BusinessMagazin

Tag: bunastare

  • Mai mult de jumătate dintre angajaţii români lucrează peste program

    În ceea ce îi priveşte pe angajaţii români, 65% dintre ei lucrează peste program, potrivit unui studiu realizat la comanda Epson Europe. Angajaţii petrec, în medie, 6,2 ore pe săptămână peste program, la serviciu. Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară. Un procent de 39% dintre angajaţii români respondenţi la studiu admit că „pur şi simplu nu au suficiente ore la dispoziţie pentru a finaliza sarcinile de lucru” şi 42% indică faptul că cerinţele de lucru, precum întâlnirile, raportarea şi administrarea interferează cu activitatea lor principală.

    Cât priveşte politicile insituţionale împotriva burnout-ului sau stresului generat de presiunea sarcinilor de lucru, dacă ar fi să comparăm, deisgur în Europa conceptul de wellness / wellbeing este mult mai bine înţeles şi se bucură de o integrare mult mai bună în dinamica organizaţională (de exemplu: se fac demersuri pentru scurtarea programului de lucru; se oferă diferite beneficii angajaţilor pentru a face faţă presiunii şi pentru a fi mai performanţi), în România suntem abia la început, însă deschiderea către această direcţie este din ce în ce mai mare, observă Ioana Cebuc, marketing manager Prisum International Trading, importatorul suplimentelor alimentare Himalaya pe piaţa locală.

    Românii sunt din ce în ce mai interesaţi să îşi regăsească echilibrul, se informează şi apelează la terapii care îi ajută să amelioreze disconfortul generat de stările de oboseală acumulată şi să gestioneze mai uşor perioadele încărcate de stres, alegând să se întoarcă la natură şi la lucrurile simple care aduc bucurii mari.

  • De ce pierderea unui loc de muncă te afectează mai mult decât un divorţ sau decât moartea partenerului

    Angajaţii concediaţi nu recuperează niciodată acelaşi nivel de bunăstare de dinainte de a fi daţi afară. Acest nivel de bunăstare include sănătatea mintală, stima de sine, satisfacţia vieţii.

    Pierderea unui loc de muncă poate fi o lovitură grea care determină o scădere mare a satisfacţiei individului faţă de viaţă, mai mult decât pierderea partenerului sau divoţul, potrivit unei cercetări realizate de University of East Anglia împreună cu centrul What Works Center for Wellbeing.

    Şomerii devin din ce în ce mai nefericiţi în următorii ani de la momentul concedierii. Cel mai bun remediu este găsirea rapidă a unui loc de muncă nou, cu un salariu mare şi de prestigiu, de preferat.

    Se pare că persoanele care pierd un partener de viaţă îşi revin mai repede. “După ce cineva îşi pierde un partener, bunăstarea scade apoi treptat se întoarce la nivelele anterioare”, a spus Tricia Curmi de la What Works Center for Wellbeing. “Dar nu vedem acelaşi lucru în cazul şomajului”, adaugă ea.

    Acelaşi lucru este valabil şi pentru divorţ: posibilitatea întâlnirii unei persoane noi te ajută să treci mai repede peste inima frântă.

    Totuşi nu există destul date pentru a ne lămuri de ce pierderea unui loc de muncă ne afectează atât de mult. Cercetătorii speculează faptul că slujba este foarte importantă în viaţa unei persoane, o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. 

    Se pare că religia diminua o parte din durere. “Efectul pierderii locului de muncă asupra persoanele care mergeau în mod regulat la biserică a fost mai mic decât asupra celor care nu mergeau”, a spus Curmi.

  • Oana Pellea: „România este călcată în picioare. Chiar nu mai iubeşte nimeni ţara asta? Aşa ..pur si simplu, fără niciun interes? Doar pentru că este frumoasă”

    Pe Facebook, Oana Pellea a scris: „România este calcata in picioare. Chiar…nu mai iubeste nimeni tara asta?

    Asa ..pur si simplu, fara niciun interes? Doar pentru ca este frumoasa…pentru ca este a noastra…pentru ca au murit oameni din familia noastra pentru independenta, pentru democratie, pentru cinste, pentru adevar, pentru demnitate? Chiar asistam, ca spectatori pasivi, la distrugerea României ? Nu mi vine sa cred…Nu ne intereseaza viitorul acestei tari?

    Asa se vede România din spatiu. E frumoasa. E a noastra. Trebuie iubita si aparata. Ce facem cu tara noastra, cu viata noastra, cu timpul noastru?”

  • Oana Pellea: „România este calcata in picioare. Chiar nu mai iubeste nimeni tara asta? Asa ..pur si simplu, fara niciun interes? Doar pentru ca este frumoasa”

    Pe Facebook, Oana Pellea a scris: „România este calcata in picioare. Chiar…nu mai iubeste nimeni tara asta?

    Asa ..pur si simplu, fara niciun interes? Doar pentru ca este frumoasa…pentru ca este a noastra…pentru ca au murit oameni din familia noastra pentru independenta, pentru democratie, pentru cinste, pentru adevar, pentru demnitate? Chiar asistam, ca spectatori pasivi, la distrugerea României ? Nu mi vine sa cred…Nu ne intereseaza viitorul acestei tari?

    Asa se vede România din spatiu. E frumoasa. E a noastra. Trebuie iubita si aparata. Ce facem cu tara noastra, cu viata noastra, cu timpul noastru?”

  • Efectul devastator al pierderii locului de muncă: afectează mai mult decât un divorţ sau decât moartea partenerului

    Angajaţii concediaţi nu recuperează niciodată acelaşi nivel de bunăstare de dinainte de a fi daţi afară. Acest nivel de bunăstare include sănătatea mintală, stima de sine, satisfacţia vieţii.

    Pierderea unui loc de muncă poate fi o lovitură grea care determină o scădere mare a satisfacţiei individului faţă de viaţă, mai mult decât pierderea partenerului sau divoţul, potrivit unei cercetări realizate de University of East Anglia împreună cu centrul What Works Center for Wellbeing.

    Şomerii devin din ce în ce mai nefericiţi în următorii ani de la momentul concedierii. Cel mai bun remediu este găsirea rapidă a unui loc de muncă nou, cu un salariu mare şi de prestigiu, de preferat.

    Se pare că persoanele care pierd un partener de viaţă îşi revin mai repede. “După ce cineva îşi pierde un partener, bunăstarea scade apoi treptat se întoarce la nivelele anterioare”, a spus Tricia Curmi de la What Works Center for Wellbeing. “Dar nu vedem acelaşi lucru în cazul şomajului”, adaugă ea.

    Acelaşi lucru este valabil şi pentru divorţ: posibilitatea întâlnirii unei persoane noi te ajută să treci mai repede peste inima frântă.

    Totuşi nu există destul date pentru a ne lămuri de ce pierderea unui loc de muncă ne afectează atât de mult. Cercetătorii speculează faptul că slujba este foarte importantă în viaţa unei persoane, o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. 

    Se pare că religia diminua o parte din durere. “Efectul pierderii locului de muncă asupra persoanele care mergeau în mod regulat la biserică a fost mai mic decât asupra celor care nu mergeau”, a spus Curmi.

  • De ce pierderea unui loc de muncă te afectează mai mult decât un divorţ sau decât moartea partenerului

    Angajaţii concediaţi nu recuperează niciodată acelaşi nivel de bunăstare de dinainte de a fi daţi afară. Acest nivel de bunăstare include sănătatea mintală, stima de sine, satisfacţia vieţii.

    Pierderea unui loc de muncă poate fi o lovitură grea care determină o scădere mare a satisfacţiei individului faţă de viaţă, mai mult decât pierderea partenerului sau divoţul, potrivit unei cercetări realizate de University of East Anglia împreună cu centrul What Works Center for Wellbeing.

    Şomerii devin din ce în ce mai nefericiţi în următorii ani de la momentul concedierii. Cel mai bun remediu este găsirea rapidă a unui loc de muncă nou, cu un salariu mare şi de prestigiu, de preferat.

    Se pare că persoanele care pierd un partener de viaţă îşi revin mai repede. “După ce cineva îşi pierde un partener, bunăstarea scade apoi treptat se întoarce la nivelele anterioare”, a spus Tricia Curmi de la What Works Center for Wellbeing. “Dar nu vedem acelaşi lucru în cazul şomajului”, adaugă ea.

    Acelaşi lucru este valabil şi pentru divorţ: posibilitatea întâlnirii unei persoane noi te ajută să treci mai repede peste inima frântă.

    Totuşi nu există destul date pentru a ne lămuri de ce pierderea unui loc de muncă ne afectează atât de mult. Cercetătorii speculează faptul că slujba este foarte importantă în viaţa unei persoane, o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. 

    Se pare că religia diminua o parte din durere. “Efectul pierderii locului de muncă asupra persoanele care mergeau în mod regulat la biserică a fost mai mic decât asupra celor care nu mergeau”, a spus Curmi.

  • De ce rămânem săracii Europei. Datele care reconfirmă o realitate dură cu care se confruntă România

     În aceste condiţii nu este de mirare că unul din 10 copii merge la culcare flămând din cauza faptului că peste trei sferturi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, o treime dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut. În aceste condiţii, nu este de mirare că 7 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii pentru a-şi ajuta părinţii, iar 4% dintre ei muncesc şi în alte gospodării din sat pentru a asigura un venit în plus familiei. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze. Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raportul de anul trecut arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole, situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

    Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

    În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 53,3% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • De ce rămânem săracii Europei. Datele care reconfirmă o realitate dură cu care se confruntă România

     În aceste condiţii nu este de mirare că unul din 10 copii merge la culcare flămând din cauza faptului că peste trei sferturi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, o treime dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut. În aceste condiţii, nu este de mirare că 7 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii pentru a-şi ajuta părinţii, iar 4% dintre ei muncesc şi în alte gospodării din sat pentru a asigura un venit în plus familiei. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze. Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raportul de anul trecut arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole, situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

    Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

    În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 53,3% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Românii o duc mai bine, dar sunt încă departe de ţările din vestul Europei

    Cu alte cuvinte, deşi România a evoluat mai repede decât alte state din Europa Centrală şi de Est, diferenţele deja existente la începutul anilor ’90 faţă de state precum Germania se menţin şi în ziua de azi.

    Mai bogaţi? Mai educaţi? Mai mulţumiţi? Opiniile pe această temă acoperă o gamă largă de răspunsuri. Cifrele concrete arată că PIB-ul de anul trecut a fost mai mare decât valorile înregistrate înainte de revoluţie, că mortalitatea infantilă a scăzut, iar speranţa de viaţă a crescut. Cu toate acestea, ca întotdeauna, contează termenii de comparaţie.

    Raportul Evoluţia bunăstării în România în perioada 1990-2014, realizat de compania de audit şi consultanţă fiscală KPMG, a analizat serii de date din mai multe state din Europa Centrală şi de Est pentru a determina gradul de creştere a bunăstării generale. Astfel, studiul face distincţie între trei perioade: cea dintre anii 1990 şi 2000, care corespunde primei decade de tranziţie la economia de piaţă în ţările din Europa Centrală şi de Est, asociate cu un declin al performanţei economice şi cu o lărgire a decalajelor. A doua etapă, între anii 2000 şi 2008, a însemnat o creştere economică susţinută în ţările CEE şi, în consecinţă, o tendinţă de reducere a decalajelor faţă de vestul Europei. În fine, în cea de-a treia etapă (2008-2014) asistăm din nou la o uşoară adâncire a decalajelor, a explicat Şerban Toader, senior partner în cadrul KPMG România, la lansarea raportului.

    Autorii analizei spun că au vrut să studieze, comparativ, modul în care au evoluat diferiţi indicatori ai bunăstării din cinci ţări central şi est-europene (CEE) – România, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria şi Polonia –, alături de o ţară vest-europeană dezvoltată – Germania – pentru comparaţii, în ultimele două decenii şi jumătate, mai precis în perioada 1990–2014. Anul ales drept bază în analiza dinamicii bunăstării a fost 1990 deoarece constituie un punct de cotitură în evoluţia economică a statelor din CEE: momentul de trecere de la sistemul centralizat la economia de piaţă.

    Un prim indice folosit de compania de consultanţă a fost Human Development Index (HDI), elaborat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), începând cu anul 1990. Indicele se concentrează pe aspecte considerate semnificative pentru bunăstarea umană şi pentru dezvoltare, aşa cum sunt sănătatea, educaţia şi nivelul de trai (evaluat prin intermediul venitului naţional brut pe cap de locuitor).

    În clasamentul după HDI, România ocupă locul 52 din cele 188 de ţări analizate şi este poziţionată în categoria „dezvoltare umană ridicată”, depăşind Bulgaria dar aflându-se în urma altor ţări precum Ungaria, Polonia şi Republica Cehă. Prin comparaţie, scorurile obţinute de aceste ţări le plasează în categoria „dezvoltare umană foarte ridicată”. Totuşi, este important de remarcat evoluţia României, cu un salt impresionant înregistrat între anii 2000 şi 2010 şi o dezvoltare lentă, dar ascendentă, până în 2014, notează studiul KPGM.

    Un alt indice este cel extras din World Happiness Report, care ia în calcul factori precum PIB-ul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă la naştere, asistenţa socială, libertatea de a face alegeri în viaţă, generozitatea sau percepţia asupra corupţiei. „Cu un scor de 5,528, România prezintă o situaţie superioară în comparaţie cu Ungaria şi Bulgaria, în timp ce scorul mare din dreptul Republicii Cehe o plasează pe aceasta din urmă mai aproape de Germania decât de vecinii din zona CEE”, arată studiul.

    De remarcat sunt rezultatele obţinute de România în clasamentul bazat pe indicele HPI (Happy Planet Index), care se referă la modul în care locuitorii diferitelor ţări utilizează în mod eficient resursele de mediu. În Raportul HPI din 2016 (cele mai recent) România ocupă locul 55 dintr‑un total de 140 de ţări: „în comparaţie cu celelalte ţări utilizate în analiza noastră, poziţia României este destul de surprinzătoare (mai ales dacă luăm în considerare rezultatele indicilor prezentaţi anterior). Ca atare, cu un scor total de 28,8 suntem poziţionaţi destul de aproape de Germania şi mult mai bine clasaţi în comparaţie cu Bulgaria sau Ungaria.

    În cadrul acestui indice, ţările dezvoltate economic (cum ar fi Germania), obţin scoruri semnificativ mai mici comparativ cu state mai puţin dezvoltate (de exemplu, Luxemburg ocupă locul 139 din 140 de ţări analizate). Una dintre principalele explicaţii este faptul că, deşi susţin o speranţa de viaţă ridicată, clasându-se foarte bine în ceea ce priveşte nivelul de trai, ţările active economic au o amprentă ecologică corespunzătoare mare, ceea ce le afectează în cele din urmă scorul final”, arată reprezentanţii KPMG.

    Evoluţia PIB-ului per capita în România pe parcursul a 60 de ani: datele arată că perioada ulterioară celui de-al doilea război mondial a adus o revigorare puternică a PIB în termeni reali, înregistrând un vârf în 1987. Astfel, declinul PIB a survenit înainte de schimbările economice începute în 1989. Această inflexiune poate fi interpretată ca o inflexiune a ciclului economic, dar şi ca un semnal că performanţa economiei centralizate româneşti ajunsese la un moment critic, iar un argument în acest sens este faptul că existase deja un punct de inflexiune în anul 1984, arată studiul. 

  • Românii trăiesc mai bine decât în 1990, dar bunăstarea economiei este în urma Cehiei, Poloniei şi Ungaria

    România a avut a doua cea mai bună dinamică a evoluţiei bunăstării economice din 1990 încoace după Polonia, arată un raport al firmei de audit şi consultanţă fiscală KPMG România, care a analizat situaţia din şase state (România, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia şi Germania).

    „Conform rezultatelor analizei KPMG, în perioada 1990-2014, dezvoltarea bunăstării în România pare să fi fost una susţinută şi robustă. Dacă luăm în considerare dinamica globală a indicatorilor bunăstării consideraţi, România ocupă locul doi dintre cele şase state analizate în cadrul studiului, după Polonia. În cifre absolute însă, România continuă să se claseze în urma altor ţări din Europa Centrală şi de Est, iar pentru unii indicatori, decalajele absolute faţă de anumite ţări au crescut. Pentru alţi indicatori însă, evoluţiile superioare înregistrate indică o tendinţă de convergenţă cu ţări mai bine poziţionate”, se arată  în raportul KPMG.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro