Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a declarat, marţi, în cadrul unei conferinţe de presă, că a fost realizată o primă evaluare a pagubelor produse de furtuna puternică de duminică, în timpul căreia cinci persoane din judeţul Timiş şi-au pierdut viaţa.
Potrivit primarului Timişoarei, duminică vântul a bătut cu 108 km/h, iar pe alocuri cu 122 km/h.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În urmă cu peste şase ani, primarul comunei Peştera din judeţul Constanţa a demisionat din PSD. Câţiva ani mai târziu, a fost urmat de întreg Consiliul Local. De atunci, comuna s-a tot dezvoltat cu propriile resurse şi sponsorizări. Metrul cub de apă costă un leu, iar oamenii au internet wireless pe străzi şi servicii de salubrizare gratuite. Edilul Valentin Vrabie se plimbă mulţumit prin parcul care arată că o imagine de pe felicitările de Crăciun venite de afară.
În 2008, când a venit la primărie, Valentin Vrabie a filmat tot satul. “Era plin de bălării şi cucută”, îşi aminteşte primarul. Şcoală a fost reparată şi modernizată iar lângă s-a mai construit una. Tot ce s-a făcut aici, s-a făcut din banii primăriei, din taxe şi impozite locale. Nu din bani de la guvern sau din alte fonduri.
Renovarea şcolii a costat în jur de 300.000 de euro. Toţi elevii au tablete primite de ziua copilului de la primărie, din bugetul local, scriu cei de la Evenimentul Zilei.
“Bugetul primariei este undeva la 1 milion 7 sute, 17 miliarde de lei vechi. Dupa ce dau la o parte salarii si toate alea raman 100.000 de euro bani de investitii. Si din acesti bani realizam in regie proprie toate lucrarile. Alimentari cu apa, pietruiri de drumuri, curatenia”, a explicat edilul pentru potrivit stirileprotv.ro.
Patriarhul Daniel a spus că în societatea de astăzi “marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii integrale care să modeleze şi să cultive pe om nu numai profesional, ci şi spiritual”.
“Credinţa creştină şi conştiinţa naţională ne îndeamnă să privim cu multă responsabilitate unele aspecte negative ale actului educaţional prezent, care plasează România între ţările europene cu un procent mare de abandon şcolar şi delicvenţă juvenilă. Pentru a ieşi din această curbă descendentă este necesară o intensificare a conlucrării tuturor factorilor implicaţi în educaţie: statul, societatea civilă, părinţii, elevii şi dascălii, dar şi centrele eparhiale şi parohiile, astfel încât educaţia să devină o prioritate naţională constantă, o bază solidă a evoluţiei noastre spre un viitor mai bun.
În acest efort comun de înnoire a actului educaţional, profesorul de Religie trebuie să se remarce prin modul de predare adaptat elevilor săi, prin cunoştinţele sale, dar şi prin comportamentul său spiritual profund creştin. De ce? Pentru că tinerii caută, în Familie, în Biserică şi în Şcoală, modele autentice care să-i ajute să discearnă între provocări efemere (trecătoare) şi perspectivele durabile ale vieţii. În această privinţă, dorim să exprimăm aici aprecierea şi recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară pe care o desfăşoară, cu multă dăruire şi competenţă, majoritatea profesoarelor şi profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor”, a declarat Patriarhul Daniel care a subliniat faptul că mulţi copii au optat pentru ora de religie.
“Ora de Religie este un apostolat educaţional, o misiune sfântă, deopotrivă spirituală şi socială, adică o chemare şi o trimitere din partea lui Dumnezeu pentru a modela suflete tinere în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni, dar şi în comuniune cu toate generaţiile de sfinţi din toate timpurile. De aceea, considerăm că nu există vreo investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca lumină pentru viaţa în societate, dar şi pentru a dobândi viaţa veşnică în împărăţia iubirii veşnice a Preasfintei Treimi”, a spus acesta, scrie realitatea.net
Kendama denumeşte atât jucăria din lemn cu trei cupe în care poţi prinde o bilă, cât şi jocul cu această jucărie din lemn, inventată în urmă cu sute de ani şi care a cucerit acum copii, tineri şi adulţi din întreaga ţară. Fascinaţia pare cu atât mai neverosimilă cu cât prezentul este dominat de tehnologie, iar gadgeturile de toate felurile sunt tot mai accesibile.
Generaţia cu cheia de gât îi reuneşte pe cei care au copilărit în România comunistă în anii ’70-’80. Generaţia tinerilor de acum a primit diferite denumiri precum „millennials” sau „generaţia Z”. La fel de bine i-am putea denumi şi „Generaţia cu kendama de gât”, după cum spune şi Balazs Kiss, manager Juggler.ro, magazin online de jucării creative. Obiectivul principal în jocul cu kendama este de a-ţi coordona corpul pentru a prinde tama (bila) cu diferite părţi ale mânerului ken.
Aşadar, o jucărie de lemn care, contrar aşteptărilor, într-o lume digitală a jocurilor video şi smartphone-urilor, a reuşit să creeze o veritabilă isterie şi să cucerească milioane de copii din toată lumea, inclusiv din România. Ţara noastră a stabilit un record european la competiţia de kendama; 659 de persoane s-au înscris şi au participat la concursul Kendama Play de la Bucureşti. Competiţia din Capitală a devenit astfel cea mai mare din Europa şi a doua din lume, după cea de la Singapore.
Totuşi, kendama nu este o jucărie nouă, ci are o istorie de sute de ani. Prima menţiune a unei astfel de jucării, numită bilboquet, datează din secolui XVI-lea când la curtea regelui Henri al III-lea se juca acest joc. Jucăria cu origini europene a ajuns apoi în Japonia unde a cunoscut un succes fenomenal şi de unde şi-a luat inclusiv denumirea – Ken (ţepuşă/sabie) şi Tama (bilă). După ce a plecat în Asia, jucăria şi jocul kendama au revenit pe bătrânul continent şi s-au extins şi în alte ţări precum SUA, câştigând simpatia tinerilor.
Kendama a devenit extrem de populară anul acesta atât la nivel global, cât şi pe plan local, cu un maxim de interes atins în mai 2017, potrivit Google Trends. Cu toate acestea, jocul este prezent în România încă de prin 2008-2009, iar de prin 2012-2013 a început să fie vândut în unele magazine specializate; acum, aceste jucării sunt nelipsite din tot felul de magazine online, dar şi de pe rafturile retailerilor precum Diverta, Carrefour, eMAG sau Cărtureşti. Nu lipsesc nici chiar de la tarabele de ziare. „Kendama, jocul care a cucerit lumea, era imposibil să nu ajungă şi pe rafturile noastre. Este provocator, amuzant şi cool, iar copiii îl îndrăgesc din ce în ce mai mult. Este produsul vedetă în acest an şi se încadrează perfect în gama noastră de jocuri pentru copii şi nu numai, fiind potrivit pentru dezvoltarea abilităţilor, a dexterităţii, dar şi pentru distracţie”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager la Diverta.
În anii ‘90 şi la începutul anilor 2000, fiecare an venea cu un nou tip de jucărie pe care toţi copiii îl doreau. Fie că vorbim de „Teenage Mutant Ninja Turtle” sau de „Tamagotchi”, fiecare an avea un joc preferat sau o jucărie preferată. Odată cu răspândirea jocurilor video şi a consolelor de jocuri, dar şi a telefoanelor inteligente, jucăriile clasice au pierdut teren în detrimentul atracţiilor desfăşurate în spatele unor ecrane, mici sau mari. Aşadar, este atipic ca în 2017 foarte mulţi copii să fie atraşi de o jucărie de lemn cu o istorie de sute de ani. „Chiar si după tehnologizarea industriei de jocuri şi cea a jucăriilor, au existat hit-uri de jocuri clasice. Cel mai mare şi mai cunoscut poate este reprezentat de Lego”, este de părere Iulia Soare, marketing manager al magazinului online Giftology.
JOCURI CLASICE ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ
În 2017, piaţa jocurilor şi a jucăriilor din România va depăşi valoarea de 230 de milioane de euro, potrivit unui studiu al agenţiei de marketing Perceptum. Anul trecut, veniturile cumulate ale firmelor din domeniu depăşeau 160 de milioane de euro, vizibil fiind avansul comerţului online.
Până în 2020, segmentul cu cea mai spectaculoasă creştere, de aproximativ 80%, ar urma să fie, conform previziunilor Perceptum, cel al jucăriilor de construcţie (de tip Lego). Însă cota de piaţă a acestei categorii va rămâne redusă, ponderea cea mai ridicată având-o, în continuare, jucăriile diverse (cele pentru sugari şi jucăriile dinamice: zmee, cercuri hoola hoop, frisbee, morişti, ceasuri, puşculite etc.), vehiculele şi armele de jucărie, precum şi figurinele şi jucăriile din pluş. Piaţa jucăriilor din România reprezintă 1,5% din cea europeană, fiind pe locul al treilea în regiune, după Polonia şi Ungaria.
„Printre factorii care influenţează cererea pentru jucăriile tradiţionale se află îmbătrânirea populaţiei şi creşterea competiţiei cu noile produse IT&C, care substituie tot mai mult segmentul dintâi. Nu doar jocurile video, dar şi telefoanele smart, tabletele şi alte produse de divertisment concurează în preferinţele copiilor. Producătorii vor fi nevoiţi să ia în calcul, tot mai mult, componenta hi-tech a jucăriilor şi să-şi actualizeze permanent oferta, în funcţie de noii idoli ai generaţiei tinere, pe care aceasta îi doreşte în miniatură”, a declarat Raluca Ghilea, directorul de strategie al Perceptum Concept.
Balazs Kiss, manager al magazinului online Juggler.ro, consideră că piaţa jucăriilor din România este mult mai matură „decât poate părea la o primă vedere” şi observă o tendinţă de diversificare a clienţilor pentru jucării clasice precum kendama. „Atât părinţii cât şi cei mici doresc să încerce jucării noi cum sunt kendamele sau fidgeturile, dar şi să-şi reamintească de propria copilărie prin intermediul jucăriilor retro cum ar fi jucăria Bobo, rubikurile sau jocurile de cărţi”.
În acest an, piaţa jucăriilor tradiţionale din UE se va ridica la 25 de miliarde de euro. Ţările europene cu cele mai ridicate valori ale pieţei de jucării sunt: Marea Britanie (cu venituri estimate de 5,7 miliarde de euro în acest an), urmată de Germania, Franţa, Italia şi Spania. Anul trecut, categoria jocurilor şi a jucăriilor de tip puzzle a crescut, în UE, cu aproape 6%, fiind cea mai dinamică şi luând locul jucăriilor de construcţii.
CUM A CUCERIT KENDAMA LUMEA?
Care este motivul pentru care kendama a devenit atât de populară în doar câteva luni? „Este vorba de provocarea pe care o oferă, secretul fiind diversitatea trickurilor şi a nivelurilor de dificultate, oferind practic nenumărate posibilităţi”, spune Kiss. El adaugă că se pot face foarte multe trucuri cu kendama, iar unele „sunt suficient de grele încât să menţină interesul luni sau chiar ani de-a rândul”.
Totuşi, kendama nu este singura jucărie care a făcut furori în acest an. La scurt timp, a urmat un alt val generat jucăriile de tip fidget, în special „fidget spinners”, menite să ţină ocupate mâinile jucătorului. „Faptul te că poţi juca oriunde (în parc, metrou, mall, acasă, la şcoală), nu necesită un anumit număr de participanţi, vârsta şi de asemeni preţul acesteia, toate aceste motive au făcut kendama foarte populară. Acelaşi lucru se întâmplă cu fidget spinnerele”, spune psihologul Elena Pălimac. Tot ea explică interesul uriaş generat de aceste jucării şi din perspectiva dependenţei creierului faţă de nou; aceste jucării sunt, pentru mulţi dintre cei care le folosesc, noutăţi, le trezesc interesul.
Jucăriile mici oferă utilizatorului ceva de făcut cu degetele şi i-ar ajuta pe oameni să scape de anxietăţi. Un asemenea exemplar este „The Fidget Cube”, proiect finanţat pe platforma de crowdfunding Kickstarter cu 6,5 milioane de dolari. „Fidget spinnerele înlocuiesc rosul de unghii, ceea ce este un mare pas înainte. În plus, se adresează unei pături largi de consumatori”, spune sociologul Bogdan Voicu. La rândul său, Elena Pălimac este de părere că „în cazul spinnerelor, fascinaţia este dată în primul rând de mişcare şi culoare, iar găselniţa de marketing este presupusa lor funcţie terapeutică, care ştiinţific nu a fost demonstrată. Efectul antistres poate rezulta din repetarea unor mişcări stereotipe, care eliberează o anumită cantitate de energie fizică şi psihică”.
În ceea ce priveşte preţul unei kendame, acesta variază de la câteva zeci de lei până la câteva sute de lei, în funcţie de firma producătoare, de material şi de desenul cu care este decorat. Unele kendame rare pot costa şi câteva mii de dolari. „Vindem kendama şi la peste 200 lei. Periodic apar noutăţi îmbunătăţite calitativ şi în special în ceea ce priveşte designul, la preţuri în jur de 400 lei. În ceea ce priveşte spinnerele, avem în ofertă produse cu preţuri în jur de 79 lei”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager Diverta. Ea se aşteaptă ca în viitor să vândă spinnere cu 90-100 de lei. În momentul de faţă, retailerul Diverta vinde în jur de 5.000 de kendame şi 2.000 de spinere pe lună.
„Doar într-o singură săptămână, de la mijlocul lunii mai (8 – 14), am înregistrat peste 145.000 de căutări despre kendama. Două săptămâni mai târziu, 22 – 28 mai, şi fidget spinnerele atingeau cota maximă de popularitate, fiind înregistrate peste 210.000 de căutări care făceau referire la ele”, au declarat reprezentanţii eMAG.
Kendama se vindea în cadrul retailerului de la începutul anului, „iar în martie puteam vorbi deja despre începutul unui nou fenomen. Popularitatea acestei jucării a crescut foarte repede: în luna mai aveam deja cu 227% mai multe comenzi care conţineau kendama faţă de luna martie. Probabil mulţi adulţi au ales să dea cadou copiilor de 1 iunie o astfel de jucărie”, adaugă reprezentanţii eMAG.
Tot cam în aceeaşi perioadă şi spinnerele au devenit populare brusc. „Majoritatea clienţilor care au comandat kendame şi fidget spinnere au între 35 şi 44 de ani. Cele mai multe comenzi care au conţinut astfel de produse au fost plasate din Bucureşti”, spun reprezentanţii celui mai mare retailer online din România. În Timiş, Constanţa şi Prahova s-au comandat cele mai multe jucării kendama de pe eMAG, în vreme ce clienţii din Cluj, Timiş şi Constanţa au comandat cele mai multe spinnere. De asemenea, faţă de primele şase luni din 2016, numărul de produse din categoria jucării s-a dublat la eMAG.
Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public au elaborat un protocol care va sta la baza educaţiei juridice în şcoli, se arată într-un comunicat al MJ.
“Educaţia juridică în şcoli va fi adaptată, potrivit prezentului protocol, la realităţile cu care se confruntă elevii zi de zi. Ei îşi vor cunoaşte mai bine drepturile, dar şi obligaţiile de cetăţeni. Conceptul de educaţie juridică în şcoli este menit să promoveze statul de drept şi democraţia în societate, în general, şi în rândul tinerelor generaţii, în special, prin comunicarea de noţiuni de educaţie juridică adaptate la nivelurile de învăţământ primar, secundar şi liceal, într-o manieră atractivă care să conţină informaţii relevante pentru elevi şi profesori”, se precizează în comunicat.
Sursa citată arată că, printre domeniile care vor face obiectul educaţiei juridice în unităţile de învăţământ preuniversitar sunt: Constituţia României, drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale, aspecte privind procesul legislativ, aspecte cu caracter general privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, elemente de bază ale dreptului civil şi penal, formele răspunderii juridice, unele aspecte privind organizaţii şi relaţii internaţionale, elemente de prevenire şi combatere a corupţiei.
“Educaţia juridică în şcoli va susţine, totodată, implicarea altor parteneri ai justiţiei în acest demers – instituţii şi autorităţi publice cu relevanţă pentru domeniul justiţiei, reprezentanţi ai profesiilor liberale precum: avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, mediatori, practicieni în insolvenţă, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile care sunt invitaţi să adere la obiectivul promovării educaţiei juridice în unităţile de învăţământ preuniversitar”, .
Potrivit MJ, în cadrul programului de educaţie juridică în şcoli, pe lângă partea teoretică, vor fi organizate vizite ale elevilor la Ministerul Justiţiei, la Ministerul Public, la sedii ale altor autorităţi şi instituţii publice cu relevanţă pentru domeniul justiţiei, precum şi la instanţe şi parchete, scrie realitatea.net
Primarul Emil Boc a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că Primăria Cluj-Napoca a investit câteva milioane de lei în asfaltarea curţilor şcolilor în acest an şi în dotarea cu mobilier pentru diverse sporturi.
”Am trimis la începutul lunii iulie o înştiinţare oficială, împreună cu ISJ Cluj, tuturor directorilor de şcoli şi i-am atenţionat că există o hotărâre a Consiliului Local Cluj-Napoca din 2009 care îi obligă să menţină curţile şcolilor deschise pe perioada vacanţei de vară, pentru elevi. Primăria a investit câteva milioane de lei în asfaltarea curţilor şcolilor în acest an şi în dotarea cu mobilier pentru diverse sporturi. Nu este niciun argument pentru ca aceste curţi să nu fie deschise. Lucrurile se mişcă în direcţia bună, dar nu suficient de rapid. Voi discuta cu şeful ISJ Cluj să trecem la sancţiuni, directorii care nu se vor conforma vor fi demişi din funcţie. Cine nu respectă o HCL şi este plătit din bani publici nu cred că mai poate ocupa o asemenea funcţie”, a spus Boc.
Potrivit acestuia, Poliţia Locală din cadrul Primăriei Cluj-Napoca a făcut, săptămâna trecută, controale la 53 de şcoli din municipiu pentru a verifica dacă sunt sau nu deschise curţile pe perioada vacanţei, constatându-se în 9 cazuri că acestea sunt închise.
A început cu doar 5 lire sterline, iar acum cifra de afaceri săptămânală a lui Nathan este în valoare de 1.150 lire. El a povestit că ideea i-a venit în timpul unei discuţii cu un milionar ce a participat la un program program de dezvoltare organizat de şcoala sa, care i-a sfătuit pe elevi cum să facă bani şi cum să muncească din greu. „De şapte ani de zile mergeam pe drumul greşit, iar apoi a apărut acest tip, pe care îl cheamă Carl. Şi atunci mi-am dat seama că vreau să fiu ca el”, a declarat tânărul. În aceeaşi zi Nathan a făcut primii paşi spre dezvoltarea afacerii care astăzi se numeşte Walking Talking Shop- a început să cumpere şi să vândă dulciuri colegilor săi. A angajat un prieten pentru a-l ajuta să vândă lucrurile în primul an, în timpul pauzelor, după care mica sa afacere s-a extins continuu. Ulterior, Nathan a angajat 10 persoane pentru a-l ajuta cu vânzările.
El a declarat jurnaliştilor că mulţi elevi făceau comenzi de diferite dulciuri prin intermediul Snapchat şi apoi îşi ridicau produsele în timpul pauzei. Însă şcoala a aflat despre această afacere şi i-a cerut lui Nathan să oprească vânzările. Dacă ar fi continuat să facă 230 de lire pe zi, ar fi ajuns 50.000 de lire sterline într-un an. „ Voi începe să investesc în diferite lucruri, nu pot să vând dulciuri pentru tot restul vieţii mele. Aş vrea să devin broker de acţiuni. Planul meu e să devin milionar”, povesteşte băiatul. Nathan a recunoscut că a cheltuit mult din ce a câştigat, dar a reuşit să economisească 5.000 de lire sterline.
Mama lui, Sharon, de 43 de ani, care lucrează în industria transporturilor, a spus că unul dintre motivele pentru care Nathan a început să facă afaceri era dorinţa lui de a face bani înainte de a putea fi angajat în mod legal. „A fost dezamăgit când nu şi-a putut găsi un loc de muncă fiindcă toţi îl îndrumau să se întoarcă peste câţiva ani. Dar sunt foarte mândră de abilităţile sale antreprenoriale, E un copil foarte talentat”, a decarat aceasta.
„Îmi era dor de casă şi i-am rugat să mă lase să mai fac o prăjitură. Eu sunt familist şi am făcut prăjitura krantz, care îmi plăcea foarte mult”, povesteşte Flavian Dobre despre momentul hotărâtor, care avea să-i schimbe destinul. Era 2012 şi el avea o bursă, în istoria religiilor, în Norvegia, fiind student la teologie. „Un francez, bucătar, mi-a spus: tu ai talent mare, trebuie să te duci să studiezi, că tu faci prăjituri suuuuper. M-a luat valul. M-am întors acasă şi i-am spus tatălui meu: «Eu nu mai vreau să fac nicio facultate, vreau să mă fac cofetar»”.
Reacţia tatălui său a inclus deopotrivă uluirea şi refuzul; a încercat să îl convingă că menirea lui era legată de cariera de preot. „Dar nu am mai rezistat şi am plecat în Franţa, la Lenôtre École, cea mai mare şcoală de cofetari din lume, pe care am absolvit-o în nouă luni. Este un fel de universitate, e foarte greu să intri.” Pentru admitere, orice candidat trebuie să ducă un produs şi există un interviu de selecţie, iar candidatul trebuie să convingă evaluatorii că merită să fie primit. „Au văzut patosul meu, la 18 ani, cred că asta i-a convins”. Studiile de la această şcoală pot fi absolvite într-un interval cuprins între şapte luni şi doi ani şi jumătate; lui Flavian Dobre i-au fost de-ajuns nouă luni, „atât de îndârjit am fost să fac acest lucru”.
Întors în ţară, a deschis prima cofetărie la Buftea, cu o investiţie de 40-50.000 de euro, în 2012. Însă la inaugurare a fost dezamăgit, „pentru că eu făceam prăjituri la nivel hi-tech, nu-mi plac prostioarele”. Când a deschis cofetăria, povesteşte el, era coadă pe trei rânduri, a intrat toată lumea, s-au uitat cu toţii în vitrină şi au întrebat: „«Dar prăjituri nu aveţi?» A fost un şoc pentru mine. «N-ai amandină, savarină, diplomat, ecler». A trebuit să cobor ştacheta şi să fac prăjiturile pe care le mănâncă ei.”Apoi a plecat în Italia, la Academia de Design de Arte Culinare, pentru specializarea deserturi. Nu s-a oprit, ci s-a dus, iar, în Franţa, pentru alte cursuri de specializare, şi dă ca exemplu lecţiile despre torturi şi monoporţii. „Făceam module, pentru a mă specializa şi mai mult, iar apoi am hotărât să particip la concursuri. Pe vremea aceea, în timpul zilei aveam lecţii practice, iar de la 12 noaptea la 3 studiam”, povesteşte tânărul antreprenor despre intensitatea perioadei de studii.
La primul concurs la care a participat – Gastropan, la Braşov – a primit locul trei, şi spune acum că a fost foarte supărat. „Am avut cel mai scump tort de până atunci, un tort cu aur lichid“. În următorul an, în 2015, „am participat la toate categoriile şi am câştigat pentru fiecare locul întâi: cel mai bun cofetar din ţară, cea mai bună cofetărie, aşa că a trebuit să reprezint România la concursul internaţional de cofetărie, individual, la IBA, în München”. Îşi dorea să ia măcar o menţiune, fiind înscris la trei categorii de concurs; una dintre ele a fost ratată, pentru că pe drum spre München i s-a spart statuia de ciocolată pregătită, aşa că a rămas înscris la concursurile de torturi şi gust. Când a venit momentul premierii, se aştepta să audă că au câştigat francezii sau belgienii. „Strigau menţiunile şi mă gândeam: «N-am luat nici măcar o menţiune!» A strigat locul trei, apoi când au anunţat «Medalia de argint pentru România – Flavian Dobre», am leşinat. Franţa a luat locul 1. Am luat premiul, iar a doua zi era premierea pentru categoria de gust. Deja eram înfumurat.”
Tânărul a primit trofeul concursului la categoria decor, iar apoi lucrurile au început să se desfăşoare cu o viteză mai mare: „Deschisesem deja şi a doua cofetărie, în cartierul rezidenţial din Chitila, Rezidens. Apoi am deschis fabrica de prăjituri congelate, în Buftea, cu 70.000 de euro. Deja aveam experienţă şi nu am mai cumpărat utilaje noi, am făcut cea mai mare greşeală cumpărând utilaje noi”, susţine tânărul antreprenor. Şi explică: pierderea la utilaj este foarte mare, pentru că un cuptor cumpărat azi cu 20.000 de euro nu mai valorează mâine decât 7-8.000 de euro.
„Cu această experienţă şi ajutorul unor prieteni am reuşit să cumpăr o cameră frigorifică şi tot ce mai aveam nevoie.” Acum, în fabrică sunt produse toate prăjiturile, care apoi sunt congelate şi transportate la cofetării sau evenimente; „este o tehnică foarte nouă, nu ştiu dacă o folosesc măcar 2% dintre cofetăriile din România”, susţine Flavian Dobre. Tot el detaliază: produsul intră pe o bandă, într-un tunel, se congelează în decurs de 7 minute, la -40 de grade, ceea ce permite păstrarea prospeţimii produsului. Gustul şi calitatea se regăsesc în lichidul produsului, care nu se mai pierde; în plus, mor toţi microbii şi produsul se păstrează proaspăt şi tânăr tot timpul. Congelarea este făcută în şoc, iar particulele de apă nu îngheaţă, doar amorţesc. Particulele de apă au viaţă, au microorganisme. Prin congelarea treptată, un produs ajunge la -18 grade Celsius în opt ore, iar în acest timp particula moare, explică tânărul cofetar. „Cu tehnologia pe care o folosim noi, prăjitura se decongelează în cinci minute, arată impecabil şi poate fi mâncată imediat.”
„La începutul lunii februarie, tânărul antreprenor a deschis a treia cofetărie, în Pipera.
Până în martie anul trecut aveam doar cofetărie, fără patiserie şi brutărie. În mai am intrat şi în domeniul gelateriei artizanale. Luăm de pe piaţa românească doar laptele, în rest aducem totul din Italia. Această decizie ne-a mărit traficul.” Zilnic, în spaţiul din Buftea, care nu este un oraş mare şi are nouă cofetării, intră în jur de 150-200 de clienţi care cumpără, estimează Dobre. Valoarea medie a unui bon 35-40 de lei, cumpărătura minimă fiind de circa 15 lei. Costul unui kilogram de tort variază, însă cel mai adesea pentru producţie sunt necesari 40 de lei; la vânzare, preţul unui kilogram de tort ajunge între 70 de lei şi 500 de lei. „Ce are cel de 500 de lei pe kilogram? Începând cu ciocolată de origine, praline crocante, inserţii de fructe naturale obţinute numai din piureuri de fruct, glazuri oglindă, plus decorurile. De multe ori, la o prăjitură costul decorului este mai mare decât compoziţia. De multe ori nu face tortul cât face decorul. Torturile trebuie să arate impecabil, ca o machetă de plastic”, spune Flavian Dobre. Tot el povesteşte că pentru realizarea unui tort sunt necesare între 4 şi 5 ore, cea mai multă muncă fiind la decor, care durează mai mult de o oră.
Vândute pentru câţiva dolari, aceste ”hand spinners” sau ”fidget spinners” sunt vedeta surpriză a acestei primăveri, spune Frédérique Tutt, expertă în piaţa de jucării la cabinetul internaţional NPD Group. Statele Unite, iar de la sfârşitul lunii aprilie şi toate ţările europene ”sunt afectate de această nebunie rotativă”, spune aceasta.
În realitate, spinner-ul a fost creat acum două decenii de Catherine Hettinger din Florida, pentru a o distra pe fiica ei de şapte ani. Ea nu şi-a putut permite brevetul pentru jucăria devenită acum omniprezentă, aşa încât nu primeşte niciun penny din vânzări, dar insistă că este “mulţumită” de popularitatea ei bruscă, conform unui articol publicat la 5 mai de The Guardian.