BusinessMagazin

Tag: 10 ani

  • Business Magazin, în 2010 – Va fi anul cu cele mai multe şi mai mari falimente din rândul firmelor private

    Mii de firme datornice au ajuns in ultimii doi ani in fata instantei si au intrat in insolventa, dar mai putin de un sfert dintre acestea au dat deja faliment. Solutionarea acestor mii de dosare de insolventa ar putea face din 2010 anul cu cele mai multe si mai mari falimente din randul firmelor private.

    “Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare) si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.

    Termenul de insolventa, care a devenit foarte popular anul trecut, odata cu deschiderea acestei proceduri de catre companii mari si foarte mari din Romania, suna mai bine si putin mai optimist fata de faliment. A intra in insolventa inseamna ca o firma sa se adreseze tribunalului pentru a se proteja de creditori si de a-si continua activitatea, intre timp incercand sa isi achite datoriile. Procedura cuprinde trei pasi: observatia, reorganizarea si falimentul – asadar o firma in insolventa se poate afla in oricare din cele trei etape, dar nu in faliment.

    Experienta anilor trecuti a aratat insa ca mai putin de 2% din firmele care au ajuns in insolventa au reusit sa evite lacatul pe poarta din fata. “Falimentele au dominat piata pana in 2008. La un moment dat era un procent de 1% reorganizari cu succes, adica foarte putin. |n conditiile in care situatia economica nu se imbunatateste si nu vad cum s-ar putea intampla asta in urmatoarele luni, cu siguranta companiile vor alege sa se puna sub protectia legii insolventei, asta daca vor sa supravietuiasca, iar daca nu, vor intra direct in faliment. Dar cred ca vom mai asista la niste cazuri rasunatoare”, este de parere Geanina Oancea, practician in insolventa la BDO Business Restructuring.

    Reorganizarile nu reusesc, de cele mai multe ori, cam din aceleasi motive, legate de faptul ca firmele nu aplica legea corect, dupa cum spune Arin Stanescu. Mai precis, nu se adreseaza instantei imediat ce observa ca nu mai au cu ce-si plati datoriile, nu urmaresc litera planului de reorganizare, dar, cel mai important, nu au surse de finantare din exterior sau, cum se spune in limbajul practicienilor in insolventa, “fresh money”. “Cel mai important aspect al planului de reorganizare este legat de bani; de fapt, dosarul de restructurare nici nu ar trebui aprobat daca nu se face dovada unei surse de finantare, eventual externe, care sa acopere problemele. Asadar, insolventa e de cele mai multe ori artificiala”, explica Stanescu, motivand astfel de ce cea mai mare parte din dosarele de insolventa sunt de fapt dosare de faliment.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din ianuarie 2010.

  • Business Magazin, în 2010 – Povestea celor două prietene care conduc afaceri de 4 miliarde de euro

    Mariana Gheorghe si Liliana Solomon domina autoritar topul celor mai puternice femei din businessul romanesc. Impreuna, cei doi CEO administreaza afaceri de peste 4 miliarde de euro, sunt prietene, iar saptamana trecuta au vorbit Impreuna pentru prima oara despre cele mai dificile momente din cariera lor si despre sfaturile lor pentru tinerii manageri romani.

     “Nu suntem in competitie, chiar suntem foarte bune prietene.” Mariana Gheorghe zambeste larg cand face aceasta afirmatie. O leaga multe de Liliana Solomon: copilaria la Cluj, studiile in strainatate, experientele de management de la Londra si nu numai, multiculturalitatea si mai ales administrarea, de cativa ani incoace, a doua dintre cele mai mari afaceri din Romania. Mariana Gheorghe si Liliana Solomon au privit impreuna in urma si si-au detaliat atat experientele ca CEO, precum si planurile de viitor, in prima editie a “Meet the CEO”, un eveniment BUSINESS Magazin care si-a propus sa aduca fata in fata membri marcanti ai comunitatii de business cu manageri si oameni de afaceri din diverse domenii.

    Cu o seara inainte de a veni la “Meet the CEO”, Mariana Gheorghe si-a dat seama ca va trebui sa faca o expunere a carierei sale, care implineste 30 de ani in 2010: “Nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp, e foarte ciudat cand spui cu voce tare ca ai o experienta de 30 de ani si ca nu mai esti o tanara speranta pentru business”. Mariana Gheorghe vorbeste din prisma managerului cu o experienta complexa – care a inceput in industrie, in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor ’90 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor ’90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”.

    Iar daca in urma cu ceva ani Mariana Gheorghe se gandea ca la 50 de ani s-ar putea retrage din business (“in Vest, bancherii mai reduc din motoare la 50 de ani”), chiar in jurul acelei varste a fost recrutata de unul dintre clientii cu care lucra ca bancher BERD in acea vreme, OMV: “Asa a inceput cea mai mare aventura din viata mea si nu este doar un alt job, ci un job la care, cand mi s-a oferit, am reactionat: wow, pot sa fac eu asta?”.

    Mariana Gheorghe conduce deja de patru ani OMV Petrom si tot in seara dinaintea evenimentului “Meet the CEO” si-a dat seama ca nu a fost niciodata in postura de a-si cauta un alt job: “Niciodata nu am trimis CV-ul unui head-hunter; pentru ca totdeauna am facut totul din pasiune, nu am simtit nevoia de schimbare, ci doar am acceptat oportunitatile care mi s-au oferit”. Iar cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “de fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din martie 2010.

  • Business Magazin, în 2009 – Criza din imobiliare mătură brokerii cu salarii de sute de mii de euro

    Prima jumatate a anului a adus plecari surprinzatoare din companiile de consultanta imobiliara, iar lunile urmatoare pot sa aduca noi surprize, in contextul in care afacerile din sectorul de profil s-au prabusit, iar semne de redresare n-au aparut inca.

    Saptamana trecuta a adus doua noi confirmari de plecari ale unor consultanti imobiliari de top din companiile de profil: Alexandra Dimofte, care ocupa pozitia de head of capital markets in cadrul CB Richard Ellis Eurisko si Gabriel Chimisliu, seful departamentului industrial si unul din primii angajati ai biroului local al Colliers, au decis sa plece din companiile unde activau de zece, respectiv 12 ani. Cele doua evenimente vin sa intregeasca tabloul unui an cu miscari surprinzatoare in industrie, inceput prin demisiile Monicai Barbu si a lui Horatiu Florescu, sefii departamentelor de retail si birouri din Colliers International, care ulterior au pus bazele unei noi companii de consultanta imobiliara, The Advisers/Knight Frank.

    “In principal, sunt doua motive principale pentru astfel de plecari: luptele interne si o lipsa de motivatie pentru cei care au facut foarte multi bani in trecut comparativ cu perioada actuala, cand piata este inghetata”, comenteaza Ulrik Rasmussen, partener in compania de executive research Pedersen & Partners, care a avut la nivel regional clienti precum Immoeast, TriGranit, GTC sau Jones Lang LaSalle. Rasmussen considera de altfel, inca de la inceputul anului, ca scaderea afacerilor din industrie si implicit a castigurilor celor mai buni brokeri si consultanti imobiliari va duce intr-un final la rupturi surprinzatoare.

    Cele patru miscari, cele mai importante dintr-o serie mult mai mare de plecari ale unor brokeri imobiliari – si in contextul reducerilor de personal – reprezinta doar un indiciu al schimbarilor prin care trece piata. “Nu mai cred in tranzactii mari. Toata lumea vorbea de ce se poate, de tranzactiile pe care ar urma sa le inchida, si isi faceau planuri numai pe baza lor, cand doar doi-trei-patru brokeri faceau ceva. Mai multe tranzactii mai mici te tin in viata”, considera Valentin Ilie, CEO si actionar al Coldwell Banker Affiliates of Romania. Compania este una dintre cele care au operat cele mai multe schimbari interne, prin inlocuirea aproape in totalitate a echipei de brokeri din segmentele rezidential si birouri.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iulie 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Maşinăria creditelor s-a blocat. Cum se poate reporni economia românească

    Masinaria creditelor, principalul resort de crestere economica in ultimii ani, s-a blocat aproape cu totul. Si a ajuns la randul ei sa blocheze totul in cale: circuitul banilor intre companii, proiecte de investitii, activitatea economica in sectoare intregi. Cum si cand s-ar putea rezolva aceasta situatie? Bancherii si autoritatile indeamna oamenii sa vina sa ia credite si ii asigura ca sunt bani destui. Suna frumos, numai ca in practica e un pic mai complicat.

    “Mergeti si luati credite de la banci” a fost, saptamana trecuta, mesajul energic al presedintelui Traian Basescu pentru companii si pentru populatie, dupa o intalnire cu sefii celor mai importante banci din tara. Sistemul bancar este solid, capabil sa finanteze economia, iar motivul pentru care piata de finantari este inghetata, in viziunea presedintelui, tine mai degraba de retinerea clientilor si nu de cea a bancilor. La o zi distanta, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca activitatea de creditare se va relansa cel mai probabil “in primavara”, odata ce “bancile se vor reaseza”.

    Pentru cei aflati la poarta bancii insa, lucrurile se vad cu totul altfel. “Odata cu intensificarea mesajelor despre criza, bancile au devenit din ce in ce mai opace, pana la negru absolut, si totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt”, remarca omul de afaceri Marcel Barbut, proprietarul producatorului de materiale de constructii AdePlast. De la sfarsitul anului trecut, spune el, bancile si-au schimbat radical comportamentul “si afiseaza de multe ori atitudini care nu ne ajuta”.

    Paradoxal, confuzia in jurul bancilor nu vine din lipsa unor explicatii logice, ci dimpotriva, din multimea acestora si din evolutia lor de la o zi la alta. “Bancile au fost primele care au resimtit efectele crizei”, spune Lucian Cojocaru, director al departamentului comercial pentru retea din cadrul BRD-Groupe Société Générale – dat fiind ca majoritatea fac parte din grupuri financiare internationale afectate de criza pe pietele de origine, iar dificultatile acestora s-au rasfrant rapid asupra filialelor din Romania. Cand au inceput sa apara problemele si in economia romaneasca, in toamna anului trecut, bancherii si-au revizuit brusc politicile de creditare, trecand de la o atitudine foarte laxa la una foarte restrictiva.

    “Companiile, pe de alta parte, au fost lovite in valul al doilea”, explica directorul BRD; au inceput sa simta mai acut dificultatile doar spre finele anului, cand platile de la bugetul de stat s-au blocat, fluxurile comerciale s-au ingreunat, consumul s-a prabusit si industrii intregi au cazut. Oamenii de afaceri au facut atunci ce stiau ei mai bine din trecut: au venit la banca sa compenseze, spune Lucian Cojocaru – o obisnuinta cu totul naturala dupa ani buni de crestere galo­panta a creditarii. Dragos Simion, presedintele Flamingo, confirma: “Daca lucrurile vor merge prost in continuare, iar situatia economica se va inrautati, probabil ca vom avea nevoie de resurse financiare suplimentare pe care le vom cauta tot la banci”.

    La banca insa, clientii au gasit insa ceva cu care nu erau deloc obisnuiti: bancherii devenisera brusc reticenti in a le mai oferi bani. “Acum lumea s-a reasezat”, sustine Cojocaru, dar in mare masura seifurile bancilor au ramas tot ferecate, iar statisticile bancii centrale arata de la luna la luna o scadere a soldului de credite. Ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care finantarile acordate sectorului privat au scazut; BNR consemneaza o crestere a creditului neguvernamental de 2,9%, pana la 48 de miliarde de euro, dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere. Ritmul anualizat de crestere a creditului neguvernamental a coborat la 25%, fata de 55% in ianuarie anul trecut.

    Anul in curs nu va fi mai bun: in scenariile cele mai optimiste, bancherii anticipeaza o crestere a pietei de finantari de 10-15%. In zona clientilor companii, Lucian Cojocaru spera ca BRD va reusi sa creasca in 2009 cu 10%; cat despre piata, spune el, “daca ma uit la ce si-ar dori clientii, as spune ca ar trebui sa creasca cu 30%; daca ma uit la lichiditatea disponibila in sistem, as spune cu 5-10%; daca ma uit la apetitul de risc al bancilor, probabil e mai corect sa spun ca ar trebui sa fie o scadere”. Dominic Bruynseels, presedintele executiv al Bancii Comerciale Romane, institutie ce detine un sfert din activele sistemului bancar, spune ca pentru intregul portofoliu de credite (companii si persoane fizice) ar fi fericit sa realizeze pana la finele anului o crestere de 15%. Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank, estimeaza pentru 2009 o crestere sub 10% a finantarilor acordate de banca pe care o conduce clientilor mari.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din martie 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Culisele celei mai mari tranzactii din peisajul online românesc

     

    Radu Apostolescu, Bogdan Vlad si Dan Teodorescu, fondatorii eMag, vor avea cateva milioane de euro in plus in conturi, dupa ce au vandut 51% din cel mai mare magazin online din Romania catre o companie aflata de partea cealalta a baricadei – distributia de produse IT. In aceasta perioada economica tulbure, sa fie vanzarea raspunsul tuturor problemelor cu care se confrunta cei mai multi dintre retailerii IT?

    La o masa rotunda din birourile Dante International, aflate la cativa pasi de showroom-ul intins pe 1.500 de metri patrati din Grant Shopping Center, cinci oameni au negociat conditiile uneia dintre cele mai surprinzatoare tranzactii din acest an. De o parte, Iulian Stanciu si Sebastian Ghita, proprietarii Asesoft Distribution, au pus pe hartie cifrele si conditiile de preluare a celui mai mare magazin online din Romania. De cealalta parte, Dan Teodosescu, Bogdan Vlad si Radu Apostolescu, cofondatorii eMag, au intors propunerea pe toate partile si au acceptat sa bata palma. Pe perioada foarte scurta a negocierilor, discutii mai intense s-au purtat insa numai intre Stanciu si Apostolescu, matematicianul si poetul acestei tranzactii prin care Asesoft Distribution a cumparat 51% din actiunile Dante International si eMag International, companiile care detin magazinul eMag.
     
    “Contractul a fost semnat la finalul saptamanii trecute, dar valoarea tranzactiei nu o putem face publica. O parte dintre actionari prefera sa treaca sub tacere cifra, motiv pentru care exista o clauza de confidentialitate in contract”, spunea saptamana trecuta Iulian Stanciu, directorul general al Asesoft Distribution, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, mentionand totusi ca a apelat la finantare de la banci pentru achizitie. Surse din piata apropiate tranzactiei sustin insa ca pretul platit depaseste cu putin pragul de 10 milioane de euro, ceea ce inseamna ca valoarea de piata a eMag se situeaza astfel in jurul a 25 de milioane de euro – cu mult peste cifrele vehiculate cu fiecare ocazie cand au aparut zvonuri ca eMag s-ar afla la masa negocierilor. La finalul anului trecut, cand fondul de investitii Romanian American Enterprise Fund (RAEF) negocia preluarea magazinului online, potrivit mai multor surse din piata, intreaga companie a fost evaluata la 10 milioane de euro, in timp ce in 2007, cand eMag se afla pe valul cresterilor spectaculoase ale comertului pe internet, valoarea era apreciata la cateva zeci de milioane de euro.
     
    “Dintre toate ofertele de preluare primite pana acum de eMag, cea a Asesoft a fost singura de nerefuzat”, spune cu un zambet larg pe buze Radu Apostolescu, cofondatorul si directorul de marketing al companiei. Desi multa vreme nu pare sa fi fost adeptul unei vanzari, Apostolescu nu a facut niciodata un secret din faptul ca primea cu regularitate oferte de preluare din partea investitorilor atat financiari, cat si strategici. De altfel, coproprietarul eMag admite de mai multa vreme nevoia atragerii unui investitor pentru capitalizarea companiei, numai ca absenta unei tranzactii denota ca niciunul dintre cei interesati de preluare nu au fost pana acum pe placul lui.
     
    “Asa cum se intampla mereu in viata, solutiile sunt mai aproape de noi decat ne imaginam”, evidentiaza Apostolescu paradoxul de a fi discutat mai bine de un an vanzarea companiei, chiar si catre investitori din afara Romaniei, pentru a semna apoi rapid cu un partener care a fost foarte aproape in ultimii sapte ani. “Solutiile” despre care vorbeste managerul lasa insa loc de interpretare; cel mai mare magazin online din Romania traverseaza o perioada dificila din punct de vedere financiar, mai ales pe fondul crizei economice. Desi destul de zgarcit in declaratii, cofondatorul eMag a dat pentru prima data de banuit in momentul cand optimismul sau cu privire la vanzarile de 150 de milioane de euro pe care le astepta pentru anul trecut, duble fata de 2007, s-a moderat la o valoare ceva mai mica, de 100 de milioane de euro. “Ce pot spune deocamdata este ca anul trecut am inregistrat o crestere de doua cifre a businessului”, declara Bogdan Vlad, directorul general al eMag.

    Pe de alta parte, in discutie au fost puse si datoriile pe care le-ar putea avea compania catre furnizori. Dante International figura la inceputul acestui an pe o lista publicata pe site-ul distribuitorului Asbis cu companiile care intampina dificultati in achitarea produselor achizitionate. “Si fata de noi are datorii eMag, dar sunt datorii care nu au depasit termenul de scadenta, ceea ce este perfect normal”, afirma Iulian Stanciu. Si nu in ultimul rand, compania a restructurat operatiunile, renuntand astfel la aproximativ 120 de angajati dintr-un total de 300; numarul actual de angajati va ramane insa stabil in urmatoarea perioada, dupa cum prevede Apostolescu.

     

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din aprilie 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Un nume important din comerţul IT din România, în pragul falimentului

    In urma cu zece ani, Ultra Pro Computers era un nume important in comertul IT din Romania. Soarta companiei detinute de Alina si Cristian Fughina pare sa atarne insa acum de un fir de ata: toate semnele duc cu gandul la o restructurare dura sau chiar la disparitia de pe piata.

    Povestea K Tech Electronics, compania din spatele magazinelor Ultra Pro Computers, se apropie periculos de tare de un final nefericit. Pe vremuri unul dintre cele mai importante branduri de retail IT din Romania, alaturi de Flamingo, Depozitul de Calculatoare sau Best Distribution, Ultra Pro Computers a crescut intr-o perioada cand comertul cu calculatoare era inca la inceput si a fost singurul care si-a pastrat de-a lungul timpului aproape intacta filozofia initiala de business – magazine de suprafata mica specializate pe produse IT. Acum, compania trece prin cele mai dificile momente din ultimii aproape 14 ani tocmai din cauza aceastei filozofii.
     
    Principala problema a K Tech in acest moment o reprezinta datoriile neachitate la banci si furnizori care, potrivit unei surse apropiate companiei, au depasit 15 milioane de euro. K Tech a ajuns astfel in incapacitate de plata atat din lipsa lichiditatilor, cat si din cauza vanzarilor in scadere abrupta in ultima perioada – potrivit aceleiasi surse, afacerile companiei au inregistrat o crestere usoara anul trecut, pana la aproape 80 de milioane de euro, din care in jur de 1-2% a fost pierdere neta, dar in primele luni din 2009 scaderea a fost chiar mai mare de 50% comparativ cu perioada similara din anul precedent. Trebuie luate in calcul insa si cheltuielile lunare ale companiei, de aproximativ un milion de euro, din care doar 10% cu personalul, restul fiind directionate catre chirii si stocuri, ceea ce a contribuit la amanarea treptata a platilor si la acumularea datoriilor.
     
    Mai bine de doua treimi din cele 15 milioane de euro inseamna creditele bancare contractate de K Tech Electronics pentru dezvoltarea afacerii si garantate cu stocuri si cu proprietati imobiliare care intre timp si-au pierdut mult din valoare, pe fondul declinului economic.

    Intarzierile de plata cu mai mult de 30 de zile au facut ca UniCredit Tiriac, unde compania sotilor Fughina are o datorie de 7 milioane de euro, impreuna cu alte sase banci – Citibank, Alpha Bank, Banca Transilvania, BCR, Banca Romaneasca si BRD – sa treaca la executarea silita a K Tech Electronics. Bancile au castigat dreptul de a pune sechestru pe depozitele companiei de retail IT – unul situat in parcul Key Logistic Center, iar celalalt in sediul central al companiei din complexul APACA -, putand folosi stocurile evaluate la aproximativ 5 milioane de euro pentru a-si recupera o parte din creante. Mare parte a stocurilor din depozitul central au fost vandute la inceputul lunii trecute catre Flamingo (informatie pe marginea careia oficialii companiei au refuzat sa faca vreun comentariu), la o valoare inferioara decat cea reala a produselor, sustine o sursa apropiata companiei, insa procesul a fost sistat atunci cand K Tech Electronics a contestat executarea silita, punand astfel in asteptare planurile celor sapte banci.
     
    Datoriile bancare nu sunt insa singura problema a lantului de retail IT. Alte peste 5 milioane de euro pe care compania sotilor Fughina nu le-a achitat la timp ar trebui sa ajunga in buzunarele furnizorilor de produse si de utilitati. O parte dintre acestia au inceput deja sa solicite in instanta somatii de plata sau intrarea in insolventa a K Tech, un exemplu recent fiind Tornado Sistems, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse IT&C din Romania. “Datoria pe care o avem de recuperat de mai bine de sase luni nu este foarte mare, de ordinul zecilor de mii de euro, insa pana acum nu am reusit sa ne intelegem pe cale amiabila”, justifica John Cusa, directorul executiv al distribuitorului, dosarul depus la inceputul saptamanii trecute la Tribunalul Constanta.
     
    In situatia Tornado sunt zeci de companii, dar deocamdata putine au atacat K Tech Electronics in instanta. Gigaset Communications Austria, companie apartinand Siemens AG, care distribuie printre altele telefoane fixe, a deschis saptamana trecuta procedura de insolventa impotriva K Tech. Dosare pe numele companiei au mai fost depuse in ultima perioada de MB Distribution, Proca, Scop Computers sau Media Direction, iar actionarii au datorii care se apropie de 100.000 de euro si la IPA, compania ce detine cladirea de birouri din Calea Floreasca, unde sotii Fughina au inchiriat multa vreme 1.100 de metri patrati pentru sediul K Tech. Somatia de plata a fost aprobata de Judecatoria Constanta in a doua jumatate a lunii aprilie. “Exista insa furnizori care au de recuperat datorii de ordinul sutelor de mii de euro de la K Tech. Cand si acesti distribuitori vor merge in instanta in incercarea de a evita acumularea propriilor datorii, cu greu va mai fi cale de intors”, a declarat pentru BUSINESS Magazin o sursa din interiorul companiei de retail IT.

    Realitatea este ca multe firme se confrunta acum cu dificultati financiare si ajung chiar sa nu mai aiba lichiditati pentru a-si achita datoriile, in conditiile in care piata de produse IT a intrat in declin inca din ultimul trimestru al anului trecut. Odata ajunsa in stare de insolventa, indiferent daca din decizia proprie sau la cererea creditorilor, o firma este supusa unui proces minutios de evaluare, incheiat fie cu reorganizarea activitatii, fie cu lichidarea. Reorganizarea ar putea fi solutia salvatoare, implicand modificarea structurii companiei, separarea sau vanzarea unor linii de business, renegocierea contractelor financiare si comerciale, reducerea personalului sau reorganizarea organigramelor.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din mai 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Care sunt cei mai profitabili manageri din România

     

    Cele mai profitabile zece companii private din Romania au castigat anul trecut impreuna mai mult de 1,7 miliarde de euro. In ultimii trei ani, profiturile lor cumulate au depasit 5,4 miliarde de euro. Cine sunt managerii care au obtinut aceste rezultate si, mai ales, cat de pregatite sunt companiile lor pentru a face fata scaderii puternice a economiei din acest an?

    In plina recesiune, profiturile de zeci sau chiar sute de milioane de euro inregistrate in 2008 incep parca sa semene cu amintirile frumoase din concediu. Desi aproape toate domeniile sunt lovite mai aspru decat asteptarile initiale, sunt totusi manageri care se asteptau la o corectie a pietei. In urma cu aproape doi ani, spre sfarsitul primului an dupa aderare, Liliana Solomon, sefa filialei locale a grupului Vodafone lansa in cadrul unei intalniri organizate de BUSINESS Magazin un avertisment pentru managerii entuziasmati de euforia consumului si de potentialul reprezentat de o piata de 21 de milioane de locuitori cu o putere de cumparare in crestere.

    „Diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la «daca» si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum”, spunea Solomon, un finantist care lucrase ani buni in Londra pentru mari operatori telecom si care revenise in tara la sfarsitul anului 2005, pentru a prelua operatiunile Vodafone Romania. Singurul participant la discutie care o sustinea era buna ei prietena, Mariana Gheorghe, un fost bancher al BERD, care preluase din 2006 conducerea celei mai mari companii din tara, Petrom. De cealalta parte se aflau executivi din industria bunurilor de larg consum, a serviciilor financiare, IT si imobiliare, care de care mai entuziasmati de rezultatele peste estimari care se profilau pentru 2007, primul an de aderare.

    La nici doi ani distanta, economia romaneasca se afla in plina recesiune. Pro¬du¬sul Intern Brut a scazut cu 7,6% in primul trimestru si cu 8,8% in al doilea, indrep¬tandu-se spre prima scadere anuala din 2000 incoace, perioada in care s-a triplat (in valori nominale). Numarul total de someri va depasi 800.000 la finalul anului (conform estimarilor oficiale), fata de numai 400.000 anul trecut, iar lipsa acuta de lichiditati si blocajul financiar au devenit elemente obisnuite ale peisajului de afaceri romanesc. Pe acest fundal, BUSINESS Magazin isi propune sa ii aduca in prim-plan pe managerii celor mai profitabile companii si retetele lor de afaceri si, mai ales, incearca o dezbatere privind structura economiei romanesti, asa cum rezulta ea din topul celor mari performante firme private.

    Septembrie, primul hop

    Mai mult de jumatate dintre cele mai mari 100 de firme private din tara si-au crescut in 2008 profiturile, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Acest lucru s-a intamplat chiar daca a doua parte a anului a adus primele blocaje in domenii vedeta in ultimii ani precum imobiliare, auto si in general in piata bunurilor de larg consum, pe fondul adancirii crizei financiare globale si a extinderii acestor turbulente spre piete emergente precum Romania.

    Cat din aceasta evolutie s-a datorat managerilor si cat unei organizatii bine puse la punct? Radu Furnica, presedintele LDS Korn/Ferry Romania si omul care a descoperit si recrutat de-a lungul timpului unii dintre cei mai importanti directori executivi din tara, crede ca este foarte greu de stabilit o cauzalitate imediata intre profitabilitatea unei corporatii si top managementul sau. “Logica primara spune ca aceia care au avut profitul cel mai mare au avut si cei mai buni manageri. Dar nu e obligatoriu! Ba chiar dimpotriva, din primele 25 de companii, dupa profit, majoritatea se afla in acest top pentru ca sunt firme foarte mari, greu de intrecut si au fost ajutate si de piata”, spune Furnica.

    Producatorul de tigari British American Tobacco este poate cel mai sugestiv exemplu. Desi si-a schimbat de mai multe ori directorul general, BAT a reusit sa ajunga cel mai mare jucator de pe piata locala de tigari, fiind una dintre cele mai profitabile din tara cu cele aproape 100 de milioane de euro obtinute anul trecut sau 370.000 de euro pe angajat, conform datelor Ministerului Finantelor. “Este nevoie de cel putin 3 ani pentru a vedea efectiv rezultatele muncii mele, ca director general”, recunostea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin David Waterfield, seful BAT, venit in Romania anul trecut.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din septembrie 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Oamenii de afaceri români îşi conduc acum companiile alături de fiii sau fiicele lor

    In ultimii ani, cei mai bogati oameni de afaceri din Romania si-au luat alaturi in managementul companiilor pe fiii sau pe fiicele lor. A inceput astfel sa se contureze prima generatie de mostenitori implicati in afacerile crescute in Romania din 1990 incoace. Noul val nu va semana insa prea mult cu cel de acum: multi juniori au studiat in strainatate si au idei diferite de ale parintilor.

    Saptamana trecuta, familia Adamescu a devenit actionar majoritar la Flamingo, iar unul dintre primele lucruri pe care le-a facut fondatorul Unirea Shopping Center si Astra Asigurari a fost sa predea conducerea consiliului de administratie fiului sau, Alexander Adamescu. Dincolo de numirea managerului de 31 de ani la conducerea unei afaceri destul de complicate si intr-un moment destul de dificil pentru piata, numirea lui Alexander marcheaza intrarea unei noi generatii la conducerea marilor afaceri din Romania.

    Intrarea copiilor in businessul de familie s-a facut treptat. Nimeni nu poate spune exact, de exemplu, cand a inceput Ion Alexandru Tiriac, cel mai mare dintre copiii lui Ion Tiriac, sa se implice in afacerea familiei, acum cel mai mare holding cu activitati in Romania. “De vreo patru ani, Ion Ion pune mana (se ocupa de afaceri – n.red.) si chiar o face bine. Afaceri insa a trebuit sa invete de cand era mic si ii era clar ca nu o sa muncesc la nesfarsit singur. Iar acum el e in charge”, declara Ion Tiriac in vara pentru BUSINESS Magazin.

    Omul de afaceri spunea in acelasi interviu ca are incredere in fiul sau, desi acestuia ii este destul de greu sa se ocupe simultan de toate afacerile grupului: “Am avut mare noroc cu fiul meu. E omul care are capul cu el, are stofa buna, dar se simte si scoala pe care a facut-o. Dar e tot roman si tot pompier e – de vreo sase ori pe zi trebuie sa schimbe cipul si sa treaca de la real estate la masini si la alte masini si la alte probleme. Dar cred ca va face treaba buna cu grupul si sper sa se inconjoare de oameni buni – el si-i alege, treaba lui”. Ion Tiriac admite ca i-a lasat conducerea grupului fiului sau si acum se implica mai mult strategic sau atunci cand apar probleme. Despre ceilalti doi copii ai sai si viitoarea lor implicare in afaceri, Tiriac nu comenteaza: “Sunt prea mici, dar sper sa le placa afacerile”. Karim si Ioana au 13, respectiv 10 ani.

    Intr-o maniera similara au gandit cam toti proprietarii de companii care au construit afaceri si pentru a avea ce sa lase mostenire copiilor. Radu Enache, presedintele si actionarul majoritar al Continental Hotels, nici nu a vrut sa auda cand fiul sau i-a spus in adolescenta ca ar prefera sa se ocupe de arta. “Am dezvoltat aceasta afacere pentru familie, iar cum el este singurul urmas al familiei, pentru el”, spunea Radu Enache, care l-a atras pana la urma pe fiul sau Daniel in afacere. I-a dat pe mana chestiuni complicate, cum ar fi negocierile pentru vanzarea a 30% din Continental Hotels si atragerea unei finantari esentiale pentru companie.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din septembrie 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Cel mai bun leac contra crizei: îţi faci o firmă

     

    Criza a fost o palma grea pentru multe afaceri, mari si mici. Dar aceeasi palma i-a trimis pe multi pe calea antreprenoriatului. In cautarea stabilitatii pierdute la locul de munca, zeci de mii de romani incearca, mai mult ca oricand, sa-si valorifice la maximum abilitatile profesionale si, sub acelasi imbold care a caracterizat inceputurile capitalismului in Romania, sa dea nastere unui nou val de antreprenori.

    Un sediu, cu care a venit unul dintre asociati, trei laptopuri, o imprimanta, hartie, curent electric si 200 de lei, suma minima necesara pentru capitalul social. De atat au avut nevoie Cristian Calugaru si cei doi asociati ai sai, Tudor Salcudeanu si Paul Aparaschivei, pentru a-si pune pe picioare propria firma de consultanta si marketing politic. La 24 de ani, cei trei au luat in maini fraiele unei afaceri pe o piata unde e loc de afirmare si se ruleaza multi bani. Aveau deja cativa ani de experienta, si in ciuda crizei, 2009 a venit cu multe de oferit pentru comunicatorii politici, cu cele doua randuri de alegeri: cele europarlamentare din iunie si cele prezidentiale din noiembrie.

    N-au fost insa singurele motive care i-au determinat sa faca pasul cel mare. “Situatia la vechiul loc de munca a inceput sa fie din ce in ce mai intunecata, aveam de ales intre a merge sa ne angajam prin alte parti, cu plafoanele salariale si asa in pioneze din cauza crizei, sau sa incepem noi o activitate si sa stim ca muncim pentru noi. Evident, a doua varianta parea mai trandafirie”, spune Cristian Calugaru, administrator si asociat in cadrul firmei FAR Communication. Asa ca, in urma cu mai bine de o luna, Calugaru, Salcudeanu si Aparaschivei au inceput sa pregateasca actele, sa caute un nume pentru firma si sa iasa la vanatoare de clienti. Prima parte a fost destul de simpla – “am stabilit un concept grafic, ne-am facut materiale de prezentare, am stabilit principiile ce urmeaza sa ne guverneze activitatea”. Iar acum se afla in proces de largire a bazei de clienti, “lucru dificil, pentru ca vine vacanta parlamentara de vara”.

    Primii au fost cei cu care mai lucrasera in trecut si care voiau sa continue colaborarea. Apoi au inceput sa caute si in alte parti. Tinta principala sunt deocamdata clientii mici, dar care pot aduce venituri constante. De altfel, deja din prima luna, cei trei asociati au castigat mai mult decat atunci cand erau angajati. E vorba inca de o firma mica, dar nu inseamna ca planurile lor nu sunt mari. “Principiul pe care mergem este sa castigam mai multi bani decat luam ca simpli angajati. Personal, plecand de la un salariu de 1.000 de euro, sper sa reusesc sa-l triplez in scurt timp si, din toamna, daca lucrurile merg bine, chiar sa angajam doi-trei oameni”, spune administratorul FAR Communication.

    Acelasi principiu l-a facut si pe Lucian Barbulescu sa isi incerce norocul de mic antreprenor. Cand a decis sa-si faca propria firma, la jumatatea anului trecut, inca nu avea puse la punct toate detaliile legate de activitatea viitoare si de planurile de dezvoltare, dar stia un singur lucru: ca voia sa faca trecerea de la statutul de angajat la cel de propriul sau sef cat mai repede. “Am luat atunci in calcul ideea infiintarii unei PFA, dar cum aveam mai multe idei de afaceri pe care as fi vrut sa le pun in aplicare la un moment dat, am preferat sa merg pe varianta societatii cu raspundere limitata”, spune Barbulescu. E drept, avand in vedere planurile sale initiale, o PFA ar fi fost o alegere mult mai potrivita, mai ales ca in cazul firmei de tip SRL a avut de parcurs mai multe formalitati, costurile initiale au fost mai mari, iar sistemul de impozite si taxe este mai complex.

     

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2009.

  • Business Magazin, în 2009 – Firmele româneşti şi multinaţionalele au găsit în timpul crizei un nou teren pe care să-şi măsoare forţele

    Companiile romanesti care se pot masura cu multinationalele se numara pe degete, la fel ca si domeniile in care mai au un cuvant de spus. Strainii fie domina net sectoare intregi, fie tintesc sa o faca, iar numarul lor este in crestere. Ce atuuri mai au romanii in fata lor, si cu deosebire acum, pe vreme de criza?

    Din biroul nefinisat, pus intentionat la coada pe lista de investitii pentru ca productia si bunul mers al afacerii primeaza, Vasile Armenean, proprietarul celui mai mare producator roman de inghetata, coordoneaza indeaproape activitatea celor 400 de angajati ai sai. Gaseste din cand in cand timp sa arunce o privire pe site-ul Ministerului de Finante sa vada daca principalul sau competitor, Nestlé Ice Cream, si-a facut publice rezultatele.

    E curios sa vada daca vanzarile sale de 20 mil. euro din 2008 au fost sau nu mai mari decat ale Nestlé, pentru ca in 2007 fusese la doar un pas de liderul pietei. Vasile Armenean este insa unul dintre putinii romani care au o situatie confortabila – vanzarea de inghetata e inca in plin sezon, iar pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta a gasit deja solutii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani – ca, de exemplu, Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) sau Ioan si Viorel Micula (European Drinks) – mai degraba sunt presati sa gaseasca variante pentru a depasi un hop ce se dovedeste mai mare decat s-au asteptat.

    Deblocarea vanzarilor, finantarea activitatilor curente, recuperarea datoriilor sunt doar o parte din problemele care, daca nu sunt tratate cu atentie, ii pot duce pe multi la faliment. Si intr-adevar, criza a facut ca numarul companiilor romanesti ce au pretentii la un loc fruntas in domeniile lor sa se limiteze si mai mult. Mai mult ca oricand in ultimul deceniu, piata este dificila pentru toate firmele, fie ele internationale sau romanesti. “Toate companiile trebuie sa inteleaga acum care sunt punctele forte si cele slabe si, acolo unde este cazul, sa reactioneze si sa se repozitioneze cat mai repede posibil”, considera Hein van Dam, partener in cadrul departamentului de consultanta financiara al Deloitte Balkans.

    La prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.

    Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.

    In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2009.