Tag: agenti

  • Sindicatul sare în apărarea poliţilor rutieri: Agenţii să ceară dispoziţii scrise când au suspiciuni asupra ordinelor primite

    “«Eminenţele cenuşii» din birourile Poliţiei Române, din proprie iniţiativă sau ca urmare a unor ordine primite, au efectuat o serie de demersuri către statul suedez cu privire la numerele respective, auzind de Convenţia de la Viena asupra circulaţiei rutiere, au început să o studieze, dar se pare că au uitat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, materie ce ar trebui predată în şcoală. Prin corespondenţa cu autorităţile suedeze se căuta o variantă prin care să-i fie retrase numerele sau orice altă alternativă, astfel încât să nu mai poată circula, lăsând impresia că Poliţia Română este neputiincioasă şi nu ştie cum să acţionăm în această situaţie, legislaţia din România nefiind aliniată la cea europeană/internaţională”, se arată într-un comunicat de presă al Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România, remis miercuri MEDIAFAX.

    Sindicaliştii le recomandă poliţiştilor care au dubii cu referire la ordinele primite să ceară aceste dispoziţii în scris, pentru a evita cercetarea disciplinară sau chiar penală.

    “În spaţiul public, Poliţia Română este suspectată, pe bună dreptate, că acţionează la comanda politică şi că are specialişti bine plătiţi, cu salarii de excelenţă, dar care nu cunosc legea şi nu ştiu cum trebuie să acţioneze în astfel de situaţii. În urma acestui scandal care depăşeşte graniţele ţării, probabil că vinovaţi vor fi găsiţi tot agenţii de poliţie, eventual doamna poliţist care a asistat la ridicarea plăcuţelor vedetă, noi doar ne întrebăm ce căuta ofiţerul coordonator la faţa locului, întâmplare sau ordin primit ?! Prin natura meseriei, poliţiştii întâmpină tot felul de situaţii inedite în activitatea lor, ei având obligaţia de a aplica legea, nu de a acţiona după cum dispune un şef sau altul, de aceea solicităm tuturor agenţilor de poliţie să ceară dispoziţii scrise când au suspiciuni asupra ordinelor primite, ca să evite astfel cercetarea lor disciplinară/penală, ulterior”, potrivit sursei citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt cele mai bogate echipe sportive din lume: Messi, Modric şi Pogba versus LeBron James în lupta pentru cel mai valoros brand sportiv

    Deşi cifrele nu sunt încă oficiale, estimarea publicaţiei americane arată că triumful cu 4-2 din Moscova al francezilor ar fi atras peste un miliard de telespectatori în faţa micilor ecrane. Potrivit datelor, întreaga competiţie desfăşurată în Rusia a strâns în total o audienţă de 3.2 miliarde de telespectatori.

    Popularitatea fotbalului pe întreg mapamondul, puternic observabilă în perioada mondialului, ajută cluburile europene, cum ar fi Real Madrid sau Manchester United, să vândă echipamente sau să obţină sponsorizări din toate colţurile lumii.

    Rezultatul acestei popularităţi – trei dintre primele 4 echipe clasate în topul Forbes al celor mai valoroase francize sportive din lume sunt Manchester United (4,1 miliarde de dolari), Real Madrid (4 miliarde de dolari) şi F.C Barcelona (4 miliarde de dolari).

    Acestea sunt primele dintr-un total de 7 cluburi europene de fotbal ce fac parte din topul publicaţiei americane. Însă, în pofida acestei popularităţi masive, niciunul dintre aceste cluburi nu se poate atinge de Dallas Cowboys, lidera clasamentului pentru un al treilea an la rând.

    Clubul de fotbal american, supranumit şi ”Echipa Americii”, este valorificat de cei de la Forbes la 4.8 miliarde de dolari, având o creştere de 14% faţă de anul tecut. „Echipa Americii” are deasemenea cele mai mari profituri anuale (840 de milioane de dolari), chiar şi usturătoarele taxe americane neputând să-i detroneze pe texani ca liderii mondiali ai încasărilor (350 de milioane de dolari).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Afacerile Remax România au crescut cu peste 35% în primul semestru din 2018

    „În primul semestru din 2018, Remax România a cunoscut o creştere constantă a afacerilor, tendinţă ce a marcat evoluţia companiei în ultima vreme. Suntem de părere că aceasta se va menţine şi în perioada următoare şi se va reflecta în toate direcţiile de dezvoltare a companiei, de la volumul, respectiv valoarea tranzacţiilor intermediate, până la extinderea reţelei cu noi birouri şi agenţi”, a declarat Răzvan Cuc, director regional Remax România.

    Cele mai multe intermedieri au avut loc în aceleaşi oraşe aflate şi în topurile precedente, Bucureşti, Cluj şi Braşov, pieţe cu un potenţia crescut în domeniul imobiliar. Dintre acestea, birourile din Bucureşti, Cluj, Braşov au intermediat cel mai mare număr de tranzacţii, urmate în clasament de cele din Sibiu, Arad şi Piatra Neamţ.

    În ceea ce priveşte tipul de proprietăţi tranzacţionate de către companie, ponderea celor de pe segmentul rezidenţial a fost de 72%, urmate de cele comerciale (11%), industriale (9%) şi terenuri (8%). În total, în perioada menţionată, birourile Remax au intermediat 84% vânzări şi 16% închirieri.

    Reprezentanţii Remax estimează până la finele lui 2018 o cifră de afaceri de până la 2,8 milioane de euro, în creştere cu aproximativ 40% comparativ cu rezultatele raportate anul trecut. De asemenea, compania îşi propune să extindă reţeaua Remax cu până la 40 de birouri până la finalul lui 2018 (în creştere cu peste 80% faţă de perioadă anterioară) şi cu până la 300 de agenţi, în ceştere cu 50% faţă de 2017.

     

  • Presa internaţională relatează despre revocarea Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA

    “Şefa agenţiei anticorupţie din România, demisă din funcţie”, titrează agenţia germană Dpa.

    “Laura Kovesi, şefa agenţiei anticorupţie (DNA) din România, a fost demisă din funcţie de către preşedintele Klaus Iohannis, la presiunea guvernului şi a curţii superioare a ţării”, afirmă jurnaliştii germani.

    “Presiunea asupra lui Kovesi, recunoscută la nivel internaţional drept un factor-cheie în lupta ţării împotriva corupţiei larg răspândite, a fost însoţită de recenta diminuare a puterii procurorilor anticorupţie şi de eforturile de protejare a politicienilor de anchete”, mai comentează Dpa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Presa internaţională despre condamnarea lui Liviu Dragnea

    “O instanţă română l-a condamnat pe cel mai puternic politician, un test pentru sistemul de justiţie”, titrează cotidianul The New York Times.

    Jurnaliştii americani relatează că verdictul reprezintă o “lovitură dureroasă” pentru Liviu Dragnea, “considerat cel mai puternic politician” din România.

    “Atacurile asupra sistemului de justiţie sunt puţin probabil să se oprească. În schimb, s-ar putea înrăutăţi după decizia de joi a instanţei”, avertizează jurnaliştii de la The New York Times.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum au devenit hackerii din Coreea de Nord cei mai mari jefuitori din lume

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Poliţist: Dar nu mai daţi în mine! Ilie Năstase: Băi, ţărane ! Nu ai dreptul să pui mâna pe mine!

    Poliţiştii au explicat că fostul jucător de tenis a refuzat să i se facă etilotestul, a devenit agresiv cu poliţiştii, motiv pentru care a fost necesară încătuşarea sa şi ducerea pentru recoltarea de probe biologice la sediul INML, unde a făcut totuşi testul.

    VEZI AICI VIDEO

    Pe imaginile prezentate de Antena 3 se aude:

    Ilie Năstase: Dacă voi aveţi dreptul, prin lege, să arestaţi un senator…

    Poliţist: Nu vă arestează nimeni.

    Ilie Năstase: Nu, nu, a zis că-mi pune cătuşele.

    Poliţist: Asta nu înseamnă că vă arestează.

    Ilie Năstase: Vedeţi, în spatele meu mai sunt ca mine. Eu am recunoscut că am băut, îmi pune cătuşele băiatu’. Să mi le pună, hai.

    Poliţist: Şi dumneavoastră trebuie să vă supuneţi legii la fel ca toată lumea.

    Ilie Năstase: Nu cobor. Vreau să mi le pună în maşină.

    Poliţist: Vă rog să coborâţi din maşină.

    Ilie Năstase: De ce pune mâna pe mine?

    Poliţist: Ia datele… Daţi-l jos.

    Ilie Năstase: Ia mâna. Ia mâna de pe mine

  • Ruşii au devenit interesaţi de litoralul românesc: caută all inclusive şi preţuri similare celor din Bulgaria

    Reprezentanţii agenţiilor de turism din Rusia au declarat, joi, într-o conferinţă de presă la Mamaia, că turiştii ruşi ar veni pe litoralul românesc şi în Delta Dunării, între principalele cerinţe fiind un sistem all inclusiv, aşa cum s-au obişnuit de pe litoralul bulgăresc, servicii de babysitting, dar şi ca la recepţiile unităţilor de cazare să se vorbească şi limba rusă. De asemenea, ei au arătat că turiştii ruşi vor să se şi plimbe şi viziteze şi alte locaţii, să facă excursii în zonele interesante de ţară, „deoarece clientul rus când merge în Europa vrea să vadă ţara respectivă”.

    „Nu sunt deosebit de pretenţioşi, dar caută acel check list: să fie vorbitori de limbă rusă, să fie materiale de limbă rusă, să aibă calitate sanitară, hotelul este secundar în principiu, dar este foarte important, este unul din principalele obiective din lanţul acesta turistic. Ei vin în România şi hotelul este cel care oferă plăcerea sejurului”, a declarat Andrei Vîlcovan, reprezentant al Agenţiei Kalinka Travel din Sankt Petersburg.

    Întrebaţi cât ar cheltui un turist rus pe litoralul românesc, agenţii de turism ruşi au precizat că preţurile ar trebui să fie mai mici decât la bulgari, măcar în primii ani.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Topul băncilor din România cu cele mai mari reţele teritoriale

    Băncile cu cele mai extinse trei reţele teritoriale, care depăşesc individual 500 de unităţi, cumulau anul trecut aproximativ jumătate din totalul sucursalelor şi agenţiilor din sistemul bancar. Cumulat cele trei bănci au o reţea de 2.289 de subsidiare.

    Dacă luăm în calcul şi reţelele teritoriale ale Băncii Transilvania şi Raiffeisen Bank, reiese un total de 3.226 de sucursale şi agenţii pentru cele cinci bănci mari, repre­zen­tând peste 70% din totalul subsidiarelor din sectorul bancar.

    La nivelul întregului sistem bancar, numărul sucursalelor şi agenţiilor bancare a coborât la sfârşitul anului trecut la 4.555.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Dictatorul Kim Jong-un are o opţiune pe maşină pe care nu o are nimeni în lume

    Nu ştim dacă e dezinformare, iar dacă ar fi aşa ceva, nu mirosim scopul. Până la urmă, omul ăsta are pe una dintre limuzinele din flota lui, opţiunea pe care ne-am dori-o toţi. Cum funcţionează, cum e instalată, habar nu avem.
     
    Niemeni nu ştie, dar a transpirat o informaţie pe uşa din dos a unui fost angajat al unui serviciu de apărare din Coreea de Nord. În 2005 a ajuns în Coreea de Sud, motiv pentru care are voie să spună lucruri. Lee Yun-Keol, aşa cum îl cheamă, susţine că preşedintele Coreei de Nord are un WC propriu în maşină. Sau un sistem în care-şi poate face nevoile fără ca ele (nevoile) să ajungă în mâinile agenţilor secreţi, ale spionilor. Pentru că urina şi fecalele conţin informaţii despre posibilele vulnerabilităţi ale corpului liderului suprem.