BusinessMagazin

Tag: oameni

  • 500 de oameni şi de momente care au marcat cei 25 de ani de capitalism

    Problema este că respectiva informaţie nu este sistematizată şi se pierde în marea de zgomot orb a internetului, a lipsei de timp sau a nepăsării.Aşa că priviţi demersul Business Magazin de a prezenta 500 de oameni şi de momente care au marcat businessul românesc în cele două decenii şi jumătate scurse de la Revoluţie ca pe un act firesc. Cu suişuri şi cu coborâşuri, cu eroi şi cu antieroi, cu afaceri sau cu tunuri, este o perioadă pe care trebuie să ne-o asumăm şi să o cunoaştem pentru a nu repeta greşelile făcute deja.

    Priviţi acest demers ca o restituire pe care publicaţia noastră o face societăţii; veţi înţelege ce spun dacă veţi compara rezultatele pe care le obţineţi pe Google căutând decretul-lege 54 din 1990 – circa 5.000, multe mult prea seci şi oficiale, cu numărul de pagini disponibile pentru oricare dintre vedetele autohtone de ordinul sutelor de mii.

    Unii vor spune că este o comparaţie nepotrivită; eu spun că succesul vedetelor, cum şi reuşitele de astăzi ale unora şi nereuşitele altora, poveştile de succes sau eşecurile, au rădăcini în acel prim act normativ care a permis constituirea primelor companii private, care a permis coagularea de idei, de bani şi de talent care înseamnă astăzi mediul de afaceri şi societatea. Sigur, nu oferim o privire completă, care să includă toate evenimentele şi oamenii şi momentele interne şi internaţionale care au marcat un sfert de veac, dar oferim o imagine cuprinzătoare, fie ea şi concisă, a acestei perioade.

    Numărul 500 al Business Magazin capătă astfel o semnificaţie aparte şi pentru noi, şi, sperăm, pentru cititorii noştri. Aş vrea să le mulţumesc tuturor colaboratorilor, partenerilor şi clienţilor revistei, care au făcut posibili cei 10 ani de existenţă şi cele 500 de numere ale revistei.

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

    Descarca editia electronica la pretul de 5,9 lei

    Comanda

     

  • Cine sunt oamenii cheie din conducerea SIF Muntenia şi SIF Banat-Crişana

    Ceilalţi membri ai consiliului reprezentanţilor acţionarilor SIF Muntenia sunt Iulian Aursulesei, Gheorghe Bâlteanu, Sergiu Busilă, Emil Cazan, Daniel Florian Miron, Adrian Victor Prodan, Petre Pavel Szel şi Vicenţiu Octavian Zorzolan.

    SIF4 este administrată de SAI Muntenia Invest, condusă de Gabiel Filimon din funcţia de director general, şi de Gheorghe Dănuţ Porumb, care deţine funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie.

    SIF Banat-Crişana (SIF1) este condusă de Dragoş George Bîlteanu, care deţine funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie. Ceilalţi membri ai board-ului SIF Banat-Crişana sunt Ştefan Dumitru (vice-preşedinte), Ion Stancu (membru şi în comitetul de audit al SIF-ului), Adrian Petreanu, Valentin Chiser şi omul de afaceri libanez Najib El Lakis. Fiul acestuia, Ali H. Lakis a demisionat vineri din funcţia de membru neexecutiv în board-ului SIF 1.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • O puştoaică a găsit soluţia la problema de care fug toţi oamenii de afaceri. Acum câştigă milioane de dolari

    Jessica Mah, din Statele Unite, avea doar 11 ani când a pus bazele primei ei afaceri. A învăţat de mică un limbaj de programare şi a început să construiască website-uri, primind câteva mii de dolari pe lună.

    Următorul său business a presupus închirierea unor servere şi crearea unor centre de date pentru afacerile aflate la început. A avut patru angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 100.000 de dolari. Probleme financiare pe care le-a întâmpinat au obligat-o însă să închidă businessul. Jessica Mah avea, la acea vreme, doar 14 ani. “Eram foarte stresată”, povestea Mah. “Îmi era teamă că nu voi reuşi niciodată să dezvolt un business de succes în domeniu.”

    La vârsta de 17 ani, Jessica Mah a fost acceptată la Facultatea de Informatică a Universităţii din Berkeley, pentru ca doi ani mai târziu să primească diploma de absolvire. A fost o experienţă din care a învăţat multe, mai ales în domeniul managementului. Din experienţa sa anterioară, Mah ştia că programele de contabilitate ale firmelor sunt depăşite din punct de vedere al tehnologiei, aşa că s-a decis să pună bazele unui business în această direcţie.

    Marea problemă a oamenilor de afaceri era lipsa unei soluţii informatice integrate care să reducă atât timpul cât şi costurile cu personalul atunci când vine vorba de contabilitate. Indinero, soft-ul lansat de tânăra antreprenoare, este un program care rezolvă atât partea de finanţe, cât şi pe cea de resurse umane în cadrul unei companii. În doar trei luni, tânăra a strâns 1,2 milioane de dolari de la fondurile de investiţii pentru a promova programul.

    Jessica Mah are astăzi 24 de ani, iar compania Indinero are peste 70 de angajaţi. Indinero este folosit de aproape 500 de companii, iar fondurile de investiţii au pus la dispoziţie peste 8 milioane de dolari.
     

  • Cine a fost Matteo Cassani, directorul care s-a sinucis aruncându-se de pe clădirea Enel

    Matteo Cassani a fost licenţiat în inginerie la Milano şi lucrează la Enel din anul 2000. Cassani a elaborat strategia pentru oferta finală în privatizarea Electrica Muntenia Sud şi a ocupat ulterior funcţia de director de dezvoltare al Enel România.

    Matteo Cassani a fost prima persoană din echipa Enel care a venit în România pentru a negocia achiziţia companiilor de distribuţie de electricitate Electrica Banat şi Dobrogea.

    Cassani povestea în Business Magazin că procesul de privatizare a fost „scurt şi intens“ şi că a lucrat alături de o echipă de 50 de persoane, de la reprezentanţi ai companiei până la avocaţi şi consultanţi.

    După evaluări ale companiei pe propria arie de expertiză, fiecare a livrat managementului Enel date care au dus la cea mai mare evaluare pentru EMS: 789,7 mil. euro, la care s-a mai adăugat suma pe care conducerea companiei a considerat-o necesară pentru a face cea mai bună ofertă. Matteo Cassani spune că, în timpul procesului de privatizare, nu a avut date despre cât urma să ofere concurenţa.

    Directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia, Matteo Cassani, a murit, joi, după ce s-a aruncat de pe clădirea companiei, de pe Bulevardul Ion Mihalache din Capitală.

  • Românii pot comanda în premieră Google Glass prin intermediul unui magazin de profil

    Google Glass sunt activaţi şi folosiţi exclusiv cu ajutorul comenzilor vocale ale utilizatorului. Astfel, pentru funcţia de fotografiere, utilizatorul trebuie să rostească comanda “OK Glass – take a picture”, iar pentru a filma trebuie utilizată comanda “OK Glass – start recording”. 

    Ochelarii au o autonomie a bateriei de 24 de ore, pentru a oferi utilizatorilor posibilitatea de a se plimba în voie, iar greutatea acestora este de doar 43 de grame, pentru a fi cât mai confortabili. Camera ataşată are 5 megapixeli şi poate înregistra clipuri video HD de 720p. Utilizatorii pot stoca toate amintirile din vacanţă, dar şi instantaneele şi clipurile surprinse în viaţa de zi cu zi, deoarece Google a echipat cei mai revoluţionari ochelari ai momentului cu o memorie de 16GB. Toate fotografiile şi clipurile pot fi vizionate pe ecranul integrat de 640X360 de pixeli, se arată într-un comunicat al QuickMobile.

    Ochelarii Google Glass se pot conecta la telefoanele de tip smartphone echipate cu sistemul Android cu ajutorul aplicaţiei MyGlass, au acces la Internet prin Wi-Fi ori Bluetooth, iar portul de încărcare este de tip microUSB.

    Google Glass sunt diponibili în toate magazinele QuickMobile din ţară, precum şi pe www.quickmobile.ro.

  • Opinie Indira Crasnea, Mediafax: Alegeri cu final deschis-închis

    INDIRA CRASNEA este redactor-şef adjunct al Mediafax.

    Acum, când primul tur este aproape istorie, se lucrează intens în bucătăria finalei. Evident, cel mai lesne este la „masa verde“. Este un fel de uvertură. Care la PSD pare să se fi încheiat, iar la ACL nu s-a produs, dreapta preferând să meargă înainte solitară.

    PSD a adunat, prin înţelegeri pe hârtie, cam tot ce putea aduna din zestrea de voturi a candidaţilor care au părăsit competiţia. I-a promis omului-partid, Călin Popescu-Tăriceanu, că din al doilea bărbat al ţării îl va reface prim-ministru. Cu înţelepciune rabinică, Victor Ponta a promis această tentaţie prim-viceguvernatorului Băncii Naţionale, Florin Georgescu, şi directorului SRI, George Maior. Dacă primul s-a arătat deschis, Maior nu pare să vrea să părăsească citadela unde a trăit şi a dirijat în ultimii opt ani.

    În acelaşi spirit, Ponta (foarte pătruns de misiunea de viitor preşedinte „al tuturor“) i-a adus spre sine pe „exoticii“ Corneliu Vadim Tudor şi Dan Diaconescu, provocând furia şi nedumerirea unor voci şi categorii. Şi, pentru ca peisajul să fie complet, l-a adăugat pe independentul abscons Theodor Meleşcanu, care se va muta direct la Palatul Cotroceni, pe post de sfetnic. Undeva se insinuează şi victima inocentă a tuturor conspiraţiilor, Elena Udrea.

    Evident, când ai pâinea şi cuţitul poţi oferi cu uşurinţă câte ceva oricui dispus să se înhame la căruţa ta. Este o cale clasică de întărire a senzaţiei de omniprezenţă şi mai ales potenţă.

    Din partea cealaltă, ACL nu vrea şi nici nu prea are ce oferi pentru târguit. Dar are o ofertă izmenită, din partea Monicăi Macovei, cum că aceasta îşi va ceda voturile lui Klaus Iohannis, dacă primarul Sibiului se va dovedi alfabetizat cu statul de drept. Oricât de bun va fi fost la trecerea examenului challengerul prezidenţialelor, nu ştiu dacă se va alege cu ceva consistent din această parte, în aritmetica prezidenţială, suporterii „Luisei“ fiind cei mai „fără uniformă“ din armata celor care merg la vot.

    Odată depăşit momentul „mesei verzi“, începe noua şi adevărata campanie electorală. Este timpul în care se pune în funcţiune la capacitate maximă tot arsenalul organizatoric al partidelor într-un război atroce al vorbelor şi faptelor.
    Avangarda este cea din vorbe. „Trendul“ este acelaşi al campaniei abia trecute, dar cu ascuţimi mai pronunţate.

    Şi ca în fiecare joc politico-electoral cu miză mare, ţara este în gura tuturor. România, folosită ca o armă, într-un fel prea ades grosier. Dar cei implicaţi în această confruntare au stomacul şi obrazul pe măsură. După ce cortina se va trage, patriotismul de conjunctură va fi trimis la odihnă pentru cinci ani. Efectele ascunse ale folosirii patriotismului într-un fel grosolan se vor perpetua şi nu este exclus ca la un moment dat să ajungă la un punct critic.

    Deocamdată, farmecul naţionalismului este taman bun de sedus şi motivat o considerabilă proporţie a electoratului. Şi pe cei care deja au votat, dar mai ales pe nehotărâţi şi pe „negaţionişti“.

    Înţelegerile pe hârtie nu duc la mutarea automată a votanţilor într-o direcţie sau alta. Este un adevăr validat de trecutele alegeri. Mai ales când este vorba de electorat neunitar, cu profil real dificil de alcătuit şi verificat, cum este cel al candidaţilor independenţi, de exemplu. A nu se uita că acesta nu este un electoral suficient de consistent. Totuşi, începând cu locul trei scorurile au fost foarte modeste.

    Cu tot zgomotul şi revolta, îndreptăţite altfel, produse de alegătorii din străinătate, nici ei nu sunt o categorie impresionantă. Însă votul lor are o mare greutate psihologică.

    Deci privirile, speranţele şi strategiile se îndreaptă spre majoritatea tăcută: nehotărâţii şi cei care resping votul. În afara unui nucleu dur, de cetăţeni care sancţionează orânduielile prin indiferenţa totală faţă de orice scrutin, orice mişcare se poate produce dinspre cele două categorii. Sunt oameni care nu au votat ani de zile şi care acum s-au decis să meargă la urne. Sunt foarte mulţi cei care au rămas în expectativă la primul tur şi acum, din diverse motive, au decis să intre în secţiile de votare pe 16 noiembrie, zicându-şi că acesta este de fapt momentul „bătăii peştelui“.

    Asemenea voturi nu sunt obligatoriu pe principiul „să alegem răul cel mai mic“. Dimpotrivă, turul al doilea aduce mereu un feeling mai puternic, sentimentul că abia acum contează fiecare opţiune. Indiferent de atitudinea anterioară – activă sau pasivă faţă de vot – oamenii se simt mai mult parte a jocului şi vor să încline balanţa.

    Turul al doilea al scrutinului prezidenţial poate descătuşa energii nebănuite şi consemna comportamente surprinzătoare. Alegerile rămân cu un final deschis, pentru că vor fi câştigate de acela care va şti să le anticipeze şi valorifice.

  • Tragedia Spaceshiptwo: ce şanse mai are turismul spaţial privat

    AFLATĂ LA CEL DE-AL 55-LEA TEST DE ZBOR, SPACESHIPTWO A SUFERIT O DEFECŢIUNE, LA NUMAI DOUĂ MINUTE DE LA SEPARAREA DE NAVA-MAMĂ WHITEKNIGHTTWO, ÎN TIMP CE SE AFLA LA 13,5 KILOMETRI DEASUPRA DEŞERTULUI MOJAVE. Unul dintre piloţi a reuşit să se paraşuteze, suferind răni serioase, dar celălalt şi-a pierdut viaţa.

    Catastrofa a avut loc la scurt timp de la explozia unei rachete fără pilot construite de Orbital Sciences, care transporta provizii destinate Staţiei Spaţiale Internaţionale, la doar câteva secunde după lansarea de la baza Wallops, deţinută de NASA în Virginia.

    Insiderii industriei aerospaţiale compară în mod obişnuit industria spaţială comercială în curs de formare cu geneza industriei aviatice – riscuri mari, beneficii mari. Branson, fondatorul Virgin Galactic, a scris pe blogul său, după prăbuşirea SpaceShipTwo: ”Am ştiut întotdeauna că drumul spre spaţiu este extrem de dificil şi că orice sistem nou de transport poate avea şi zile proaste, la începutul istoriei sale„.

    În ultimii ani, a apărut o adevărată cursă în domeniul spaţial, cu companii private ca SpaceShipTwo şi XCOR Aerospace, care concurează să devină primele care oferă călătorii comerciale în spaţiu. Există totodată companii precum SpaceX, Orbital Sciences şi Boeing care urmăresc contracte cu NASA în valoare de miliarde de dolari.

    Evenimentele din această lună pun în discuţie capacitatea sectorului privat de a suporta responsabilitatea călătoriilor spaţiale. Care va fi impactul pe termen lung al dezastrelor asupra industriei spaţiale comerciale?

    În privinţa contractelor guvernamentale mari, parteneriatul public-privat nu reprezintă o noutate. Încă de la formarea sa, NASA a recurs la sectorul privat pentru a-şi îndeplini obiectivele, iar Boeing este principalul contractor pentru Staţia Spaţială Internaţională. Nu este o relaţie care se va schimba prea curând, chiar şi în urma accidentului Orbital Sciences. Motivul este că Statele Unite nu mai au un mijloc propriu de transport pentru a ajunge la Staţia Spaţială Internaţională. NASA depinde de sectorul privat să ajungă acolo, companiile comerciale fiind esenţiale pentru operaţiunile agenţiei spaţiale, ceea ce le protejează de impactul percepţiei publice.

    Turismul spaţial este însă diferit. Serviciul oferă o experienţă de lux. Companiile sunt la mila percepţiei publice în privinţa capacităţii de a transforma în siguranţă pasagerii care plătesc pentru călătoriile pe orbită.

    Da, Virgin Galactic s-a asociat cu NASA pentru a efectua misiuni de cercetare în spaţiu, dar dincolo de asta compania depinde de vânzarea de bilete către entuziaştii unor astfel de experienţe şi dependenţii de adrenalină, pentru acoperirea majorităţii costurilor de dezvoltare. Iar aceste costuri nu sunt mici, ridicându-se la 250.000 de dolari pentru un loc.

    Pasagerii vor să ştie că vor fi în siguranţă, iar accidentul SpaceShipTwo în mod sigur va provoca teamă în rândul celor peste 700 de persoane care s-au înscris pentru o astfel de călătorie. Deci, care este valoarea turismului spaţial şi de ce şi-ar risca oamenii viaţa pentru o astfel de călătorie?

    Preşedintele Virgin Galactic, George Whitesides, a declarat la CNN în acest an: ”Ceea ce mă inspiră cel mai mult este ideea că spaţiul te schimbă, are un impact profund asupra oamenilor care îl experimentează„.

    Whitesides face referire la efectul vizionării, experienţa de a vedea curbura Pământului din spaţiu, care schimbă felul în care oamenii percep lumea.

    Atât Whitesides, cât şi Branson au vorbit despre faptul că zborurile suborbitale nu sunt obiectivul final al Virgin Galactic. Călătoriile intercontinentale vor fi următorul pas al acestei călătorii, cu alte cuvinte pasagerii vor putea, în viitor, să călătorească în jurul lumii în circa două ore. Planurile au fost deocamdată amânate din cauza exploziei, dar Branson a scris pe blogul său că ”spaţiul este dificil, dar merită„. Întrebarea este: vor mai fi dispuşi oare oamenii că plătească 250.000 de dolari pentru a merge în spaţiu?

  • Norvegia deportează anual mii de persoane. România este prima în topul ruşinii

    Serviciul de emigrări din Norvegia a deportat în luna octombrie 824 de oameni – un nou record pentru statul nordic. În septembrie, norvegienii deportaseră 763 de oameni, notează thelocal.no. Responsabilii consideră că această creştere este determinată de numărul mai mare de angajaţi, dar şi de faptul că statul norvegian a alocat mai multe resurse în această direcţie.

    Norvegia a cerut ca până la sfârşitul anului 7.100 de persoane să fie deportate. “Cifrele din această lună ne vor ajuta să ne atingem targetul stabilit pentru acest an”, a declarat Kristin Kvigne, şefa serviciului de emigrări. Până în prezent, autorităţile au rezolvat cu succes 5.876 de cazuri.

    Majoritatea celor deportaţi au comis diverse infracţiuni, însă există şi o parte care veniseră în Norvegia pentru a cere azil. Kvigne a mai spus că este important de urmărit şi rata criminalităţii în zonele cu număr mare de emigranţi, pentru a se putea face o corelare între aceasta şi activitatea departamentului pe care îl conduce.

    În 2013, Norvegia a trimis în ţările de origine aproape 6.000 de persoane. România ocupă locul al treilea în topul statelor spre care sunt deportaţi cetăţenii, după Afganistan şi Nigeria, şi locul întâi în Europa la acest capitol.

    Costul pentru repatrierea unui cetăţean către ţara de origine este de 20.000 de coroane norvegiene (2.500 de euro).

  • Norvegia deportează anual mii de persoane. România este prima în topul ruşinii

    Serviciul de emigrări din Norvegia a deportat în luna octombrie 824 de oameni – un nou record pentru statul nordic. În septembrie, norvegienii deportaseră 763 de oameni, notează thelocal.no. Responsabilii consideră că această creştere este determinată de numărul mai mare de angajaţi, dar şi de faptul că statul norvegian a alocat mai multe resurse în această direcţie.

    Norvegia a cerut ca până la sfârşitul anului 7.100 de persoane să fie deportate. “Cifrele din această lună ne vor ajuta să ne atingem targetul stabilit pentru acest an”, a declarat Kristin Kvigne, şefa serviciului de emigrări. Până în prezent, autorităţile au rezolvat cu succes 5.876 de cazuri.

    Majoritatea celor deportaţi au comis diverse infracţiuni, însă există şi o parte care veniseră în Norvegia pentru a cere azil. Kvigne a mai spus că este important de urmărit şi rata criminalităţii în zonele cu număr mare de emigranţi, pentru a se putea face o corelare între aceasta şi activitatea departamentului pe care îl conduce.

    În 2013, Norvegia a trimis în ţările de origine aproape 6.000 de persoane. România ocupă locul al treilea în topul statelor spre care sunt deportaţi cetăţenii, după Afganistan şi Nigeria, şi locul întâi în Europa la acest capitol.

    Costul pentru repatrierea unui cetăţean către ţara de origine este de 20.000 de coroane norvegiene (2.500 de euro).

  • Un timişorean a luat o idee de la Google şi a dezvoltat o afacere pe care o va vinde cu milioane de dolari

    Un antreprenor din Timişoara dezvoltă o platformă despre care crede că va valora „milioane de dolari“ în următorii cinci ani. 

    „Orice tip de formular pe care îl vedeţi pe site-uri poate fi făcut la noi“, explică Florin Cornianu, cofondatorul afacerii 123ContactForm, produsele pe care le realizează prin intermediul platformei pe care a fondat-o în Timişoara împreună cu Tudor Bastea, colegul său de facultate.

    Serviciul, exclusiv online, permite utilizatorilor fără cunoştinţe tehnice să îşi creeze formulare web – de la cele de contact, pe care le vedem pe toate site-urile, până la chestiuni mai complexe – chestionare, formulare de colectare a plăţilor sau teste pentru instituţii de învăţământ.

    Fondată în urmă cu şapte ani şi având ca obiectiv cucerirea pieţelor externe, afacerea s-a dublat de la an la an, ajungând ca în prezent să aibă 500.000 de utilizatori din peste 180 de ţări, 40 de angajaţi şi venituri de circa un milion de lei (250.000 de euro), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Pe această nişă, firma ocupă locul cinci, fiind surclasată de jucători precum Google Forms, Wufoo sau JotForm. De la produsul propriu-zis, care este formularul final, cei doi antreprenori au adăugat încă un strat şi o suită de setări care permit afişarea câmpurilor şi au făcut posibilă conectarea cu servicii populare de pe net, dar şi integrarea de procesatoare de plată precum PayPal. Firma oferă formularele fie gratuit, fie cu un preţ de 14,95 sau 29,95 dolari lunar, variind în funcţie de numărul de formulare incluse, capacitatea de stocare, numărul de subscripţii incluse, integrarea sistemului de plată şi alte facilităţi specifice. Timişorenii se adresează clienţilor companii mici din zona de dezvoltare web, organizatori de evenimente, vânzători online, instituţii educaţionale.

    Cei doi s-au lansat în antreprenoriatul online în 2002, când erau încă studenţi la Facultatea de Informatică din cadrul Universităţii din Timişoara, când făceau diferite produse online pe care le vindeau vorbitorilor de limba engleză. În 2005, s-au angajat la o multinaţională din Timişoara, iar în 2008, când vânzarea produselor pe care le realizau a început să egaleze veniturile salariale, au hotărât să renunţe la statutul de angajator şi să se dedice antreprenoriatului. „În momentul în care am făcut această alegere, afacerea nu a mai funcţionat şi a trebuit să o luăm de la zero cu un alt produs“, îşi aminteşte Cornianu.

    Au văzut că există produse similare în zona de site-uri de formulare, astfel că au urmat acest model şi au început şi ei să le construiască, reuşind să crească cu 100% pe an. Potrivit spuselor antreprenorului, compania nu a avut nevoie de investiţii foarte mari, iar cele pe care le-au făcut au fost prin bootstrapping. Cel mai dificil moment a fost cel în care au crescut echipa la peste 10 persoane, potrivit lui Cornianu. „A trebuit să facem o schimbare de mentalitate şi să devenim manageri, iar adaptarea la acest lucru a fost destul de dificilă“, îşi aminteşte el. În 2010 au atras atenţia unui angel investor, Adrian Gheară, care a intrat în acţionariatul companiei şi a condus la îmbunătăţirea produsului, la angajarea de oameni şi la mutarea într-un birou mai mare.

    „În rest, compania nu a avut nevoie de investiţii, s-a autosusţinut şi este în continuare profitabilă“, spune antreprenorul, care consideră că „în România oamenii ar trebui să se dedice construirii unui produs în loc să alerge după bani“.

    În urmă cu doi ani, au început să colaboreze cu furnizorul de soluţii de comerţ electronic Avangate pentru a-şi înlesni procesul de facturare pentru clienţii de pe toate continentele. Astfel, dacă unii dintre clienţi nu reuşeau până atunci să plătească din varii motive, prin Avangate au reuşit să adune încasările de la clienţi într-un procent apropiat de 100%.

    Încasările au crescut astfel de zece ori şi au reuşit să se extindă în 180 de ţări. „Dacă până atunci reuşeam să facturăm doar în Statele Unite ale Americii, am reuşit astfel să găsim soluţii dedicate pentru ţări cu diferite particularităţi precum Malaiezia şi Brazilia.“ 50% din vânzări se realizează în Statele Unite ale Americii şi în Canada, urmate de Australia, Regatul Unit, Olanda, Franţa sau ţările nordice. În total, vânzările din afara ţării sunt de 98%.

    Nu vede niciun dezavantaj în faptul că locuiesc în Timişoara. Din contră, au acces la forţă de muncă mai uşor, deşi dezvoltatorii de software sunt în continuare mai greu de găsit şi mai scumpi – pentru restul posturilor există însă foarte mulţi aplicanţi. „Businessul nostru implică o foarte mare segmentare a echipelor, dezvoltare, marketing, customer support şi nu am avut probleme, am găsit oameni serioşi.“

    Chiar dacă se fereşte să ofere cifre, Florin Cornianu crede că, peste cinci ani, compania va fi evaluată la milioane de euro. Pentru perioada următoare, ia în calcul doar creşterea continuă: „Locul 1 nu este neapărat accesibil, acolo sunt competitori cu fonduri serioase în spate, dar targetul nostru este să ne consolidăm poziţia şi să obţinem cât mai multă cotă de piaţă de la competitori, or asta cred că putem face în doi-trei ani“.