BusinessMagazin

Tag: accidente

  • Vă e teamă să zburaţi cu avionul? 2017 a fost anul cu cele mai puţine incidente din istoria aviaţiei

    Anul trecut s-au prăbuşit 10 avioane comerciale şi de marfă, ucigând 44 de pasageri şi membri ai echipajului. Comparativ cu media ultimilor cinci ani, de 17 accidente şi 495 de morţi, anul trecut a fost însă unul cu puţine incidente.

    În mod remarcabil, niciun avion comercial de mari dimensiuni nu s-a prăbuşit în 2017. Ziua de azi este cea de-a 401-a zi de la ultimul incident aviatic grav: în noiembrie 2016, un avion ce transporta 77 de pasageri, inclusiv echipa de fotbal Chapecoense din Brazilia, s-a prăbuşit înainte de aterizarea pe un aeroport din Columbia. 71 de persoane şi-au pierdut atunci viaţa.

    Numărul accidentelor aviatice se află în scădere încă din 1992; ultimii 25 de ani au adus noi tehnologii, avioane şi motoare mult mai performante. Este însă de remarcat şi faptul că incidentele sunt tot mai puţine în vreme ce numărul pasagerilor creşte în mod considerabil – anul trecut, aproape 3,7 miliarde de oameni au folosit acest mijloc de transport.

  • Motivul incredibil pentru care acesta om de afaceri trăieşte ca un CAVALER MEDIEVAL

    Îmbrăcând costumul său de cavaler – o replică exactă a celor folosite acum sute de ani – Kingsley participă la zeci de turniruri în fiecare an.

    Un astfel de hobby ar fi potrivit unei persoane cu o slujbă în acelaşi registru, cum ar fi un cascador. Nimic mai greşit. Jason Kinsgley este CEO-ul uneia dintre cele mai mari companii de software din Marea Britanie, Rebellion Developments.

    Kingsley a pornit afacerea în Oxford, în 1992, alături de fratele său Chris. Astăzi, ei generează venituri de peste 25 de milioane de lire sterline. Printre jocurile produse de companie se numără Sniper Elite sau Rogue Trooper, populare şi în rândul gamerilor din România.

    De-a lungul ultimilor 17 ani, compania a produs şi seria de benzi desenate 2000 AD şi a publicat mai multe cărţi.

    Şi chiar dacă nu poartă o armură la birou, Jason Kinglsey spune că încearcă să conducă compania după un cod de conduită specific cavalerilor medievali. “La bază, codul se referă la ideea de a fi o persoană decentă. Iar asta se compune din trei părţi: curaj, cinste şi bunătate.”

    Sursa: bbc.com

  • Servicii de urgenţă pentru accidente vestimentare

    Printre aceste servicii, altădată rezervate clienţilor importanţi, se numără soluţiile pentru accidentele pe care le suferă îmbrăcămintea sau încălţămintea. O manşetă de pantaloni călcată în graba de a ajunge la o întâlnire de afaceri, un toc rupt, pete de la o cafea ori sos vărsat pe haine, nasturi lipsă a căror dispariţie este constatată prea târziu pentru ca persoana afectată să se mai întoarcă acasă să se schimbe pot afecta imaginea impecabilă necesară în diverse situaţii.

    Ca urmare, un număr în creştere de magazine de modă şi accesorii s-au adaptat asistenţei pentru victimele unor asemenea accidente, scrie Wall Street Journal. Reţeaua Brooks Brothers, de exemplu, are suficienţi croitori în magazin pentru a face mici reparaţii sau, dacă nu se poate, pentru a oferi rapid un articol de îmbrăcăminte pentru a-l înlocui pe cel stricat, iar unităţile sale din cartierele de afaceri din marile oraşe americane deschid mai devreme tocmai pentru a oferi asistenţă celor care şi-au pătat sau rupt hainele în drum spre serviciu.

    La rândul său, Brookfield Place NY, un centru comercial de lux situat în centrul financiar al New Yorkului, şi-a ales chiriaşii cu atenţie tocmai în ideea că vor exista clienţi cu urgenţe vestimentare, având în vedere că printre vecinii săi se numără firme de talia American Express sau Merrill Lynch. Saks Fifth Avenue are un serviciu dedicat, Saks Save Me, prin intermediul căruia clienţii pot solicita ajutor înainte de orele de program.

    Chiar şi unele curăţătorii chimice, centre de reparaţii încălţăminte sau magazine de cosmetice şi saloane de frumuseţe şi-au adaptat oferta pentru a prelua urgenţe.

  • Localul din România care îţi oferă cafea şi corn gratis

    Iniţiativa a venit după ce, în ultima perioadă, 11 persoane au murit în judeţ în două accidente rutiere provocate de şoferi băuţi.

    Proprietarii unei cafenele din Suceava vor să îi răsplătescă pe şoferii care schimbă mentalităţi şi sunt dispuşi să nu se urce la volan după ce au consumat alcool.

    “Dacă îţi petreci seara în cafenea, la un pahar de vorbă, te invităm să îţi laşi cheia la bar. Avem noi grijă de maşina ta peste noapte. Dacă vrei, îţi chemăm şi un taxi. Iar dimineaţă, când vii după ea, te aşteptăm cu cafea şi mic dejun din partea noastră. Cel mai important este gestul tău, care poate schimba comportamente şi poate salva vieţi. Micul dejun gratuit e felul nostru de a-ţi mulţumi. Ai grijă de tine, de cei dragi ţie şi de partenerii de trafic!”, anunţă proprietarii localului pe o reţea de socializare.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • CNIPMMR: Taxa de solidaritate de 2% îi trece pe toţi angajatorii în cea mai ridicată clasă de risc

    Consiliul arată că, în prezent, contribuţiile plătite exclusiv de angajator sunt următoarele:
    – Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale – 0,25%
    – Concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate – 0,85%
    – Asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale – 0,15%-0,85% în funcţie de clasa de risc.

    „Un simplu calcul arată că valoarea însumată a acestor contribuţii este între 1,25% şi 1,95%. Taxa de solidaritate de 2% reprezintă în mod clar valoarea rotunjită a contribuţiilor plătite exclusiv de angajator. Introducerea unei taxe de solidariate de 2%, plătită de angajator, are următoarele efecte: a) Toţi angajatorii sunt trecuţi automat în clasa de risc cel mai ridicat, în privinţa producerii riscului de accidente de muncă şi boli profesionale, raportat la valoarea taxei de solidaritate de 2% obţinută prin luarea în calcul a procentului cel mai mare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. b) Contribuţiile plătite în prezent au o destinaţie precisă, respectiv garantarea plăţii creanţelor salariale, concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate şi asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în schimb taxa de 2% nu va avea nicio destinaţie, fiind alocată, conform bugetului de stat, în mod sigur pentru plata unor cheltuieli sociale”, menţionează Consiliul IMM, într-un comunicat transmis joi.

    Florin Jianu, preşedintele CNIPMMR a declarat: „Consiliul nu este de acord cu introducerea unei taxe de solidaritate de 2%, plătită de angajator, deoarece valoarea totală a acestei contribuţii -2% – este plătită şi în prezent, iar destinaţia sumelor este clar cunoscută; taxa de solidaritate nu are o destinaţie clară, vor fi generate costuri privind achiziţionarea noilor softuri contabile şi se produce o bulversare a mediului de afaceri, şi în special a IMM-urilor, privind predictibilitatea sarcinilor fiscale”.

  • CNIPMMR: Taxa de solidaritate de 2% îi trece pe toţi angajatorii în cea mai ridicată clasă de risc

    Consiliul arată că, în prezent, contribuţiile plătite exclusiv de angajator sunt următoarele:
    – Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale – 0,25%
    – Concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate – 0,85%
    – Asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale – 0,15%-0,85% în funcţie de clasa de risc.

    „Un simplu calcul arată că valoarea însumată a acestor contribuţii este între 1,25% şi 1,95%. Taxa de solidaritate de 2% reprezintă în mod clar valoarea rotunjită a contribuţiilor plătite exclusiv de angajator. Introducerea unei taxe de solidariate de 2%, plătită de angajator, are următoarele efecte: a) Toţi angajatorii sunt trecuţi automat în clasa de risc cel mai ridicat, în privinţa producerii riscului de accidente de muncă şi boli profesionale, raportat la valoarea taxei de solidaritate de 2% obţinută prin luarea în calcul a procentului cel mai mare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. b) Contribuţiile plătite în prezent au o destinaţie precisă, respectiv garantarea plăţii creanţelor salariale, concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate şi asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în schimb taxa de 2% nu va avea nicio destinaţie, fiind alocată, conform bugetului de stat, în mod sigur pentru plata unor cheltuieli sociale”, menţionează Consiliul IMM, într-un comunicat transmis joi.

    Florin Jianu, preşedintele CNIPMMR a declarat: „Consiliul nu este de acord cu introducerea unei taxe de solidaritate de 2%, plătită de angajator, deoarece valoarea totală a acestei contribuţii -2% – este plătită şi în prezent, iar destinaţia sumelor este clar cunoscută; taxa de solidaritate nu are o destinaţie clară, vor fi generate costuri privind achiziţionarea noilor softuri contabile şi se produce o bulversare a mediului de afaceri, şi în special a IMM-urilor, privind predictibilitatea sarcinilor fiscale”.

  • Ce e mai important decât maşina de lux

    În ultimii ani, în domeniul echitaţiei s-a petrecut o veritabilă explozie, acest sport devenind tot mai popular în rândul românilor. Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulţi antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendinţe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România. Centrele de agrement din domeniu s-au înmulţit în ultimii ani, dar costurile pentru practicarea echitaţiei nu sunt mici, nici pentru întreţinerea cailor, iar pentru performanţe în concursuri sumele necesare sunt ameţitoare. Cât de profitabile sunt centrele de echitaţie sau afacerile de turism ecvestru?

    Îmi aduc bine aminte de prima mea experienţă pe şaua unui cal: să fi avut vreo 7 sau 8 ani, iar părinţii s-au gândit să ne ducă, pe mine şi pe sora mea, la un centru de echitaţie. La vremea respectivă era ceva destul de rar, ţin minte că am stat o bună perioadă de timp pe bancheta din spate a maşinii până să ajungem acolo; odată ajuns, însă, am fost fascinat de frumuseţea şi nobleţea cailor. Nu mi-am închipuit că o să ajung, mulţi ani mai târziu, să scriu despre popularitatea tot mai mare a acestui sport.

    Deşi nu am mai mers de multe ori la un centru de echitaţie, fascinaţia mea pentru cai a rămas aceeaşi. Pare, de altfel, că tot mai mulţi români încep să împartă sentimente de acelaşi tip. Dincolo de pasiune, însă, calul poate fi şi un business – mai profitabil sau mai puţin profitabil.

    Cele mai recente date ale Ministerului Agriculturii, din luna iunie a acestui an, arată că în România există puţin peste 511.000 de cai; dintre aceştia, doar 2.500 aparţin unor companii sau asociaţii private. Acesta ar trebui să fie, în teorie, numărul cailor folosiţi pentru echitaţie sau alte activităţi în cadrul centrelor de agrement. Numărul este însă mai mare, pentru că în România există un număr ridicat de pensiuni sau alte unităţi de agroturism ce oferă clienţilor posibilitatea de a se plimba pe cal, fără a declara aceste lucruri autorităţilor. La nivelul întregii ţări sunt în jur de 150 de centre de echitaţie şi tot mai mulţi români sunt interesaţi de acest sport. Astfel, creşte şi numărul celor care deţin cai pentru agrement, fie ca afacere, fie pentru uzul personal, în condiţiile în care doar cazarea unui cal costă în jur de 350 de euro pe lună. La care se adaugă însă tot felul de alte costuri – de pildă cele cu medicamente, cu antrenamentul sau cu participarea la concursuri.

    „Nici în visele mele cele mai optimiste nu am crezut că în ultimii trei ani va fi aşa un boom în dezvoltarea echitaţiei româneşti”, povesteşte Sorin Săveja, secretarul general al Federaţiei Ecvestre Române. „E ceva de necrezut, o veritabilă explozie, mai ales în zona Bucureştiului: cererea depăşeşte oferta cu mult, nu găseşti un loc unde să laşi un cal în pensiune”, argumentează Sorin Săveja.

    În afară de cluburile oficiale afiliate federaţiei, spune el, sunt numeroase cluburi private deţinute sau administrate de cascadori sau de persoane private. Între avantajele cluburilor care se afiliază la Federaţia Ecvestră Română, explică Săveja, în primul rând se numără faptul că astfel beneficiază de avantajele legii sportului şi nu sunt plătitoare de TVA. „Apoi, beneficiază de posibilitatea de a fi sponsorizate în limita legii, cu 6% – sigur, legea e foartă proastă, de asta călăria e în proporţie de 99,9% privată în România. Noi ne jucăm cu jucăriile altora; printr-un sistem educaţional pe care noi, ca federaţie, îl impunem, încercăm să ridicăm gradul de pregătire inclusiv în centrele de echitaţie. Persoanele pe care le vedeţi la televizor că prestează prin pensiuni nu au dreptul de practică decât dacă dau un examen şi au minimum un carnet de monitor, ca să nu mai zic instructor. Mai mult, la doi ani de zile trebuie să urmezi un curs scurt de verificare, altfel îţi pierzi dreptul de practică. Când organizăm un curs sunt cozi cât casa, pentru că ei răspund juridic; în călărie se poate întâmpla orice, de la a rupe un deget până la a omorî un om”, spune reprezentantul Federaţiei.

    Tot el povesteşte că în 2013, în Statele Unite s-a calculat numărul accidentelor în ramurile sportive; faţă de motociclism, călăria are un grad de risc de 27 de ori mai mare. „Sigur, era vorba de cazuri spitalizate: în călărie 40% din accidente sunt pe jos, nu călare; calul te loveşte, te muşcă, te împinge sau te calcă.”

  • Accidente ”made in China“: cum se asigură şoferii că pietonii sunt morţi de-a binelea

    Pare o legendă urbană scoasă din cărţile horror: în China, şoferii care accidentează un pieton vor încerca uneori să îl ucidă. Şi dacă vă surprinde să auziţi că ”legenda“ e una adevărată, aceste lucruri se întâmplă relativ des. Camerele de securitate surprind în mod regulat şoferi care trec de mai multe ori peste pietonul pe care l-au accidentat, până când sunt convinşi că respectivul e mort. În mandarină există chiar şi o expresie pentru asta: e mai bine să loveşti şi să omori decât să loveşti şi să răneşti.

    Potrivit lui Geoffrey Sant, profesor la Fordham Law School şi membru în boardul de administraţie al New York Chinese Cultural Center, dacă un pieton e lovit în China, scopul este de a maximiza dauna produsă.

    Un reportaj din 2008 prezenta un Passat alb trecând de trei-patru ori peste o femeie de 64 de ani. În imagini este surprins chiar şi un cadru în care Zhao Xiao Cheng, şoferul, opreşte maşina pentru câteva secunde exact în faţa femeii căzute; Zhao accelerează apoi şi trece peste corpul întins pe asfalt.

    În mod incredibil, Zhao Xiao Cheng nu a fost găsit vinovat de omor cu premeditare. Acceptând explicaţia prezentată de şofer, că ar fi avut impresia că trece peste un sac de gunoi, tribunalul din Taizhou, provincia Zhejiang, l-a condamnat la trei ani de închisoare pentru neglijenţă.

    Cazul lui Zhao a fost mediatizat în principal pentru că întreaga desfăşurare a accidentului a fost surprinsă pe cameră; dar astfel de întâmplări au loc de câteva decenii în China.

    Cei mai mulţi dintre cei care au încercat să explice fenomenul spun că acesta are ca explicaţie, cel puţin în parte, legile ciudate privind compensarea victimelor. În China, sumele ce trebuie achitate în cazul uciderii unui persoane în urma unui accident rutier sunt relativ mici, între 30.000 şi 50.000 de dolari; odată făcută această plată, povestea se termină. Prin contrast, plăţile ce trebuie acordate de-a lungul timpului unui supravieţuitor care a suferit răni grave pot ajunge, cumulat, la milioane de dolari. Presa din China a relatat recent cum un om care a rămas cu handicap în urma unui accident a primit, de-a lungul a 23 de ani, peste 400.000 de dolari. Pe scurt, şoferii care îi omoară pe cei pe care îi accidentează au ca prim argument aspectul financiar.

    Zhao Xiao Cheng, bărbatul din povestirea de mai sus care a trecut de patru ori cu maşina peste o femeie în vârstă, a plătit în jur de 70.000 de dolari drept compensaţii.

    În ceea ce priveşte permisul de conducere, China nu acceptă documente emise în alte ţări. Cu alte cuvinte, dacă vrei să conduci în China trebuie să obţii un permis local. Iar examenul e unul destul de dificil, ceea ce face ca fenomenul să pară chiar şi mai ciudat.

    Un alt caz a avut loc în 2010, în regiunea Xiniy, când un tânăr la volanul unui BMW X6 a dat cu spatele pentru a ieşi dintr-o parcare şi a lovit un băieţel de trei ani. Şocant este ceea ce urmează: tânărul se dă jos din maşină, setează cutia automată pe marşarier şi ghidează autoturismul pentru a se asigura că roţile trec exact peste cel mic. Apoi se urcă din nou la volan, îl mai calcă o dată pe băieţel şi dispare pe şosea.

    Şi aici, verdictul a fost unul similar: şoferul a fost acuzat de omor fără premeditare, după ce a susţinut că l-a confundat pe copil cu o cutie de cartoane.

    Şi ajungem astfel la cel de-al doilea motiv al acestui obicei terifiant: şoferii se aşteaptă să scape fără condamnări pentru crime cu premeditare. Înainte de apariţia sistemelor de supraveghere, era greu să demonstrezi că un şofer a trecut de mai multe ori peste pietonul pe care l-a accidentat; dar chiar şi astăzi, în epoca telefoanelor inteligente, şoferii chinezi par convinşi că pot scăpa oferind mită sau angajând un avocat bun.

    O întâmplare aproape de necrezut a avut loc în povincia Sichuan: şoferul unui camion a lovit uşor un copil de doi ani. Băieţelul era doar ameţit şi s-a ridicat repede pe picioare, după care s-a dus să îşi ridice umbrela căzută la câţiva metri. Şoferul nu a realizat însă că impactul a fost unul uşor, aşa că a dat cu spatele şi a lovit din plin băieţelul – cea de-a doua lovitură dovedindu-se una fatală. În ciuda imaginilor şi a mărturiilor oferite de cei care au asistat la scenele groaznice, şeful poliţiei locale a concluzionat că nu există dovezi care să îl incrimineze pe şoferul de camion.

  • În acest stat e interzis să traversaţi strada dacă folosiţi un dispozitiv electronic

    La nivel global, 4 din 10 oameni recunosc că suferă de o anumită dependenţă de tehnologie; prin urmare, autorităţile din Honolulu, capitala statului Hawaii, au decis să ia măsuri în acest sens.

    Pietonii care sunt prinşi folosind telefoane, tablete sau orice alt tip de dispozitiv electronic vor primi amenzi de până la 100 de dolari.

    Decizia se bazează şi pe un studiu american potrivit căruia mai mult de 11.000 de persoane au suferit accidente în ultimii 5 ani datorită neatenţiei pe stradă.

    “Din păcate ne numărăm printre oraşele cu cel mai mare număr de pietoni accidentaţi”, a declarat primarul Kirk Caldwell.

    Sursa: Daily Mail

  • În acest stat e interzis să traversaţi strada dacă folosiţi un dispozitiv electronic

    La nivel global, 4 din 10 oameni recunosc că suferă de o anumită dependenţă de tehnologie; prin urmare, autorităţile din Honolulu, capitala statului Hawaii, au decis să ia măsuri în acest sens.

    Pietonii care sunt prinşi folosind telefoane, tablete sau orice alt tip de dispozitiv electronic vor primi amenzi de până la 100 de dolari.

    Decizia se bazează şi pe un studiu american potrivit căruia mai mult de 11.000 de persoane au suferit accidente în ultimii 5 ani datorită neatenţiei pe stradă.

    “Din păcate ne numărăm printre oraşele cu cel mai mare număr de pietoni accidentaţi”, a declarat primarul Kirk Caldwell.

    Sursa: Daily Mail