BusinessMagazin

Tag: agenti

Raiffeisen Bank va elimina din luna decembrie terminalele POS din agenţiile băncii. Banca va renunţa din decembrie şi la serviciile Raiffeisen Direct şi Raiffeisen Direct Top. Care este motivul?

Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă locală după active, a decis să elimine opţiunea de retragere numerar folosind terminalele POS din agenţiile sale începând din luna decembrie, conform informaţiilor din piaţa bancară.

Opţiunea de retragere numerar utilizând terminalele POS în agenţiile Raiffeisen Bank nu va mai fi disponibilă începând cu data de 12.12.2019. Iar clienţii care deţin deja un pachet de cont curent cu zero costuri beneficiază de retrageri gratuite de numerar la ATM-urile oricărei bănci din ţară.

„Orice pas pe care îl facem în direcţia eliminării unor produse sau servicii are în vedere gradul de utilizare a acestora de către clienţi, strategia Raiffeisen Bank fiind de simplificare. Toţi clienţii persoane fizice deţinători de pachete de cont curent Zero Tot şi Zero Simplu beneficiază de retrageri gratuite la toate ATM-urile instalate în România“, a transmis Raiffeisen la solicitarea ZF.

Dacă clienţii Raiffeisen au un pachet de cont curent Premium, pentru a beneficia de retrageri fără costuri, Raiffeisen a majorat limita zilnică de retragere numerar la ATM cu cardul de debit Mastercard Gold Premium de la 10.000 lei la 20.000 lei şi limita temporară zilnică de retragere numerar la ATM o dată pe trimestru, de la 20.000 lei la 25.000 lei.

În cazul clienţilor care au un pachet de cont curent FWR, pentru a beneficia în continuare de retrageri fără costuri, Raiffeisen a majorat limita zilnică de retragere numerar la ATM cu cardul de debit Mastercard Gold FWR de la 10.000 lei la 20.000 lei şi limita temporară zilnică de retragere numerar la ATM o dată pe trimestru, de la 25.000 lei la 30.000 lei.

Această decizie de a elimina terminalele POS din agenţii urmăreşte trendul iniţiat de ING prin care clienţii pot face retrageri de la orice bancomat din ţară cu zero costuri.

Împreună cu eliminarea terminalelor POS, Raiffeisen Bank va renunţa la serviciile Raiffeisen Direct şi Raiffeisen Direct Top, care permite plata facturilor către furnizorii de utilităţi. De asemenea, banca a decis şi modificări ale contului curent aferent pachetului de cont curent FWR.

„Raiffeisen Direct, serviciul de tranzacţionare de tip phone banking, are un număr din ce în ce mai redus de utilizatori. Ca alternativă la acest serviciu Raiffeisen a dezvoltat una din cele mai intuitive aplicaţii de mobile banking, noul Raiffeisen Smart Mobile, aplicaţie oferită gratuit clienţilor persoane fizice“, a explicat Raiffeisen.

Prin intermediul noului Smart Mobile clienţii pot efectua schimburi valutare la curs BNR în intervalul orar 10:00-11:00, plăţi intra şi interbancare în lei şi valută, deschide conturi curente de economii, carduri de debit, depozite cu dobânzi speciale, consultare sold, generare extras.

Tot începând cu data de 12 decembrie va avea loc modificarea componenţei beneficiilor ataşate contului curent de tip Pachet FWR, prin eliminarea dobânzii acordate la soldul creditor al contului curent ce are ataşată opţiunea/pachetul FWR.

Raiffeisen a lansat în luna octombrie posibilitatea de a face plăţi prin serviciul Apple Pay. Utilizarea Apple Pay este gratuită, atât în ţară, cât şi în străinătate, iar plăţile cu telefonul mobil sunt realizate fără taxe sau comisioane.

Raiffeisen Bank are 2 milioane de clienţi persoane fizice, 92.000 de IMM-uri şi 5.700 de companii mari şi medii.

Peste 650.000 clienţi digitali folosesc aplicaţiile Raiffeisen Smart Mobile şi Raiffeisen Online. Banca are aproape 5.000 de angajaţi, o reţea de peste 400 de agenţii în toată ţara, aproximativ 900 de ATM-uri, 250 de maşini multifuncţionale (MFM-uri) şi o reţea de 20.000 de POS-uri.

Raiffeisen Bank a înregistrat în primul semestru din 2019 un profit net de 384 mil. lei, în scădere cu 9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Banca avea peste 500.000 de carduri active la 30 iunie 2019 şi administrează active de peste 5 mld. lei pentru 1.400 de clienţi.

October 18, 2019
Milenialii renunţă la Booking şi Airbnb? Tot mai mulţi tineri cumpără vacanţe prin intermediul agenţiilor

„Tot mai mulţi tineri se adresează agenţiei pentru pachete complete de sejururi şi circuite, cca. 80% dintre ei solicitând o vacanţă în afara ţării.”, a declarat Carmen Pavel, preşedintele agenţiei de turism J’Info Tours.

Conform unei analize făcute de agenţia de turism J’Info Tours asupra comportamentului de cumpărare al turiştilor săi, se observă o creştere cu 12%, pe ultimele 12 luni, a numărului de vânzări de sejururi şi circuite către cei din generaţia Millennials (tinerii între 23 şi 38 de ani), faţă de perioada iulie 2017- iulie 2018.

„Motivul principal pentru care aceştia încep să se reorienteze către consilierii în turism sunt: lipsa timpului necesar pentru organizarea cap-coadă a unei vacanţe, aceasta implicând multă documentare, rezervări şi informaţii dificil de gestionat, uneori. De asemenea, agenţia capată din nou valoare în ochii călătorului sub 40 de ani, pentru că un consilier în turism te poate sfătui să alegi vacanţa potrivită stilului tău de viaţă, îţi poate furniza mai multe informaţii şi, mai ales, poate gestiona neplăcerile ce pot apărea pe parcursul ei, găsind cele mai bune soluţii. Astfel, eşti protejat în cazul în care pleci printr-o agenţie, pentru că aceasta răspunde de serviciile contractate de tine.”, a adăugat Carmen Pavel.

J’Info Tours a constatat că aproximativ 80% dintre tinerii între 20 şi 40 de ani, care contactează agenţia, preferă circuitele pe continentul american, Statele Unite fiind una dintre destinaţiile pe care se observă o creştere a numărului de cereri, cu cca. 18%, în ultimele şapte luni faţă de perioada similară a lui 2018.

„Mulţi tineri vor să ajungă în oraşele emblemă ale SUA: New York, San Francisco şi Los Angeles şi pe plajele din Hawaii. Las Vegas este una dintre destinaţiile care continuă să fascineze, astfel încât sunt căutate circuitele care cuprind celebrul oraş al luminilor şi al cazinourilor.” a mai spus preşedintele J’Info Tours, Carmen Pavel.

„Marea surpriză vine dinspre America de Sud, Mongolia şi Etiopia. Dacă, până în prezent, peste 70% dintre cei ce mergeau în circuitele spre aceste destinaţii aveau, la vremea rezervării, peste 60 de ani, acum se observă o schimbare de profil al turistului.

Astfel, pentru finalul lui 2019 şi pentru 2020, cca. 45% din numărul rezervărilor spre locurile sus amintite, sunt din partea celor de până în 40 de ani, ce provin din marile oraşe ale României. Aceştia doresc să se rupă de ritmul cotidian alert şi preferă vacanţele în care se pot bucura de natură şi peisaje spectaculoase. Ei îşi rezervă expediţii pe urmele civilizaţiilor străvechi, maiaşe şi incaşe din ţările sud-americane, Mexic, Peru, Guatemala, Bolivia sau vacanţele în care se trăieşte experienţa vieţii de nomad, cum sunt cele în Mongolia.

Destinaţia care trezeşte interesul celor între 35 şi 55 de ani, ce au ca pasiuni fotografia, religia şi istoria este Etiopia cu ale sale populaţii tribale şi cu atracţii turistice cu puternică încărcătură religioasă. Se ştie că Etiopia este ţara care, după Rusia, are cea mai mare comunitate de ortodocşi si deţine Chivotul cu Tablele Legii, dăruite de Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai.” a precizat Carmen Pavel.

Creşterea numărului celor ce nu-şi mai organizează singuri vacanţele, ci apelează din nou la agenţii se observă şi în alte părţi ale lumii, cum rezultă din rapoartele unor organizaţii din turism din Marea Britanie sau SUA.

Potrivit raportului ABTA (asociaţie ce reuneşte peste 1200 de agenţii din Marea Britanie) privind trendurile în turismul lui 2019 (Travel Trends Report 2019), turiştii încep să apeleze din nou la agenţii, 45% dintre aceştia manifestându-şi încrederea că profesoniştii din domeniu îi pot consilia şi le pot oferi vacanţele potrivite nevoilor lor.

Raportul anual al MMGY Global (cea mai mare agenţie de marketing intergrat, din domeniul turismului şi industriei ospitalităţii), Portretul călătorilor americani (Portrait of American Travelers), publicat în iulie 2019, relevă şi el faptul că 13% dintre vacanţe au fost rezervate prin agenţiile de turism, faţă de 8% în 2018.

Potrivit aceluiaşi raport, 19% dintre consumatorii de vacanţe au declarat că intenţionează să utilizeze serviciile oferite de o agenţie de turism, în următorii doi ani, faţă de 16% în 2018.

De asemenea, tot conform studiilor MMGY, 24% dintre Mileniali au declarat că, în ultimul an, au contractat o vacanţă printr-o agenţie, comparativ cu cei din generaţia Baby Boomers (cei între 55 şi 75 de ani) dintre care numai 12% au apelat la o agenţie şi cu cei aparţinând Generaţiei X (cu vârste între 40 şi 54 ani) care au apelat doar în proporţie de 10% la serviciile unor profesionişti în turism.

August 22, 2019
Mureşan: Dăncilă să ne explice cum va obţine găzduirea unei agenţii europene care are deja sediu

“Incompetenţă guvernamentală: prim-ministrul Viorica Dăncilă vrea ca România să găzduiască o agenţie europeană care are deja un sediu! Guvernul PSD – ALDE a ratat în ultimii doi ani şansa de a găzdui două instituţii europene importante: 1. Agenţia Europeană pentru Medicamente, relocată în 2017 din Marea Britanie din cauza Brexit-ului. România avea şanse să obţină această relocare, dar s-a prezentat cu o candidatură extrem de proastă, cu o propunere de sediu greu accesibil şi, astfel, n-a avut nicio şansă în faţa celorlalţi competitori. 2. Autoritatea Europeană a Muncii, înfiinţată la începutul anului, pentru care Guvernul nici măcar nu şi-a depus candidatura, deşi România era favorită să câştige concursul de găzduire şi deşi le-am cerut public în două rânduri să-şi depună candidatura”, a scris, vineri, pe Facebook, europarlamentarul PNL Siegfried Mureşan.

Mureşan transmite că premierul Viorica Dăncilă “s-a făcut de râs”, marţi, în Parlamentul European, cerând ca România să găzduiască Agenţia Europeană pentru Securitate Cibernetică (ENISA), care va avea sediul în Grecia.

Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

July 19, 2019
Big Brother, o realitate înfricoşătoare: Agenţii de frontieră din China instalează aplicaţii de supraveghere pe telefoanele turiştilor

Guvernul chinez a încălcat libertăţile populaţiei musulmane din provincia Xinjiang, prin instalarea camerelor de supraveghere cu sistem de recunoaştere facială pe străzi şi în moschee. De asemenea, locuitorii ar fi forţaţi să instaleze aplicaţii de monitorizare pe telefoane.

O investigaţie a jurnaliştilor de la The Guardian, desfăşurată alături de parteneri internaţionali, arată că şi turiştii au devenit ţinta autorităţilor, iar celor care încearcă să intre în Xinjiang din regiunea Kyrgyzstan, li se instalează fără acordul lor aplicaţii de monitorizare pe telefoanele mobile.

Agenţii de la frontieră le confiscă telefoanele mobile şi instalează în secret aplicaţii care sustrag email-uri, convorbiri şi informaţii despre contacte personale, precum şi informaţii despre telefoanele în sine.

Turiştii susţin că nu sunt avertizaţi de către autorităţi în prealabil, aceştia declarând că nu ştiu ce anume caută aplicaţiile sau ce informaţii sunt sustrase din telefoanele lor.

Investigaţia jurnaliştilor The Guardian, desfăşurată alături de reporterii The New York Times şi Süddeutsche Zeitung arată că poliţiştii de frontieră, de la punctul de trecere Irkeshtam, confiscă şi verifică telefoanele turiştilor.

Edin Omanović, membru al grupului Privacy International, descrie concluziile investigaţiei ca fiind „extrem de îngrijorătoare pentru o ţară care pedepseşte descărcarea pe telefon a aplicaţiilor interzise sau citirea anumitor ştiri”.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

July 3, 2019
Cum a ajuns un profesor din Cluj să vândă, alături de fiica sa, croaziere de 6 milioane de euro

“Am intrat pe al 15-lea an, creştem an de an şi ca birouri, şi ca vânzări, şi ca oameni şi sunt convins că suntem pe drumul cel bun”, descrie Ioan Băsea afacerea Croaziere.net, începută în urmă cu 14 ani în Cluj. Aceasta vinde vacanţe pentru linii de croazieră, atât în mod direct, cât şi prin intermediul agenţiilor de turism.
Agenţiile sunt prezente în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov; antreprenorul vizează însă extinderea în alte două oraşe.
„Am cam făcut de toate până la momentul acesta şi ideea mi-a venit gândindu-mă la fiica mea. Mi-am spus că pentru o domnişoară o agenţie de turism poate fi un bussines de perspectivă şi se pare că nu m-am înşelat”, descrie el modul în care a început afacerea Croaziere.net în 2005. Fiica sa, Casiana, este în prezent asociat în business, postură despre care tatăl său spune că „o prinde”.
Înainte de această etapă însă, antreprenorul a acumulat o experienţă diversă, chiar şi în mediul universitar. „Am început cu o carieră universitară, după care am renunţat. Ca şi cadru didactic universitar, era moda anilor ’95-’96, când am început tot felul de mici/mari afaceri, de genul transport de marfă, en-gros alimentar cu distribuţie”, îşi descrie Băsea primele experienţe profesionale. Ulterior a aplicat pentru a emigra în Canada împreună cu familia, dar a fost respins. S-a întors apoi în business ca director de sucursală „la un mare SA din Bucureşti”, povesteşte el, din domeniul construcţiilor.
Businessul cu croaziere a început cu vânzările directe, B2C (Business to Customer), în condiţiile în care, spune antreprenorul, la vremea la care şi-a început el afacerea, agenţiile de turism erau foarte circumspecte la acest tip de vacanţe: „Asta venea din faptul că produsul nu era cunoscut, este un produs cu o cantitate de informaţie tehnică mai ridicată”.
Au pus la punct partea teoretică, respectiv acreditarea agenţiei, la CLIA (The Cruise Lines International Association), un fel de for director a tot ce înseamnă linii, vase de croazieră, agenţii de croazieră acreditate, explică Băsea. Acreditarea este importantă întrucât în America, de pildă, pentru a putea vinde croaziere, trebuie să fii acreditat CLIA. Apoi au dus şi pregătirea lor teoretică mai departe şi au făcut un master de CLIA Academy, în Miami. „Am luat legătura cu americanii fiindcă industria este a americanilor, majoritatea liniilor de croazieră sunt linii americane, iar ei ne-au sugerat clar: pentru a vinde croaziere trebuie să fiţi specializaţi”, descrie el una dintre specificităţile acestui business.
În acest moment, ei vând direct pentru circa 30 de linii de croazieră (operate de trei mari companii), iar preţul, potrivit antreprenorului, este „acelaşi şi în Botoşani, şi în Oradea, dar şi în Miami şi în San Francisco. Vindem la tarife impuse de linia de croazieră, iar aceasta ne cedează nouă anumite comisioane. Sunt anumite promoţii dedicate pieţei româneşti, unde tarifele sunt mai mici decât în alte pieţe”. Costul unei croaziere a scăzut şi poate porni, potrivit informaţiilor acordate de reprezentanţii afacerii, de la 300 de euro/persoană; cea mai scumpă croazieră vândută de Croaziere.net, un „grand-voyage” de 130 de zile – a ajuns la 40.000 de euro.
Cine cumpără însă croaziere? Potrivit lui Ioan Băsea, cei care cumpără cel mai mult sunt „first-cruiserii şi, să zicem, un pic vânători de last-minute-uri – cu toate că termenul nu este foarte adecvat, în croaziere nu vorbim de last-minute, vorbim de first-minute, de early-booking, cu minimum 6-8 luni înainte de navigare, asta garantează un tarif mai bun”. Ca segment de vârstă, sunt persoane cu vârste cuprinse între 15-16 ani şi 70-80 de ani, dar cea mai mare parte sunt cei de 40-50 de ani, „cei mai potenţi financiar”.
Ioan Basea adaugă că majoritatea clienţilor lor sunt la a zecea, a douăsprezecea croazieră, iar când se întorc toamna deja îşi rezervă croazierele pentru anul viitor. „S-au obişnuit, ştiu că pot să prindă un tarif bun. Avem turişti vânători de last-minute-uri sau price-sensitive, care se uită şi vor ce e mai ieftin, cu toate că au înţeles că ce e mai ieftin nu înseamnă întotdeauna şi ce e mai bun şi avem turişti care de la a şasea, a şaptea croazieră în sus s-au rafinat, şi ca destinaţie, şi ca şi client.
De obicei, turistul de croazieră cumpără mai întâi la tarife mici, prin Europa, Marea Mediterană, prin Marea Nordului, prin baltice, după care aleg şi destinaţii mai scumpe, cum ar fi Australia, Asia, Alaska şi Caraibe şi, „sigur, la alţi bani, puţin mai scump. Şi se dezvoltă bine sectorul, începe să vină din urmă partea de luxury cruise, cu vase micuţe cu buticuri, cu multe facilităţi la bord, unde, într-adevăr, tarifele sunt mai prohibitive.”
Clienţii din România care merg pentru prima dată în croazieră încep de obicei cu Mediterana: „Mediterana de Vest, Mediterana Centrală, de Vest, extensie Africa, Mediterana de Est şi pe urmă vorbim de Marea Nordului cu fiorduri, cu capitale baltice, acestea sunt primele două-trei croaziere pe care le fac, după care încep oamenii să prindă gustul şi să ceară tot felul de destinaţii care mai de care mai deosebite, mai exotice, de la Caraibe la Patagonia, de la Alaska la Australia, deci practic orice ai în gând găseşti la noi şi sigur îţi găsim o destinaţie unde ori n-ai fost niciodată, ori n-ai cum să ajungi decât pe calea apei”, descrie Băsea comportamentul turiştilor care merg în croaziere.
Produsul începe însă să nu mai fie nou. „Ca idee, acum vreo 13-14 ani am încheiat primul an cu cinci cabine vândute, deci cu vreo zece pasageri, în 2017 au ajuns la 8.000 de pasageri, iar în 2018, la 11.000. Produsul va avea o creştere în continuare. Noi estimăm că vom încheia cu circa 15.000 de turişti, iar revânzătorii noştri tot atât. Şi, ca un scenariu optimist, cred că în următorii ani ne putem duce la câteva sute de mii, cu siguranţă”, descrie el aşteptările pentru perioada următoare. În ceea ce priveşte tendinţele internaţionale pe această piaţă, spune că produsul a înregistrat în ultimii ani creşteri constante, de 10-12%. „Trendul acum este că marile linii îşi lansează câte 2-3 vase anual şi mare parte din ele sunt de dimensiuni foarte mari, de 5.000 – 6.000 de pasageri. Dacă prin 2008 turismul de croazieră în Europa era la vreo 2 milioane de turişti, acum se apropie de 5-7 milioane. Trendul este unul crescător, de la an la an, este considerat produsul cel mai complet şi cel mai complex. Se potriveşte cu trendul de repede înainte. Să vezi în cinci zile un număr de 5, 6 până la 8 culturi, civilizaţii şi gastronomie diferite e în trend, asta e direcţia.”
La nivel mondial, piaţa de croaziere a încheiat în anul 2018 cu un număr de 27,2 milioane de turişti, în creştere cu 10% faţă de 2016 şi în creştere uşoară faţă de 2017, când numărul de pasageri atinsese 25,8 milioane. Per total, în ultimii cinci ani, produsul de croazieră a avut o creştere de 20,5% faţă de celelalte tipuri de vacanţe. Cele mai căutate croaziere la nivel mondial sunt cele cu destinaţia Caraibe (vest, est, sud), întrucât marea majoritate a pasagerilor călătoresc din SUA.
În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, spune: „Noi nu ne luăm vile sau iahturi, ci investim în diverse platforme. Avem de exemplu un booking engine al nostru unde agenţii îşi pot face rezervările pentru vreo 15 linii de croazieră. Avem în paralel şi un sistem pentru turiştii noştri. Investim mult în promovare. Ne-am mai modernizat sediile, tot timpul e ceva de cheltuit în dezvoltare.”

June 29, 2019
Cronică de film: Pierduţi în spaţiu

Dacă filmul din 1997 îi propunea pe Will Smith şi Tommy Lee Jones în rolurile principale, reinterpretarea din 2019 aduce o altă pereche în prim-plan, una care s-a remarcat în Thor: Ragnarok. Lucrurile nu stau la fel şi aici, pentru că oricât de bine s-ar înţelege Thompson şi Hemsworth, scenariul şi în general toate ideile producătorilor par menite să îi încurce.

La fel ca şi filmele anterioare, Men in Black: International prezintă aventurile agenţilor care trebuie să ţină sub control diverse specii care se aventurează pe Pământ. Ne întâlnim acum cu agenţii H şi T (Chris Hemsworth şi Liam Neeson), cărora ulterior li se alătură şi agenta M (Tessa Thompson).

Am rămas cu impresia că scenariştii au uitat toate regulile prezente în primele trei părţi, aşa cum ar fi faptul că tehnologia extraterestră nu era niciodată văzută în public. Regizorul F. Gary Gray reuşeşte să mai lege puţin scenele, dar când materialul sursă e complet lipsit de logică, nu sunt multe de făcut.

Filmul nu aduce nimic nou francizei, din contră, elimină replicile amuzante care aduceau zâmbete pe feţele spectatorilor. Nu cred că a fost ceva intenţionat, ci o neputinţă a scenariştilor de a gândi câteva momente care să provoace râsul. De încercat au încercat, dar nu-mi aduc aminte să fi auzit în sala de cinema vreun spectator care să râdă.

Recunosc că m-am raportat şi la buget – unul extrem de generos, de 110 milioane de dolari – atunci când mi-am creionat aşteptările pentru acest film. Am mai văzut eşecuri costisitoare, dar asta se întâmpla de obicei atunci când producătorii nu aveau o structură deja testată pe care să construiască filmul.

Cei care au finanţat proiectul nu vor rămâne însă cu buzunarele goale, pentru că Men in Black: International a generat deja, în câteva zile, venituri de peste 100 de milioane de dolari.

În concluzie, aş spune că ultima apariţie a lui Will Smith ar fi trebuit marcheze finalul francizei Men in Black. E o situaţie pe care mi-e teamă că o voi revedea în anii următori atunci când vor fi relansate serii precum Indiana Jones sau Harry Potter.

Notă: 5,5/10

June 28, 2019
Prinţul Harry a primit despăgubiri „substanţiale” din partea unei agenţii de presă pentru încălcarea vieţii private

Avocatul prinţului a spus că reporteri ai Splash News and Picture Agency au realizat fotografii şi înregistrări video cu locuinţa din Oxfordshire, centrul Marii Britanii, a lui Harry. Imaginile au fost realizate dintr-un elicopter care a survolat reşedinţa ducilor Harry şi Meghan de Sussex.

Cei doi au fost nevoiţi să se mute după ce au fost realizate imaginile, din motive de securitate, potrivit avocatului.

Ducii de Sussex reprezintă un subiect de mare interes pentru presa din Marea Britanie, fiind trataţi ca nişte staruri de la Hollywood. Ei au cerut presei în numeroase rânduri să le fie respectat dreptul la viaţă privată.

Fotografii Splash – una dintre cele mai mari agenţii specializate în informaţii despre vedete – au reuşit să fotografieze inclusiv interiorul unor camere din acea locuinţă. Fotografiile au fost publicate de cotidianul The Times şi alte site-uri.

Reprezentanţii Splash au declarat că decizia de a fotografia locuinţa a fost “o eroare de judecată”.

Harry şi fratele său, prinţul William, nu au făcut un secret din faptul că nu suportă presa, după moartea mamei lor, prinţesa Diana, în 1997, într-un accident de maşină produs pe când era vânată de paparazzi la Paris.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

May 16, 2019
100 cele mai puternice femei din business: Gabriela Mateescu, director executiv dezvoltare vânzări şi service, retail { Raiffeisen Bank }

•   Gabriela Mateescu lucrează la Raiffeisen Bank încă din anul 2000, iar în 2012 a preluat funcţia actuală.
•   Timp de patru ani, între 1992 şi 1996, a fost lector la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi.
•   A absolvit Facultatea de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice, instituţie de învăţământ unde a obţinut, în 1999, şi titlul de doctor în economie.

Active totale (2017): 36,1 mld. lei
Profit (2017): 491 mil. lei

April 27, 2019
Agenţi CIA au fost implicaţi în atacul care a vizat ambasada nord-coreeană din Madrid

“Cel puţin doi dintre cei zece agresori, care au lovit şi interogat cele opt persoane din misiunea diplomatică, au fost identificaţi şi au legături cu servicii secrete din Statele Unite”, afirmă un reprezentant al Centrului Naţional de Informaţii din Spania (CNI), citat de cotidianul El Pais.

Poliţia şi Guvernul Spaniei nu au confirmat oficial producerea atacului din 22 februarie. Potrivit cotidianului El Pais, zece indivizi au pătruns în ambasada Coreei de Nord din Madrid, au sechestrat câţiva angajaţi şi au sustras documente, calculatoare şi telefoane.

Agenţia Centrală de Informaţii a negat orice implicare în incident, dar surse guvernamentale de la Madrid consideră “neconvingător” răspunsul CIA.

Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

March 13, 2019
Povestea fabuloasă din spatele unuia dintre cele mai mari jafuri din istorie. Filmul operaţiunii bate scenariile de la Hollywood

Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

„Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

„Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează Kim Heung-Kwang.

În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

„Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

January 19, 2019