BusinessMagazin

Tag: ARD

  • Analiştii financiari despre politica din România: care e riscul nr. 1 pentru 2013

    Planurile fiscale ale ambelor grupări sunt însă neclare, singurele anunţate până acum fiind intenţiile USL de a reduce TVA la alimentele de bază, reducerea CAS şi trecerea la impozitarea progresivă, cu precizarea că nu le pot pune însă în practică decât după preluarea puterii prin alegeri.

    În aceste condiţii, cel mai mare risc pentru anul post-electoral 2013 este ca noul guvern, indiferent de formaţiunile care îl vor compune, să adopte un program de relaxare fiscală care să pericliteze acordul cu FMI, apreciază analiştii grupului olandez.

  • Dacă nu se rupe PNL, atunci noi cu cine guvernăm?

    Deputatul Ioan Oltean a declarat că PDL nu exclude o alianţă cu PNL după alegeri, fiindcă liberalii sunt cei mai apropiaţi ideologic de ARD, care are nevoie de o politică de alianţe în parlament care să-i asigure o majoritate parlamentară dincolo de “un scor de 28-30-32%”, adică atât cât estimează ARD că va obţine la vot. Liderul Forţei Civice, Mihai-Răzvan Ungureanu, a confirmat şi el că “jocul politic este deschis” şi că ARD îşi doreşte ca PNL “să revină acolo unde îi este locul”, adică la dreapta eşichierului politic, bineînţeles dacă formula de conducere a partidului se va schimba, recte Crin Antonescu va fi înlăturat.

    Mai nou, ARD (sau cel puţin o parte a ei) a găsit şi o portiţă nouă spre inima liberalilor – iluzia salvării ţării prin întoarcerea monarhiei, care până acum a fst un cal de bătaie exclusiv pentru USL. Crin Antonescu tocmai a declarat din nou că monarhia constituţională este “cea mai convenabilă formă de guvernământ pentru o ţară ca monarhia”, salutând astfel opţiunea pro-monarhică proaspăt exprimată de potenţialul său rival la şefia PNL, Călin Popescu-Tăriceanu. Aproape imediat, MRU i-a trimis regelui Mihai o scrisoare de felicitare extrem de promiţătoare cu ocazia zilei de naştere, afirmând că “alături de Majestatea Voastră, poporul român îşi poate regăsi demnitatea” – o poziţie inedită pentru un lider al ARD, unde opţiunile pro-republicane le-au reflectat întotdeauna pe cele în materie ale preşedintelui Traian Băsescu.

  • Cristian Preda: A face apologia vânzării statului bucată cu bucată e greşit

    El recomandă PDL/ARD să se adreseze şi celor care lucrează în privat, dar şi celor care lucrează în sectorul public. “A face apologia vânzării statului bucată cu bucată e la fel de greşit ca şi a refuza regulile competiţiei. De fapt, un partid care vrea să guverneze e obligat să aibă soluţii atât pentru o amenajare raţională a sectorului public, cât şi pentru încurajarea domeniului privat”, insistă Preda.

    Europarlamentarul arată, într-un comentariu publicat pe blogul său, că se teme de “ignorarea arogantă a celor care se auto-plasează la centru, ca şi de stigmatizarea celor care lucrează în sectorul public, în numele unei improvizaţii doctrinare care emană mai degrabă intoleranţa doctrinarului orb decât inteligenţa practică a politicianului responsabil”.

    “Unii spun că sunt de centru, pentru că li se pare că orice situare la stânga sau la dreapta e o opţiune pentru extremă. Alţii cred că nu mai există opţiuni ideologice clare şi că, în numele cetăţeniei, majoritatea membrilor unei comunităţi se orientează către un centru imaginar. În fine, alţii – eu însumi mă aflu printre ei – se plasează la centru, fiindcă se revendică de la liberalism şi consideră că, dacă întorc capul spre stânga, văd tot timpul socialişti, iar dacă se uită la dreapta dau mereu peste conservatori”, a explicat Cristian Preda.

    Alianţa România Dreapta grupează trei partide – PDL, PNŢCD şi Forţa Civică, la care se adaugă Noua Republică şi Fundaţia Creştin-Democrată, neînregistrate juridic ca partide.

  • Cusurul comun al partidelor: frica de un electorat pe care nu-l cunosc

    Ambele alianţe mari care participă la alegeri (USL şi Alianţa România Dreaptă) sunt terorizate de perspectiva unei înfrângeri, pentru că aceasta ar fi decisivă. Pentru USL, înfrângerea înseamnă mai puţin de 50% din mandate şi deci o guvernare formată de preşedintele Traian Băsescu din actuala opoziţie şi cu ce s-ar putea rupe din USL. Pentru ARD, înfrângerea ar însemna soarta CDR din 2000, adică irelevanţa PDL şi a partiduleţelor aliate cu el. Aşa se face că amândouă alianţele acţionează mânate de o frică teribilă faţă de un electorat căruia nu ştiu să-i anticipeze reacţiile şi în faţa căruia n-au nicio idee stabilă în afară de “votaţi cu noi, oricum ceilalţi sunt mai răi”.

    Componentele celor două alianţe au păreri divergente despre felul cum poate fi cucerit electoratul, căruia îi atribuie mecanic sentimentele lor, iar de aici apar conflicte; din cauza fricii de a nu pierde puncte electorale, conflictele sunt însă fie înăbuşite cu eforturi vizibile, fie izbucnesc şi apoi sunt negate în chip ridicol de politicienii care vor să pară uniţi.

    La USL, în ACS (Alianţa de Centru-Stânga – PSD + UNPR) domină percepţia că electoratul vrea bună guvernare în cadrele stabilite de UE, fără scandaluri, în timp ce în ACD (Alianţa de Centru-Dreapta – PNL + PC) domină percepţia că oamenii vor un război până-n pânzele albe şi cu orice risc contra lui Băsescu şi a susţinătorilor lui din UE. Conflictul se manifestă din plin în presa apropiată ACD, care loveşte PSD şi guvernul Ponta din toate poziţiile, deşi Crin Antonescu şi Victor Ponta pretind că se înţeleg bine în continuare. Deocamdată, negocierile pentru împărţirea brută a colegiilor s-au încheiat fără incidente, în sensul dorit de PSD, care şi-a rezervat un număr mai mare de locuri pentru ACS (246 de colegii), în detrimentul ACD (206), care iniţial dorise împărţirea egală a locurilor între cele două sub-alianţe. Presiunile asupra premierului Ponta de a se arăta cât se poate de agresiv la adresa lui Traian Băsescu vor continua însă, iar ceea ce complică lucrurile e că aceste presiuni se vor muta în planul politicii externe, în relaţia cu UE, unde opoziţia faţă de uniunea bancară enunţată de Comisia Europeană ca prim pas spre federaţia Statelor Unite ale Europei a început deja să se contureze în tabăra ACD.

    La ARD, PDL nu ştie nici cum să-şi păstreze electoratul de la alegerile locale, necum să atragă alţi votanţi, astfel încât a apelat la aceeaşi tactică de atunci: revopsirea gardului cu ajutorul micilor aliaţi PNŢCD, Forţa Civică (micul partid cedat lui Mihai-Răzvan Ungureanu de către Adrian Iuraşcu) şi Noua Republică, pentru ca amintirea PDL să se şteargă în favoarea noii “alianţe a reformiştilor”. Dar alianţa respectivă colcăie deja de frustrări, pe de o parte din partea adepţilor FC, care nu vor să-şi piardă identitatea într-o alianţă dominată tot de PDL, pe de altă parte din partea PDL la unison cu Noua Republică, din cauza ambiţiilor celor de la FC, dornici de nominalizări în colegii eligibile, dar fără capacitate de a trece pe cont propriu pragul electoral de 5%. Protocolul ARD a fost semnat totuşi, duminică, de PDL, FC şi PNŢCD, rămânând ca Noua Republică să-şi găsească locuri probabil pe lista PNŢCD, întrucât, din cauza a două contestaţii care trebuie examinate în justiţie, NR nu se poate înscrie ca partid până la termenul de 17 septembrie cerut de Biroul Electoral Central.

  • Ce este şi ce vrea alianţa electorală ARD

    Pentru ICCD, “vehiculul electoral” este micul partid Forţa Civică, condus de Adrian Iuraşcu, care a declarat pentru Gândul că a avut discuţii cu liderii ARD “despre o colaborare care să ducă la o înfrângere în alegeri a USL”. Deocamdată, niciun sondaj recent nu dă USL sub 50% în opţiunile electoratului (CCSB: USL – 62%, PDL – 18%; IMAS: USL – 57,1%, PDL – 17,8%; CSOP – 50%, PDL – 20-22%), astfel încât înfrângerea respectivă ar trebui înţeleasă doar ca o coborâre a USL sub 50%, caz în care ideea unei guvernări USL ar fi dinamitată nu neapărat de preşedintele Băsescu prin numirea unui premier de la alt partid sau alianţă, ci de o coaliţie formată ulterior între ARD, PP-DD şi UDMR, capabilă să înlăture după alegeri guvernul USL prin formarea unei majorităţi parlamentare ostile acestuia.

    Forţa Civică l-a ales vineri pe Mihai-Răzvan Ungureanu ca preşedinte al formaţiunii, urmând ca acesta să candideze la alegerile din 9 decembrie pentru un mandat de deputat la Iaşi sau în alt judeţ unde PDL a avut până acum rezultate bune. Puritatea morală şi cea doctrinară de dreapta a formaţiunii este însă discutabilă, ţinând cont că printre vicepreşedinţii sau fruntaşii Forţei Civice figurează şi foşti membri de frunte ai altor partide, afirmaţi politic în cursul guvernărilor anterioare, ca Ion Bazac (PSD), Marian Săniuţă (fost PSD), Ştefan Pirpiliu şi Dănuţ Liga (PDL), Dan Cristian Popescu şi Adrian Semcu (PNL).

  • Deci terminăm sau nu cu scandalurile politice?

    Tema loviturii de stat, adăugată la scandalul în sine al suspendării, deja s-a întors însă nu doar contra USL, ci contra României, atât prin amânarea aderării la Schengen şi continuarea monitorizării prin MCV, dar şi prin afirmaţii ca ale şefului Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum (PPE), care cere observatori OSCE la alegerile parlamentare din 9 decembrie, pe motiv de suspiciuni de fraudă masivă şi situaţie “extrem de critică” a democraţiei în România. Poate tocmai de aceea, sau şi de aceea, preşedintele Băsescu a ţinut să dea personal un semnal că lucrurile s-au întors la normal, prin scrisoarea de mulţumire adresată “liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici care s-au pronunţat în favoarea României în timpul crizei politice”, unde precizează că “instituţiile statului român democratic au ieşit întărite din această criză”.

    De partea cealaltă, responsabilitatea referendumului eşuat întârzie să fie asumată: fruntaşul PNL Ludovic Orban a preferat să arunce vina pe PSD, cu acuzaţia fantezistă că PSD e de vină pentru acceptarea pragului de prezenţă de 50%+1 la referendum. Dincolo de astfel de fumigene, la fel de stupide ca şi demonstraţiile solitare ale lui Ioan Ghişe împotriva invalidării referendumului ori asigurările lui Relu Fenechiu că vor continua demersurile pentru scoaterea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, până la alegerile parlamentare nu se va mai întâmpla nimic în USL sau din partea USL, fiindcă nu e nici în avantajul electoral al PSD, cu atât mai puţin al aliatului său mai mic PNL ca USL să se rupă.

    Aceasta nu înseamnă însă că spargerea USL nu rămâne un obiectiv al taberei pro-Băsescu, fie prin invitaţii adresate de Mihai-Răzvan Ungureanu membrilor PNL sătui de Crin Antonescu de a se înscrie în Alianţa România Dreaptă, fie prin alimentarea disensiunilor din USL, de genul afirmaţiilor lui Cezar Preda sau Mihail Neamţu că Ioan Rus, cel care a refuzat ajustarea listelor electorale în acord cu pretenţiile peneliştilor furioşi, ar fi un bun prim-ministru/lider al PSD, eventual într-o alianţă post-electorală cu PDL.