După zece ani de proiectare, în ’88 era omologat monstrul „DAC 120 DE” cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântărea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Tag: camion
-
Motivele pentru care un tânăr angajat al Google locuieşte într-un camion în parcarea companiei
Brandon este un tânăr în vârstă de 23 de ani din Massachusetts care s-a mutat anul acesta în Bay Area din San Francisco pentru a lucra ca inginer software la Google. El nu a vrut să se mute într-un apartament din San Francisco, unde avea de plătit o chirie la suprapreţ. A preferat să se mute într-un camion pe care l-a parcat în parcarea companiei.Ideea i-a venit lui Brandon (care nu a vrut să îşi comunice numele complet pentru a-şi păstra intimitatea în campus) după ce a participat la un program de internship la Google vara trecută, perioadă în care a locuit în cea mai ieftină variantă de casă oferită de companie: a locuit atunci cu alte trei persoane, într-un apartament cu două dormitoare, pentru circa 65 de dolari pe noapte (aproximativ 2.000 de dolari pe lună), a declarat el publicaţiei Business Insider.A început atunci să se gândească la locuitul într-un camion, în contextul în care ştia că avea să se întoarcă să lucreze full time în San Francisco. Un an şcolar mai târziu, a cumpărat un Ford din 2006 ce l-a costat 10.000 de dolari, pe care i-a plătit din bonusul de angajare. Proiectul lui a ajuns la ”break-even” pe 21 octombrie, potrivit blogului pe care l-a lansat odată cu cumpărarea rulotei, ”Thoughts from Inside the Box” (Gânduri din interiorul cutiei, n.red).Costul fix pe care îl are de plătit este asigurarea camionului – 121 de dolari pe lună; nu are nevoie de electricitate, iar factura de telefon este plătită de companie. ”Nu am nimic care trebuie conectat la priză”, explică el pe blogul său. ”Camionul are câteva dispozitive de iluminare în plafon şi mai am o lampă cu baterie pe care o folosesc noaptea. Mai am un pachet de baterii pe care le încarc la muncă în fiecare zi şi pe care le folosesc ca să-mi încarc căştile şi mobilul în timpul nopţii. Laptop-ul rezistă pe parcursul unei nopţi după o singură încărcare, astfel că este suficient să îl încarc la muncă.”Spaţiul este minimalist, spune el. ”Principalele obiecte pe care le am aici sunt un pat, un dulap şi o bară pe care am construit-o ca să îmi agăţ hainele. În afară de asta, am câteva animale împăiate, în rest nu prea mai e nimic altceva aici.”Mănâncă şi face duş în campusul Google – ia micul dejun, prânzul şi cina la muncă şi face duş în fiecare dimineaţă la duşurile aflate în sala de sport a companiei.”Ţinta mea este să economisesc circa 90% din veniturile mele şi să folosesc banii pentru investiţii şi pentru plata împrumuturilor pentru studii pe care le-am accesat”, spune el.A absolvit cu o valoare a împrumuturilor pentru studii de 22.434 de dolari şi a plătit 16.449 de dolari din această sumă după patru luni de economisiri. ”Cred că voi reuşi să plătesc restul sumei în următoarele şase luni şi voi economisi astfel mii de dolari, planul standard era să plătesc în următorii 10-20 de ani”.În plus, faptul că nu trebuie să plătească o chirie i-a permis să cineze la restaurante bune şi să se bucure de San Francisco mai mult decât dacă ar fi optat pentru traiul într-un apartament. Un alt beneficiu este că drumul până la birou îi ia câteva secunde – oriunde altundeva ar fi locuit, i-ar fi luat câteva zeci de minute să ajungă la birou prin traficul din San Francisco.Stilul acesta de viaţă nu i-a adus nicio problemă – singura pe care o menţionează este un control din partea paznicilor campusului după ce s-a întors ”acasă” târziu de la o petrecere.Potrivit The Independent, Google nu a comentat în legătură cu decizia tânărului de a locui în campus.Nu ştie cât timp va locui în camion. ”Până acum au trecut cinci luni de când trăiesc aşa şi nu văd niciun motiv pentru care să mă opresc în curând,” spune tânărul. -
Motivele pentru care un tânăr angajat al Google locuieşte într-un camion în parcarea companiei
Brandon este un tânăr în vârstă de 23 de ani din Massachusetts care s-a mutat anul acesta în Bay Area din San Francisco pentru a lucra ca inginer software la Google. El nu a vrut să se mute într-un apartament din San Francisco, unde avea de plătit o chirie la suprapreţ. A preferat să se mute într-un camion pe care l-a parcat în parcarea companiei.Ideea i-a venit lui Brandon (care nu a vrut să îşi comunice numele complet pentru a-şi păstra intimitatea în campus) după ce a participat la un program de internship la Google vara trecută, perioadă în care a locuit în cea mai ieftină variantă de casă oferită de companie: a locuit atunci cu alte trei persoane, într-un apartament cu două dormitoare, pentru circa 65 de dolari pe noapte (aproximativ 2.000 de dolari pe lună), a declarat el publicaţiei Business Insider.A început atunci să se gândească la locuitul într-un camion, în contextul în care ştia că avea să se întoarcă să lucreze full time în San Francisco. Un an şcolar mai târziu, a cumpărat un Ford din 2006 ce l-a costat 10.000 de dolari, pe care i-a plătit din bonusul de angajare. Proiectul lui a ajuns la ”break-even” pe 21 octombrie, potrivit blogului pe care l-a lansat odată cu cumpărarea rulotei, ”Thoughts from Inside the Box” (Gânduri din interiorul cutiei, n.red).Costul fix pe care îl are de plătit este asigurarea camionului – 121 de dolari pe lună; nu are nevoie de electricitate, iar factura de telefon este plătită de companie. ”Nu am nimic care trebuie conectat la priză”, explică el pe blogul său. ”Camionul are câteva dispozitive de iluminare în plafon şi mai am o lampă cu baterie pe care o folosesc noaptea. Mai am un pachet de baterii pe care le încarc la muncă în fiecare zi şi pe care le folosesc ca să-mi încarc căştile şi mobilul în timpul nopţii. Laptop-ul rezistă pe parcursul unei nopţi după o singură încărcare, astfel că este suficient să îl încarc la muncă.”Spaţiul este minimalist, spune el. ”Principalele obiecte pe care le am aici sunt un pat, un dulap şi o bară pe care am construit-o ca să îmi agăţ hainele. În afară de asta, am câteva animale împăiate, în rest nu prea mai e nimic altceva aici.”Mănâncă şi face duş în campusul Google – ia micul dejun, prânzul şi cina la muncă şi face duş în fiecare dimineaţă la duşurile aflate în sala de sport a companiei.”Ţinta mea este să economisesc circa 90% din veniturile mele şi să folosesc banii pentru investiţii şi pentru plata împrumuturilor pentru studii pe care le-am accesat”, spune el.A absolvit cu o valoare a împrumuturilor pentru studii de 22.434 de dolari şi a plătit 16.449 de dolari din această sumă după patru luni de economisiri. ”Cred că voi reuşi să plătesc restul sumei în următoarele şase luni şi voi economisi astfel mii de dolari, planul standard era să plătesc în următorii 10-20 de ani”.În plus, faptul că nu trebuie să plătească o chirie i-a permis să cineze la restaurante bune şi să se bucure de San Francisco mai mult decât dacă ar fi optat pentru traiul într-un apartament. Un alt beneficiu este că drumul până la birou îi ia câteva secunde – oriunde altundeva ar fi locuit, i-ar fi luat câteva zeci de minute să ajungă la birou prin traficul din San Francisco.Stilul acesta de viaţă nu i-a adus nicio problemă – singura pe care o menţionează este un control din partea paznicilor campusului după ce s-a întors ”acasă” târziu de la o petrecere.Potrivit The Independent, Google nu a comentat în legătură cu decizia tânărului de a locui în campus.Nu ştie cât timp va locui în camion. ”Până acum au trecut cinci luni de când trăiesc aşa şi nu văd niciun motiv pentru care să mă opresc în curând,” spune tânărul. -
Cronică de film: Masterminds
Masterminds este o comedie plină de suspans şi acţiune, bazată pe o întâmplare reală: spune povestea unui şofer de camion din sudul Statelor Unite care organizează unul dintre cele mai mari jafuri din istorie, reuşind să fure 17 milioane de dolari.
Filmul este regizat de Jared Hess, iar scenariul este semnat de Chris Bowman, Hubbel Palmer şi Emily Spivey. Din distribuţie fac parte Zach Galifianakis, Kristen Wiig, Owen Wilson şi Jason Sudeikis.
David Ghantt (Zach Galifianakis), paznic pe o maşină de transport de valori într-un orăşel din sudul Statelor Unite, pune la cale unul dintre cele mai mari jafuri bancare din istorie.
Complicii săi sunt Kelly (Kristen Wiig), fostă colegă şi iubită, şi un prieten din liceu al acesteia, Steve (Owen Wilson). Filmul este inspirat dintr-un jaf celebru petrecut în realitate în oraşul Charlotte din Carolina de Nord. În toamna anului 1997, David Ghantt şi complicii săi au reuşit să fure peste 17 milioane de dolari cash dintr-un seif al companiei Loomis Fargo & Company.
După ce îndeasă peste 17 milioane de dolari într-o camionetă, David livrează banii găştii lui Chambers şi fuge în Mexic pentru a se ascunde de ancheta FBI-ului. Chambers şi soţia lui îşi cumpără o vilă de lux şi din banii furaţi şi angajează un asasin plătit care are drept însărcinare să meargă în Mexic şi să îl ucidă pe David. Însă acesta îşi dă seama repede că e trădat şi decide să revină în Carolina de Nord pentru a-şi salva relaţia, dar şi pentru a-l expune pe Chambers.
Regizorul Jared Hess e recunoscut pentru talentul său de a exploata personajele negative, aşa că atunci când a aflat pentru prima dată de jaful din 1997 de la compania Loomis Fargo, a fost prins de poveste şi a început să se gândească serios la o variantă de o transpune într-un film. A fost doar o chestiune de timp până când actorul Owen Wilson, cunoscut pentru roluri din comedii precum Zoolander, a fost adus în proiect. Un element esenţial în realizarea peliculei a fost găsirea acelui actor potrivit pentru a juca rolul lui David Ghantt. Cel ales în final, Zach Galifianakis, a copilărit în proximitatea locului unde a avut loc jaful şi era foarte familiarizat cu povestea. În rolul partenerei lui David, cea care de fapt îl împinge să ia banii, joacă Kristen Wiig, o prezenţă care îşi încarcă personajul cu multă empatie.
Masterminds este o comedie care merită văzută; nu vă aşteptaţi la o desfăşurare logică a evenimentelor sau la „political correctness“ în ceea ce priveşte personajele, ci mai curând la o serie de poante care de cele mai multe ori îşi ating ţinta.
Nota: 7/10
-
Afacerea care vrea să cucerească o piaţă de 38 milioane de dolari
Compania americană Zume Pizza speră astfel să se aşeze confortabil într-o zonă dominată de Pizza Hut, Dominos Papa Johns şi Little Caesar care împreună deţin 40% dintr-o piaţă de 38 de milioane de dolari.
Camionul pentru livrări al celor de la Zume Pizza, proaspăt lansat, este echipat cu 56 de cuptoare special gândite să garanteze livrarea unui produs tocmai scos din cuptor.
Fondatorii Julia Collins şi Alex Garden spun că au ales să se focuseze pe acest domeniu datorită creşterii uriaşe a comenzilor pe mobil şi a cererii tot mai mare de mâncare livrată direct la domiciliu sau la birou.
În SUA, numărul comenzilor pe livrări de mâncare creşte de 300 de ori mai repede comparativ cu cel din restaurante.
Zume Pizza foloseşte tehnologia “Baked on the Way”. Când clientul plasează comanda, pizza este deja precoaptă într-un cuptor puternic, apoi încărcată în cuptoarele din camion, care sunt programate să finalizeze coacerea cu patru minute înainte de a ajunge la destinaţie. Clientul poate savura astfel o pizza crocantă, neezistând riscul îmbibării produsului.
-
Afacerea care vrea să cucerească o piaţă de 38 milioane de dolari
Compania americană Zume Pizza speră astfel să se aşeze confortabil într-o zonă dominată de Pizza Hut, Dominos Papa Johns şi Little Caesar care împreună deţin 40% dintr-o piaţă de 38 de milioane de dolari.
Camionul pentru livrări al celor de la Zume Pizza, proaspăt lansat, este echipat cu 56 de cuptoare special gândite să garanteze livrarea unui produs tocmai scos din cuptor.
Fondatorii Julia Collins şi Alex Garden spun că au ales să se focuseze pe acest domeniu datorită creşterii uriaşe a comenzilor pe mobil şi a cererii tot mai mare de mâncare livrată direct la domiciliu sau la birou.
În SUA, numărul comenzilor pe livrări de mâncare creşte de 300 de ori mai repede comparativ cu cel din restaurante.
Zume Pizza foloseşte tehnologia “Baked on the Way”. Când clientul plasează comanda, pizza este deja precoaptă într-un cuptor puternic, apoi încărcată în cuptoarele din camion, care sunt programate să finalizeze coacerea cu patru minute înainte de a ajunge la destinaţie. Clientul poate savura astfel o pizza crocantă, neezistând riscul îmbibării produsului.
-
Transportul conectat în viziunea Daimler
La Internationale Automobil-Ausstellung (IAA) 2016 Hanovra, cel mai mare eveniment din lume dedicat vehiculelor comerciale, toate discuţiile s-au învârtit în jurul unui concept: conectivitatea.
În condiţiile în care „ameninţarea“ IoT (internet of things – n.red.) este din ce în ce mai evidentă, transportatorii de pretutindeni încearcă să adapteze modelele de lucru la noua eră digitală: flote conectate, servicii de asistenţă pentru şofer sau chiar maşini autonome.
Lanţul logistic se sprijină astfel pe mai mulţi participanţi, precum producători de camioane, depozitari, clienţi şi mulţi alţii; conectivitatea şi crearea unei reţele inteligente de transport par să devină temele centrale pentru aceştia. Companiile de renume precum Daimler, Scania, Volvo sau Iveco au prezentat modele care ies în evidenţă în special prin soluţiile tehnologice adoptate; este posibil ca unele dintre acestea să nu ajungă niciodată pe drumuri, fiind în multe cazuri vorba de prototipuri, dar intenţia producătorilor este de a se concentra mai mult pe conectarea maşinilor între ele; la un sistem central inteligent preocuparea este evidentă.
Tot în cadrul IAA 2016 s-au acordat, în cadrul unei ceremonii, distincţiile camionul anului, autobuzul anului şi van-ul anului. Poate că e mult spus „ceremonie“, pentru că deşi evenimentul a fost destul de bine regizat, premiile acordate nu au adus mari surprize; câştigătorii categoriei autobuzul anului, spre exemplu, colantaseră deja maşina premiată cu ore bune înainte de acordarea titlului. La fel şi în cazul camionului laureat, unde producătorii ofereau la stand brelocuri incripţionate cu „Truck of the Year 2017“.
Vizitatorii au avut însă ce admira, pentru că şi unele companii care nu produc decât subansambluri, aşa cum este Bosch, au pus în scenă viziunea lor despre cum ar trebui să arate camionul ideal. Desigur, este din nou vorba despre un prototip care nu va intra niciodată în producţie. Prin lansarea în premieră mondială a Urban eTruck, divizia de camioane a Daimler a legat practic principalele două trenduri de la Hanovra: digitalizare şi e-mobilitate (concept care se referă la maşini electrice). Este vorba de un vehicul care produce zero emisii locale şi este extrem de silenţios, dar care asigură performanţele unui camion cu motor pe combustie în ceea ce priveşte capacitatea de încărcare.
Urban eTruck este mai greu cu 1,7 tone decât un camion de dimensiuni similare pe diesel, iar bateriile susţin o autonomie de 200 de kilometri. Un aspect interesant este modul în care şoferul este asistat de sistemul de operare, prin intermediul a două displayuri care ocupă locul destinat, în mod obişnuit, instrumentelor standard. Displayul central afişează mai multe informaţii de bază, precum cele despre drum, dar şi diferenţa dintre autonomia estimată şi cea reală. Iar aici apare, potrivit celor de la Daimler, adevărata inovaţie: în vreme ce traseul definit iniţial se bazează pe un consum mediu al bateriilor, evenimentele din trafic pot influenţa semnificativ acele date. În acel moment, sistemul central sugerează mai multe opţiuni pentru a reduce consumul şi pentru a obţine o autonomie mai mare.
Grupul Daimler este prezent pe piaţa locală prin Star Transmission, care a finalizat recent o nouă investiţie de 13 milioane de euro într-o hală de producţie din cadrul fabricii companiei din Cugir, judeţul Alba. În noua unitate au fost angajaţi 150 de oameni, iar aceştia vor produce conducte de înaltă presiune pentru motoarele pe benzină.
-
Cum a reuşit un camion de mâncare să ajute la clădirea unui imperiu de milioane de dolari
David Choi este un antreprenor din St.Louis care a evoluat de la o investiţie de 18.000 de dolari, la un lanţ de restaurante de 4,5 milioane de dolari, potrivit Entrepreneur. În prezent lanţul lui Choi este format din patru restaurante şi un camion în care comercializează mâncare, axate pe zona de fast food cu specific coreeano-mexican.
”Am început Seoul Taco în mijlocul recesiunii fiindcă nu mi-am dorit să lucrez 100 de ore pe săptămână pentru trei salarii minime. Mi-am vândut maşina, am depus banii în bancă şi am găsit pe cineva care vindea un camion cu mâncare în Philadelphia pentru 40.000 de dolari. Aveam doar 18.000 de dolari. L-a vândut oricum, după ce mi-a spus că soţia lui îl va bate dacă nu va elibera aleea din faţa casei sale. Am condus înapoi în St.Louis, iar a doua zi am fost la chiropractician fiindcă mă durea spatele îngrozitor de la distanţa parcursă în camion.”
Îi era familiară mâncarea coreeană, pe care învăţase să o gătească alături de mama şi bunica sa; astfel că a început să conceapă el însuşi reţetele, mai întâi pentru familia sa. În prima zi în care a început să vândă preparatele, a avut o coadă de 40 de oameni în faţa camionului său şi a rămas fără mâncare. ”Faptul că am început într-un camion de mâncare ne-a făcut mai puternici, datorită improvizaţiilor pe care trebuia să le facem zilnic. Ne-a ajutat să testăm conceptul şi am reuşit totodată să îmi recuperez investiţia iniţială în câteva luni.”
În prezent, compania lui are 100 de angajaţi. Din 2013 în 2014, veniturile companiei au crescut cu 153%. ”Nu ne limităm la aceste cifre şi vrem să continuăm să creştem.”
-
Autorul atentatului din Franţa era de origine tunisiană şi trăia în Nisa
Şoferul camionului care a lovit joi, 14 iulie, sute de persoane care asistau la un spectacol de artificii cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei, ar fi tras focuri de armă în mai multe reprize înainte de a fi neutralizat de poliţie, potrivit unor surse apropiate anchetei, citate de Le Figaro online. El s-a aflat singur la bordul camionului, scrie Mediafax
Şoferul era un bărbat de 31 de ani, de origine tunisină, care trăia în Nisa. Potrivit postului de televiziune francez BFM TV, atacatorul se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu pentru infracţiuni de natură teroristă.
“În momentul în care a fost împuşcat mortal de poliţie, el trăsese mai multe focuri de armă”, a subliniat, la rândul său, primarul oraşului Nisa, Christian Estrosi.
O “grenadă inactivă” şi “arme lungi false” au fost de asemenea găsite în camion, potrivit unei surse apropiate anchetei.