BusinessMagazin

Tag: ascundere

  • Un oraş din România este considerat “centru al traficului de fiinţe umane” de catre poliţia germană

    În timp ce autorităţile române se chinuie să ascundă sub preş fenomenul migraţiei ilegale, cele germane o spun pe şleau: Timişoara a devenit un centru al traficului de fiinţe umane. Migranţii sunt înghesuiţi cu zecile în camioane de mare tonaj, fără aer suficient, şi transportaţi peste graniţă.

    Timişoara este un centru al traficului de fiinţe umane, a informat revista germană Welt am Sonntag, citând poliţia federală germană.

    Potrivit unui comunicat transmis de autoritatea germană responsabilă cu gestionarea frontierelor, Timişoara are un “rol semnificativ” în activitatea organizaţiilor de traficanţi care pun în pericol viaţa persoanelor, acestea fiind transportate în camioane de diferite tonaje. Oraşul românesc are funcţia de “hot spot” (centru de colectare şi distribuţie) în activitatea reţelelor.

    Poliţia confirmă astfel o analiză care susţinea că Timişoara este un centru al traficului de fiinţe umane, pe traseul balcanic. Conform reporterilor germani, în municipiu, oameni de diferite naţionalităţi sunt urcaţi în camioane cu care sunt apoi transportaţi în Ungaria şi alte ţări din Europa Centrală.

    Jurnaliştii germani au aflat că traficanţii cer uneori chiar şi 5500 de euro pentru a transporta familii în Germania. „Afacerile” se fac de obicei în Turcia.

    Potrivit datelor Poliţiei federale, majoritatea camioanelor, de tonaje diferite, utilizate pentru traficul de fiinţe umane pe ruta balcanică, provin din “zonele de sud şi est ale Europei”. Cele mai multe dintre ele au fost înmatriculate în Turcia.

    Cititi mai multe pe www.tion.ro

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Câţi bani face una dintre cele mai controversate afaceri din România şi cum vrea să ajungă în peste 100 de ţări

    13 milioane de dolari anul trecut, cu un obiectiv de creştere de peste 50% pentru anul în curs descriu evoluţia unuia dintre cele mai controversate businessuri de pe piaţa locală: afacerea de videochat Studio 20. Ce se ascunde în culisele acesteia povesteşte Mugur Frunzetti într-o ediţie a emisiunii Smart Business.

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

    E un domeniu de activitate controversat, la fel ca multe altele la noi“, descrie Mugur Frunzetti, managerul care conduce businessul Studio 20, prima afacere de videochat românesc francizată internaţional, industria în care activează. Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Studio 20, 100.000 de persoane lucrează în această industrie, iar dacă în 2014 piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, până astăzi aceasta s-a triplat.

    Mugur Frunzetti spune că şi-a asumat rolul de CEO al Studio 20 ca urmare a ambiţiilor de dezvoltare internaţională a businessului: dacă în urmă cu trei ani, când a preluat acest rol şi a început să investească în business, acesta era format dintr-un singur studio, în România în prezent afacerea operează 15 studiouri, majoritatea locale, iar patru sunt internaţionale – în Statele Unite (Los Angeles), Columbia, Ungaria şi Australia. Cifra de afaceri a studioului a ajuns anul trecut la 13 milioane de dolari, iar pentru anul în curs Mugur Frunzetti previzionează venituri de 20 de milioane de dolari. Până în 2020 însă, şi-a fixat obiectivul de a atinge 100 de sedii în toată lumea şi de transformare în ”cel mai mare furnizor de conţinut de live streaming din lume; deja suntem cei mai mari, dar aproape de alţi concurenţi, până în 2020 vrem să ajungem departe de ei“. Compania are 150 de angajaţi permanenţi şi 500 de modele.

    Mugur Frunzetti descrie afacerea de videochat drept un business de live entertainment, pe care îl aseamănă cu platforma de streaming de filme Netflix: ”Doar că în acest tip de live entertainment există interacţiune în timp real între cele două părţi aflate în spatele a două camere diferite“. El spune că percepţia peiorativă a publicului care se leagă de acest domeniu are legătura cu evoluţia istorică a domeniului, în contextul businessului de live entertainment pentru adulţi, astfel că s-a păstrat asocierea cu acesta, ceea ce, potrivit lui, nu mai este neapărat valabil în prezent. ”Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi transmite într-o interacţiune live între doi oameni; poate fi şi o transmisie adult, dar poate fi şi o discuţie care acoperă necesităţi de socializare, în contextul în care acest tip de comportament este încurajat şi de dezvoltarea unor reţele sociale precum Facebook. Dacă interacţiunile tip text nu ne ajung, atunci avem nevoie şi de o interacţiune în timp real.“ El insistă asupra celor două componente care alcătuiesc conceptul de videochat: ”Video şi chatul, componenta de discuţie. Atât timp cât înţelegem ambele componente, înţelegem de fapt ce înseamnă videochatul; atunci când ne fixăm într-o componentă din cele două, deja ne ducem pe o nişă care e mai mult sau mai puţin reprezentativă pentru întreaga industrie.“

    Antreprenorul descrie piaţa ca fiind una cu foarte multe nişe: în Statele Unite acestea se axează mai mult pe zona de conţinut pentru adulţi, în timp ce, potrivit lui Frunzetti, în România s-a dezvoltat mai mult componenta de socializare. Tot el observă că genul de relaţii create în acest mediu sunt de fapt o oglindă a relaţiilor din viaţa reală. ”De multe ori relaţia dintre model şi utilizator trece prin toate stagiile unei relaţii normale şi asta ne-am propus să le învăţăm pe modelele noastre: ne cunoaştem, ieşim la o cafea, povestim, ne împrietenim, vedem un film, ieşim cu nişte prieteni şi poate la un moment dat mergem mai departe, dar asta nu înseamnă că din prima zi sărim în pat.“

    Astfel, modelul şi vizitatorul ei, care în timp poate deveni vizitator fidel, pot trece prin foarte multe etape, iar relaţia lor poate evolua, se desfăşoară în funcţie de ei doi. ”În general, tot ce făceam tradiţional în viaţa reală, offline, se transpune din ce în ce mai mult în online, nu mai ieşim în fiecare seară cu prietenii la un suc fiindcă ne dăm mesaje pe Facebook, nu mai vorbim despre ce facem că suntem într-un grup de WhatsApp, aşa se întâmplă şi în videochat, unde sunt din ce în ce mai mulţi oameni şi mai ales din generaţia tânără.“ El spune că această migraţie a socializării spre online se întâmplă mai ales în rândul clienţilor din Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Franţa: ”Îşi restrâng socializarea la ecranul laptopului, telefonului, tabletelor şi îşi mută aici prieteniile, dragostea etc“. Nu interpretează acest lucru ca fiind rău sau bun, dar nu ezită să spună că pentru businessul lor acesta este, evident, un lucru pozitiv.

    El spune că nu există un răspuns clar referitor la profilul unui model, însă subliniază că acesta nu se leagă doar de calităţile fizice. ”Sunt oameni care şi în viaţa reală, dacă îi cunoşti, au un farmec aparte, vrei să vorbeşti mai mult cu ei. Tot aşa există oameni care nu îţi inspiră nimic, în pofida calităţilor fizice.“ Spune că în cadrul Studio 20 lucrează deopotrivă modele care au început această activitate la 18 ani şi altele la 35. Nu neagă că principala motivaţie care le aduce aici sunt banii: ”Avem o medie a veniturilor undeva la de 5-6 ori salariul mediu pe economie, însă modelele care vin doar pentru bani renunţă repede, în maximum un an“.

    Oferă exemplul unei fete care şi-a fixat ca obiectiv să îşi cumpere zece apartamente în Bucureşti din banii obţinuţi altfel; până în prezent a ajuns la şase apartamente. Veniturile modelelor sunt influenţate de mai mulţi factori, printre care nişa pe care o aleg – modelele din zona glamour, care nu sunt orientate pe furnizarea de conţinut pentru adulţi, nu vor câştiga la fel de mulţi bani precum cele din a doua categorie. Totodată, contează volumul de muncă, în contextul în care ele însele aleg cât de mult să muncească zilnic. Maximul de venituri obţinut într-o lună de un model al Studio 20 a ajuns la 55.000 de dolari. ”Nu a făcut nimic special, a fost urmarea unei munci constante pe tot anul 2017. Chiar dacă îşi lua concedii, nu le lua niciodată mai mult de trei zile; spunea că altfel ar pierde legătura cu membrii.“

    Iar dacă pe piaţa muncii din România există o criză de personal, pe care Mugur Frunzetti spune că o resimte când vine vorba despre dezvoltatori în IT, oameni de marketing, implicaţi în traininguri etc., când vine vorba despre modele situaţia este diferită. ”Această activitate se mulează foarte bine pe noua generaţie, independentă, care nu vrea să depindă de un angajator anume şi vrea recompense imediate.“ A observat într-adevăr lipsuri în ceea ce priveşte calitatea pregătirii lor. ”Tot o caracteristică a generaţiei actuale este că se aşteaptă la succes fără prea multă muncă, caută scurtăturile; în plus, pregătirea este foarte slabă, de la an la an, trebuie să facem din ce în ce mai multe cursuri intensive de limba engleză, de exemplu.“ O particularitate a Studio 20 este că oferă cursuri de cultură generală modelelor: ”Le deghizăm sub umbrela cursurilor de engleză – introducem acolo şi noţiuni despre geografie, istorie etc.“, totul creat în scopul ”cuceririi“ clienţilor internaţionali. Potrivit lui Frunzetti, în jur de 70% dintre clienţi sunt din Statele Unite; ei sunt urmaţi de cei din Australia, Canada, Marea Britanie şi ţările nordice.

    Mugur Frunzetti spune că primele site-uri de acest tip au apărut în urmă cu 20-21 de ani, iar în România, în urmă cu circa 18 ani. ”În primii 10 ani activitatea a fost destul de restrânsă, fiindcă nu au existat investiţii în această industrie, oamenii de business s-au ţinut departe de acest domeniu, văzută ca un paria al societăţii.“

    Cum stau lucrurile acum? ”În prezent, nu doar eu, dar şi alţii care au făcut mult business în viaţă şi care nu am fost axaţi pe domeniul acesta am intrat pe zona de live streaming şi schimbăm modul în care lucrurile se desfăşoară şi ca structuri interne, dar şi ca poziţionare pe piaţă.“ El este un investitor în serie în IT – este unic fondator al Stay Safe, care a dezvoltat aplicaţia cu acelaşi nume care avertizează în timp real utilizatorii cu privire la pericolele din zona în care se află (indiferent de natura acestora – dezastre naturale, accidente auto sau orice alt tip de incident).  Este acţionar şi în cadrul agenţiei de marketing online Retargeting.biz, iar în trecut a investit în floria.ro şi într-un grup de retaileri online din IT&C (marketonline.ro, azerty.ro, mediadot.ro). La nivel internaţional, piaţa de videochat este estimată la 10 milarde de euro.

  • Unde şi-au ascuns bogaţii lumii banii de Fisc în 2018? Cele mai mari paradisuri fiscale din lume. Surpriza de pe locul 2

    SUA a urcat un loc în clasamentul paradisurilor fiscale faţă de 2015, ultima oară când a fost realizat acest studiu de către Tax Justice Network, agenţie americană care cercetează sistemele fiscale din lume.

    „În timp ce SUA a creat mijloace puternice de apărare împotriva paradisurilor fiscale străine, nu a lauta în serios rolul acesteia de a atrage fluxuri financiare străine şi de a susţine evaziunea fiscală”, spune raportul. Autorii au criticat SUA pentru abordarea unilaterală privind evaziunea fiscală  şi spălarea de bani.
     
    Delaware, Nevada şi Wyoming au fost scoşi în evidenţă ca fiind cele mai mari atrăgătoare pentru companii care desfăşoară activităţi financiare ilicite.
     
    Hong Kong este pe locul 4 pe lista paradisurilor fiscale, urmată de Singapore. Taiwan a fost inclusă pentru prima oară pe această listă, pe locul 8.
     
    Lista care este publicată la fiecare doi ani acordă un punctaj ţărilor în funcţie de legile fiscale, transparenţa sistemului fiscal şi a structurilor companiilor, legile de confidenţialitate din domeniul bancar.
     
    Lista paradisurilor fiscale publicată de Tax Justice Network:
     
    Elveţia

    SUA

    Insulele Cayman

    Hong Kong

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Cea mai bogată familie din Germania perioadei naziste este la fel de bogată şi astăzi. Cum a reuşit clanul Flick să-şi ascundă operaţiunile în Viena şi ce legatură este cu Ilie Năstase

    Tatăl lor a fost implicat într-unul dintre cele mai mari scandaluri politice de după Al Doilea Război Mondial, acesta aproape pierzând toată averea familiei. Cu toate acestea, a rămas destul din avere pentru Viktoria-Katharina Flick şi fratelel ei geamăn, Karl-Friedrich Flick, fiecare având o avere netă de 1,8 mld. dolari, potrivit indexului miliardarilor Bloomberg.
     
    În spatele bogăţiei, care este administrată discret de către biroul familiei din Austria, se ascunde o istorie întunecată a celei mai bogate dinastii industriale germane.
     
    Averea îşi are rădăcinile în perioada lui Friedrich Flick, care a petrecut trei ani în închisoare, condamnat de către tribunalul Nurnberg pentru crime de război, din cauza acuzaţiilor că a folosit sclavi pentru producţia de armament pentru nazişti. Acesta a creat un imperiu al oţelului, care s-a extins în teritoriile ocupate de nazişti, dar şi în Germania prin exproprierea sau vânzarea forţată a afacerilor deţinute de evrei. Estimările arată un număr de 40.000 de persoane care au murit în companiile conduse de Flick, potrivit unui studiu publicat în 2008.
     

  • Cine este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere de peste 21 de miliarde de dolari. Si de ce în tinereţe ea a încercat să ascundă că are bani alegând să lucreze ca un om obişnuit

    Susanne Klatten este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere de peste 21 de miliarde de dolari. în tinereţe însă, ea a încercat adesea să ascundă acest lucru, alegând să lucreze ca un om obişnuit şi să se prezinte cu alt nume de familie.
     

    Susanne Klatten (n. Susanne Hanna Ursula Quandt) s-a născut pe 28 aprilie 1962 în Bad Homburg, Germania, în familia lui Herbert şi a Joannei Quandt. După ce a obţinut o diplomă în finanţarea afacerilor, Klatten s-a angajat la agenţia de publicitate Young & Rubicam din Frankfurt, unde a lucrat între 1981 şi 1983.

    A urmat apoi un curs de marketing şi management la Universitatea din Buckingham şi un MBA în cadrul International Institute for Management Development (IMD) din Lausanne, specializarea publicitate. Experienţa sa în domeniul bancar s-a format ca urmare a joburilor pe care le-a avut în cadrul băncilor Dresdner Bank şi Bankhaus Reuschel & Co. Realizând că averea sa ar putea constitui o problemă, ea lucra adesea incognito, sub numele de Susanne Kant. În 1978, poliţia a împiedicat de răpirea acesteia şi a mamei sale, Johanna Quandt.

    După moartea tatălui său, Klatten a moştenit 50,1% din acţiunile companiei germane de produse chimice Altana; sub conducerea sa, compania a fost propulsată în top 30 pe lista companiilor germane de talie mondială din DAX 30 (indicele bursei din Germania). În 2006, Altana AG şi-a vândut divizia farmaceutică companiei Nycomed, într-o tranzacţie de 4,5 miliarde de euro, bani care au fost distribuiţi acţionarilor sub formă de dividende. Altana a păstrat linia de produse chimice a companiei şi şi-a menţinut cotaţiile la bursă, iar Klatten a rămas acţionar majoritar, în 2009 cumpărând aproape toate acţiunile pe care nu le deţinea deja în companie.

    Tatăl său i-a lăsat moştenire şi 12,5% din acţiunile BMW. În 1997, a fost aleasă în consiliul de supraveghere a companiei alături de fratele său, Stefan Quandt. Klatten deţine, de asemenea, circa 25% din acţiunile producătorului german de turbine eoliene Nordex, iar în 2012 a cumpărat participaţii în compania olandeză de biotehnologie Paques.

    În octombrie 2007, documentarul „The Silence of Quandts“ („Tăcerea Quandtilor“), realizat de postul german ARD, a prezentat rolul afacerilor familiei Quandt în timpul celui de-al doilea război mondial, trecutul nazist al familiei nefiind cunoscut până atunci publicului larg. Producătorii filmului documentar i-au înfruntat pe reprezentanţii familiei în legătură cu folosirea de sclavi în fabricile deţinute de familia Quandt în acea perioadă.

    Ca rezultat, la cinci zile după prezentare, patru membri ai familiei au anunţat, în numele întregii familii Quandt, intenţia lor de a finanţa un proiect de cercetare în care un istoric va examina activităţile familiei în timpul dictaturii lui Adolf Hitler. Studiul independent de 1.200 de pagini lansat în 2011 a concluzionat că familia Quandt „a fost legată inseparabil de crimele naziştilor“, potrivit lui Joachim Scholtyseck, istoricul din Bonn care s-a documentat pentru alcătuirea studiului. Compania BMW nu a fost implicată în raport.

    Susanne Klatten l-a întâlnit pe actualul său soţ, Jan Klatten, în timp ce urma un internship pentru BMW în Regensburg, unde el lucra ca inginer. Cei doi s-au căsătorit în 1990, în Kitzbühel; în prezent locuiesc în München şi au trei copii. Miliardarei îi place să joace golf şi să schieze în Austria. Din 2005, ea este membru în consiliul universitar al Universităţii Tehnice din München. În 2007, a fost decorată cu Ordinul de Merit Bavarez şi este unul dintre principalii sponsori ai partidului politic de centru-dreapta, Uniunea Creştin-Democrată.

    În prezent, Susanne Klatten este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la 21,3 miliarde de dolari; ea deţine 19,2% din acţiunile BMW, alături de fratele său, care deţine 23,7% din acţiunile companiei; de asemenea, Klatten este unic proprietar şi vicepreşedinte al Altana, grup care deţine 52 de unităţi de producţie şi 60 de laboratoare de cercetare la nivel mondial, cu venituri anuale de circa 2,2 miliarde de dolari şi un număr de aproximativ 6.200 de angajaţi. 

  • Destinaţiile ascunse din Europa pentru vacanţe de iarnă la costuri reduse

    Specialiştii momondo.ro propun 9 destinaţii în care totul accesibil, de la permisul pentru pârtie, la echipament, hotel, mâncare şi băutură.

    1.         Poiana Braşov, România

    Pentru staţiunea din inima Transilvaniei turiştii din diverse colţuri ale lumii încep să se cam bată pentru a prinde un loc. În plus, la câţiva paşi pe pârtie, găseşti vinul fiert, care te încălzeşte până în măduva oaselor şi stârneşte apetitul pentru bucatele tradiţionale, precum mămăligă asortată la brânză de vacă şi ouă.

    2.         Kopaonik, Serbia

    Cele 200 de zile însorite pe an i-au adus muntelui Kopaonik pseudonimul de „muntele soarelui”. Staţiunea cu acelaşi nume se arată ca un minunat şi liniştit tărâm al iernii, cu 70 de km de pârtii. Tot acesta e cel mai întins lanţ muntos al Serbiei şi un loc unde nu o să se plictisească nimeni – nici cei care abia învaţă să încalţe clăparii, nici cel care schiază de la doi ani şi jumătate. Pentru copii, există un centru special de schi, echipat cu tot ce-i trebuie, inclusiv bandă rulantă şi carusel.

    Cei cu energia mai mare pe timp de seară pot înlocui băuturile la lumina lunii cu schiatul la lumină artificială în Malo Jazero, pârtia luminată când dispare soarele. În Kopaonik telecabina este încălzită, cu o capacitate de şase persoane. Pentru cei care nu vor să renunţe la serile clasice, dar tradiţionale, există numeroase baruri şi restaurante locale, din care nu lipseşte muzica folk sârbească. Ca să ajungi aici, ia mai întâi un zbor spre Belgrad.

    3.         Spindleruv Mlyn, Republica Cehă

    Cuibărită într-unul dintre vârfurile înzăpezite ale celui mai întins lanţ muntos din Republica Cehă, Krkonoše („Munţii Giganţi”),  se află Spindleruv Mlyn, una dintre cele patru staţiuni din ţinut. Nu doar că preţurile aici sunt mici, dar te aşteaptă minuni de sezon: de la pârtii pentru copii, spaţii aproape virgine pentru a practica schi de fond şi parcuri ticsite cu zăpadă, până la împrejurimile Parcului Naţional, atât de frumos încât a fost clasificat de UNESCO drept rezervaţie a biosferei.

    În călătoria ta aici coboară agale către satul îmbrăcat în zăpadă, unde mirosul fripturilor frăgezite la foc mic şi al clătitelor este atât de prezent, iar pentru o experienţă mai excentrică, află că Berăria Novosad oferă un tratament de spa cel puţin neobişnuit: scăldatul în băi de bere. Drumul până aici e mai simplu dacă iei mai întâi un zbor spre Praga.

    4. Jahorina, Bosnia şi Herzegovina

    Jahorina, împreună cu vârfurile înzăpezite care-i stau de strajă, atrage an de an împătimiţi ai pârtiilor. Fiecare centimetru de pârtie este din cale-afară de îngrijit, înalţii Alpi Dinarici ai Bosniei te înconjoară. Coborând la poalele acestora, vei da negreşit de un mic şi fermecător orăşel, încărcat de cabane tradiţionale şi presărat la fiecare pas cu brazi înzăpeziţi.

    La numai o aruncătură de băţ de Sarajevo, această destinaţie balcanică indulgentă cu portofelele este încă şi mai recunoscută pentru aşa numitele „après-party”, petreceri care îşi fac debutul după ce pârtia iese din scenă. În plus, în Jahorina găseşti o natură superbă, unde cunoscătorii dau năvală pentru drumeţii, săniuş şi aer proaspăt alpin. Ca să ajungi aici, zboară mai întâi spre Saravejo.

    4.         Bialka Tatrzanska, Polonia

    Dacă eşti un împătimit al schiurilor, ai auzit, poate, că Zakopane ar fi cea mai mare şi mai faimoasă staţiune din Polonia. Dar dacă ţi-ai propus să te îndrepţi spre o destinaţie care să nu te lase cu portofelul gol şi care să nu fie plină de oameni, satul Bialka Tatrzanska este o alternativă. Cele trei pante lungi şi aranjate paralel sunt ideale pentru familii, începători şi intermediari care îşi pot şlefui talentul de schiori.

    Pentru călători cu pofte culinare, s-ar putea ca tentaţia mai mare să fie în jurul brânzei de oaie afumată şi amestecată în mod iscusit cu afine, iar dacă aşezi un ceai cu rom alături, sunt şanse să simţi că e concediul vieţii tale. Viaţa de noapte nu-i tocmai punctul forte al acestei staţiuni, dar dacă iei în calcul că aici găseşti o piscină exterioară alimentată de ape geotermale, rare şanse să îţi mai lipsească petrecerile. Găseşte, mai întâi, oferta de zbor până în Cracovia.

    5.         Jasna, Slovacia

    Jasna este unul din secretele preţioase şi bine păstrate ale Slovaciei, o aşezare cuibărită în Valea Demanovska Dolina. Rafalele de vânt se opun rândurilor de pini, iar pantele de schi înfruntă sălbăticia şi decorul rural, toate ocupând, de fapt, întinsul unui parc naţional.

    Vârful Chopok îi ispiteşte pe profesionişti cu o pantă aproape verticală de 1000 m, luminată şi pe timp de noapte, şi nenumărate zone unde să-şi tot facă de cap plăcile de snowboard. Rămâne însă loc pentru începători: şcoli de schi există şi ai posibilitatea chiar să practici sporturi de iarnă în zonele mai sălbatice, dacă apelezi la un ghid local. Nici aici petrecerile nu sunt tocmai la ele acasă, dar există berăriile locale şi porţii de găluşte pierogi tradiţionale. Află când este mai ieftin să zbori către Bratislava.

    6.         Bansko, Bulgaria

    Această staţiune recent modernizată e pe poziţii fruntaşe în topurile iubitorilor de zăpadă. Şi are de toate pentru toţi: zăpadă, condiţii de schi de care n-ai cum să te plângi şi nopţi care au să-ţi dea ceva mai mult decât o cană de cacao la căldura focului. Totodată, Bansko este cât se poate de prietenoasă cu începătorii, însă nu are numai pârtii cuminţi. Marcajele roşii au de lucru aici, iar luatul la goană în jos pe pârtie, printre molizii care înţeapă nori, este o altă sursă de adrenalină.

    Cea mai mare staţiune de iarnă a Bulgariei poate deveni, pe alocuri, niţel aglomerată la coada de la telecabine, dar poţi oricând să te cazezi la înălţime, să te odihneşti şi să comanzi un mic dejun, înainte să-ţi pui clăparii. În cele din urmă, scena barurilor din Bansko în care poţi să mergi noaptea este deja faimoasă. Ai în vedere un zbor spre Sofia şi, de ce nu, o plimbare pe străzile capitalei.

    8. Kranjska Gora, Slovenia

    Dacă acestei staţiuni slovene i-au lipsit pârtiile periculoase, i s-au dat din plin terenuri suave, îngrijite, piste numai bune pentru copii şi peisaje incredibile în mijlocul cărora să-i tot dai bătaie cu schiul de fond. Şi în ciuda faptului că participă la cupe mondiale de mai bine de 50 de ani, preţurile sunt cât se poate de decente. Asta face că nu trebuie să fii o celebritate ca să te simţi binevenit pe pârtia de aici.

    Poţi lua un zbor mai întâi către Ljubljana şi, de ce nu, descoperi farmecul acestei capitale.

    9. Popova Sapka, Macedoina

    Devansând fără discuţii cele mai multe staţiuni din Europa de Est, resortul Popova Sapka se cuibăreşte undeva între vârfurile blânde ale Munţilor Dinarici. Şi vei găsi oraşul liniştit din calea-afară, îmbrăcat în alb şi în străzi goale, într-o stare de perpetuă moţăială, cu atât mai potrivit dacă fix de linişte aveai nevoie în concediul de iarnă.

    Dacă vrei să te scufunzi în sălbăticia de un alb imaculat, în Popova Sapka poţi închiria un plug (cu tot cu şofer) care să te conducă până în străfundurile acoperite de zăpadă ale locului. Această distracţie cu plugul este prima şi singura organizată, până acum, în Europa. Opreşte-te la o plimbare prin oraşul-capitală Skopje, către care poţi găsi zboruri ieftine, în funcţie de perioada de călătorie.

     

     

  • Ionuţ Simion – country managing partner / PwC România: “Eu am învăţat un singur lucru din meseria de consultant fiscalः lucrurile cele mai simple ascund în spatele lor cele mai complexe realităţi ale vieţii”

    Carte de vizită
    ¶ Face parte dintr-o familie cu trei fraţi – de aici spune că a plecat nevoia de autodepăşire, pentru că trăia într-o familie în care numai tatăl său avea un venit, fiind cofetar
    ¶ Simion a intrat la Academia de Studii Economice în 1987, deşi spune că visul lui era să urmeze şcoala militară
    ¶ Prima slujbă a obţinut-o în 1993, la Ana Electronic, firma pe care o descrie ca „emblematică” pentru acele vremuri, iar trei ani mai târziu a ajuns la compania de vânzări directe Amway, devenind, la 28 de ani, cel mai tânăr director financiar al companiei
    ¶ În 2000 a trecut la compania de consultanţă şi audit PwC România, pentru ca 15 ani mai târziu să devină country managing partner al companiei 

  • Perla ascunsă a României nu este cunoscută de turiştii străini. Un potenţial IMENS rămâne aproape neexploatat

    În aceste localităţi funcţionau în total 107 firme, cu cod CAEN 55- hoteluri şi alte facilităţi de cazare, ce adunau oficial doar 248 de salariaţi, arată aceeaşi sursă.
     
    Oficialii Ministerului Turismului nu au răspuns soli­ci­tării ZF cu privire la capacitatea de cazare şi afacerile din turism în zona Deltei Dunării, considerată o ade­vă­rată comoară turistică.
     
    „Problema este că nu vin străinii. Dacă ar avea ae­ro­portul din Tulcea zboruri care să ne lege de Europa poate ar veni germani, austrieci. Se ajunge greu la noi“, spu­ne Traian Apostu, proprietarul complexului Delta Paradise, situat pe canalul Dunăvăţ, în localitatea Muri­ghiol (la 36 de  kilometri de oraşul Tulcea).
     

  • Secretele din catacombele Casei Poporului: oraşul plutitor, linia de metrou şi militarul zidit

    Cea mai cunoscută clădire din România, a doua ca mărime din lume, care se poate vedea şi de pe Lună ascunde, deopotrivă, legende şi poveşti adevărate. Megalomania lui Ceauşescu este, în acest moment, cel mai vizitat obiectiv turistic din România, însă potenţialul Palatului Parlamentului nu este exploatat la maximum. Ce secrete se ascund sub cea mai mare clădire din Europa? Tuneluri kilometrice, o line proprie de metrou şi un oraş plutitor sunt doar câteva dintre ele…
     
    Încă din 1983, anul în care a început construcţia edificiului, bucureştenii şi nu doar ei au fost fascinaţi de partea nevăzută a Casei Poporului. Lucrările s-au finalizat în 1989, la fel şi regimul comunist, iar “colosul” lui Ceauşescu s-a transformat într-un consumator uriaş: întreţinerea poate depăşi un milion de euro pe an.
     
    Construcţia a început în anul 1983, iar ceremonia aşezării pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984. Ridicarea clădirii a concentrat un flux imens de resurse şi muncă, peste 400 de arhitecţi şi 20.000 de muncitori, până în anul 1989, arhitect fiind Anca Petrescu.
     
    Clădirea are forma dreptunghiulară, cu nişte dimensiuni impunătoare: 270 m de faţadă, 240 m pe lateral, e înaltă de 84 m şi adâncă de 90 m. Celor 12 etaje de la suprafaţă li se adaugă încă patru niveluri sub pământ, plus un buncăr nuclear. Cea mai mare e Sala Unirii, loc în care poate ateriza sau decola un elicopter.