Tag: ASE

  • A început cu un fashion boutique, iar acum este responsabilă de transformarea digitală a Philips SEE: “Am ştiut că va fi o relaţie de dragoste pe viaţă cu acest mediu”

    Ea coordonează din august 2013 echipa de digital din sud-estul Europei, structură activă atât pe partea de lansare a campaniilor online, cât şi pe cea de traininguri interne. Andra Stuparu are în subordine zece oameni în echipe localizate în Bucureşti, Bulgaria şi Croaţia. 

    „Cariera mea a început cu o dorinţă puternică de a fi antreprenor; vedeam asta în familie şi eram fascinată”, povesteşte ea. „Am testat mai multe pieţe, am cochetat cu marketingul şi cu digitalul aflat la început la noi în ţară. Ulterior, m-am îndrăgostit de lumea digitală în Amsterdam, în 2011; atunci am ştiut că va fi o relaţie de dragoste pe viaţă cu acest mediu.”

    Prin urmare, a creat un business online, un fashion boutique dedicat femeilor, într-o perioadă în care piaţa din România nu cunoştea prea multe experienţe de acest gen. „În 2013, când mi s-a propus să coordonez transformarea digitală a companiei Philips în sud-estul Europei, am tratat-o ca pe o mare provocare, dar nu am crezut că va fi şi cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla în carieră.” Unde va fi peste 10 ani? „Mă văd ca fiind mereu cu un pas înaintea industriei, ca parte din procesele inovatoare la care suntem martori zi de zi.”

  • Şi-a început cariera ca asistent în marketing, iar acum conduce un business de peste 14 mil. euro

    „Cred că tot parcursul profesional de până acum a fost o călătorie captivantă începută în anii facultăţii în care am avut norocul de a avea oameni extraordinari alături. Uitându-mă în urmă, cred că evoluţia a fost una sănătoasă, facută pas cu pas, cu multă muncă şi dorinţă de a învăţa şi de a oferi”, îşi descrie evoluţia profesională CEO-ul Xella Ro, subsidiara locală a producătorului german de blocuri de zidărie termoizolantă Xella. Dragne a studiat marketingul, la ASE (1999-2003), şi a urmat şi un program masteral în educaţie, tot la ASE (2004-2006). A început să lucreze încă din facultate, în 2004, în funcţia de asistent în marketing pentru producătorul de plăci ceramice Lasselsberger România, de unde a evoluat în funcţia de marketing manager. De altfel, şi cariera la Xella şi-a început-o în funcţia de regional marketing manager la nivel regional, în 2009; doi ani mai târziu făcea pasul spre postul de director regional de marketing şi vânzări în SEE (România, Ungaria şi Bulgaria). Spune că cel mai dificil moment din cariera de peste 13 ani în industria materialelor de construcţii se leagă de această bornă profesională; avea doar 31 de ani, era plină recesiune economică şi compania deschisese de doi ani fabrica de cărămizi YTONG din România. A trecut cu bine de acest prag, iar în 2013 a preluat conducerea afacerii.

    Spune că încă din 2014, patru ani de la deschiderea fabricii YTONG România de la Păuleşti, judeţul Prahova, au depăşit pragul de un milion de metri cubi de zidărie ieşiţi pe poarta fabricii – cantitate suficientă pentru a construi peste 20.000 de case. În tot acest timp, zidăria din Păuleşti a fost folosită în proiecte ca AFI Cotroceni, Mega Mall, Veranda sau Promenada în Bucureşti, Iulius Mall din Cluj-Napoca sau Palace din Iaşi şi până la clădiri de birouri precum Aviatorilor 8 şi Hermes Business Campus în Bucureşti; la fel de bine, compania a fost furnizor şi pentru proiecte logistice şi de retail, chiar şi pentru ferme agricole. „Anul 2016 a fost unul de consolidare a businessului Xella în România, în care am înregistrat o creştere peste media industriei de zidărie în care activăm.” Anul trecut, compania a ajuns la o cifră de afaceri de peste 63 de milioane de lei, în creştere cu circa 18% faţă de 2015.

    MARIUS DRAGNE

    37 DE ANI

    CEO, XELLA ROMÂNIA

    CIFRĂ DE AFACERI NETĂ 2016: 63,88 MIL. LEI   /   NUMĂR DE ANGAJAŢI: 121

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.


     

  • Povestea femeii care conduce una dintre cele mai mari companii de brokeraj din România

    A absolvit ASE în 1997 şi şi-a completat studiile la Kernshaw State University – Michael J. Coles College of Business. Vanguard a fost prima societate de brokeraj din România care a oferit preluarea online a ordinelor de tranzacţionare şi se numără printre primele companii care au oferit posibilitatea tranzacţionării online la busele din Sofia şi Viena.

    „În anii de început ai bursei investitorii făceau bani mult mai uşor decât acum, pentru că primii ani de funcţionare a bursei au coincis cu creşteri ale acţiunilor. Investitorii credeau că au descoperit un raţionament care le multiplică banii, însă indiferent de ce acţiuni aveai în portofoliu, erai pe plus pentru că întreaga piaţă creştea. Din 1998, situaţia s-a înrăutăţit pe pieţele financiare, iar investitorii şi-au dat seama că «raţionamentul» nu mai funcţiona“, spune Mihaela Bîciu.

  • Smart Business: Cum a reuşit o antreprenoare care lucra în imobiliare să facă 800.000 de dolari din dulciuri premium? – VIDEO, GALERIE FOTO

    “Lucrez în prezent şase zile pe săptămână şi am ziua de luni liberă; în weekenduri se lucrează intens, astfel că trebuie să fiu prezentă mereu alături de echipă, fie în punctul de vânzare, fie în laborator, lângă care am şi biroul. Timp de doi-trei ani de la lansarea afacerii am lucrat însă şapte zile din şapte“, îşi descrie Alina Sudriu agenda pe care o presupune gestionarea businessului Grace Couture Cakes, într-un domeniu la care aspiră din ce în ce mai mulţi doritori de o activitate antreprenorială.

    Lansat în noiembrie 2012, acesta este primul atelier couture de cofetãrie din Bucureşti – businessul a crescut în acelaşi timp cu fiica antreprenoarei, Ana Grace, care a inspirat de altfel şi numele brandului. În prezent, afacerea este formată dintr-un magazin în centrul comercial Băneasa Shopping City şi dintr-un atelier de producţie, care au generat anul trecut afaceri de 800.000 de euro. Pentru 2017, Sudriu previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro; un pas care va stimula acest lucru ar fi deschiderea celei de a doua unităţi Grace Couture Cakes, în zona Dorobanţi a Capitalei.

    Alina Sudriu a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE.

    în 2006, imediat după terminarea facultăţii, a lucrat pentru o companie de produse electronice, ca office asistant. ”Mi-a plãcut foarte mult echipa din care fãceam parte şi m-am obişnuit rapid cu taskurile zilnice. Am decis să nu mai continuu atunci când mi-am dat seama cã nu aveam posibilitatea de a avansa, de a fi creativã, jobul fiind mai degrabã unul de rutinã“, descrie ea munca de început.

    După câţiva ani în domeniul consultanţei imobiliare, a vrut să dea o şansã impulsului antreprenorial, pe care spune că îl avea de ceva timp. ”Am ales o nişă unde am simţit că puteam inova şi aduce valoare, oferind produse şi servicii superioare celor care existau deja pe piaţă: dulciurile de lux, realizate la comandă, personalizate pentru evenimente speciale. Am gãsit nişa, aşa cum se întâmplă de multe ori, în urma unei nevoi pe care am resimţit-o, din perspectivă de consumator, atunci când mi-am organizat nunta.“

    Ce înseamnă, mai exact, atelier couture? ”În momentul în care am pornit la drum, mi-am imaginat un loc unde să poţi să îţi faci dulciurile pentru evenimente exact aşa cum ţi le imaginezi, exact în tema evenimentului şi potrivit personalităţii clientului; astfel conceptul acesta de couture ne-a diferenţiat puţin faţă de cofetăriile care existau pe piaţă în momentul în care am lansat afacerea“, explică Alina Sudriu conceptul pe care s-au axat încă de la început. După idee, au urmat paşii concreţi prin care să alinieze viziunea lor cu produsele pe care doreau să le creeze. Au început cu un singur angajat, care lucra în regim part-time, au selectat câteva reţete, pe care le-au îmbunătăţit pe măsura răspunsurilor primite din partea clienţilor. ”La început am încercat să dezvoltăm cât mai multe reţete, să vedem ce ne place, ce păstrăm în gamă, ce nu ne place, am trimis mostre cu torturile pe care le realizam în acel moment către toţi cunoscuţii mei sau persoanelor cu care lucrasem anterior.“

    În prima lună de activitate s-a creat un prim val de comenzi, iar ulterior numărul acestora a crescut suficient de mult încât să coopteze încă doi angajaţi. ”Vindeam foarte puţin la început raportat la cifrele de acum, dar pentru noi era o bucurie mare chiar şi atunci când o cunoştinţă de-a noastră sau cineva drag comanda un tort. Ne dădeam peste cap să-i placă, ştiam că dintr-un tort poate gustă 6-10-15 persoane.“ Numărul de clienţi a crescut constant, în acelaşi timp au lucrat la îmbunătăţirea reţetelor. Astfel, după doi ani de la lansare, au decis să grupeze cele mai solicitate torturi şi combinaţiile care se vindeau cel mai bine într-o colecţie signature pe care o adaptează an de an. ”Vedem, din 12 reţete pe care le avem anual, care sunt cele mai cerute, ce nu merge se înlocuieşte; restul, chiar dacă merg, poate le îmbunătăţim, clienţii noştri decid practic ce rămâne şi ce nu.“

    În prezent, au ajuns la 6-700 de comenzi pe zona de evenimente, fie ele nunţi, botezuri, petreceri corporate, aniversări, iar în punctul de vânzare din centrul comercial Băneasa numărul bonurilor ajunge la 4-5.000 în fiecare lună. Alina Sudriu spune că investeşte în afacere constant: investiţia iniţială, direcţionată spre achiziţia de utilaje, s-a ridicat la circa 30.000 de lei; iar după doar un an şi jumătate, Grace Couture Cakes a trecut pe profit. Investiţia din punctul de lucru din Băneasa, care s-a ridicat la 60.000 de euro şi a fost direcţionată spre standul achiziţionat, echipamente frigorifice, cât şi în extinderea laboratorului.
    în ceea ce îi priveşte pe clienţi, a observat o segmentare a acestora între partea de evenimente şi cake shop: dacă la comenzile pentru evenimente clienţii sunt mai ales femei, cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, cu venituri medii spre mari, dispuse să plătească un preţ uşor peste media pieţei, produsele din Băneasa sunt populare şi pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

     

  • Ce limbi străine să învăţaţi pentru salarii de peste 6.000 de lei. Cele mai căutate limbi străine de către angajatori

    Prodecanul de la FABIZ a precizat că şi limba fran­ceză devine o limbă din ce în ce mai căutată de angajatori.
     
    „Avem un dialog cu Camera de Comerţ şi In­dus­trie a Franţei, parteneriate cu Institutul Francez, dar şi cu Ambasada Franţei. Interesul com­paniilor franceze de a veni în România se sim­te din ce în ce mai mult. Există deja companii fran­ceze care au operaţiuni în România. Estimez că în ur­mătorii cinci ani şi interesul candidaţilor pentru sec­ţia de franceză va creşte din ce în ce mai mult“, a precizat Tănase Stamule.
     
    De asemenea, nemulţumirea pe care o au anga­jatorii faţă de pregătirea tinerilor ieşiţi de pe băncile facultăţilor a determinat universităţile să se alieze cu companiile prin intermediul parte­neria­telor, pentru a se adapta nevoilor şi cerinţelor pieţei muncii.
     
    „Noi avem multe parteneriate cu companiile din piaţă pentru că angajatorii au nevoie de can­didaţi care să cunoască limbi străine. Una dintre di­recţiile pe care le au parteneriatele noastre cu mediul de afaceri sunt stagiile de practică. Am avut circa 200 de tineri care au beneficiat de stagii de practică din par­tea companiilor de vârf din piaţa mun­cii“, a spus Stamule. Printre com­paniile care au parteneriate cu FABIZ se numără Kaufland, EY, IBM, OMV sau Regina Maria.
     
    FABIZ nu este singura facultate din cadrul ASE care s-a aliat cu me­diul de afaceri. Spre exem­plu, Facul­tatea de Cibernetică, statistică şi in­for­matică economică are în acest moment parte­neriate cu firme precum IBM, TotalSoft, Microsoft, Incrys sau Luxoft.
     
  • Ce limbi străine să învăţaţi pentru salarii de peste 6.000 de lei. Cele mai căutate limbi străine de către angajatori

    Prodecanul de la FABIZ a precizat că şi limba fran­ceză devine o limbă din ce în ce mai căutată de angajatori.
     
    „Avem un dialog cu Camera de Comerţ şi In­dus­trie a Franţei, parteneriate cu Institutul Francez, dar şi cu Ambasada Franţei. Interesul com­paniilor franceze de a veni în România se sim­te din ce în ce mai mult. Există deja companii fran­ceze care au operaţiuni în România. Estimez că în ur­mătorii cinci ani şi interesul candidaţilor pentru sec­ţia de franceză va creşte din ce în ce mai mult“, a precizat Tănase Stamule.
     
    De asemenea, nemulţumirea pe care o au anga­jatorii faţă de pregătirea tinerilor ieşiţi de pe băncile facultăţilor a determinat universităţile să se alieze cu companiile prin intermediul parte­neria­telor, pentru a se adapta nevoilor şi cerinţelor pieţei muncii.
     
    „Noi avem multe parteneriate cu companiile din piaţă pentru că angajatorii au nevoie de can­didaţi care să cunoască limbi străine. Una dintre di­recţiile pe care le au parteneriatele noastre cu mediul de afaceri sunt stagiile de practică. Am avut circa 200 de tineri care au beneficiat de stagii de practică din par­tea companiilor de vârf din piaţa mun­cii“, a spus Stamule. Printre com­paniile care au parteneriate cu FABIZ se numără Kaufland, EY, IBM, OMV sau Regina Maria.
     
    FABIZ nu este singura facultate din cadrul ASE care s-a aliat cu me­diul de afaceri. Spre exem­plu, Facul­tatea de Cibernetică, statistică şi in­for­matică economică are în acest moment parte­neriate cu firme precum IBM, TotalSoft, Microsoft, Incrys sau Luxoft.
     
  • Jobul din România unde poţi câştiga 6.000 de lei în mână, FĂRĂ EXPERIENŢĂ, iar firmele NU GĂSESC destui oameni. Şi nu este de programare

    Absolvenţii programului de masterat în limba germană de la facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ) din cadrul ASE sunt recrutaţi de angajatori pentru salarii care pot să ajungă şi la 6.000 de lei net pe lună, a spus Tănase Stamule, prode­ca­nul FABIZ. Mai mult, veniturile sa­lariale pe care le primesc absolvenţii de licenţă în limba engleză şi franceză sunt cuprinse între 2.500 şi 3.000 de lei net.

    Jobul din România unde poţi câştiga 6.000 de lei în mână, FĂRĂ EXPERIENŢĂ, iar firmele NU GĂSESC destui oameni. Şi nu este de programare

  • Facultatea din România unde absolvenţii câştigă 6.000 de lei în mână, FĂRĂ EXPERIENŢĂ. Şi nu este de programare.

    Absolvenţii programului de masterat în limba germană de la facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ) din cadrul ASE sunt recrutaţi de angajatori pentru salarii care pot să ajungă şi la 6.000 de lei net pe lună, a spus Tănase Stamule, prode­ca­nul FABIZ. Mai mult, veniturile sa­lariale pe care le primesc absolvenţii de licenţă în limba engleză şi franceză sunt cuprinse între 2.500 şi 3.000 de lei net.

    „Salariile absolvenţilor noştri depind de filiera pe care o termină. Avem un avantaj în piaţă pen­tru că angajatorii oferă în medie bonusuri de 30% pen­tru limba străină. Totuşi, bonusul se corelează şi cu nivelul de cunoştinţe al limbii străine“, a expli­cat prodecanul FABIZ. Facul­ta­tea ofe­ră programe de licen­ţă şi maste­rat în limba engleză, franceză şi germană.

    „Cei mai mulţi studenţi sunt la limba engleză, dar simţim un interes din ce în ce mai mare pentru limba germană, având în vedere cererea din piaţa muncii“, a mai spus Tănase Stamule.

    Citiţi articolul integral pe Ziarul Financiar.

  • Smart Business: Cum a reuşit o antreprenoare care lucra în imobiliare să facă 800,000 de dolari din dulciuri premium? – VIDEO, GALERIE FOTO

    “Lucrez în prezent şase zile pe săptămână şi am ziua de luni liberă; în weekenduri se lucrează intens, astfel că trebuie să fiu prezentă mereu alături de echipă, fie în punctul de vânzare, fie în laborator, lângă care am şi biroul. Timp de doi-trei ani de la lansarea afacerii am lucrat însă şapte zile din şapte“, îşi descrie Alina Sudriu agenda pe care o presupune gestionarea businessului Grace Couture Cakes, într-un domeniu la care aspiră din ce în ce mai mulţi doritori de o activitate antreprenorială.

    Lansat în noiembrie 2012, acesta este primul atelier couture de cofetãrie din Bucureşti – businessul a crescut în acelaşi timp cu fiica antreprenoarei, Ana Grace, care a inspirat de altfel şi numele brandului. În prezent, afacerea este formată dintr-un magazin în centrul comercial Băneasa Shopping City şi dintr-un atelier de producţie, care au generat anul trecut afaceri de 800.000 de euro. Pentru 2017, Sudriu previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro; un pas care va stimula acest lucru ar fi deschiderea celei de a doua unităţi Grace Couture Cakes, în zona Dorobanţi a Capitalei.

    Alina Sudriu a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE.

    în 2006, imediat după terminarea facultăţii, a lucrat pentru o companie de produse electronice, ca office asistant. ”Mi-a plãcut foarte mult echipa din care fãceam parte şi m-am obişnuit rapid cu taskurile zilnice. Am decis să nu mai continuu atunci când mi-am dat seama cã nu aveam posibilitatea de a avansa, de a fi creativã, jobul fiind mai degrabã unul de rutinã“, descrie ea munca de început.

    După câţiva ani în domeniul consultanţei imobiliare, a vrut să dea o şansã impulsului antreprenorial, pe care spune că îl avea de ceva timp. ”Am ales o nişă unde am simţit că puteam inova şi aduce valoare, oferind produse şi servicii superioare celor care existau deja pe piaţă: dulciurile de lux, realizate la comandă, personalizate pentru evenimente speciale. Am gãsit nişa, aşa cum se întâmplă de multe ori, în urma unei nevoi pe care am resimţit-o, din perspectivă de consumator, atunci când mi-am organizat nunta.“

    Ce înseamnă, mai exact, atelier couture? ”În momentul în care am pornit la drum, mi-am imaginat un loc unde să poţi să îţi faci dulciurile pentru evenimente exact aşa cum ţi le imaginezi, exact în tema evenimentului şi potrivit personalităţii clientului; astfel conceptul acesta de couture ne-a diferenţiat puţin faţă de cofetăriile care existau pe piaţă în momentul în care am lansat afacerea“, explică Alina Sudriu conceptul pe care s-au axat încă de la început. După idee, au urmat paşii concreţi prin care să alinieze viziunea lor cu produsele pe care doreau să le creeze. Au început cu un singur angajat, care lucra în regim part-time, au selectat câteva reţete, pe care le-au îmbunătăţit pe măsura răspunsurilor primite din partea clienţilor. ”La început am încercat să dezvoltăm cât mai multe reţete, să vedem ce ne place, ce păstrăm în gamă, ce nu ne place, am trimis mostre cu torturile pe care le realizam în acel moment către toţi cunoscuţii mei sau persoanelor cu care lucrasem anterior.“

    În prima lună de activitate s-a creat un prim val de comenzi, iar ulterior numărul acestora a crescut suficient de mult încât să coopteze încă doi angajaţi. ”Vindeam foarte puţin la început raportat la cifrele de acum, dar pentru noi era o bucurie mare chiar şi atunci când o cunoştinţă de-a noastră sau cineva drag comanda un tort. Ne dădeam peste cap să-i placă, ştiam că dintr-un tort poate gustă 6-10-15 persoane.“ Numărul de clienţi a crescut constant, în acelaşi timp au lucrat la îmbunătăţirea reţetelor. Astfel, după doi ani de la lansare, au decis să grupeze cele mai solicitate torturi şi combinaţiile care se vindeau cel mai bine într-o colecţie signature pe care o adaptează an de an. ”Vedem, din 12 reţete pe care le avem anual, care sunt cele mai cerute, ce nu merge se înlocuieşte; restul, chiar dacă merg, poate le îmbunătăţim, clienţii noştri decid practic ce rămâne şi ce nu.“

    În prezent, au ajuns la 6-700 de comenzi pe zona de evenimente, fie ele nunţi, botezuri, petreceri corporate, aniversări, iar în punctul de vânzare din centrul comercial Băneasa numărul bonurilor ajunge la 4-5.000 în fiecare lună. Alina Sudriu spune că investeşte în afacere constant: investiţia iniţială, direcţionată spre achiziţia de utilaje, s-a ridicat la circa 30.000 de lei; iar după doar un an şi jumătate, Grace Couture Cakes a trecut pe profit. Investiţia din punctul de lucru din Băneasa, care s-a ridicat la 60.000 de euro şi a fost direcţionată spre standul achiziţionat, echipamente frigorifice, cât şi în extinderea laboratorului.
    în ceea ce îi priveşte pe clienţi, a observat o segmentare a acestora între partea de evenimente şi cake shop: dacă la comenzile pentru evenimente clienţii sunt mai ales femei, cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, cu venituri medii spre mari, dispuse să plătească un preţ uşor peste media pieţei, produsele din Băneasa sunt populare şi pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

     

  • Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul

    Cei din prezidiu, şefi de recrutare – Lugera şi directori de HR de la EY (firma de audit şi consultanţă) şi Pepsi – răspund că salariile entry-level sunt de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună, plus bonuri de masă.

    Companiile, în special multinaţionalele şi firmele de recrutare care lucrează pentru multinaţionale, umblă ca zombii în căutare de forţă de muncă, în căutare de oameni tineri, în căutare de studenţi, în căutare de talente.

    De cinci ani de zile Bucureştiul şi principalele oraşe din ţară ca pondere economică cresc continuu, punând presiune pe piaţa muncii şi pe salarii, ceea ce înseamnă, la polul opus, coşmarul companiilor şi directorilor de HR.

    Dragoş Gheban, managing partner la firma de recrutare Catalyst Solutions, spune că piaţa salariilor creşte susţinut: aşteptările salariale ale candidaţilor au crescut cu peste 10% în primele trei luni din acest an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Un angajat cu cinci ani de experienţă în sectorul tehnic, IT sau în industrie se aşteaptă la un salariu de 5.500 de lei net, iar unul din domeniul financiar la 4.000 de lei.

    Andrei Caramitru, partener la Boston Consulting Group, spune că Bucureştiul ar putea plăti un salariu mediu de 1.500 de euro net (6.750 de lei net), fără probleme, având în vedere nivelul ridicat de productivitate şi PIB-ul, mai mare cu o treime decât media UE.

    În acest moment în Bucureşti salariul mediu este de 2.800 – 3.000 de lei net (660 – 700 de euro).

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că regiunea Bucureşti-Ilfov poate face faţă fără probleme Uniunii Europene şi chiar poate adopta euro.

    „În zona Bucureşti-Ilfov, nivelul de trai a devenit superior mediei UE, iar vestul şi centrul ţării converg rapid spre acest deziderat, având drept principal catalizator prezenţa investiţiilor străine directe. În schimb, regiuni din sudul şi estul ţării sunt printre cele mai sărace regiuni din Europa şi au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acţionează în sensul permanentizării decalajelor de dezvoltare. Este evident că se impun măsuri concrete în sensul ameliorării acestei situaţii dacă ne dorim ca România să adere cu succes la zona euro.”

    Într-un articol din luna martie din Bloomberg Businessweek, una dintre cele mai cunoscute reviste săptămânale de business din lume, se vorbeşte despre Brexit şi despre faptul că marile firme din centrul financiar al Londrei discută extrem de serios să plece de acolo cu centrele lor de servicii şi să vină în Europa de Est. Polonia este prima pe listă, cu Varşovia şi Cracovia, urmează Cehia cu Praga şi Ungaria cu Budapesta, după care vine România cu Bucureşti şi Cluj.

    Conform studiilor centrelor de servicii, numărul de joburi în finance, marketing, IT, cercetare şi dezvoltare, HR pentru regiunea Europei de Est se vor tripla în următorii 3-5 ani, până la un milion.

    Nu ştim câte joburi vor „veni” în România, dar cu puţin noroc 50.000 de poziţii pot fi transferate în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi.

    Din păcate, piaţa românească nu s-a pregătit pentru acest lucru, România neavând o politică coerentă pentru a face rost de forţe de muncă care să vină în întâmpinarea cererii.

    Cu excepţia studenţiilor din Republica Moldova care vin în Bucureşti, Iaşi şi Cluj, nu există politici de a atrage tineri din Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar şi din Spania, Portugalia, Italia, Grecia, care nu-şi mai găsesc locuri de muncă acasă (în Spania şi Grecia şomajul în rândurilor tinerilor este de 40%).

    Bucureştiul şi Clujul pot atrage fără probleme tineri din alte ţări. Engleza este o limbă universală, iar în câţiva ani poţi să înveţi şi româna ca să te descurci în conversaţii uzuale.

    România încă este o ţară închisă din punctul de vedere al legislaţiei; autorităţile şi administraţiile sunt încremenite în timp, cei de la Palatul Victoria, partidele şi cei din Parlament au alte teme, şi putem rata o şansă istorică de a lua joburi mai bine plătite delocalizate din alte părţi şi de a schimba piaţa muncii într-un sens pozitiv. Bucureştiul trebuie să devină un oraş de centre de servicii, cercetare şi dezvoltare, de head quarter pentru companii, un oraş multinaţional, ca New York sau Londra.

    Clujul ar putea să devină un Silicon Valley, pentru că este mai antreprenorial, mai naţionalist, mai liniştit; acolo proiectele au timp să se aşeze. Timişoara ar putea lua centrele de dezvoltare în industrie şi IT. Iaşiul ar putea fi un centru de entry-level pentru Moldova, Ucraina, Rusia, care să distribuie apoi forţă de muncă şi proiecte la următorul nivel, unde valoarea adăugată este mai mare.

    Din păcate, lipsa infrastructurii şi a investiţiilor publice din România face ca numai câteva oraşe să beneficieze de schimbările la nivelul Europei, de trecerea de la industriile tradiţionale la cea a serviciilor. Restul oraşelor vor rămâne mult în urmă, cu foarte puţine posibilităţi de a atrage investiţii şi de a fi parte a unor trenduri globale.