Contul de Instagram “Rich kids of Mexico” urmăreşte postările celor mai bogaţi adolescenţi din capitala sud-americană New Mexico. Contul de social media prezintă diverse lucruri excentrice, de la petreceri în jacuzzi sau pe yacht-uri până la animale de companie care poartă ceasuri de lux.
Contul are peste 35.000 de abonaţi, iar pozele sunt încărcate chiar de copiii bogaţi, folosind hashtag-ul “rkmoc”.
Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi. Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzite. Pentru a avea tot timpul conţinut relevant pe cele cinci canale, Olga Kay trebuia să urce în jur de 20 de clipuri pe săptămână – iar asta îi ocupa aproape tot timpul, ea ocupându-se şi de montaj şi prezentare.
În ceea ce priveşte veniturile generate din reclame pe YouTube, aproximativ jumătate din acestea ajung la creatorii de conţinut, cealaltă jumătate fiind investită de YouTube în mentenanţa şi dezvoltarea platformei.
Pe scurt, sistemul de monetizare al YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit <revenue share>). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.
Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.
Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la cei cu care am discutat arată că pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1450 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Capitalei s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 350 de dolari.
Cum reuşesc atunci creatorii de la noi să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? “Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube”, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, oamenii din spatele serialului online “10 lucruri”.
Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
O adolescentă de 21 ani, Bethany Mota, a reuşit să adune pe canalul de Youtube 4,8 milioane de abonaţi, mai mulţi chiar şi decât Lady Gaga. Pe Instagram, mai mult de două milioane de oameni urmăresc activitatea ei zilnică. Cel mai important, însă, este faptul că are venituri de aproape 500.000 dolari pe an din contractele de publicitate care i se oferă.
Bethany Mota a absolvit liceul anul trecut şi locuieşte încă alături de părinţii ei, conform Businessinsider.com. Este un adevărat superstar pe Internet datorită clipurilor pe care le postează, filmate în camera ei, în care prezintă idei de shopping, make-up sau diferite accesorii.
Youtube a fost o rampă de lansare pentru mulţi adolescenţi în trecut (Justin Bieber), dar Bethany pare să fie cel mai de succes exemplu al modului în care firmele se folosesc de social media pentru a-şi creşte vânzările. Aeropostale, o companie specilizată în haine pentru adolescenţi, i-a oferit lui Bethany un contract pentru a produce o linie de haine şi bijuterii care să îi poarte numele.
Adolescenta a descoperit comunităţile de frumuseţe şi îngrijire de pe Youtube întâmplător. Primul ei clip, din 2009, nu se ridică la standardele celor pe care le postează astăzi. Dar încă de la acea vîrstă, ştia să îşi prezinte ideile.
Bethany Mota a filmat sute de clipuri, pe care tot ea le editează. Principalul subiect abordat este shopping-ul şi sfaturi despre shopping, dar a înregistrat şi câteva legate de machiaj, feluri de a-şi aranja părul sau cum să îţi decorezi casa. În 2010, a lansat un al doilea canal Youtube, menit să prezinte aspecte mai personale ale vieţii ei.
Un număr atât de mare de abonaţi înseamnă, însă, şi o mare responsabilitate. Bethany trebuie să înregistreze constant noi clipuri, să vină cu idei noi şi să răspundă fanilor care îi scriu neîncetat. Pentru a menţine autenticitatea, preferă să nu facă reclamă unor produse în clipurile ei, deşi ofertele au fost extrem de tentante.
Acest fenomen social este larg răspândit la nivel local, fiind cunoscut ca „Mukbang” – o combinaţie între „a mânca” şi „a difuza” în limba coreeană. Telespectatorii îl privesc pe adolescentul BJ Patoo, dar şi pe alţii, în timp ce mănâncă, şi conversează prin intermediul serviciului live streaming Afreeca TV, majoritatea abonaţilor fiind adolescenţi sau tineri. Aceştia îi pot face cadou stele virtuale celui care difuzează Mukbang, cu o valoare de 10 cenţi fiecare, care pot fi schimbate în bani.
În 2013, cel mai bun BJ al Afreeca TV a câştigat suma de 250.000 de dolari. Majoritatea consideră că popularitatea fenomenului se datorează numărului mare de sud-coreeni care locuiesc singuri, în timp ce alţii consideră că e o metodă de a-ţi potoli pofta fără să mănânci.
Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi. Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzite. Pentru a avea tot timpul conţinut relevant pe cele cinci canale, Olga Kay trebuia să urce în jur de 20 de clipuri pe săptămână – iar asta îi ocupa aproape tot timpul, ea ocupându-se şi de montaj şi prezentare.
În ceea ce priveşte veniturile generate din reclame pe YouTube, aproximativ jumătate din acestea ajung la creatorii de conţinut, cealaltă jumătate fiind investită de YouTube în mentenanţa şi dezvoltarea platformei.
Pe scurt, sistemul de monetizare al YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit <revenue share>). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.
Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.
Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la cei cu care am discutat arată că pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1450 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Capitalei s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 350 de dolari.
Cum reuşesc atunci creatorii de la noi să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? “Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube”, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, oamenii din spatele serialului online “10 lucruri”.
Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
”CrossFit este o metodă de antrenament care încorporează toate mişcările de fitness într-un «coş», peste care s-au adăugat exerciţii de haltere şi mişcări de gimnastică. În fiecare zi se extrage altceva din coş, niciodată aceleaşi exerciţii, niciodată monoton, totul într-un timp foarte condensat“, explică în câteva cuvinte Vlad Lecca, unul dintre fondatorii CrossFit Nord BVS. Această metodă de antrenament este marcă înregistrată la nivel mondial şi poate fi practicată doar în săli autorizate; a fost creată de americanul Greg Glassman, iniţial pentru militari şi oameni a căror meserie implică o condiţie fizică foarte bună. ”Însă CrossFit este proiectat pentru a îmbunatăţi şi maximiza condiţia fizică a fiecărui om, indiferent de nivelul său de antrenament“, adaugă antreprenorul.
Un alt aspect particular al CrossFit este faptul că sălile nu arată precum cele obişnuite de fitness. Spaţiul pentru Crossfit este numit ”box“ (cutie) şi seamănă mai degrabă cu sălile de sport din şcoală – fără oglinzi, fără televizoare, pentru ca oamenii să se concentreze exclusiv pe antrenament, iar dotările constau în principal din bare, echipamente pentru vâslit, gantere, frânghii, inele, cutii, mingi medicinale sau orice adjuvant al unui exerciţiu care poate fi realizat cu greutatea propriului corp. ”Toate aceste mişcări sunt funcţionale, sunt mişcări de care oamenii au nevoie în viaţa de zi cu zi. Ce face diferenţa în CrossFit este realizarea lor la o intensitate ridicată şi varietatea exerciţiilor, care este strategic modificată pentru a maximiza performanţa“, explică Florin Darie.
CrossFit este astăzi, conform cifrelor, cel mai popular trend în fittnes la nivel mondial, care a cunoscut o creştere impresionantă de la lansare, la începutul anilor 2000. Un brand care generează venituri de circa 4 miliarde de dolari pe an, cu peste 13.500 de francize, dispersate în peste 145 de ţări, conceptul CrossFit este descris deseori ca un cult ce atrage ca un magnet. ”În primul rând, CrossFit a devenit un fenomen pentru că obţii rezultate – chiar faci sport – şi pentru că îţi oferă sentimentul apartenenţei la o echipă. După o săptămână de când ai călcat pragul unei săli de CrossFit, echipa devine o a doua familie“, adaugă Darie.
Cei doi fondatori ai CrossFit Nord BVS au intrat pentru prima dată într-o sală de acest tip în urmă cu doi ani, datorită unor prieteni, care le-au făcut cadou un abonament. Iar ideea de a-şi deschide propria afacere în această nişă a venit rapid: după o scurtă documentare, cei doi au conştientizat cât de mare este potenţialul pieţei, ”neexistând la acel moment, dar nici în prezent, suficiente săli de CrossFit în Bucureşti, asta în timp ce popularitatea acestui tip de antrenament creşte în România şi în toată lumea“, spune Darie.
Din momentul în care le-a încolţit în minte ideea de a înfiinţa propria sală CrossFit şi până la punerea în practică a acestui proiect a trecut cam un an jumătate. Aşadar, anul trecut spre sfârşitul verii, Florin Darie şi Vlad Lecca au investit 80.000 de euro, bani proveniţi din economiile proprii, în deschiderea CrossFitt Nord BVS. Dovadă că acest trend a început să fie gustat şi de către români, ”box“-ul celor doi are deja 150 de abonaţi, în condiţiile în care sălile de sport CrossFit din Capitală pot fi numărate pe degetele de la mâini. ”Profilul clientului nostru este tânărul semisportiv, care a făcut sport în sălile de fitness clasice şi care vrea să experimenteze un alt tip de antrenament“, spune antreprenorul. Ca o explicaţie suplimentară, precizează că numărul bărbaţilor este mai mare, însă ”femeile sunt ceva mai harnice“.
Pe lângă exerciţiile tipice, antreprenorii au introdus şi o serie de tipuri de antrenamente complementare CrossFit, cum ar fi yoga, box sau antrenamente cu haltere. Echipa box-ului din nordul Capitalei este formată din cinci antrenori şi ”un sfert din DJ-ii Bucureştiului, întrucât în fiecare vineri avem antrenament asistat de un DJ la pupitru“, ţine să precizeze Vlad Lecca. Preţurile medii se învârt în jurul a 200 de lei pentru un abonament lunar, ”sub cele ale unui abonament la o sală de fitness de fiţe“, menţionează antreprenorul. Pe de altă parte, ţine să precizeze că ei nu fac un scop din câştigul material, ci îşi propun să aibă un business sănătos şi se aşteaptă ca banii să fie, în timp, o consecinţă a succesului.
Deşi nu au precizat veniturile afacerii, calculele arată că obţin încasări lunare de circa 30.000 de lei, în medie, iar până la sfârşitul anului antreprenorii extimează că numărul de abonaţi va ajunge la 250; acest lucru ar însemna încasări medii de circa 50.000 de lei lunar. Toate veniturile obţinute au fost investite în dezvoltarea conceptului, iar în prezent fondatorii CrossFit Nord BSV se pregătesc să deschidă o a doua sală de acest tip în Bucureşti, până la sfârşitul anului; pe termen lung îşi propun să multiplice modelul nu doar în Capitală, ci să se extindă şi la nivel naţional. Ambii asociaţi au experienţă în domeniul HoReCa, deşi Vlad Lecca este de profesie economist, iar Florin Darie este specializat în inginerie. ”Am avut tot felul de joburi până acum, a căror experienţă ne-a ajutat. Iar faptul că nu suntem la primul proiect de antreprenoriat din viaţa noastră ne ajută, fără îndoială, chiar dacă nu e aceeaşi industrie“, declară Lecca. Recunosc, de asemenea, că experienţa în HoReCa le-a fost de folos în a cunoaşte mulţi oameni, care au devenit clienţi ai sălii.
”În ultimii ani a crescut numărul celor care mănâncă mai sănătos, sunt în pas cu moda, iar de aici şi apetitul lor crescut pentru sport“, declară Florin Darie despre industria în care activează şi motivele evoluţiei acesteia. ”Şi mai este o categorie de oameni cărora chiar le place sau a început să le placă sportul“, adaugă el. Însă, deşi apetitul pentru sport a crescut, românii nu sunt obişnuiţi, în mod tradiţional, să facă mişcare, să fie preocupaţi şi atenţi la sănătate, consideră antreprenorul. În plus, ”oamenii sunt copleşiţi de muncă, de serviciu, iar pe angajatori îi interesează prea puţin să îşi împingă angajaţii spre sport“, spune Darie. Iar acest lucru este total greşit din punctul său de vedere, deoarece e dovedit faptul că sportul creşte nivelul de endorfine, iar oamenii devin mai relaxaţi, pozitivi şi muncesc mai bine. Vlad Lecca adaugă, de asemenea, că deschiderea unei afaceri în domeniul sportului, al sănătăţii, este potrivită pentru cineva care crede cu adevărat în această poveste şi îi place să contribuie, prin munca sa, la starea de bine a societăţii. ”Dacă vrea doar să scoată bani din această afacere, mai bine să îşi deschidă un coafor“, conchide antreprenorul.
Valoarea totală a pieţei de sport privat de pe plan local nu este cunoscută, în contextul în care jucătorii din industrie susţin că aceasta este încă prea fragmentată între centre, baze şi cluburi sportive, săli de fitness sau spaţii specializate pe anumite sporturi pentru a crea o bază de date clară. Cert este că românii sunt dispuşi să plătească, în medie, între 130 şi 220 de lei pe lună pentru a face sport organizat, iar în ultimii cinci ani plaja de vârstă a clienţilor care îşi fac abonament la o sală s-a extins, ajungând în prezent la 20-65 de ani, conform unei analize a Ziarului Financiar. În prezent, cel mai mare jucător din industria sportului privat este World Class România, cu o cifră de afaceri de circa 20 de milioane de euro în 2016, business deţinut majoritar de fondul polonez Resource Partners.
”CrossFit este o metodă de antrenament care încorporează toate mişcările de fitness într-un «coş», peste care s-au adăugat exerciţii de haltere şi mişcări de gimnastică. În fiecare zi se extrage altceva din coş, niciodată aceleaşi exerciţii, niciodată monoton, totul într-un timp foarte condensat“, explică în câteva cuvinte Vlad Lecca, unul dintre fondatorii CrossFit Nord BVS. Această metodă de antrenament este marcă înregistrată la nivel mondial şi poate fi practicată doar în săli autorizate; a fost creată de americanul Greg Glassman, iniţial pentru militari şi oameni a căror meserie implică o condiţie fizică foarte bună. ”Însă CrossFit este proiectat pentru a îmbunatăţi şi maximiza condiţia fizică a fiecărui om, indiferent de nivelul său de antrenament“, adaugă antreprenorul.
Un alt aspect particular al CrossFit este faptul că sălile nu arată precum cele obişnuite de fitness. Spaţiul pentru Crossfit este numit ”box“ (cutie) şi seamănă mai degrabă cu sălile de sport din şcoală – fără oglinzi, fără televizoare, pentru ca oamenii să se concentreze exclusiv pe antrenament, iar dotările constau în principal din bare, echipamente pentru vâslit, gantere, frânghii, inele, cutii, mingi medicinale sau orice adjuvant al unui exerciţiu care poate fi realizat cu greutatea propriului corp. ”Toate aceste mişcări sunt funcţionale, sunt mişcări de care oamenii au nevoie în viaţa de zi cu zi. Ce face diferenţa în CrossFit este realizarea lor la o intensitate ridicată şi varietatea exerciţiilor, care este strategic modificată pentru a maximiza performanţa“, explică Florin Darie.
CrossFit este astăzi, conform cifrelor, cel mai popular trend în fittnes la nivel mondial, care a cunoscut o creştere impresionantă de la lansare, la începutul anilor 2000. Un brand care generează venituri de circa 4 miliarde de dolari pe an, cu peste 13.500 de francize, dispersate în peste 145 de ţări, conceptul CrossFit este descris deseori ca un cult ce atrage ca un magnet. ”În primul rând, CrossFit a devenit un fenomen pentru că obţii rezultate – chiar faci sport – şi pentru că îţi oferă sentimentul apartenenţei la o echipă. După o săptămână de când ai călcat pragul unei săli de CrossFit, echipa devine o a doua familie“, adaugă Darie.
Cei doi fondatori ai CrossFit Nord BVS au intrat pentru prima dată într-o sală de acest tip în urmă cu doi ani, datorită unor prieteni, care le-au făcut cadou un abonament. Iar ideea de a-şi deschide propria afacere în această nişă a venit rapid: după o scurtă documentare, cei doi au conştientizat cât de mare este potenţialul pieţei, ”neexistând la acel moment, dar nici în prezent, suficiente săli de CrossFit în Bucureşti, asta în timp ce popularitatea acestui tip de antrenament creşte în România şi în toată lumea“, spune Darie.
Din momentul în care le-a încolţit în minte ideea de a înfiinţa propria sală CrossFit şi până la punerea în practică a acestui proiect a trecut cam un an jumătate. Aşadar, anul trecut spre sfârşitul verii, Florin Darie şi Vlad Lecca au investit 80.000 de euro, bani proveniţi din economiile proprii, în deschiderea CrossFitt Nord BVS. Dovadă că acest trend a început să fie gustat şi de către români, ”box“-ul celor doi are deja 150 de abonaţi, în condiţiile în care sălile de sport CrossFit din Capitală pot fi numărate pe degetele de la mâini. ”Profilul clientului nostru este tânărul semisportiv, care a făcut sport în sălile de fitness clasice şi care vrea să experimenteze un alt tip de antrenament“, spune antreprenorul. Ca o explicaţie suplimentară, precizează că numărul bărbaţilor este mai mare, însă ”femeile sunt ceva mai harnice“.
Pe lângă exerciţiile tipice, antreprenorii au introdus şi o serie de tipuri de antrenamente complementare CrossFit, cum ar fi yoga, box sau antrenamente cu haltere. Echipa box-ului din nordul Capitalei este formată din cinci antrenori şi ”un sfert din DJ-ii Bucureştiului, întrucât în fiecare vineri avem antrenament asistat de un DJ la pupitru“, ţine să precizeze Vlad Lecca. Preţurile medii se învârt în jurul a 200 de lei pentru un abonament lunar, ”sub cele ale unui abonament la o sală de fitness de fiţe“, menţionează antreprenorul. Pe de altă parte, ţine să precizeze că ei nu fac un scop din câştigul material, ci îşi propun să aibă un business sănătos şi se aşteaptă ca banii să fie, în timp, o consecinţă a succesului.
Deşi nu au precizat veniturile afacerii, calculele arată că obţin încasări lunare de circa 30.000 de lei, în medie, iar până la sfârşitul anului antreprenorii extimează că numărul de abonaţi va ajunge la 250; acest lucru ar însemna încasări medii de circa 50.000 de lei lunar. Toate veniturile obţinute au fost investite în dezvoltarea conceptului, iar în prezent fondatorii CrossFit Nord BSV se pregătesc să deschidă o a doua sală de acest tip în Bucureşti, până la sfârşitul anului; pe termen lung îşi propun să multiplice modelul nu doar în Capitală, ci să se extindă şi la nivel naţional. Ambii asociaţi au experienţă în domeniul HoReCa, deşi Vlad Lecca este de profesie economist, iar Florin Darie este specializat în inginerie. ”Am avut tot felul de joburi până acum, a căror experienţă ne-a ajutat. Iar faptul că nu suntem la primul proiect de antreprenoriat din viaţa noastră ne ajută, fără îndoială, chiar dacă nu e aceeaşi industrie“, declară Lecca. Recunosc, de asemenea, că experienţa în HoReCa le-a fost de folos în a cunoaşte mulţi oameni, care au devenit clienţi ai sălii.
”În ultimii ani a crescut numărul celor care mănâncă mai sănătos, sunt în pas cu moda, iar de aici şi apetitul lor crescut pentru sport“, declară Florin Darie despre industria în care activează şi motivele evoluţiei acesteia. ”Şi mai este o categorie de oameni cărora chiar le place sau a început să le placă sportul“, adaugă el. Însă, deşi apetitul pentru sport a crescut, românii nu sunt obişnuiţi, în mod tradiţional, să facă mişcare, să fie preocupaţi şi atenţi la sănătate, consideră antreprenorul. În plus, ”oamenii sunt copleşiţi de muncă, de serviciu, iar pe angajatori îi interesează prea puţin să îşi împingă angajaţii spre sport“, spune Darie. Iar acest lucru este total greşit din punctul său de vedere, deoarece e dovedit faptul că sportul creşte nivelul de endorfine, iar oamenii devin mai relaxaţi, pozitivi şi muncesc mai bine. Vlad Lecca adaugă, de asemenea, că deschiderea unei afaceri în domeniul sportului, al sănătăţii, este potrivită pentru cineva care crede cu adevărat în această poveste şi îi place să contribuie, prin munca sa, la starea de bine a societăţii. ”Dacă vrea doar să scoată bani din această afacere, mai bine să îşi deschidă un coafor“, conchide antreprenorul.
Valoarea totală a pieţei de sport privat de pe plan local nu este cunoscută, în contextul în care jucătorii din industrie susţin că aceasta este încă prea fragmentată între centre, baze şi cluburi sportive, săli de fitness sau spaţii specializate pe anumite sporturi pentru a crea o bază de date clară. Cert este că românii sunt dispuşi să plătească, în medie, între 130 şi 220 de lei pe lună pentru a face sport organizat, iar în ultimii cinci ani plaja de vârstă a clienţilor care îşi fac abonament la o sală s-a extins, ajungând în prezent la 20-65 de ani, conform unei analize a Ziarului Financiar. În prezent, cel mai mare jucător din industria sportului privat este World Class România, cu o cifră de afaceri de circa 20 de milioane de euro în 2016, business deţinut majoritar de fondul polonez Resource Partners.
„Clienţii vor viteză, mobilitate şi stabilitate din ce în ce mai mari. Vor o experienţă, vor conectivitate continuă în oraş şi în afara acestuia”, spune Ştefan Slavnicu. Dacă ne uităm la consumul de internet, traficul de internet mobil s-a dublat în 2016 faţă de 2015, iar traficul 4G a crescut de patru ori. Un factor care influenţează acest aspect este adopţia tot mai mare a telefoanelor inteligente. Peste 65% din clienţii Orange care achiziţionează un telefon aleg un smartphone. „Consumatorii folosesc din ce în ce mai mult internetul mobil, iar aşteptarea este ca acesta să aibă performanţe similare cu cel fix, prin fibră”, spune Ştefan Slavnicu.
Traficul de date de mare viteză ajută la consumul de conţinut pentru formatele de tipul video 4K, pentru realitatea virtuală, realitatea augmentată, filmări cu ajutorul dronelor, servicii IoT, ce vor fi dezvoltate în următorii ani.
Experienţa de utilizare a serviciilor de internet pe mobil este direct influenţată de viteza de download, respectiv de upload. Spre exemplu, conexiunile 3G permiteau descărcarea unui fişier de 750 MB în aproximativ 8 minute. Conexiunile 4G permit descărcarea aceluiaşi fişier în mai puţin de 2 minute. „Am plecat de la servicii de voce care permiteau clienţilor noştri de acum 20 de ani să poată să ţină legătura cu cei dragi, ajungând în prezent să oferim cea mai extinsă reţea 4G.
Acum clienţii Orange se pot bucura de proiecte de oraşe inteligente, îşi pot monitoriza locuinţa de la distanţă şi pot avea acces la datele din cloud, pot transforma telefonul inteligent în portofel”, exemplifică Ştefan Slavnicu. Dar toţi aceşti paşi în domeniul tehnologiei trebuie susţinuţi de o reţea pe măsură. „Pe lângă eforturile pe care le-am făcut pentru a creşte viteza datelor mobile, am continuat să aducem îmbunătăţiri şi în zona serviciilor de voce. Acum clienţii pot ţine legătura cu cei dragi chiar şi atunci când nu au semnal de reţea pe telefon. Cu serviciul Apel Wi-Fi se pot realiza apeluri cu orice conexiune wireless. Această inovaţie este un pas în plus pentru îmbunătăţirea serviciilor de voce.”
Pe lângă apelul Wi-Fi, clienţii au la dispoziţie şi apelurile 4G bazate pe tehnologia Voice over LTE. Astfel, au conexiuni instante şi sunetul este la calitate HD. „Toate aceste inovaţii îmbunătăţesc în mod constant calitatea reţelei şi a serviciilor”, arată reprezentantul Orange. Pe parcursul anului trecut, numărul de clienţi ai serviciilor 4G s-a dublat faţă de sfârşitul lui 2015, ajungând la 2,2 milioane.
„De 13 ani suntem lideri de piaţă pe segmentul mobil, iar reţeaua este cea care ne pune la dispoziţie viteze pentru conexiunile de date. Şi ne‑am obişnuit cu cifre mari: de până la 375 Mbps viteze de download pentru 4G+. Ne-am obişnuit cu acoperire 4G de 98% pentru zona urbană. Ne-am obişnuit să ne bucurăm de conţinut în orice moment. Pentru că viteza ne-a influenţat definitiv modul în care ne bucurăm de conţinut, ne dorim experienţe cât mai imersive.
Tehnologia ne ajută să ne bucurăm de conţinut: augmented reality, virtual reality sunt noile realităţi în ceea ce priveşte divertismentul”, afirmă Ştefan Slavnicu. Dar, punctează el, toate aceste noi experienţe au nevoie de viteze din ce în ce mai mari şi o stabilitate crescută a conexiunii, inclusiv când ne aflăm în mişcare. Tocmai pentru a anticipa aceste nevoi, anul trecut Orange a realizat o premieră pentru România: streaming la viteze de peste 1 Gbps. A fost primul test demo realizat în România pentru acest nou prag de viteze, prin agregarea de spectru, modernizarea reţelei core de date, a reţelei de transport IP, a reţelei de acces radio, modernizarea arhitecturii disponibile în acest moment. „Astfel de viteze permit streaminguri cu imagini perfecte, fără întreruperi. Acest test prefigurează cum va arăta viitorul comunicaţiilor.”
Tot anul trecut, a fost organizată o demonstraţie live legată de viteza de download pe care o poate susţine reţeaua Vodafone, al doilea operator de telefonie mobilă de pe piaţă în funcţie de cifra de afaceri. Pentru a ajunge la o viteză de download de 1,35 Gbps, inginerii operatorului au folosit echipamente live din reţea dar şi unele instalate special pentru acest test, furnizate de firma chineză Huawei, care au permis companiei să agrege cinci benzi de frecvenţă pentru a folosi servicii de date.
Evoluţia serviciilor de voce şi date a avut un impact major reflectat preponderent în schimbarea felului în care utilizatorii s-au conectat la oportunităţi, în special cele din zona economică. Aportul pe care inovaţia în zona de reţea îl are este de a facilita transformarea digitală. „Astăzi, internetul şi conectivitatea sunt la fel de importante precum au fost alte inovaţii în epoci, de pildă electricitatea pentru Revoluţia Industrială”, spune CTO‑ul Orange România.
Digitalizarea nu a schimbat doar punctual modele de business, ci a mers până în punctul în care ne îndreptăm spre un nou model economic, în care cuvântul „sharing” este numitorul comun. Revoluţia digitală a reinventat relaţia dintre consumatori şi companii şi catalizatorul acestei transformări sistemice este conectivitatea. „De aceea investim constant în calitatea reţelei, cât şi în extinderea acoperirii”, susţine Ştefan Slavnicu.
Nu doar zona de business beneficiază de evoluţia serviciilor. Există proiecte în care transformarea digitală devine un element central pentru construcţia comunitară. „În această direcţie, vorbim deja de oraşe inteligente, iar proiectul pilot dezvoltat de Orange la Alba Iulia este un exemplu perfect în această direcţie”, spune CTO-ul Orange România. În acest proces al digitalizării, Orange, atât prin intermediul reţelei, cât şi prin intermediul produselor şi serviciilor, devine un integrator de soluţii, care anticipează nevoia tot mai mare de conectivitate. Acum 10 ani, o coexiune 3G de 3,2 Mbps era suficientă pentru a naviga, pentru browsing şi e-mail. Acum 5 ani o conexiune 3G+ de 43,2 Mbps începea să devină insuficientă pentru streaming video, videocalls, streaming audio şi cât şi pentru explozia social media.
În acest context, departamentul tehnic „are un rol esenţial în organizaţia noastră, având în vedere că serviciile telecom sunt core business-ul Orange. Aici se dezvoltă reţeaua mobilă, fixă şi TV, se testează şi se implementează tehnologii noi, se urmăresc performanţele reţelei, se intervine pe teren şi se monitorizează permanent reţeaua pentru a corespunde cerinţelor clienţilor”, punctează Ştefan Slavnicu. Departamentul tehnic numără aproximativ 400 de angajaţi şi este împărţit pe mai multe specializări; majoritatea celor care lucrează în departamentul tehnic sunt parte din echipa de Operare şi mentenanţă. „Ei sunt cei care realizează modificările parametrilor referitori la calitatea reţelei şi intervin rapid pentru a rezolva eventualele incidente.
Echipamentele IT sunt şi ele în grija acestui departament.” Un alt rol al echipei este de a monitoriza permanent calitatea reţelei, de a indentifica zonele de extindere a acoperirii, de a realiza lucrările de densificare a reţelei pentru a prelua creşterile de trafic, dar şi de a introduce noi tehnologii de acces radio (4G). „Tot în responsabilitatea echipei tehnice pe care o coordonez este şi zona de inovaţie dar şi toate lucrările de modernizare şi dezvoltare a reţelei”, adaugă Ştefan Slavnicu, care deţine de peste trei ani funcţia de CTO în cadrul Orange România. El are o carieră de peste 17 ani în cadrul companiei; şi-a început parcursul profesional în cadrul operatorului telecom în 2000, trecând de la funcţia de network expert, la cea de core network manager şi ajungând în anul 2011 head of infrastructure expansion.
„În cei 20 de ani de prezenţă în România, ne-am concentrat să anticipăm şi să înţelegem nevoile clienţilor. De când suntem prezenţi pe piaţa din România am investit în total 2,9 miliarde de euro”, spune Ştefan Slavnicu. O parte din această investiţie s-a concentrat atât pe achiziţionarea licenţelor, cât şi pe dezvoltarea infrastructurii, aceşti paşi fiind esenţiali pentru extinderea acoperirii şi introducerea de noi inovaţii, astfel încât, în momentul de faţă Orange a ajuns cea mai extinsă reţea 4G din România. „În continuare, ne vom concentra în această direcţie, conform strategiei Essentials 2018. Avem în plan să investim jumătate de miliard de euro în dezvoltarea operaţiunilor Orange în România”, conchide Ştefan Slavnicu.
După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în 1998, având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.
După un an în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.
În 2008, la zece ani de la momentul în care se angaja pe poziţia de consultant de vânzări, Liudmila Climoc era promovată în cea mai înaltă poziţie din companie, de director general, fiind astfel primul manager local care devenea CEO, poziţie ocupată anterior doar de expaţi.