Tag: ambarcatiuni

  • Primul oraş din România care are transport public pe apă cu vaporaşul. Vezi cum arată – VIDEO

    Timişorenii au luat cu asalt vaporettele de pe Bega, care au fost inaugurate astăzi. Până la darea în folosinţă ca transport public, accesul călătorilor va fi gratuit.

    După mai multe decenii, tradiţia transportului pe Canalul Bega va fi reluată în această vară, anunţă Regia Autonomă de Transport Timişoara. Primul pas oficial a fost făcut azi, de la ora 13, când RATT a început probele funcţionale ale sistemului de transport public de persoane cu vaporetto pe Bega. Plecarea s-a făcut de la terasa „Flora”, în ambarcaţiuni  fiind invitat să ia loc şi publicul călător interesat de cursele de pe Canalul Bega.

    Cursele de la acest sfârşit de săptămâna, anunţă RATT, sunt pentru probe funcţionale, transportul în comun pe Bega cu vaporaşele urmând să fie deschis în această vară. Vor fi şapte vaporaşe, fiecare cu câte 50 de locuri.

    Aceste ambarcaţiuni au fost lansate la apă în urmă cu două săptămâni.

    Momentul lansării la apă a vaporaşelor

    Pentru acest proiect, malurile Canalului Bega au fost reabilitate anul trecut, pe lungimea a zece kilometri. Au fost, de asemenea, amenajate nouă staţii de acostare, două rampe pentru intervenţii de urgenţă, 14 WC-uri ecologice (28 cabine WC), două pergole, şapte pontoane plutitoare, la care se adaugă podiumurile pe teren şi platformele în consolă, gradenele şi treptele de acces.conform timpolis.ro

    Cititi mai multe pe www.

  • Iahtul care se pliază pe dorinţa pasagerului

    După ambarcaţiuni care se transformă la dorinţa utilizatorului în catamaran, trimaran sau vase monococă, au apărut şi unele ceva mai ”cuminţi„, cum ar fi Evo 43 de la compania italiană Evo Yachts, scrie The Telegraph.

    Evo 43, care poate găzdui 12 persoane la bord, se poate transforma din ambarcaţiune cu motor în platformă pentru plajă sau pentru scufundări, fiind prevăzută şi cu trepte şi o platformă mai mică la capăt, ceea ce le permite scufundătorilor să iasă uşor din apă.

    Pentru pasageri există şi o zonă de bucătărie cu spaţiu pentru gătit, chiuvetă şi frigider, precum şi un bar, iar preţul unui Evo 43 se ridică la 750.000 de dolari.

  • Iahtul care se pliază pe dorinţa pasagerului

    După ambarcaţiuni care se transformă la dorinţa utilizatorului în catamaran, trimaran sau vase monococă, au apărut şi unele ceva mai ”cuminţi„, cum ar fi Evo 43 de la compania italiană Evo Yachts, scrie The Telegraph.

    Evo 43, care poate găzdui 12 persoane la bord, se poate transforma din ambarcaţiune cu motor în platformă pentru plajă sau pentru scufundări, fiind prevăzută şi cu trepte şi o platformă mai mică la capăt, ceea ce le permite scufundătorilor să iasă uşor din apă.

    Pentru pasageri există şi o zonă de bucătărie cu spaţiu pentru gătit, chiuvetă şi frigider, precum şi un bar, iar preţul unui Evo 43 se ridică la 750.000 de dolari.

  • Hobby de CEO: „Sportul apropie oamenii, ridică barierele mai rapid decât orice altceva.”

    Pasiunea pentru navigaţie a lui Mihai Marcu a început în urmă cu 20 de ani, pe vremea când lucra în bancă şi mergea la pescuit în Deltă, „cu mici tentative de a ieşi pe mare pe la Sfântu Gheorghe”, cu ambarcaţiuni cu motor.

    Şi-a cumpărat o barcă, iar apoi, în decurs de circa zece ani, a schimbat 14 ambarcaţiuni. Povesteşte că dedică nu mai mult de 10% din timpul său activităţilor legate de domeniul navigaţiei, „MedLife este de departe principala mea preocupare”. Dar în mod cert este pasionat de mare, pe care iese depotrivă în ambarcaţiuni cu vele sau motor, mari sau mici. „Sunt unul dintre oamenii care ies tare pe mare cu barca cu motor şi cred că toţi cei care fac asta se numără pe degete, dar nu mă refer la ambarcaţiuni comerciale“, completează Marcu.

    A început să navigheze pe bărci cu vele din 2008, iar în urmă cu zece ani era uzual pentru el să plece cu barca din Tomis, să intre pe la Sfântu Gheorghe sau Sulina – drum de 120 km sau 60 mile –, să stea trei zile în deltă şi să se întoarcă.

    „Nu erau prea mulţi care să facă treaba asta, am fost poate primul. Marea Neagră este o mare care se montează repede, are valuri apropiate; se spune că pe mare nu ţine omul cât ţine barca. Dacă nu ai exerciţiul de a te lovi de câteva ori de asta te sperii. Nu cred în accidente, pentru că nu e un sport aşa periculos. Dar o dată pe lună o barcă se sperie şi cheamă paza de coastă. Trebuie să ştii marea, să te uiţi la vreme, să-ţi iei ce-ţi trebuie“, spune antreprenorul. „Eu evit să fac afaceri pe barcă”, mai zice Mihai Marcu.

    El adaugă că, fără dubiu, pasionaţi de navigaţie sunt oameni de afaceri, iar comunitatea acestora creşte într-un ritm alert. Deşi numărul pasionaţilor de navigaţie este foarte mic în comparaţie cu alte ţări, ritmul de creştere a numărului celor care practică acest sport se află în creştere geometrică, după cum spun cei implicaţi în afacerile de profil.

    „Nu e niciun sport – cu excepţia ciclismului, care este un sport de masă – care să înregistreze o creştere aşa spectaculoasă a numărului de pasionaţi. Cred că în fiecare an se adaugă cam 100 de noi oameni în navigaţie”.

    Ce hobby aveti şi cât timp dedicaţi?

    Navigaţie, antreprenoriat social, pescuit, schi.

    Ce corespondenţe găsiţi între sport şi afaceri?

    Multe, foarte multe. Sportul apropie oamenii, ridică barierele mai rapid decât orice altceva.

    Este zona de hobby benefică pentru relaţiile de afaceri?

    Depinde de circumstanţe. Răspunsul este da, dar nu trebuie să fie un scop în sine. Dacă vine de la sine – bine, dacă nu – trebuie lăsat în pace. De cele mai multe ori sportul e doar… sport.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    Ajutor. Încredere. Altruism.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Fairplay.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Aş practica orice sport.

    Preferinţe:

    CUVÂNT: Curaj

    CARTE: Mai nou, „Game of Thrones”

    SPORTIV: Muhammad Ali

    PERSONALITATE: Nicolae Iorga
     

  • Următorul Uber vine de pe mare şi este dezvoltat de trei români

    Dacă pui la un loc trei antreprenori români şi unul belgian, modelul de marketplace care a stat la baza Uber sau Airbnb şi pasiunea pentru navigaţie, iese un start-up care aduce iahturile şi mai aproape de pasionaţii care nu sunt milionari.


    Sailingul nu este doar un hobby, o vacanţă pe un iaht cu două-trei cabine poate să fie un mediu propice pentru negocieri sau pentru discuţii, fiind un mediu mult mai relaxat decât la birou sau la restaurant“, motiva segmentul din piaţă în care a ales să activeze Alina Bota, cofondator al Yachting Lifestyle, firmă care se ocupă de organizarea vacanţelor pe iahturi, într-un articol de copertă din Business Magazin. Alina Bota adăuga că  iahtingul nu este un sport ieftin, dar este accesibil, şi „orice persoană care are un venit lunar de 2.000 de euro poate să meargă într-o vacanţă fără nicio problemă „. 

    Iahtingul nu este rezervat doar celor foarte bogaţi, care deţin bărci sau iahturi luxoase. Şi cei cu venituri modeste pot petrece câteva zile în larg la bordul unei bărci, prin închirierea unei ambarcaţiuni. Conceptul nu este nou, dar Sailo, start-up fondat de trei români şi o belgiancă, vrea să facă acest proces de închiriere cât mai uşor.

    Sailo este asemănător cu Airbnb sau Uber: un marketplace care face legătura între proprietarii de bărci, entuziaştii de navigaţie şi căpitani, un loc unde oamenii pot închiria ambarcaţiuni. „Oricine e interesat să închirieze o barcă merge pe site, îşi alege criteriile de căutare, în funcţie de mărimea grupului, ce fel de barcă doreşte, care este bugetul disponibil, dacă vrea sau nu căpitan şi dacă se vrea o activitate specifică (un apus de soare romantic, o întâlnire de afaceri, relaxare cu prietenii la o bere, pescuit etc.), apoi alege barca ideală“, spune Magda Marcu. Dacă vrei să iei o cină romantică la apus de soare, dacă vrei să ai parte de o experienţă inedită de ziua ta sau poate doar vrei să ieşi în larg şi să scapi de aglomeraţia din oraş, dar nu ai nici cea mai mică idee despre navigaţie şi confunzi prora cu pupa, Sailo nu-ţi dă pe mână o barcă sau un iaht fără un căpitan autorizat. Prin Sailo, căpitanii pot obţine o nouă sursă de venit, iar proprietarii bărcilor valorifică ambarcaţiuni care altfel ar fi stat în port. Pe site se regăsesc bărci care au şi căpitan, bărci fără căpitan sau pur şi simplu persoane care se oferă să treacă la timona ambarcaţiunii.

    Povestea Sailo a început când Adrian Grădinaru, cofondator şi CEO al Sailo, s-a lovit de o problemă la care a căutat o soluţie. „Adrian a încercat să închirieze o barcă şi a descoperit că este un proces foarte dificil. Oferta era fragmentată, a trebuit să caute pe mai multe site-uri care nu aveau preţuri afişate, pe urmă trebuia să trimită un e-mail sau să sune ca să afle detalii. După două zile de căutări nereuşite şi frustrante, lui Adrian i-a venit ideea să creeze o platformă care să ajute oamenii să găsească cu uşurinţă o barcă“, povesteşte Magda Marcu. Adrian Grădinaru, originar din Constanţa, este îndrăgostit de apă şi de sailing şi membru în Clubul de Sailing de la Columbia Business School (SC-CBS). Fiind student MBA în CBS, a participat într-o excursie de sailing organizată de acest club cu bărci închiriate în Grecia în vacanţa de vară din 2013. Întors din vacanţă şi încă afectat de experienţa închiriatului, Adrian a sunat-o pe Magda Marcu, alături de care mai făcuse un start-up când locuiau în Silicon Valley, şi i-a spus despre ideea lui. După două săptămâni de discuţii, analize şi cercetări s-a născut Sailo. Pe măsură ce s-a conturat mai bine ideea, au fost cooptaţi în echipă Bogdan Batog (fost coleg de la olimpiadele de informatică cu Cătălin Frâncu, fondator al dexonline.ro şi prieten comun) şi Delphine Braas (colegă cu Adrian la CBS şi pasionată de sailing).

    Să înfiinţezi un start-up şi să aibă succes nu este un lucru uşor de realizat şi implică multă muncă şi dedicare, spun cei patru antreprenori care au pus la punct Sailo. „Muncim în general câte 12-14 ore pe zi şi uneori chiar şi mai mult, dar e din pasiune şi ne vine natural“, apreciază Magda Marcu. Succesul şi ascensiunea afacerii s-au datorat în parte şi faptului că lumea cunoştea deja conceptul de sharing economy, propulsat de companii precum Uber sau Airbnb, companii cu care Sailo a fost asociat în nenumărate rânduri. „Piaţa în sine a fost foarte deschisă către modelul nostru de business, iar momentul este potrivit pentru că închirierea de bărci e o piaţă lipsită de tehnologie, care suferă de segmentare şi de comunicare greoaie, iar potenţialul este extraordinar.“ Potenţialul despre care vorbeşte Magda Marcu este dat de valoarea pieţei mondiale a închirierilor de ambarcaţiuni, care are o valoare de 35 de miliarde de dolari. Această valoare este prognozată să crească la 51 de miliarde până în 2020, potrivit Future Market Insights. „Noi credem că va creşte foarte mult pentru că în cifrele astea nu sunt incluşi şi proprietarii mici de bărci, ci numai operatorii de chartere“, subliniază Magda Marcu, cofondator al Sailo. În momentul de faţă, în Statele Unite sunt 15 milioane de bărci deţinute privat, iar majoritatea dintre acestea stau 95% din timp nefolosite. În plus, 88 de milioane de americani merg cu barca în fiecare an (aproximativ 40% din populaţia adultă a Statelor Unite), dintre care 15 milioane închiriază bărci.

    Sailo nu este singurul marketplace de acest fel pe piaţă – Boatbound, Cruzin’ şi Boatsetter sunt câteva companii care oferă produse similare. Însă Sailo a crescut repede şi se diferenţiază datorită faptului că nu doar oferă acces la ambarcaţiuni, ci şi un nivel foarte ridicat de customer service, potrivit lui Marcu. „Pentru noi, customer service-ul face parte din modelul nostru de business. Suntem implicaţi personal şi noi, şi echipa noastră în a oferi un serviciu bun pentru clienţii noştri, pentru ca aceştia să se simtă în siguranţă şi să revină“, spune ea. În momentul de faţă, în sistemul Sailo sunt aproape 700 bărci, iar până la sfârşitul anului antreprenorii vor să ajungă la 1.000 de ambarcaţiuni.

    De ce a pornit Sailo în Statele Unite, de ce New York? Deoarece Magda şi Adrian locuiesc în New York şi cunoşteau piaţa de acolo, aşa că au decis să lanseze Sailo în New York. „Pe lângă faptul că ştiam piaţa de aici (- n.r. New York), când am început nu era nicio companie care mai făcea asta. Pieţele pe care ne concentrăm strategic acum sunt New York şi Florida de Sud, unde suntem cei mai mari“, a mai explicat ea.

    Cum face bani Sailo? Modelul de business este asemănător cu cel al Uber sau Airbnb: „Noi luăm 14% de la proprietarii de bărci şi 7% de la cei care închiriază. Şi oferim asigurare prin Lloyds of London în caz că barca nu are asigurare charter pentru încă 15% de la proprietarul bărcii. Vara asta am făcut 170.000 de dolari din vânzări, dar sezonul în Florida abia începe, aşa că ne concentrăm toate eforturile să creştem închirierile acolo peste iarnă“.

    Dacă un client american al Uber care ia o maşină de acasă până la serviciu scoate din buzunar între 10 şi 15 dolari, preţul în medie pentru o ambarcaţiune este de 1.500 de dolari. „Intenţia noastră este să educăm piaţa şi să-i atragem şi pe cei care încă nu ştiu prea multe despre bărci. Este o activitate absolut extraordinară şi inspiraţională să fii pe un iaht, departe de gălăgia oraşului“, spune Marcu. De exemplu, o plimbare cu o barcă cu motor, fabricată în 2010, ar costa un client 160 de dolari pe oră, 700 de dolari pentru o zi de pescuit sau 600 de dolari pentru o plimbare de patru ore, însoţită de cină şi spectacol de artificii. Însă preţurile pot ajunge şi la mii de dolari (88.000 pentru o zi pe un iaht din Miami sau 40.000 pentru o ambarcaţiune de lux la New York).

    Creşterea Sailo merită urmărită, mai ales că start-up-ul a fost primit în acceleratorul Techstars, program care oferă posibilitatea start-up-urilor să se dezvolte mai mult şi mari repede de cât ar putea în mod normal. „Programul e foarte intens, avem acces gratuit la foarte multe resurse şi la mentori care ne ajută să ne definim strategia şi să creştem foarte repede. Este extraordinar să vezi aşa de mulţi oameni de calibru foarte mare dedicaţi să te ajute. Avem ca mentori oameni la care nu am fi avut acces altfel. A fost foarte greu să ne calificăm şi suntem foarte recunoscători că am fost acceptaţi“, afirmă Magda Marcu. Start-up-urile care intră în programul Techstars primesc 18.000 de dolari în prima etapă, acces la resursele Techstars pe viaţă, un program de mentorat de 90 de zile şi acces la reţeaua de alumni şi de mentori de 5.000 de persoane şi un spaţiu de birouri pentru timp de 3 luni.

    În schimb, Techstars preia 6% din companiile care intră în program. „Vedem deja efectele şi creştem cu o viteză ameţitoare. La sfârşitul programului vom deschide o rundă de finanţare care va fi la un nivel mai ridicat decât am avut până acum“, îşi expune intenţiile Magda Marcu, care nu exclude extinderea în Europa sau în România. Iniţial însă, fondatorii Sailo vor să se concentreze pe piaţa din New York şi din Florida de Sud, apoi, după ce se cristalizează modelul, va urma şi dezvoltarea pe alte pieţe:  „Intenţia noastră e să înţelegem exact principiile fundamentale în a deschide cu succes o destinaţie nouă. Imediat după aceea vom replica acel model în alte pieţe. La momentul acesta, datorită sinergiei cu Miami, luăm în considerare doar Insulele Caraibe“.
     

  • Megayacht-ul viitorului: Iahtul-insulă, dotat cu penthouse, cascadă, mini-restaurant subacvatic, va fi prezentat la Monaco Yacht Show 2015 – FOTO, VIDEO

    Design-ul ambarcaţiunii Kokomo Ailand, care va fi prezentată în această săptămână la Monaco Yacht Show, e semnat de compania Migaloo  Submarines. Megayacht-ul are 80 de metri, o cascadă, două cluburi şi, potrivit companiei care a realizat proiectul, design-ul ultra-modern a generat deja interes în rândul potenţialilor cumpărători.
     
    “Un om open-minded, vizionar, care vrea să iasă în evidenţă datorită design-ului unic, un trendsetter”. Acesta e portretul-robot al potenţialului cumpărător al acestor yacht-uri, potrivit lui Christian Gumpold, managing directorul Migaloo.
     

    “Cascade uriaşe, vegetaţie – acestea sunt cele mai noi trend-uri în materie de megayacht-uri. Noi le-am dus la următorul nivel”, a mai declarat directorul Migaloo, citat de CNN.

    Ambarcaţiunea mai are un penthouse, două lifturi, pistă de aterizare pentru avion privat, un mini-restaurant subacvatic, precum şi un jacuzzi care are partea inferioară din sticlă, astfel încât proprietarul să poată admira marea. 

    Mega-yacht-ul vine la pachet cu un submarin dotat, la rândul său, cu pistă de aterizare pentru avion privat, cluburi şi piscine.

  • Casă de lux pentru bărci

    Proprietarii care se respectă investesc şi se laudă nu numai cu casa lor, ci şi cu hangarul de bărci, scrie Wall Street Journal.

    Colecţionari de ambarcaţiuni sau doar simpli posesori ai unei proprietăţi pe malul vreunui lac din Statele Unite investesc sute de mii sau chiar peste un milion de dolari în construirea unui hangar de bărci cât mai luxos unde să-şi poată petrece timpul liber sau chiar să dea petreceri la care să-şi invite prietenii.

    În unele cazuri se preferă construirea unui hangar pentru bărci la cumpărarea unei proprietăţi pe malul unui lac deoarece acesta poate fi gata mai repede decât o casă pe terenul respectiv.

    Cum regulamentele în vigoare în multe dintre zonele cu lacuri nu permit construcţii rezidenţiale chiar la marginea apei, hangarele nou construite sunt dotate cu o mică bucătărie, bar, şemineu şi loc de relaxare unde se poate chiar dormi, pe lângă toate cele necesare adăpostirii, întreţinerii şi lansării la apă a bărcilor, iar cele existente de multă vreme sunt reamenajate să permită proprietarilor să se şi odihnească acolo, nu doar să ţină ambarcaţiunile. Inspiraţi sau nu de exemple de hangare construite de magnaţii Americii la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolul XX, cei care ridică asemenea structuri ţin ca ele să fie cât mai spectaculoase.

    Hangarele moderne sunt fie din lemn, de la copacii utilizaţi pentru construcţie recuperându‑se inclusiv scoarţa şi crengile mai spectaculoase pentru decor, prevăzute cu şeminee de piatră acoperită cu licheni stropită periodic cu apă pentru ca aceştia să nu moară, ori oţel, sticlă şi lemn. Unii şi-au dotat hangarul şi cu cascadă, ca să acopere zgomotul pe care-l fac ambarcaţiunile care trec pe lac.

  • Ambarcaţiunea care-şi schimbă forma

    Cum vara e un moment numai bun pentru excursii pe valuri, producătorii de ambarcaţiuni se pregătesc cu tot felul de modele cu care să-i atragă pe amatorii de astfel de distracţii.

    Printre cele mai impresionante, în opinia The Telegraph, se numără modelul 88 Florida de la Riva, o ambarcaţiune decapotabilă, menită să-i facă pe pasageri să se simtă ca şi cum s-ar plimba într-un coupé, feriţi de soarele arzător sau Kormaran.

    Acesta din urmă este un mic vas produs de o companie din Austria, care se poate transforma la dorinţa celor pe care-i transportă în catamaran, trimaran sau ambarcaţiune monococă, graţie celor două flotoare care se pot strânge sau întinde.

    Kormaran este prevăzut şi cu aripi portante retractabile care pot fi folosite pentru un plus de viteză atunci când se deplasează cu flotoarele strânse.
     

  • Submersibil de lux la purtător (GALERIE FOTO)

    Astfel, spre deosebire de minisubmersibilele disponbile deja pentru cei bogaţi, un nou produs lansat de compania U-Boat Worx din Olanda este adaptat transportului şi utilizării de pe un superiaht.

    Cu o înălţime de circa 1,70 metri şi o greutate de 3.500 de kilograme, Super Yacht Sub 3 poate fi uşor stocat şi manevrat pe un superiaht şi poate duce trei oameni la o adâncime de 300 de metri, permiţându-le să să admire flora şi fauna marină vreme de până la 12 ore, cât ţine bateria.

    Primele modele vor fi disponibile pentru livrare începând din septembrie 2015, iar preţurile încep de la 1.750.000 de euro.

  • Top 5 destinaţii de iahting la Marea Neagră

    Unde să te duci la Marea Neagră, când ai o săptămână şi un velier? Trecem în revistă principalele atracţii în trei ţări, aflate la îndemâna navigatorilor fără multă experienţă: România, Bulgaria şi Turcia.

    ROMÂNIA:
    Recomandat: Limanu.
    Menţiuni: Mangalia, Eforie şi Constanţa.

    BULGARIA:
    Recomandate: Balcic, Dinevi Marina în Sveti Vlas, Varna
    Menţiuni notabile: Nessebar, Sozopol

    TURCIA:
    Recomandat: Atakoy Marina (malul european, Istanbul)
    Menţiuni: Igneada (în caz de urgenţă doar), Rumelifeneri (la ieşirea din Bosfor spre Marea Neagră)

    DE NOTAT: de la Mangalia la Istanbul, distanţa în linie dreaptă se parcurge în 50 de ore. Mult mai plăcut este însă un parcurs din port în port, astfel încât efortul provocat de şederea pe mare să fie compensat de nopţi dormite la adăpost, fără mişcarea valurilor. În acest caz, durata parcursului este de circa o săptămână. Care sunt destinaţiile care nu trebuie ratate? Iată mai jos topul, în ordinea satisfacţiilor oferite navigatorului, nu în cea geografică.

    TOP  5 PORTURI TURISTICE ÎN MAREA NEAGRĂ APROPIATĂ

    1. ISTANBUL – ATAKOY MARINA. Acest port este un must-see. Dar cu buzunarele pline, de preferinţă cu cash. Pentru că aici nu mai suntem în UE, e nevoie de o grămadă de acte, iar de asta cel mai bine e să se ocupe un agent. Ne va costa cam 50 de euro de pasager, dar economisim timp, care poate fi investit în vizitarea oraşului. Din Atakoy (care e cam la 10 km de Top Kapi) se ajunge în oraş cu taxiul. Dacă vreţi shopping, nici nu e nevoie de deplasări lungi: lângă marina se aflau, ultima oară când am numărat, nu mai puţin de trei malluri. Toate la distanţe de mers pe jos. Atakoy are şi el un set de restaurante şi magazine care imită branduri internaţionale (inclusiv o clonă reuşită de Starbucks). Aici se pot face şi reparaţii mai complicate la barcă. Dar marea atracţie a locului – şi motivul pentru care trebuie să vii cel puţin odată în viaţă – e Bosforul. Un drum pe el la firul apei nu e doar o călătorie în istorie, ci şi explorarea unui oraş plin de energie şi emoţie.

    2. BALCIC. Destul de aproape de Dinevi, e pe locul doi în preferinţele mele doar din cauza experienţei pe care o ai la vamă: orice iaht trebuie să meargă la cheul înalt de beton în portul industrial, unde acostarea e pregătită pentru vapoare mai degrabă şi rişti să-ţi zgârii barca. După ce ai trecut de asta, aşezarea e delicioasă (la propriu şi la figurat) şi foarte rumansko-friendly. Toate meniurile sunt în română, iar harbour masterul, căpitanul Gheorghi, se ştie cu toţi skipperii de la noi. Suntem ca acasă aici  – şi aici putem să facem şi plinul, chestie imposibilă în România, care nu are în acest moment nicio benzinărie în niciun port turistic! Cel mai plăcut lucru în Balcic este o croazieră până la micul port din Nisipurile de Aur, cu o baie în larg, în faţa staţiunii Albena.

    3. LIMANU. Portul turistic românesc cel mai puţin cunoscut turiştilor (slavă Domnului!), dar preferat acum de majoritatea proprietarilor de bărci. Se ascunde la capătul unui canal de câţiva kilometri peste care trecem, neatenţi, în drum spre 2 Mai din Mangalia. Dezvoltat de la zero de un investitor privat, e acum proprietatea lui Mihai Marcu, mai bine cunoscut după numele grupului de familie: MedLife. Portul are două pontoane în mijlocul unui golf natural înverzit şi liniştit şi se degustă în linişte mai ales în timpul săptămânii. În week-end trebuie să veniţi pregătiţi de petrecere, pentru că regattele româneşti se ţin (sau ajung), cele mai multe, aici. Limanu are o terasă şi un mic magazin nautic, însă Vama e la doi paşi, pentru cine doreşte mai multă varietate. Plăcut e şi drumul de ieşire spre mare, care trece pe lângă şantierul naval al Mangaliei.

    4. DINEVI MARINA (ÎN SVETI VLAS). Este cea mai mare marină din Bulgaria, aflată la câteva mile de încântătorul oraşel medieval Nessebar. Facilităţile sunt de primă mână şi sunt noi, iar restaurantele şi magazinele de pe mal sugerează că trebuie să ai măcar rude în lumea interlopă ca să-ţi poţi permite. Nu e nicio exagerare aici: dezvoltatorii proiectului au avut destule probleme cu justiţia bulgărească. Chiar şi aşa, plin de noii îmbogăţiţi şi iahturi scumpe, portul este o experienţă plăcută, cu un harbour master bun cunoscător de engleză şi extrem de manierat. Găseşti aici, după o zi grea pe mare, restaurante franţuzeşti, fusion şi mexicane, alături de magazine de firmă (da, fireşte, Paul & Shark e primul!). Locul e la o zi departare pe mare de Varna şi la două de Mangalia. Petrecerile pe mal pot fi cam gălăgioase totuşi, aşa că legaţi barca departe de restaurante.

    5. VARNA. Portul e plăcut, cu intrarea în golful Varnei extrem de spectaculoasă: oraşul e aşezat pedealuri împădurite şi cele mai multe blocuri, chiar cele din vremea comunismului, sunt acceptabil de urâţele. Dar acostarea e greoaie: trebuie să treci pe lângă câteva zone cu stânci, iar cele mai bune locuri sunt luate de localnici. Te vei chinui să găseşti un punct în care să poţi cupla barca la reţeaua electrică. Dar dacă treci de asta, ai în faţă unul dintre cele mai bune (şi mai scumpe) restaurante de la Marea Neagră ale yachtmenilor: Captain Cook. Dedesubt, o altă atracţie pentru echipajele româneşti: magazinele de accesorii, care sunt mult mai bine dotate decât în România – iahtingul e un domeniu oricum mai bine dezvoltat în Bulgaria, deşi ţara pare mai săracă decât a noastră. Dincolo de acest paradox, din portul turistic se ajunge la cele mai bune plaje şi terase din Varna, pe jos. De aici, cu iahtul ai o întreagă coastă liberă, întinsă spre sud, spre Nessebar, unde poţi arunca ancora la ceva distanţă de ţărm şi merge la plajă cu o mică ambarcaţiune gonflabilă pe care e bine s-o ai la bord.

    Dincolo de acest clasament, trebuie menţionat un lucru important şi care dă valoare estetică oricărei croaziere: ţărmul şi priveliştea lui. Cam tern în zona României (din lipsă de forme de relief mai pronunţate), ţărmul începe să se anime şi să devină interesant după Capul Caliacra spre sud. De aici şi până la Balcic avem cele mai frumoase locuri de la Marea Neagră: Coasta de Argint, cum o numeau strămoşii noştri în interbelic. Ancorajul lângă un ţărm stâncos şi pustiu e una dintre marile plăceri ale unei croaziere. Nu doar pentru că te scoate din învălmăşeala plajei şi a teraselor, ci şi pentru că îţi dă şansa unei întâlniri cu istoria: în fond şi grecii şi romanii erau la fel de singuri pe mare ca tine. Dar despre asta e greu de povestit. Trebuie încercat măcar o dată!