Tag: angajat

  • Angajatul viitorului: cu 50% mai rapid, cu 20% mai ieftin, lucrează 24/7, nu cere salariu şi nu are pretenţii

    Acţiunea de a ridica un produs şi de a-l pregăti pentru transport este simplă pentru un copil, dar a fost o mare bătaie de cap pentru retailerii care încearcă să îşi automatizeze forţa de muncă.

    Companiile susţin că maşinăriile lor pot muta produse cu 50% mai rapid decât angajaţii.

    Retailerii şi companiile de logistică se bazează pe această revoluţie tehnologică pentru a putea ţine pasul cu creşterea explozivă din domeniul comerţului online care, în Statele Unite, a înregistrat venituri de 390 de miliarde de dolari în 2016, aproape dublu faţă de 2011.

    Această creştere din comerţul online a creat o cerere imensă de forţă de muncă. Depozitele din Statele Unite au adăugat, în ultimii cinci ani, peste 260.000 de joburi noi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Adevărul şocant despre preţurile H&M din România. Ceea ce nu ai ştiut niciodată când te uitai la etichetele de preţuri

    Preţul hainelor din România este cu doar 8% sub media UE, deşi salariul este de cinci ori mai mic, arată o analiză a ZF pe baza datelor Eurostat. Preţurile în industria modei sunt de cele mai multe ori aliniate celor din Occident, iar o explicaţie pe care o oferă executivii din piaţă este aceea că local consumatorii sunt mai dispuşi să cheltuie pe haine şi pantofi, fiind pasionaţi de modă şi trenduri.

    Adevărul şocant despre preţurile H&M din România. Ceea ce nu ai ştiut niciodată când te uitai la etichetele de preţuri 

  • Adevărul şocant despre preţurile H&M din România. Ceea ce nu ai ştiut niciodată când te uitai la etichetele de preţuri

    Preţul hainelor din România este cu doar 8% sub media UE, deşi salariul este de cinci ori mai mic, arată o analiză a ZF pe baza datelor Eurostat. Preţurile în industria modei sunt de cele mai multe ori aliniate celor din Occident, iar o explicaţie pe care o oferă executivii din piaţă este aceea că local consumatorii sunt mai dispuşi să cheltuie pe haine şi pantofi, fiind pasionaţi de modă şi trenduri.

    Adevărul şocant despre preţurile H&M din România. Ceea ce nu ai ştiut niciodată când te uitai la etichetele de preţuri 

  • Un angajat al guvernului a fost concediat după ce a lipsit 24 de ani de la serviciu

    AK Verma, un inginer executiv care lucra în cadrul departamentului Lucrărilor Publice Centrale din India, nu a mai ajuns la locul său de muncă din decembrie 1990, potrivit The Telegraph.

    Legea indiană face dificil pentru reprezentanţii instituţiilor de acolo să concedieze angajaţi fără motive care să implice abaterile penale.Totuşi, chiar şi în condiţiile în care locurile de muncă în cadrul instituţiilor statului sunt considerate a fi pe viaţă, A.K. Verma  a fost în cele din urmă concediat.

    “A solicitat prelungiri repetate ale concediului fără să fie sancţionat şi a ignorat cerinţele de a se întoarce la locul de muncă”, au declarat reprezentanţii guvernului indian.

    Chiar şi după ce a fost găsit vinovat în cadrul unei anchete referitoare la “absenţa voită de la datorie” în 1992, a fost nevoie de încă 22 ani şi de intervenţia unui ministru pentru a fi concediat. Legislaţia muncii din India este, potrivit Băncii Mondiale, cea mai restrictivă din lume şi face aproape imposibilă demiterea angajaţilor fără abateri penale.

    Primul-ministru Narendra Modi a introdus chiar şi un sistem de scanare a amprentelor pentru birocraţii din New Delhi, cu scopul monitorizării frecvenţei cu care ei vin la locul de muncă. Astfel, prezenţa lor poate fi verificată chiar şi de publicul larg pe site-ul www.attendance.gov.in.

  • Angajatul care a fost dat afară pentru că îşi făcea treaba mult prea bine

    Ralph Body era portar în cadrul unei clădiri luxoase din New York deţinute de compania Heatherwood Communities. Bărbatul în vârstă de 41 de ani a povestit publicaţiei New York Post că ar fi făcut orice ca să asigure confortul chiriaşilor clădirii oferindu-le ajutorul întotdeauna cu un zâmbet pe faţă.

    Totuşi, Body a declarat că proprietarii clădirii nu puteau să suporte felul său vesel în care îşi ducea la îndeplinire sarcinile. A spus că disponibilitatea lui de a oferi ajutorul chiriaşilor era observată, dar că a fost totuşi concediat. “Mi-au spus<ştim că ai făcut-o cu bună intenţie, dar din păcate te porţi prea frumos cu chiriaşii>” a declarat Body pentru publicaţia americană.

    Pus în situaţia de a se apăra, Body a replicat că făcea doar ceea ce era rugat să facă. Managementul Heatherwood i-a spus că acest lucru nu contează şi l-au concediat adăugând “Din păcate, în acest caz, tipii de treabă nu sunt câştigători.”, potrivit declaraţiilor portarului.

     “Ne-a fost adus la cunoştinţă că Ralph nu a îndeplinit sarcinile şi procedurile PBS şi, după ce s-a discutat cu el în repetate rânduri, a fost decizia lor să îi dea în îngrijire o altă clădire” este replica oferită de reprezentanţii companiei Heatherwood Communities într-o scrisoare către New York Post şi care plasează vina legată de concedierea lui Ralph Body  firmei de managementul facilităţilor în care lucra, PBS.

     

  • Revoluţia tehnologică din organigramă: actualii CIO, viitorii CEO?

    Liderii din domeniul IT şi-au început cariera din pasiune, într-o perioadă în care în România apăreau primele PC-uri şi în care poveştile despre inteligenţa artificială ţineau mai degrabă de domeniul SF. Faptul că au trecut vremurile în care „băiatul de la IT venea să rezolve problema cu mailul a angajatului“ nu mai e o surpriză pentru nimeni. Cât de mari au ajuns în prezent responsabilităţile directorilor de IT din companii şi cum poate reprezenta această funcţie cea mai apropiată treaptă spre conducerea companiei?

    “Acronimul „CIO“, prescurtare de la „Career Is Over“ (Cariera la final – n.r.)“ – este o glumă veche din cercul IT-iştilor, ce s-a vehiculat prin presa internaţională la începutul anilor 2000. Aceasta se referea la faptul că persoana care deţine funcţia de chief information officer, un vârf al departamentelor  IT ale companiilor mari din toate domeniile, odată ce a bifat acest prag, se loveşte de un tavan de sticlă: poate să conducă domeniul IT, dar nu va ocupa niciodată un scaun la masa executivilor de top. Cele mai recente studii în domeniu au tendinţa nu doar de a contrazice această glumă, ci de a demonstra că liderii din domeniul IT au o influenţă din ce în ce mai mare în evoluţia businessurilor, indiferent de domeniul companiei din care fac parte. Această categorie de specialişti reuneşte deopotrivă CIO, chief security officers, directori IT, managing directori IT şi nu există o diferenţiere clară între aceste funcţii pe piaţa locală, responsabilităţile în domeniul IT variind în funcţie de companie pentru cei care conduc aceste departamente.

    Liderii IT fac acum parte din consiliile directoare ale acestor companii şi potrivit unor studii internaţionale, ajung să îi întreacă în ierarhie pe directorii de resurse umane; în unele cazuri chiar şi pe directorii financiari. La nivel global, în fiecare an în cadrul companiilor mari şi foarte mari peste 59% dintre bugetele IT au crescut în ultimii doi ani şi aproximativ 51% dintre acestea vor continua să crească; în acelaşi timp, doar 12% dintre bugetele IT sunt pe o pantă descendentă, conform studiului CxO 3000 Survey realizat de Pierre Audoin Consultants (PAC).

    Mai mulţi directori IT decât oricând în ultimul deceniu raportează direct către CEO (34 procente), cu 10% mai mult decât anul trecut, conform studiului „The Creative CIO“ realizat de Harvey Nash şi KPMG în 2016; concluziile studiului KPMG evidenţiază de asemenea faptul că priorităţile CIO sunt într-o continuă schimbare, scoţând în evidenţă că directorii executivi se concentrează mai mult pe proiecte IT ce aduc bani companiei (aproximativ două treimi) şi mai puţin pe proiecte care reduc costurile (37%). În realitate, unele dintre priorităţile tradiţionale ale directorilor IT au înregistrat o diminuare a  importanţei lor de-a lungul ultimilor patru ani.

    De exemplu, creşterea eficienţei operaţionale a scăzut cu 16%, iar asigurarea unei performanţe stabile a departamentului IT a scăzut cu 27% ca priorităţi pe agenda CIO. Potrivit studiului „The Creative CIO“, 57% dintre directorii IT care au fost chestionaţi au declarat că fac parte din comitetul de conducere al companiei unde lucrează, comparativ cu 51% câţi afirmau acelaşi lucru anul trecut, marcând astfel o creştere de 6%. Alţi factori incluşi în studiu se referă la schimbarea priorităţilor unui CIO, lucru reflectat în agenda lor zilnică. „Dacă în mod tradiţional conducerea companiilor cerea directorilor IT să livreze servicii de calitate care să ducă la reducerea costurilor operaţionale, în ultimii ani am observat o gamă largă de priorităţi noi precum automatizarea proceselor, gestionarea problemelor de reglementare şi îmbunătăţirea agilităţii în livrarea de proiecte“, explică Mihai Rada, director advisory services în cadrul KPMG. Rada observă cum aceste noi provocări contribuie la creşterea influenţei acestora la nivelul organizaţiilor, tendinţă pe care o observă şi pe piaţa din România.

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • Angajatul care a fost dat afară pentru că îşi făcea treaba mult prea bine

    Totuşi, Body a declarat că proprietarii clădirii nu puteau să suporte felul său vesel în care îşi ducea la îndeplinire sarcinile. A spus că disponibilitatea lui de a oferi ajutorul chiriaşilor era observată, dar că a fost totuşi concediat. “Mi-au spus<ştim că ai făcut-o cu bună intenţie, dar din păcate te porţi prea frumos cu chiriaşii>” a declarat Body pentru publicaţia americană.

    Pus în situaţia de a se apăra, Body a replicat că făcea doar ceea ce era rugat să facă. Managementul Heatherwood i-a spus că acest lucru nu contează şi l-au concediat adăugând “Din păcate, în acest caz, tipii de treabă nu sunt câştigători.”, potrivit declaraţiilor portarului.

     “Ne-a fost adus la cunoştinţă că Ralph nu a îndeplinit sarcinile şi procedurile PBS şi, după ce s-a discutat cu el în repetate rânduri, a fost decizia lor să îi dea în îngrijire o altă clădire” este replica oferită de reprezentanţii companiei Heatherwood Communities într-o scrisoare către New York Post şi care plasează vina legată de concedierea lui Ralph Body  firmei de managementul facilităţilor în care lucra, PBS.

     

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • Angajatul care a fost dat afară pentru că îşi făcea treaba mult prea bine

    Ralph Body era portar în cadrul unei clădiri luxoase din New York deţinute de compania Heatherwood Communities. Bărbatul în vârstă de 41 de ani a povestit publicaţiei New York Post că ar fi făcut orice ca să asigure confortul chiriaşilor clădirii oferindu-le ajutorul întotdeauna cu un zâmbet pe faţă.

    Totuşi, Body a declarat că proprietarii clădirii nu puteau să suporte felul său vesel în care îşi ducea la îndeplinire sarcinile. A spus că disponibilitatea lui de a oferi ajutorul chiriaşilor era observată, dar că a fost totuşi concediat. “Mi-au spus<ştim că ai făcut-o cu bună intenţie, dar din păcate te porţi prea frumos cu chiriaşii>” a declarat Body pentru publicaţia americană.

    Pus în situaţia de a se apăra, Body a replicat că făcea doar ceea ce era rugat să facă. Managementul Heatherwood i-a spus că acest lucru nu contează şi l-au concediat adăugând “Din păcate, în acest caz, tipii de treabă nu sunt câştigători.”, potrivit declaraţiilor portarului.

     “Ne-a fost adus la cunoştinţă că Ralph nu a îndeplinit sarcinile şi procedurile PBS şi, după ce s-a discutat cu el în repetate rânduri, a fost decizia lor să îi dea în îngrijire o altă clădire” este replica oferită de reprezentanţii companiei Heatherwood Communities într-o scrisoare către New York Post şi care plasează vina legată de concedierea lui Ralph Body  firmei de managementul facilităţilor în care lucra, PBS.