BusinessMagazin

Tag: viitor

  • Fiecare reducere de taxe înseamnă un nou minus pentru sistemul educaţional. Iar acest lucru se va întoarce împotriva companiilor

    Companiile sunt nervoase: tinerii sunt total nepregătiţi, nu au cu cine să lucreze şi, în final, pierd business. Statul trebuie să facă reforma educaţiei, iar clasa politică nu face nimic în acest sens.

    Vă este cunoscută această descriere, această furie a companiilor şi a liderilor din business? Această constatare este făcută şi în România, dar şi în Statele Unite.

    După Brexit, alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, după protestele tinerilor împotriva globalizării, împotriva elitelor, împotriva multinaţionalelor, împotriva imigraţiei, Occidentul, sau mai precis analiştii, încep să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.

    Cum de lumea occidentală a ajuns aici? Cum de Occidentul, capitalismul, care a învins comunismul şi care oferă cea mai bună societate în care să trăiască şi să se dezvolte oamenii, începe să fie contestat din ce în ce mai mult tocmai de cei care ar trebui să ducă această societate mai departe?

    Rana Foroohar, unul dintre editorialiştii de la Financial Times, un bastion al retoricii capitaliste, al marilor companii, al marilor lideri din business dar şi din politică, are un răspuns ferm: reforma taxelor, care înseamnă reducerea taxelor cerută de companii şi de liderii din business, a dus la prăbuşirea sistemului de educaţie în marile economii ale lumii, începând cu Statele Unite. (Titlul articolului din Financial Times: An answer to America’s schools crisis.)

    Este o ironie: clasa de business vrea, cere şi impune scăderea taxelor şi solicită o reformă a sistemului educaţional care nu mai reuşeşte să livreze forţă de muncă, dar refuză să accepte că există o incompatibilitate între cele două cerinţe, scrie ziaristul de la Financial Times.
    Pentru că statul a dat înapoi companiilor, proprietarilor, acţionarilor bani prin reducerea taxelor (a se vedea reforma lui Donald Trump), bugetele naţionale şi locale au rămas fără fonduri pentru sistemul de educaţie, pentru şcoli, pentru profesori.

    Statele Unite trăiesc prin câteva şcoli de elită – Harvard, Yale, Princeton, Stanford etc. – care atrag toate talentele din SUA şi din întreaga lume şi furnizează forţă de muncă pentru cele mai mari companii americane. Aceste şcoli, care sunt unul dintre cele mai puternice produse de marketing ale americanilor, sunt finanţate privat cu zeci şi sute de milioane de dolari anual, la care se adaugă banii obţinuţi din administrarea averilor pe care şi le-au construit în timp aceste şcoli. Pentru cei care nu ştiţi, Harvard sau Yale, prin fondurile lor de investiţii, au plasat bani în România. La un moment dar, una dintre şcolile de top din SUA ajunsese cel mai mare proprietar de păduri din România, păduri pe care le-au vândut grupului Ikea.

    Dacă marile şcoli de elită americane nu au o problemă cu banii, ce se întâmplă cu celelalte?

    Ziaristul de la Financial Times scrie că sistemul american de învăţământ a ajuns în cea mai proastă situaţie, pe lângă calitatea lui intervenind şi costul extrem de ridicat ca să faci o şcoală bună şi care să-ţi permită accederea la un salariu mare. 

    Foarte multe familii americane au luat credite de la bancă ca să plătească studiile copiilor, dar problema intervine când piaţa forţei de muncă nu are joburi suficient de bine plătite din care un tânăr să poată acoperi costul educaţiei şi apoi să îi rămână bani să şi trăiască.
    După criza subprime care a stat la baza crizei începute în 2007-2008, analiştii spun că cea mai mare problemă va fi când sistemul de finanţare a educaţiei din SUA va da faliment, adică atunci când familiile şi tinerii nu vor avea bani ca să-şi plătească împrumuturile pentru studii.

    Trebuie să înţelegem că atunci când cerem reducerea taxelor înaintea altor politici publice, riscăm să înfometăm sistemul public, ceea ce într-un final va duce la un rezultat educaţional scăzut, la inegalitate şi la o societate polarizată, spune Darren Walker, preşedintele Fundaţiei Ford.

    Ziaristul de la Financial Times scrie că organizaţiile de business ar trebui să facă acelaşi efort de lobby pentru reforma educaţiei cum au făcut pentru reducerea taxelor.

    Dar această reformă nu poate fi făcută fără bani.

    Este imposibil să ai taxe scăzute şi un sistem de educaţie cu un nivel ridicat care să livreze în final o forţă de muncă bine pregătită şi educată.

    Este imposibil să ai profesori bine pregătiţi, şcoli adaptate la piaţa muncii, când taxele plătite de companii sunt reduse, este concluzia editorialistului de la Financial Times.

    Problema educaţiei, care este valabilă şi în România, nu înseamnă educarea elitelor, ci educarea maselor începând de la bază, dar mai ales mijlocul unei societăţi.

    Talentele întotdeauna vor avea şi vor găsi sistemul de educaţie adecvat.

    Dar dacă nu sunt resurse suficiente, mijlocul şi baza rămân repetente.

    Iar aceşti repetenţi sunt protestatarii de azi şi de mâine, care vor ocupa străzile şi care se îşi vor îndrepta în final furia către elitele politice şi de business.

  • Ambiţia Dubaiului pentru piaţa de construcţii: Peste 25% din clădirile noi ar trebui să fie printate 3D până în 2025

    Mutarea face parte dintr-o strategie ambiţioasă bazată pe imprimante 3D, anunţată în 2016 de Şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreşedinte şi prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite.

    Strategia ar trebui să reducă costurile cu personalul cu până la 70% şi să reducă costurile cu până la 90% în mai multe sectoare ale ţării, potrivit Fundaţiei pentru Viitorul Dubaiului.
     
    Poate mai important, construcţiile pe baza imprimantelor 3D au potenţialul de a ajuta la rezolvarea crizei oamenilor fără adăpost în contextul global în care oamenii locuiesc din ce în ce mai mult în apropierea oraşelor.
     
    Naţiunile Unite estimează că până în 2030, lumea va avea 41 de mega-oraşe cu peste 10 milioane de locuitori fiecare.
     
    Emiratele Arabe Unite au testat tehnologia pentru prima dată în anul 2016, când au inaugurat prima clădire consturită cu ajutorul tehnologiei.
     
    Clădirea, intitulată „Biroul Viitorului” a fost creată cu o imprimantă 3D care avea un braţ robotic de şase metri înălţime şi 12 metri lăţime.
     

  • Un român alocă în medie doar 18 euro pe an pentru asigurările de viaţă, minimul din UE

    Un român alocă în medie 18 euro pe an pentru asigurările de viaţă, în timp ce ţări precum Danemarca, Finlanda sau Luxemburg alocă peste 3.000 de euro anual, media Uniunii Europene fiind 1.326 de euro, arată studiul „Trăieşte Viitorul”, realizat de KPMG la solicitarea APPA şi prezentat marţi.
     
    În prezent, ponderea asigurărilor de viaţă din România este de 20% din totalul pieţei de profil, comparativ cu media Uniunii Europene, care este de 60%, iar – dincolo de diferenţa veniturilor disponibile – una dintre cauzele acestei situaţii o reprezintă nivelul scăzut al educaţiei financiare a românilor, arată rezultatele studiului.
     
    „În medie, noi, românii cheltuim 18 euro pe an, pe asigurări de viaţă. Tot în medie un cetăţean European cheltuieşte 3.000 de euro pe asigurări de viaţă, iar dacă vorbim de Cehia şi de Slovacia, ei cheltuiesc de 10 ori mai mult decât cheltuieşte sau alocă un român pentru asigurările de viaţă (180 de euro pe an)”, a precizat Tudor Grecu, Partener&Head of Insurance KPMG, în cadrul conferinţei de prezentare a studiului „Trăieşte viitorul”.
     

  • Google sau Facebook decid cine supravieţuieşte sau nu

    Pentru cei care nu ştiţi, Agroserv Măriuţa exploatează 3.200 de hectare de teren agricol în Ialomiţa şi deţine 2.600 de capete de vaci de lapte. Compania, deţinută de fermierul Nicuşor Şerban şi fiica lui, Ioana Cocan, vrea să atace piaţa de lactate cu o fabrică construită de la zero  o investiţie de 7 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro fonduri europene.

    Pe lângă faptul că se bate cu Danone la raft, Agroserv Măriuţa se bate cu multinaţionalele pe piaţa forţei de muncă pentru a atrage talente.

    Ceea ce spune Adrian Cocan este valabil pentru toate companiile antreprenoriale româneşti care au pus pe ultimul loc construcţia brandului, considerând-o, mai ales în perioada de criză, o cheltuială inutilă care nu are o rentabilitate imediată.

    eJobs, cel mai mare portal de recrutare online din România, spune că şase din zece angajaţi români îşi aleg viitorul angajator în funcţie de reputaţie.

    Conform unui sondaj realizat de eJobs, reputaţia unei companii este unul dintre cele mai importante criterii în funcţie de care românii decid să îşi depună CV-ul în vederea angajării. Doar 2,3% dintre candidaţi cred că brandul de angajator nu contează în alegerea viitorului loc de muncă.

    Reputaţia unei companii, care contează pentru aproape 98% dintre candidaţi, începe să câştige teren tot mai mult în decizia de angajare. Pe primele locuri sunt pachetul salarial, distanţa dintre casă şi birou şi programul flexibil.

    Conform eJobs, prin reputaţie 71% dintre candidaţi înţeleg recenzii bune pe companie de la actualii şi foştii angajaţi, 58% spun că un brand bun de angajator se bazează pe pachetul de salarii şi beneficii pe care îl oferă, iar 35% cred că reputaţia porneşte de la un nume şi un logo care să fie recunoscut.

    Ce îţi dă Google la o căutare reprezintă principalul cenzor.

    Pe proprietarii multor companii antreprenoriale româneşti nu îi interesează ce rezultate apar pe internet atunci când cineva caută după numele lor sau după numele companiei.

    Înainte să audă care sunt salariile într-o companie, candidaţii caută comentariile despre firmă, despre patron sau antreprenor sau despre mediul de lucru.

    Cu cât imaginea propagată este mai bună pe reţelele sociale, cu atât cresc şansele ca un candidat bun să-şi depună CV-ul pentru un job, spune Bogdan Badea de la eJobs România. 52% dintre cei care au răspuns la sondajul eJobs susţin că nu ar aplica la o companie care are o reputaţie proastă.

    Google, Facebook, LinkedIn, Instagram au devenit nişte monştri care decid, prin comentariile puse de utilizatori, încotro se duce un candidat.

    Pentru multinaţionale  care au un brand venit din afară, care şi-au construit o imagine, care sunt prezente acolo unde sunt viitorii candidaţi  este uşor să atragă forţă de muncă şi talente.

    Pentru companiile româneşti care nu au avut grijă la povestea lor, care au lăsat cel mult în sarcina unei secretare să se ocupe de imagine, să vadă ce scrie lumea pe reţelele sociale despre ei, şansele de a atrage talente se reduc în fiecare zi.

    La început, ca să poţi să iei pe cineva de la Danone, trebuie să-i oferi mai mulţi bani. Pachetul salarial este singurul criteriu în care se pot lupta firmele româneşti antreprenoriale cu multinaţionale.

    Foarte multe companii româneşti şi foarte mulţi patroni nu se uită la datele statistice referitoare la forţa de muncă, considerând că ea vine de la sine. Din păcate, o bună parte din forţa de muncă este în afară şi pleacă în continuare; în al doilea rând, multinaţionalele care sunt în România nu au ridicat piciorul de pe pedala de pe acceleraţie în privinţa câştigării de teren, ci dimpotrivă, vor să-şi adjudece o felie chiar mai mare.

    România este pe ultimul loc în Europa în privinţa populaţiei ocupate care are studii superioare. Conform ultimelor date Eurostat, doar 19% din populaţia ocupată din România are studii superioare, faţă de o medie a Uniunii Europene de 33%.

    Asta înseamnă că bazinul de talente este foarte, foarte mic, iar din acest bazin de talente multinaţionalele iau cel puţin două treimi.

    Toate companiile româneşti vor o valoare adăugată mai mare, vor să nu fie doar un prestator de servicii pentru multinaţionale, dar nu au cu cine şi cu ce să iasă din acest cerc.

    Dacă nu lucrează la brand, dacă nu investesc în reputaţie, companiile antreprenoriale româneşti şi proprietarii lor vor simţi din plin ce înseamnă că Google şi Facebook şi alte reţele sociale vor decide cine trăieşte sau nu.

    Până să câştige roboţii teren, tot angajaţii fac treaba, în special cei cu studii superioare.

  • Sfatul de business al săptămânii: Dragoş Sîrbu, CEO Flanco Retail: ”Indiferent de cât de bine arată prezentul, trebuie să fii pregătit oricând pentru ce îţi poate rezerva viitorul“

    Strategia pe care s-au concentrat anul trecut a implicat o analiză a unităţilor mai puţin rentabile din cadrul reţelei şi pentru care situaţia nu ar fi avut cum să înregistreze o altfel de evoluţie într-un orizont de timp de 2-3 ani, potrivit lui Sîrbu.

    În ultimii cinci ani, numărul magazinelor Flanco a crescut cu peste 50%, ajungând, în prezent, la 122 de locaţii, iar retailerul are în plan noi deschideri pentru acest an. Traficul mediu de clienţi a crescut de la an la an, odată cu extinderea reţelei de magazine. La acest lucru se adaugă şi impactul constant al creşterii de trafic din perioada Black Friday.

    Piaţa de profil se plasează la o valoare de 2,8 miliarde de euro, conform estimărilor Flanco, 2017 fiind cel mai bun an din istorie pentru acest domeniu. Potrivit observaţiilor lui Dragoş Sîrbu, creşterea s-a bazat, în mare măsură, pe industria telecom: ”Piaţa la telecom în 2013, la bază, era de 472 milioane de euro, cam la acelaşi nivel cu celelalte categorii, pe când acum este aproape dublă faţă de celelalte. Există şi o creştere semnificativă a electrocasnicelor mici – de bucătărie, personal care, confort; există în continuare o evoluţie pozitivă la televizoare, la 1,5 milioane de bucăţi.“

    Potrivit previziunilor Flanco, piaţa de electro-IT va marca anul acesta un plus de 9%: ”Sunt suficiente motive pentru ca acest lucru să se întâmple“, iar ei îşi fixează un obiectiv de creştere de peste 5%. ”Modelul nostru de business este unul moderat. Vom fi foarte fericiţi dacă vom creşte vânzările anul acesta cu procente cuprinse între 5 şi 8%“, descrie Dragoş Sîrbu perspectivele de creştere pentru anul în curs.

    Deţinut în întregime, din 2012, de Iulian Stanciu, retailerul face parte dintr-un grup, cu vânzări cumulate ce au ajuns anul trecut la 6 miliarde de lei (aproximativ 1,1 miliarde de euro) şi 6.000 de angajaţi (în portofoliul de investiţii ale antreprenorului se numără şi şi Berăria H, Sameday Courier, Fashion Days, Zitec, NOD, eMAG, Depanero, Conversion).

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Fără doar şi poate, anul 2009, în care am traversat o perioadă de criză, am diminuat numărul de salariaţi cu peste 200 de oameni şi aproape am închis o companie. |n acea perioadă, am trecut printr-un amplu proces de restructurare, ne-am concentrat pe îmbunătăţirea parametrilor de eficienţă, dar şi pe experienţa de cumpărare a clienţilor noştri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Experienţa ne-a învăţat să privim mai departe, astfel încât, indiferent de cât de bine arată prezentul, trebuie să fii pregătit oricând pentru ce îţi poate rezerva viitorul.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Cu toate implicaţiile pe care le poate avea o greşeală, le acceptăm, indiferent de natura lor, atâta timp cât învăţăm din ele, nu afectează businessul semnificativ şi nu se repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Top of mind, profesor în învăţământul gimnazial.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Cred că indiferent de ceea ce faci, un job îţi aduce anumite satisfacţii, pentru că nicio profesie nu seamănă cu alta. Aşa că nu aş putea numi o profesie anume pe care nu aş fi ales-o niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Fiţi răbdători, dar determinaţi, valorificaţi fiecare oportunitate şi implicaţi-vă 100%!

  • Cum va arăta viitorul transporturilor: un drum de patru zile se va face în doar 16 ore – FOTO şi VIDEO

    Branson a dezvăluit planul său pentru Virgin Hyperloop One într-un articol pe blog-ul companiei. “Tot mai mulţi clienţi se aşteaptă să primească produsele cât mai repede după ce le cumpără online. Asta pune o presiune mare pe industria logistică şi de transport. O presiune care va tot creşte”, scrie Branson.

    via GIPHY

    Prin intermediul tehnologiei hyperloop el spune că “se vor putea livra bunuri la viteza zborului şi cu un cost apropiat de cel terestru”. Viteza pe care o pot atinge vagoanele hyperloop ar ajunge până la 1000 km/h, adica un drum care azi durează patru zile cu camionul s-ar putea face în 16 ore. Asta s-ar putea dovedi crucial pentru transportul de medicamente sau pentru transportul de alimente perisabile. 

    via GIPHY

     

  • Altă Lara, aceeaşi Croft

    Facem cunoştinţă cu o Lara Croft tânără, pasionată de arheologie, care nu e însă foarte sigură de cum va arăta viitorul ei. În urma unui incident cu autorităţile, ea ajunge în compania Anei Miller (Kristin Scott Thomas), cea care conduce compania pornită de tatăl Larei. Acesta lipseşte de ani buni, fiind dat dispărut în timp ce încerca să găsească mormântul pierdut al lui Himiko, o puternică regină din Japonia; Lara nu acceptă însă că tatăl său a murit şi pleacă în căutarea acestuia.
    Diferenţa majoră faţă de filmele ce o aveau ca protagonistă pe Angelina Jolie este că Roar Uthaug se concentrează mai mult pe defectele Larei, aşa cum ar fi statura ei, decât pe abilităţile ei ieşite din comun.
    Alegerea Aliciei Vikander pentru rolul Larei Croft e una corectă din punctul meu de vedere, pentru că franciza avea nevoie de o faţă nouă, care să nu fie încă asociată multor filme. Poate părea surprinzător ceea ce am scris, având în vedere că Vikander a câştigat deja un premiu Oscar pentru interpretarea sa din The Danish Girl; ea nu a fost însă imaginea vreunui blockbuster, preferând rolurile complexe în locul celor superficiale. A fost o decizie bună până acum, zic eu, şi sunt curios cum va evolua cariera ei după episodul Tomb Raider.
    Aici, Vikander îşi face treaba destul de bine, găsind echilibrul între agresivitate şi fragilitate. Nu e aceeaşi Lara Croft pe care spectatorii şi-o aminteau din filmele cu Jolie, iar asta e foarte bine; filmele care tratează originea personajelor trebuie să îţi prezinte omul de dinainte de erou, cel care ezită şi îşi pune semne de întrebare înainte de a se arunca în cine ştie ce aventură.
    Şi pentru că am vorbit la început la apetitul americanilor pentru relansarea unor filme de succes, anul acesta vă mai puteţi aştepta la versiuni noi ale unor poveşti vechi cu Peter Pan, Grinch, Corbul, The Grudge, Re-Animator, Robin Hood sau Sherlock Holmes.
    Revenind la Tomb Raider, am remarcat că multe scene spectaculoase din film seamănă extrem de mult cu cele folosite pentru a promova seria de jocuri Tomb Raider. Nu ştiu dacă e o întâmplare şi nu ştiu cât din acţiunea prezentată în joc se regăseşte şi în film, dar mi s-a părut o idee bună.
    Pe de altă parte, vorbim de un film bazat pe un joc, iar asta înseamnă că la un moment dat va trebui să renunţi la sentimentul de realism şi să le dai oamenilor spectacolul pentru care au plătit biletul de acces. Lara Croft trebuie să sară din avioane în flăcări şi să doboare, de una singură, câte 10-20 de adversari, altfel n-ar mai fi Lara Croft.
    O să concluzionez spunând că Tomb Raider e un film care va fi pe placul celor care urmăresc aventuri nerealiste, cu personaje care au puteri supranaturale şi cu întâmplări care pun la grea încercare logica. Pe scurt, ar trebui să aibă destul de mulţi fani.

    Nota: 7/10

  • Se anunţă o nouă revoluţie în sport: dopajul viitorului poate fi rescrierea codurilor genetice ale sportivilor

    Din punct de vedere ştiinţific, lucrurile sunt relativ simple dacă ne raportăm la progresul geneticii din ultimele decenii. Astfel de lucruri s-au realizat în planete, unde oamenii de ştiinţă folosesc un virus pentru a introduce o genă utilă. În teorie, savanţii pot aplica acelaşi proces pentru a crea sportivi mai performanţi, potrivit Futurism.

    Spre exemplu, un savant poate instrui un virus pentru a introduce o genă care încurajează corpul să producă proteina numită EPO (erythropoietin). Aceasta ajută la alimentarea ţesutului cu oxigen, de aceea, pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, sportivii şi l-au administrat în forma injectabilă. Însă, detectarea acestuia este simplă şi se poate depista imediat la testele antidoping.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum poate acestă micuţă insulă din Japonia să schimbe economia globală

    16 milioane de tone de nămol ar putea aduce câştiguri imense pentru ţară. Cum pot 16 milioane de tone de nămol să aibă o asemenea importanţă? Motivul se leagă de conţinutul acestuia: rezerve masive, ”semi-infinite”, de minerale rare, extrem de valoroase.

    Mineralele rare pot conţine elemente rare (cele pe care le cunoaştem din tabelul periodic al elmentelor), folosite în construirea dispozitivelor electronice precum smarpthone-urile, sistemele de rachete, dispozitive radar şi vehicule hibride. De exemplu, yittriumul, unul dintre metalele ce fac parte din desoperirea recentă, poate fi folosit pentru construcţia de lentile de camere, superconductori şi ecrane de telefoane mobile.

    Potrivit unei cercetări publicate de o echipă de  japonezi, această porţiune de nămol se află în apropiere de Minamitori, o mică insulă ce se întinde pe 1.200 de kilometri pătraţi în apropiere de coasta Japoniei. Cele 16 milioane de tone din acest nămol au potenţialul de a asigura necesarul de yttrium pentru următorii 780 de ani, de terbium, pentru următorii 420 de ani, dysprosium, pentru urmtării 730 de ani.

    Descoperirea este interesantă, însă unii experţi spun că este cale lungă până când resursele pot fi extrase şi folosite. ”Există mult interes legat de exploatarea resurselor de pe fundul mării, dar nu a existat până acum comercializarea acestora până acum şi într-o zi ar putea fi o sursă de exploatare a acestor minerale. Dar nimeni nu ştie cât de departe în viitor se va ajunge aici.”, spune Tom Crafford, specialist în domeniul resurselor minerale.

     

  • Tinerii români, printre cei mai încrezători în viitor

    ”Tinerii români sunt cei mai încrezători dintre toate naţiile participante la sondaj, privind viitoarea lor carieră în economia digitală. 53% dintre ei se declară încrezători în ce priveşte găsirea unui job pe măsura abilităţilor“, declară Florin Petrescu, HR director la Vodafone România, care face referire la un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă YouGov în 15 ţări, între care şi România.

    Studiul mai arată că aproape o treime dintre tinerii români (peste 30%) spun că economia digitală va oferi oportunităţi noi de locuri de muncă. Gradul lor de optimism se regăseşte şi în ceea ce priveşte aşteptările în privinţa calităţii vieţii: doar 10% dintre tinerii români sunt de părere că nu îşi vor permite o calitate a vieţii la fel de bună ca generaţia părinţilor lor. Spre comparaţie, alte naţii, mai cu seamă din ţările dezvoltate, sunt mult mai pesimiste din acest punct de vedere, considerând că nu vor trăi la fel de bine ca şi părinţii lor: peste o treime (36%) din britanici, aproape un sfert (23%) dintre tinerii din Noua Zeelandă, 20% dintre greci, 18% dintre italieni, 17% dintre irlandezi şi 15% portughezi.

    ”Orice generaţie are trăsături de identificare. Studiul încearcă să identifice care sunt trăsăturile marcante ale noii generaţii“, spune Florin Petrescu, care are o carieră de 18 ani în domeniul resurselor umane, atât pe piaţa din România cât şi peste hotare, la Londra şi Moscova; de doi ani, el s-a alăturat Vodafone România. Studiul s-a derulat în primele două luni ale acestui an, de pe urma răspunsurilor a 6.000 de respondenţi cu vârste între 18 şi 24 de ani. ”Ne-am concentrat pe opiniile noilor generaţii legate de viitor“, afirmă reprezentantul companiei telecom.

    54% dintre tinerii români care au răspuns la studiu consideră drept cea mai dificilă provocare pentru generaţia lor găsirea unui loc de muncă bine plătit şi permanent; pentru 46% dintre cei care au răspuns la acest studiu, fericirea depinde de găsirea unui loc de muncă bine plătit şi permanent. ”Pe de altă parte, este foarte interesant că 51% dintre tinerii români preferă să luceze pentru ei înşişi, în loc de a fi angajaţi într-o companie“, punctează Florin Petrescu.

    Mai mult de o treime dintre tinerii români (37%) cred că odată cu creşterea utilizării inteligenţei artificiale, a big data şi a automatizării, cele mai multe profesii vor fi înlocuite de roboţi în următorii 50 de ani.

    Gradul de încredere al noii generaţii, observă Florin Petrescu, se reflectă şi în apetitul lor mare pentru antreprenoriat: ”51% dintre tinerii români declară că vor să fie antreprenori sau să lucreze pentru ei, în loc să muncească într-o companie. Şi din acest punct de vedere România este cap de listă în rândul tuturor celor 15 ţări care au participat la studiu.“

    În ce priveşte perspectiva asupra locurilor de muncă, românii care au participat la studiul derulat de YouGov se declară interesaţi mai cu seamă de meserii ca programator (27%), din marketing şi vânzări (25%), designer de jocuri (23%), youtuber sau videoblogger (22%), designer de aplicaţii (17%) sau specialist în securitate cibernetică (14%). ”Sunt locuri de muncă menţionate în acest studiu care parcă ţin mai mult de domeniul SF“, spune directorul de HR al Vodafone România. Mai mult de atât, punctează tot el, respondenţii la acest studiu s-au născut în era digitală, ”şi-au trăit copilăria folosind tehnologia, astfel încât nu e de mirare că văd meseria de programator ca fiind extrem de atractivă. Acest lucru se întâmplă şi în contextul în care România este o destinaţie importantă pentru dezvoltarea afacerilor companiilor din tehnologie“.

    Un rezultat surprinzător, într-o oarecare măsură, al acestui studiu este faptul că 48% dintre respondenţi spun că au primit consiliere în carieră, dar simt că nu le-a fost de ajuns, iar 28% afirmă că au primit consiliere în carieră în trecut şi simt că a fost suficient. Doar 27% dintre timerii români declară că procesul de consiliere a inclus mai multe locuri de muncă digitale care îşi pot găsi locul în economia viitorului.

    Spre deosebire de respondenţii din alte ţări, 53% dintre tinerii români spun că sunt încrezători că vor găsi un loc de muncă pe măsura aptitudinilor lor. Doar circa un sfert (26%) dintre tinerii români îşi fac griji că nu şi-ar putea găsi un loc de muncă. Ba mai mult de atât, ”32% dintre respondenţi văd economia digitală ca o oportunitate, pentru că va deschide noi uşi prin care îşi pot valorifica abilităţile. 19% spun că se simt pregătiţi pentru economia digitală, având, de pildă, aptitudini în domenii ca programarea, robotica, social media, realitatea virtuală, securitatea cibernetică“, adaugă reprezentantul Vodafone România. 21% dintre tinerii români nu se simt pregătiţi pentru economia digitală.

    Rezultatele studiului derulat de YouGov la cererea operatorului telecom au fost folosite, spune Florin Petrescu, pentru documentarea programului internaţional Alege-ţi viitorul, conceput pentru a oferi îndrumare în carieră în economia digitală şi acces la training pentru 10 milioane de tineri din 18 ţări. Programul, lansat recent şi în România, include platforma inovatoare Future Jobs Finder, un portal uşor de folosit care le dă tinerilor posibilitatea să-şi formeze noi abilităţi şi să găsească oportunităţi de angajare în domenii ale economiei digitale.

    Pentru dezvoltarea platformei, disponibilă în 10 limbi, inclusiv în română, Vodafone a lucrat cu psihologi specializaţi, consultanţi în domeniul carierei şi furnizori de programe de formare profesională. ”În prima săptămână de la lansare, aproximativ 4.000 de români au completat sesiunile de întrebări pe versiunea locală a platformei Future Jobs Finder, ceea ce demonstrează un interes ridicat al noii generaţii pentru identificarea oportunităţilor de carieră şi faţă de pregătirea pentru economia digitală“, conchide directorul de HR al Vodafone România. Compania a înregistrat 9.944.595 de clienţi în total la 31 decembrie 2017, reprezentând o creştere de 5,2% faţă de finalul anului 2016. Din numărul total de clienţi, 9.221.666 sunt utilizatori ai serviciilor mobile.