BusinessMagazin

Tag: ascundere

  • Continentul ascuns de sub Europa. ”Mulţi turişti îşi petrec vacanţele aici, fără să realizeze”

    Un continent ascuns a fost descoperit în mantaua Pământului, însă nu este vorba de legendara Atlantida.

    Intitulat Marea Adria, continentul era de mărimea Groenlandei şi s-a format acum 240 de milioane de ani, în perioada Trasicului Mijlociu.

    Marea Adria s-a desprins din Africa de Nord şi a fost îngropat sub Europa de Sud acum circa 140 de milioane de ani. „Uitaţi de Atlantida. Fără să realizeze, un număr mare de turişti îşi petrec vacanţele în fiecare an pe continentul pierdut al Marii Adria”, a afirmat Douwe van Hinsbergen, autorul principal al studiului şi profesor în tectonica plăcilor şi paleogeografie la Universitatea  Utrecht.

    Alături de o echipă internaţională, acesta a descoperit vechiul continent după ce a reconstruit evoluţia geologiei complexe a Mediteranei, din Spania până în Iran, care viza lanţuri muntoase şi mări scufundate. Cercetarea a fost publicată luna aceasta în revista Gondwana Research.
    Folosind un software de reconstrucţie a plăcilor tectonice, cercetătorii au decojit literalmente straturile din spate pentru a se întoarce în timp, când continentele au apărut mult diferit faţă de harta pe care o cunoaştem astăzi.

    „Din această hartă se poate vedea Marea Adria, dar şi alte blocuri continentale mai mici care sunt acum părţi din România, Nordul Turciei şi Armenia. Rămăşiţele deforamte ale câtorva kilometri din continentul pierdut pot fi acum văzute în lanţurile muntoase. Restul pieselor platoului continental, care au circa 100 de km grosime, se află sub mantaua Europei de Sud, putând fi detectate în valurile seismice la o adâncime de 1.500 de kilometri”, a afirmat Douwe van Hinsbergen, citat de CNN. 

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

    „Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

    Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

    Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

    Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

    Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

    Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

    „Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

    Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

    Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

    Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

    În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

    Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

    „Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

    El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

    „Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

    Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

    Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.

  • Cine sunt şi ce fac „angajaţii fantomă” pe care nimeni nu îi cunoaşte, dar milioane de oameni folosesc produsul făcut de ei

    Ascunsă în spatele fiecărei comenzi vocale realizate pentru Siri şi fiecărui videoclip YouTube pe care îl urmărim stă munca a mii de oameni invizibili, câteodată aflaţi pe continente diferite, care ajută la construirea şi administrarea zilnică a tehnologiilor pe care le folosim în fiecare zi, observă jurnaliştii de la BBC într-un articol.

    „Angajaţii fantomă” sunt esenţiali pentru ca marile companii din tehnologie să funcţioneze.Şi totuşi, ei sunt trataţi cât se poate de prost de către angajatorii lor.
    Angajaţii, recrutaţi în general în mediul online, sunt plătiţi cu mult sub salariul minim pentru a cataloga informaţii necesare antrenării algoritmilor tehnologiilor moderne.
    Industria tehnologică, portretizată deseori drept o „vrăjitorie” tehnică mai degrabă decât una care se bazează pe munca umană, şi-a ţinut genul acesta de colaborări ascunse.

    Shawn Speagle, în vârstă de 26 de ani, a lucrat ca moderator al conţinutului grafic pentru Facebook în Florida. El a declarat într-un interviu acordat BBC că s-a simţit precum „o roată a maşinăriei”.

    Aceste companii tehnologice sunt printre cele mai puternice din lume, iar descoperirea modului în care cererile din ce în ce mai mari alte tehnologiilor dezvoltate de ele pot fi îndeplinite de oamenii angajaţi în mod „tradiţional” ar putea fi una dintre cele mai presante probleme legată de muncă ale prezentului.
     

  • Infractorii cibernetici au folosit peste 50.000 de manuale şi eseuri şcolare pentru a ascunde malware

    Experţii Kaspersky au descoperit 53.531 de fişiere infectate sau potenţial nedorite, deghizate în eseuri şi manuale pentru şcoli şi universităţi. Din august 2018 până în iulie 2019, acestea au fost utilizate în 356.662 atacuri asupra a 104.819 utilizatori – o scădere cu 21%, comparativ cu cifrele din anul precedent. Aceste cifre fac parte din raportul Kaspersky „Înapoi la şcoală”.

    Chiar dacă există voci care consideră costurile cărţilor pentru studenţi prea mari, acestea sunt o parte inevitabilă a oricărui program educaţional. Drept urmare, multe manuale pot fi găsite online, iar unii studenţi aleg să evite costurile mari, descărcându-le de pe site-uri pirat sau de pe forumuri, împreună cu diferite eseuri. Ca de obicei, atacatorii profită de această tendinţă pentru a distribui malware.
    Per total, au existat 17.755 de ameninţări pretinzând a fi cărţi pentru studenţi, cel mai adesea fiind false manuale de engleză (2.080), matematică (1.213) şi literatură (870). Marea majoritate a ameninţărilor ascunse sub aceste forme au fost downloaders de diferite fişiere: de la adware enervant, dar nu periculos sau software nesolicitat, până la malware extrem de periculos, care fură bani.
    Restul de 35.776 de ameninţări au fost deghizate în eseuri şi lucrări pe diverse teme. Când cercetătorii le examinau, au observat ceva neobişnuit: în 35,5% dintre cazuri, cel mai popular malware a fost unul de tip vierme, cu o vechime de opt ani – un tip de ameninţare care nu se mai vede des în zilele noastre. Acesta a fost distribuit activ prin USB-stick-uri. La o examinare mai atentă, experţii au ajuns la concluzia că viermele „trăieşte” pe computerele serviciilor de imprimare pentru studenţi, care sunt adesea folosite ani de zile fără actualizări periodice de securitate şi rulează versiuni vechi de programe, ajungând acolo prin ceea ce pare a fi un eseu care trebuie tipărit.

  • Românii care au dat o lecţie unui gigant american. Cele mai ascunse secrete ale companiilor ar fi putut fi dezvăluite

    Specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender au descoperit o nouă vulnerabilitate în procesoarele gigantului american Intel, la doar trei luni după cea mai recentă alertă similară. Un atac informatic bazat pe această vulnerabilitate permite accesul la toate informaţiile existente pe sistemul de operare, inclusiv parole, coduri de acces, conversaţii private şi documente sensibile.

    Toate procesoarele moderne Intel sunt vizate de acest defect, fie că sunt folosite de companii sau de oamenii de rând, potrivit unui comunicat de presă transmis de reprezentanţii companiei.

    Atacurile bazate pe executare speculativă, o modalitate prin care procesorul rulează multiple instrucţiuni simultan şi intuieşte acţiuni viitoare ale utilizatorului pentru o experienţă de utilizare mai plăcută, au fost descoperite iniţial la începutul anului 2018, cunoscute sub denumirea Meltdown. De atunci, mai multe variante de atac au fost descoperite şi rezolvate, total sau în parte, prin actualizări ale sistemelor de operare.

    Noua vulnerabilitate descoperită de Bitdefender poate să ocolească toate mecanismele de remediere implementate după descoperirea vulnerabilităţilor Spectre şi Meltdown. În plus, persoanele expuse la sustragerea de date pe baza acestei vulnerabilităţi nu pot să afle de existenţa unei breşe întrucât atacul nu lasă urme şi nu poate fi depistat de soluţii de securitate.

    „Odată ce află de această vulnerabilitate, criminalii informatici ar avea puterea să descopere cele mai vitale şi bine protejate informaţii ale companiilor şi indivizilor din întreaga lume, dar şi posibilitatea să le sustragă, să şantajeze, să saboteze şi să spioneze. Cercetarea acestor atacuri este cu adevărat revoluţionară întrucât ajunge la însăşi esenţa modului în care funcţionează procesoarele moderne şi necesită o înţelegere profundă a procesoarelor, sistemelor de operare şi tehnicilor de executare speculativă”, spune Gavin Hill, vicepreşedinte pentru centre de date şi produse de securitate pentru reţele la Bitdefender.

    Rezolvarea unei asemenea vulnerabilităţi la nivel hardware este extrem de dificilă, dat fiind că rezidă în însăşi structura procesorului. Scenariul înlăturării complete a acesteia implică fie dezactivarea unor funcţionalităţi ale procesorului responsabile de performanţă fie înlocuirea fizică a procesorului. De cealaltă parte, varianta remedierii punctuale a vulnerabilităţii poate fi extrem de complexă, cu impact vizibil asupra performanţei.

    Bitdefender a colaborat cu Intel timp de aproape un an până la momentul comunicării publice a acestui nou atac. În prezent, vulnerabilitatea a fost remediată printr-un update software de Microsoft, fundaţia Linux şi ceilalţi dezvoltatori de sisteme de operare. Tehnologia Bitdefender Hypervisor Introspection, lansată în 2017 şi destinată securizării mediilor virtuale folosite de companii, face acest atac imposibil de exploatat pe dispozitivele cu procesor Intel.

    Circa trei din patru procesoare de pe piaţă sunt fabricate de acest producător, ceea ce face ca un număr semnificativ de utilizatori din toată lumea să fi fost expuse la riscul de a deveni potenţiale ţinte.

    Bitdefender este o companie de securitate informatică cu activitate la nivel global, care furnizează soluţii revoluţionare de protecţie împotriva ameninţărilor complexe către 500 de milioane de utilizatori din peste 150 de ţări. Încă din anul 2001, Bitdefender a dezvoltat tehnologii recunoscute la nivel internaţional destinate securităţii pentru familii şi corporaţii şi a devenit un furnizor de încredere pentru protecţia terminalelor şi infrastructurilor companiilor. Astăzi, tehnologiile Bitdefender sunt prezente în 38% dintre soluţiile de securitate de pe piaţă.

  • Povestea detectivului care îi SPERIE pe bogaţii lumii. El investighează cele mai negre secrete ale miliardarilor

    La 32 de ani, economistul francez Gabriel Zucman răsfoieşte mii de fişiere pentru a găsi conturile offshore ale miliardarilor lumii, începe Bloomberg Business Week o poveste a unui tânăr francez axat pe soluţii referitoare le inegalităţile mari dintre bogaţi şi săraci.

    El a început să lucreze pentru primul loc de muncă real într-o zi de luni, după prăbuşirea Lehman Brothers. La scurt timp după ce a absolvit Şcoala de Economie din Paris, a început un internship la firma de brokeraj Exane.

    A început să scrie răspunsuri clienţilor şi a primit o sarcină pe care a considerat-o absurdă: să explice prăbuşirea economiei globale. „Nimeni nu a ştiut ce se întâmpla”, îşi aminteşte el.

    La acel moment, Zucman se întreba de asemenea dacă să înceapă să studieze în cadrul unui program doctoral. Era deja sceptic în ceea ce privea economia clasică, teoririile elaborate păreau să nu aibă relevanţă, în contextul crizei. Într-o zi însă, a descoperit date referitoare la miliarde de dolari care se mutau în şi dinspre mari economii spre unele mici precum Bermude, Insulele Cayman, Hong Kong, Singapore.

    Nu văzuse niciodată studii referitoare la circulaţia banilor în acele direcţii până atunci. „Desigr, dacă petreceam suficient de mult timp puteam să înţeleg care este povestea din spatele modului în care circulau acei bani”, îşi aminteşte el modul în care se gândea.

    Un deceniu mai târziu, Zucman, la 32 de ani, este asistent universitar la Universitatea din California, Berkeley şi cel mai cunoscut expert al lumii referitor la modul în care bogaţii îşi ascund averile. Teza lui doctorală a expus evaziuna fiscală în valoare de mii de miliarde de dolari a bogaţilor lumii.

    Pentru cea mai cunoscută muncă a sa a făcut echipă cu un coleg de la universitate pe nume Emmanuel Saez. Lucrarea lor din 2016, „Inegalitatea averii în Statele Unite din 2013” a analizat un secol de informaţii pentru a răspunde la unul dintre cele mai mari mistere ale capitalismului modern: Câţi de bogaţi sunt bogaţii celor mai bogate naţiuni? Răspunsul este că erau mult mai bogaţi decât îşi imaginau oamenii înainte de cercetările celor doi.

    Estimările lui Zucman şi Saez apreciază că 0,1% dintre plătitorii de taxe de top – aproximativ 170.000 de familii dintr-o ţară de 330 de milioane de persoane – controlează 20% din averea Americii. Primii 1% de oameni controlează 39% din averea Statelor Unite, iar ultimii 90%, doar 26%. Jumătatea inferioară a plătitorilor de taxe din Statele Unite, au, combinat, o avere netă negativă.

    Cei doi plănuiesc să lanseze şi o carte, anul viitor, Triumful Injustiţiei, în care vorbesc modul în care se poate lupta împotriva inegalităţilor extrem de mari legate de avere.

     

  • Instagram va ascunde numărul like-urilor, pentru a “înlătura presiunea” resimţită de utilizatori

    Testul va începe joi, iar membrii vor vedea like-ul unui utilizator în dreptul postărilor iar în locul clasicei formulări care includea numărul celorlalţi, vor vedea doar sintagma „şi alţii”.

    Instagramerii pot încă să vadă numărul like-urilor în cazul propriilor postări.

    Există îngrijorări potrivit cărora numărul de like-uri duce la scăderea încrederii de sine a utilizatorilor şi determină sentimentul de insuficienţă în rândul tinerilor membri.

    Instagram a lansat un test asemănător în Canada, în luna mai. Testul actual va avea loc în Australia, Noua Zeelandă, Irlanda, Italia, Japonia şi Brazilia, potrivit reprezentanţilor platformei.

    „Sperăm ca testul să înlăture presiunea numărului de like-uri obţinute de o postare, astfel încât utilizatorii să se concentreze pe împărtăşirea experienţelor dragi”, a afirmat Mia Garlick, purtătorul de cuvânt al Facebook Australia şi Noua Zeelandă.

    Obiectivul este ca utilizatorii să se simtă mai puţin judecaţi, şi să îi ajute pe membri să „se concentreze mai puţin pe like-uri şi mai mult pe împărtăşirea unei poveşti”, a mai explicat aceasta.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Misterul ascuns din pădurile Luxembourgului: Ce este de fapt Banca Europeană de Investiţii, un mamut de peste 500 miliarde dolari, cu pierderi aproape de zero

    Ascunsă în pădurile din Luxembourg, Banca Europeană de Investiţii (BEI) este una dintre cele mai mari şi mai neobişnuite bănci din lume.

    Potrivit Financial Times, BEI emite mai multe obligaţiuni decât JPMorgan, cea mai mare bancă americană, dar nu este supravegheată de nicio instituţie externă de reglementare.

    Ca instituţie a Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii a condus un plan gigant de investiţii de 500 miliarde euro, şi a reuşit să reducă pierderile la minimum.

    Creată din nevoia de a credita interesul public – de a merge acolo unde băncile nu vor sau nu au curaj să meargă – entitatea nu prea înregistrează pierderi. Abia în 2006, după aproape jumătate de secol de operaţiuni, banca a fost nevoită să scoată un credit neperformant în afara bilanţului.

    Chiar şi astăzi, banca are costuri mai mari cu angajaţii decât se aşteaptă să piardă din activitatea de creditare care se ridică în prezent la 455 miliarde euro.

    „Banca a crescut mai mult sau mai puţin nedetectată în pădurile Luxembourgului în ultimii 60-61 de ani – ajungând la o dimensiune nebănuită. Câteodată sunt surprins că liderii poltici nu sunt conştienţi cu privire la instrumentul pe care îl au la îndemână Este un instrument politic. Serveşte unor scopuri politice”, spune Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii.

    În ceea ce priveşte BEI ca instrument al statelor, acesta ar putea deveni mai necesar ca niciodată. Europa este în mijlocul tranziţie către energie din surse regenerabile. În acelaşi timp, pieţele de capital trec printr-o perioadă de turbulenţe. Mai mult, liderii europeni privesc cu îngrijorare de la distanţă avansul pe care l-a câştigat China – prin împrumuturi susţinute de stat. Per total, există sentimentul că Europa a rămas în urma tehnologiei.

    Soluţia pentru o parte dintre aceste probleme s-ar putea afla chiar în Luxembourg. Banca Europeană de Investiţii a fost lăudată de statele membre care o deţin şi care beneficiază de împrumuturile mari, ieftine şi pe termen lung pe care le acordă. Însă anumiţi lideri europeni se întreabă dacă banca nu le poate oferi mai mult.

    Anul acesta, „un grup de persoane înţelepte de nivel înalt”, printre care academici, bancheri, şi foşti oficiali europeni, examinează modul în care BEI ar putea opera în afara Uniunii Europene. Contextul nu este cel mai potrivit deoarece negocierile asupra bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pune sub semnul întrebării fondurile pe care structura europeană trebuie să le acorde BEI-ului pentru a-i garanta împrumuturile. În prezent se vehiculează chiar şi varianta de a reloca anumite părţi din operaţiunile băncii.

    Deşi bilanţul băncii, care se ridică la active de 556 miliarde euro, este mai mult decât dublu ca mărime faţă de Banca Mondială şi aproape de zece ori mai mare decât Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BEI-ul a reuşti până acum să evite scrutinul liderilor europeni.

    Timp de mai multe luni, Financial Times a pus la un loc un tablou cu privire la caracteristicile băncii, a analizat registrele de creditare, declaraţii de la audit, corespondenţă internă, şi a realizat interviuri cu peste 20 de oficiali, directori şi angajaţi.

    În urma analizei, a ieşit la iveală un creditor cu volume mari şi ultra-conservator. Nicio altă bancă nu are capacitatea de a suporta climatul financiar la fel de bine, nici abilitatea de a susţine proiecte de infrastructură de dimensiunea celor în care se aventurează BEI. Cu toate acestea, banca încearcă să îşi schimbe funcţionalităţile, acoperirea şi apetitul de risc, însă se confruntă cu vechile obiceiuri ale conducerii.

    Criticii BEI susţin că banca preferă de cele mai multe ori proiectele uşor de finanţat, cu risc minim, care doar umflă bilanţul băncii fără a aduce efectiv valoare în spaţiul public.

    Fondată în 1958 cu 66 de angajaţi, BEI a fost una dintre instituţiile originale ale proiectului european.

    Pentru a satisface nevoia de prudenţă şi independenţă a nemţilor, BEI a fost numită bancă şi a fost nevoită să îşi strângă singură resursele financiare. Însă activitatea efectivă a instituţiei se apropie mai muilt de viziunea francezilor legată de un fond de dezvoltare, controlat politic şi care să ajute regiunile sărace.

    Contradicţia se menţine chiar şi în ziua de astăzi, apreciază Judith Clifton, profesor în cadrul Universităţii Cantabria din Spania.

    De-a lungul timpului, cea mai importantă funcţie a Băncii Europene de Investiţii a devenit gestionarea banilor ieftini, adunaţi cu ajutorul rating-ului AAA, şi transmiterea lor către state membre noi şi vechi.

    Podurile, drumurile şi celelalte proiecte de infrastructură finanţate de EIB ajută la consolidarea pieţei unice, de la aeroportul din Varşovia şi până la podul Vasco da Gama din Lisabona.

    În timp ce în prezent a început să se implice şi în proiecte de dezvoltare financiară şi inovaţie, cea mai mare parte a activităţii BEI se concentrează în continuare pe credite mari şi cu risc minim.

    Până acum, BEI a scos în afara bilanţului credite neperformante de doar 330 milioane euro, din totalul de 1.390 mii de miliarde dolari pe care le-a acordat sub formă de credite de la lansare şi până acum, înregistrând o rată de doar 0,02% de neperformanţă.

    „BEI este criticată de cele mai multe ori pentru polticile conservatoare şi chiar secretoase în unele cazuri. Asta a fost valabil în special în anii de după criza din 2008 – unde BEI ar fi putut ajuta mai mult”, atrage atenţia profesorul Clifton.

    Chiar şi într-o perioadă în care susţine proiecte cu un grad de risc puţin mai ridicat, banca joacă în continuare extrem de sigur. În ultimul deceniu, BEI şi-a asigurat rezerve de 0,1% din totalul creditării – necrezând că poate avea un nivel de neperformanţă mai ridicat de atât. În acelaşi timp, banca germană de dezvoltare KfW a făcut rezerve de 0,8%, Banca de Dezvoltare a Chinei de 3,1%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare de 4,4%. 

    BEI spune că banca nu există pentru a-şi asuma riscuri, ci pentru a complementa cheltuielile Uniunii Europene cu instrumente financiare utilizate pentru a atinge ţintele publice. „Rating-ul AAA nu este o vanitate, ci este o parte integrantă a modelului nostru de business”, transmit reprezentanţii BEI.

     

     

  • La noi nu trebuie să v-ascundeţi

    Inspirându-se de la saloanele de coafură şi de la baruri, acestea au amenajat spaţii în care clienţii aflaţi la tratament stau în spaţii deschise, separate doar de perdele, şi au acces la un bar cu băuturi nealcoolice, scrie New York Times.

    Unele dintre aceste centre au chiar şi zone special amenajate pentru selfie-uri pentru clienţii care vor să arate listei de urmăritori de pe Instagram ce tratamente şi-au făcut, existând în acest scop oferte de genul „obraji numai buni de arătat pe Instagram”. 

  • La noi nu trebuie să v-ascundeţi

    Inspirându-se de la saloanele de coafură şi de la baruri, acestea au amenajat spaţii în care clienţii aflaţi la tratament stau în spaţii deschise, separate doar de perdele, şi au acces la un bar cu băuturi nealcoolice, scrie New York Times.

    Unele dintre aceste centre au chiar şi zone special amenajate pentru selfie-uri pentru clienţii care vor să arate listei de urmăritori de pe Instagram ce tratamente şi-au făcut, existând în acest scop oferte de genul „obraji numai buni de arătat pe Instagram”.