spunând că decizia firmei este incorectă, deoarece angajatorul i-a încălcat dreptul la corespondenţă prin accesarea comunicaţiilor sale, fapt ce contravine Constituţiei şi Codului Penal.

    Judecătorii CEDO au găsit că nu este nerezonabil ca un angajator să vrea să verifice dacă salariaţii săi îşi fac treaba în timpul orelor de muncă.

    Decizia CEDO ar putea avea ramificaţii asupra modului în care angajaţii comunică la birou.

  • CEDO a confirmat complicitatea Poloniei în programul de extrădări judiciare ale CIA

    Curtea de la Strasbourg a stabilit în iulie că Guvernul Poloniei a colaborat cu CIA şi a înfiinţat instalaţia secretă de detenţie de la baza militară Stare Kiejkuty.

    CEDO a apreciat totodată că Polonia a eşuat să lanseze o anchetă adecvată cu privire la încălcarea drepturilor omului în cazul a doi bărbaţi, care au fost torturaţi în închisoarea secretă a CIA în 2002 şi 2003.

    Polonia a contestat decizia din iulie în apel, la Marea Cameră de cinci judecători a Curţii, în octombrie. Guvernul aflat la putere atunci a argumentat că Procuratura a lansat în 2008 o anchetă penală cu privire la presupuse abuzuri, iar investigaţia este în curs.

    Însă judecătorii au respins marţi cererea, decizia din iulie rămânând astfel definitivă.

    Acest lucru obligă actualul Guvern polonez să acţioneze rapid împotriva oficialilor polonezi implicaţi.

    Potrivit unor critici, Guvernul de la Varşovia recurge la tactici prin care trage de timp, schimbând în mod repetat procurorii şi invocând “securitatea naţională” pentru a ascunde investigaţia.

    Potrivit Euronews, Polonia a fost de acord, miercuri, să plătească compensaţii în valoare de 230.000 de euro celor doi bărbaţi deţinuţi în închisoarea CIA pe teritoriul polonez.

    Decizia CEDO va spori totodată presiunea asupra celorlalte state europene să pună capăt secretului în care şi-au înconjurat implicarea în programul global CIA al închisorilor secrete – instituit după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 -, inclusiv România.

    Washingtonul a recunoscut că zeci de deţinuţi au fost supuşi torturii, în întreaga lume, fără să se obţină în schimb informaţii folositoare.

  • CEDO a clasat o plângere depusă de către Timoşenko împotriva fostei puteri ucrainene proruse

    Judecătorii europeni s-au pronunţat asupra unei plângeri depuse împotriva fostei puteri ucrainene de către fosta reprezentantă a “revoluţiei portocalii” din 2004, în care aceasta afirma că procedura penală angajată împotriva sa în 2011, pentru abuz de putere, era “motivată de consideraţii politice şi constituie un abuz al sistemului penal”.

    Timoşenko, condamnată în august 2012 la şapte ani de închisoare pentru abuz de putere, a petrecut peste doi la închisoare, după care a fost eliberată pe 22 februarie 2014, în ziua prăbuşirii regimului preşedintelui Viktor Ianukovici, inamicul ei jurat de zece ani.

    După schimbarea regimului la Kiev, noile autorităţi proeuropene au trimis judecătorilor de la Strasbourg, în mai 2014, o “declaraţie” prin care admiteau caracterul politic al procedurilor împotriva fostului premier şi recunoşteau că această procedură a constituit o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a precizat Curtea, într-un comunicat.

    În condiţiile în care Timoşenko a “acceptat termenii” acestei declaraţii, CEDO a considerat acest lucru drept echivalentul unei “soluţionări amiabile implicite între părţi” şi a radiat plângerea de pe rol.

    În aprilie 2013 – pe când Ianukovici se afla încă la putere la Kiev, iar Timoşenko în închisoare -, CEDO s-a pronunţat asupra unei plângeri depuse anterior de către fostul premier. Curtea a condamnat, atunci, Kievul, apreciind în unanimitate că plasarea ei în detenţie provizorie, în 2011, a fost “ilegală şi arbitrară”.

  • CEDO condamnă Rusia pentru sancţionarea “disproporţionată” a doi lideri ai opoziţiei

    Aleksei Navalny şi Ilia Iaşin, doi lideri ai opoziţiei, au fost arestaţi după participarea, pe 5 decembrie 2011, la un miting autorizat în semn de protest faţă de nereguli electorale.

    Cei doi activişti au fost condamnaţi la 15 ore de închisoare pentru “neascultarea unui ordin legitim al poliţiei”.

    Navalnîi este cunoscut pentru că militează activ împotriva corupţiei şi are un blog foarte popular. Iaşin conduce mişcarea politică Solidarnosc.

    CEDO a stabilit că Rusia a încălcat dreptul celor doi activişti la un proces echitabil, fixând sancţiuni “disproporţionate” comparativ cu infracţiunile constatate.

    Rusia a fost condamnată la plata a câte 26.000 de euro celor doi politicieni ruşi.

  • CEDO condamnă Republica Moldova pentru invocarea în exces a imunităţii juridice pentru Vladimir Voronin

    Este prima dată când CEDO este sesizată pentru a se pronunţa privind imunitatea unui preşedinte în exerciţiu.

    Instanţa de la Strasbourg a fost sesizată de lideri ai opoziţiei de la Chişinău, care l-au acuzat de calomnie, în intervalul 2004 – 2007, pe preşedintele de la acea vreme, comunistul Vladimir Voronin.

    Voronin l-a acuzat pe unul dintre liderii opoziţiei că era membru KGB, iar pe altul că a creat un sistem mafiot.

    Instanţele din Republica Moldova au stabilit că Voronin beneficia de imunitate prezidenţială.

    Însă CEDO a apreciat că justiţia din Republica Moldova nu a menţinut un “echilibru corect” între necesitatea protejării libertăţii de exprimare a preşedintelui şi “interesul reclamanţilor de a obţine un răspuns motivat la sesizări”.

    Justiţia din Republica Moldova ar fi trebuit să analizeze dacă preşedintele a făcut “afirmaţii calomnioase”, a stabilit CEDO.

    Potrivit Unimedia, CEDO a stabilit că liderul Partidului Liberal, Vitalia Pavlicenco, trebuie să primească daune de 3.600 de euro şi 5.289 de euro pentru cheltuieli.

  • România, obligată de CEDO să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei

    Marea Cameră a CEDO a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, anunţă APADOR-CH.

    Deşi dosarul uneşte trei cazuri, decizia îi face dreptate şi lui Marin Stoica, reprezentant de avocatul APADOR-CH Diana Hatneanu, după ce CEDO se pronunţase deja în 2012 în favoarea celorlalţi doi petenţi.

    “Cetăţeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore şi bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alţi protestatari. De frică a fugit atunci şi nu a mai ieşit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, aşa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârşit cercetările în acest dosar au început să avanseze”, se arată în comunicatul APADOR-CH.

    După opt ani de anchete, declaraţii, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.

    La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost omorât, şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită “Mocanu şi alţii contra României”. Reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Plângerea lui Marin Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

    În 2012 CEDO le-a dat câştig de cauză Ancăi Mocanu şi Asociaţiei 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în ţară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în faţa Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013.

    “După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptible ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv dosarul Revoluţiei (Asociaţia 21 Decemberie 1989 v. România). Acum, trebuie întrepinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

    Potrivit deciziei CEDO de miercuri, “toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.

    “Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente”, notează CEDO.

    Curtea mai apreciază că “timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere”.

    Marea Cameră a CEDO a decis, miercuri, ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu suma de 30.000 de euro, menţinând decizia din 13 noiembrie 2012, pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţie.

    CEDO a concluzionat că Asociaţia “21 Decembrie 1989” nu a cerut daune în timp util.

    Totodată, prin decizia de miercuri, lui Marin Stoica îi revin daune morale de 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

    În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, statul român trebuie să le plătească Ancăi Mocanu şi Asociaţiei “21 Decembrie 1989” suma de 2.200 de euro, iar lui Marin Stoica suma de 9.868,92 euro, care îi va fi remisă direct Dianei Hatneanu.

  • România, obligată de CEDO să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei

    Marea Cameră a CEDO a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, anunţă APADOR-CH.

    Deşi dosarul uneşte trei cazuri, decizia îi face dreptate şi lui Marin Stoica, reprezentant de avocatul APADOR-CH Diana Hatneanu, după ce CEDO se pronunţase deja în 2012 în favoarea celorlalţi doi petenţi.

    “Cetăţeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore şi bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alţi protestatari. De frică a fugit atunci şi nu a mai ieşit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, aşa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârşit cercetările în acest dosar au început să avanseze”, se arată în comunicatul APADOR-CH.

    După opt ani de anchete, declaraţii, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.

    La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost omorât, şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită “Mocanu şi alţii contra României”. Reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Plângerea lui Marin Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

    În 2012 CEDO le-a dat câştig de cauză Ancăi Mocanu şi Asociaţiei 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în ţară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în faţa Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013.

    “După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptible ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv dosarul Revoluţiei (Asociaţia 21 Decemberie 1989 v. România). Acum, trebuie întrepinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

    Potrivit deciziei CEDO de miercuri, “toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.

    “Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente”, notează CEDO.

    Curtea mai apreciază că “timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere”.

    Marea Cameră a CEDO a decis, miercuri, ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu suma de 30.000 de euro, menţinând decizia din 13 noiembrie 2012, pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţie.

    CEDO a concluzionat că Asociaţia “21 Decembrie 1989” nu a cerut daune în timp util.

    Totodată, prin decizia de miercuri, lui Marin Stoica îi revin daune morale de 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

    În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, statul român trebuie să le plătească Ancăi Mocanu şi Asociaţiei “21 Decembrie 1989” suma de 2.200 de euro, iar lui Marin Stoica suma de 9.868,92 euro, care îi va fi remisă direct Dianei Hatneanu.

  • CEDO: Fostul şef PSD Gorj Mischie, despăgubit cu 3.000 de euro pentru sentinţa în cazul introducerii unei arme în ţară

    Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a notat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) l-a condamnat pe Mischie, în condiţiile în care acesta fusese achitat de două instanţe inferioare, fără a audia direct unii martori.

    Astfel, a constatat CEDO, a fost încălcat articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ce prevede dreptul la un proces echitabil.

    Nicolae Mischie trebuie să primească de la statul român daune morale de 3.000 de euro, a decis CEDO.

    Fostul preşedinte al CJ Gorj a fost acuzat de contrabandă cu arme după ce fostul prefect de Gorj Pantelimon Manta a declarat, în noiembrie 2003, că, în timpul unei vizite oficiale făcute în 1997, în Elveţia, ar fi fost rugat de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean să îi introducă o parte din armă prin vamă. Manta a precizat că a refuzat, iar Mischie şi-ar fi trecut singur arma, fără să o declare la vamă. Procurorii gorjeni au deschis o anchetă şi, după două zile, au dispus neînceperea urmăririi penale. Dosarul a fost redeschis ulterior, iar ancheta a fost preluată de procurori bucureşteni şi craioveni, care au retrimis dosarul la instanţă.

    Mischie a spus că în 9 februarie 2003 a intrat în ţară cu arma “în sacoşă” şi că, “fiind duminică”, nu i s-ar fi cerut în mod expres să facă declaraţia vamală. De altfel, fostul şef al CJ Gorj a arătat că ştia că este necesar să se prezinte la Poliţie pentru autorizaţie şi că exista posibilitatea vămuirii în localitatea de domiciliu. Din acest motiv, el s-a prezentat două săptămâni mai târziu, la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj. Nicolae Mischie a arătat că arma era defectă când a cumpărat-o, motiv pentru care a lăsat-o la reparat, obiectul fiindu-i predat şase ani mai târziu.

    Magistraţii Tribunalului Gorj şi cei ai Curţii de Apel Craiova i-au aplicat lui Mischie doar o amendă administrativă, după ce au considerat că fostul preşedinte al Consiliul Judeţean Gorj a comis doar o contravenţie.

    Procurorii au contestat soluţia Curţii de Apel Craiova la instanţa supremă.

    Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au condamnat, în aprilie 2007, pe Nicolae Mischie, la un an de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Magistraţii au dispus şi confiscarea armei respective.

    Înainte de pronunţare, Nicolae Mischie le-a declarat magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că a cumpărat această armă “din snobism vânătoresc”, că, oricum, era “una rudimentară, destul de ieftină”. Pe de altă parte, el a adăugat că de când a cumpărat această armă, în 1997, şi până la introducerea ei efectivă în ţară, în 2003, s-a lăudat cu ea prietenilor.

    Nicolae Mischie a fost încarcerat în 18 martie 2013, după ce ICCJ l-a condamnat definitiv la patru ani de închisoare pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Mischie a fost anchetat în 2004 şi trimis în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie pentru că, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, i-ar fi cerut omului de afaceri Clement Mocanu să îi renoveze vila din Târgu Jiu, moştenită de la o mătuşă, în schimbul facilitării accesului acestuia la o serie de contracte cu unităţile din minerit şi energie.

    În mai anul acesta, Mischie a fost eliberat condiţionat, printr-o decizie a Tribunalului Gorj.

  • CEDO condamnă Polonia pentru “complicitate” în cazul închisorilor CIA

     Varşovia a fost condamnată pentru rolul său în actele de tortură la care au fost supuşi, pe teritoriul său între 2002 şi 2003, un palestinian şi un saudit, înainte de a fi transferaţi la baza americană de la Guantanamo, unde sunt deţinuţi şi în prezent.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro