BusinessMagazin

Tag: plati

  • Impozitare echitabilă: Comisia vrea să elimine societăţile de tip ”cutie poştală” prin care anumite grupuri evită plata taxelor şi impozitelor

    Comisia Europeană a prezentat miercuri un proiect de lege pentru combaterea utilizării abuzive a entităţilor fictive, firme care nu au activitate economică şi sunt folosite pentru a evita plata unor impozite (societăţile de tip „cutie poştală”).

    Comisia atrage atenţia că, deşi societăţile de tip „cutie poştală” pot avea funcţii de afaceri şi comerciale utile, unele grupuri internaţionale şi chiar persoane fizice abuzează de acestea în scopuri de planificare fiscală agresivă sau de evaziune fiscală.

    Anumite întreprinderi direcţionează fluxurile financiare către entităţile fictive din jurisdicţiile cu impozite foarte scăzute, fără impozitare sau din cele unde impozitele pot fi eludate cu uşurinţă.

    În mod similar, unele persoane fizice pot utiliza entităţi fictive pentru a-şi sustrage activele şi bunurile imobile de la plata impozitelor, fie în ţara lor de reşedinţă, fie în ţara în care se află proprietatea.

    „Societăţile de tip „cutie poştală” continuă să le ofere infractorilor o posibilitate uşoară de a abuza de obligaţiile fiscale. Am văzut prea multe scandaluri cauzate de-a lungul anilor de utilizarea abuzivă a acestor entităţi fictive. Acestea dăunează economiei şi societăţii în ansamblu, impunând, de asemenea, o sarcină suplimentară inechitabilă contribuabililor europeni. Astăzi ne îndreptăm spre următorul nivel în lupta noastră îndelungată împotriva aranjamentelor fiscale abuzive şi în favoarea unei mai mari transparenţe a întreprinderilor. Noile cerinţe de monitorizare şi raportare pentru societăţile de tip „cutie poştală” vor îngreuna accesul acestora la avantaje fiscale neloiale şi vor facilita urmărirea de către autorităţile naţionale a eventualelor abuzuri comise de acest tip de societăţi. În Europa nu există loc pentru cei care exploatează normele în scopul evaziunii fiscale, al evitării obligaţiilor fiscale sau al spălării banilor: toată lumea trebuie să îşi plătească impozitele în mod echitabil.”, a spus Valdis Dombrovskis, vicepreşedinte executiv pentru o economie în serviciul cetăţenilor.

    Odată adoptată de statele membre, propunerea ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2024.

    Aceasta este una dintre iniţiativele din setul de măsuri al Comisiei care vizează combaterea practicilor fiscale abuzive.

    „Prezenta propunere va înăspri presiunea aplicată societăţilor de tip „cutie poştală”, stabilind standarde de transparenţă astfel încât utilizarea abuzivă a unor astfel de entităţi în scopuri fiscale să poată fi detectată mai uşor. Propunerea noastră stabileşte indicatori obiectivi pentru a ajuta autorităţile fiscale naţionale să detecteze firmele care există doar pe hârtie: în consecinţă, societăţile respective vor fi supuse unor noi obligaţii de raportare fiscală şi vor pierde accesul la avantajele fiscale. Acesta este un alt pas important în lupta noastră împotriva evitării obligaţiilor fiscale şi a evaziunii fiscale în Uniunea Europeană., a declarant Comisarul pentru economie, Paolo Gentiloni.

    În decembrie 2021, Comisia a prezentat o transpunere foarte rapidă a acordului internaţional privind impozitarea minimă a întreprinderilor multinaţionale. În 2022, Comisia va prezenta o altă propunere privind transparenţa, care va impune anumitor mari întreprinderi multinaţionale să îşi publice ratele efective de impozitare, precum şi cea de a 8-a Directivă privind cooperarea administrativă, care va permite administraţiilor fiscale să dispună de informaţiile necesare pentru a acoperi criptoactivele.

    În plus, deşi această iniţiativă abordează situaţia din interiorul UE, Comisia va prezenta în 2022 o nouă iniţiativă pentru a răspunde provocărilor legate de entităţile fictive din afara UE.


     

  • Românii au plătit taxe şi impozite de peste 228 mil. lei prin staţiile de plată SelfPay, în primele nouă luni ale anului. 44% din taxele colectate de stat au fost pentru eliberarea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare

    Numărul plăţilor de taxe şi impozite realizate prin staţiile de plată SelfPay a trecut de 1,7 milioane în primele nouă luni ale anului, reprezentând o creştere de 78% faţă de perioada similară a anului trecut, ponderea cea mai mare fiind deţinută de impozitele pe clădiri, mijloace de transport şi terenuri (47,6%), urmate de taxa pentru parcarea de reşedinţă (38%), arată datele SelfPay (fosta ZebraPay), specializată în furnizarea de soluţii de plată de tip self-service.

    În total, în primele trei trimestre din acest an, românii au plătit taxe şi impozite de 228,9 mil. lei prin staţiile de plată SelfPay. Peste 44% din taxele colectate de stat prin parteneriatul cu SelfPay au fost pentru eliberarea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare, iar peste 35% pentru taxa de paşaport.

    „În ultimii ani, în special pe fondul crizei sanitare, autorităţile publice locale şi centrale au accelerat adoptarea soluţiei de colectare a taxelor şi impozitelor prin intermediul Staţiilor de Plată SelfPay, asigurând astfel accesul contribuabililor la o metodă de plată sigură şi la îndemână, fără ca aceştia să mai fie condiţionaţi de programul de lucru cu publicul al instituţiilor şi nici de restricţiile de acces impuse”, spune Adrian Badea, Director General SelfPay.

    Potrivit SelfPay, în perioada ianuarie-septembrie 2021, numărul plăţilor către instituţiile de stat a crescut de şapte ori faţă de perioada similară a anului trecut, iar valoarea sumelor procesate din aceste plăţi este de cinci ori mai mare.

    În plus, una din zece plăţi realizate prin staţiile de plată SelfPay a reprezentat achitarea unei taxe sau a unui impozit. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anului precedent, doar o plată la fiecare 47 realizate prin SelfPay reprezenta o taxă achitată către stat.

    Adrian Badea menţionează că în ultimii doi ani numărul instituţiilor partenere s-a triplat.

    „În 2021, bucureştenii au efectuat prin Staţiile SelfPay 34% din plăţile reprezentând diverse taxe şi impozite, dar în acest moment colaborăm cu zeci de primării şi instituţii din toată ţara”.

    SelfPay deţine cea mai mare reţea de staţii de plată de tip self-service din România, cu peste 6.000 de unităţi, şi peste 170 de servicii disponibile. Staţiile de plată SelfPay pot fi găsite în marile reţele de retail precum Mega Image, Profi, Kaufland, Carrefour, centre comerciale, pieţe, benzinării şi magazine de proximitate şi sunt disponibile în fiecare zi, în intervalul orar în care magazinele sunt deschise.

    Din 2020 SelfPay este membru al Asociaţiei Române de Fintech, organism care reprezintă interesele antreprenorilor români care dezvoltă produse tehnice în industria serviciilor financiare.

    Anul acesta, Zebrapay S.A., compania care operează sub brandul SelfPay, a făcut primul pas la Bursa de Valori Bucureşti prin listarea obligaţiunilor companiei.

    Obligaţiunile Zebrapay în valoare de 3 milioane de euro, emise în cadrul unui plasament privat, vor susţine dezvoltarea reţelei de Staţii de Plată la nivel naţional şi internaţional.


     

  • Ţara care a decis ca pacienţii COVID nevaccinaţi să plătească tratamentul primit în spital

    Începând din 8 decembrie, pacienţii COVID-19 care nu sunt vaccinaţi vor trebui să plătească tratamentul primit în spital sau în unităţile specializate COVID.

    Decizia a fost adoptată de autorităţile din Singapore, a anunţat luni grupul de lucru multi-ministerial din această ţară.
    Ministrul Sănătăţii din Singapore a spus, luni, într-o conferinţă de presă că vor fi impuse taxe de spitalizare pentru pacienţii COVID care sunt eligibili să primească vaccinul gratuit, dar aleg să nu se imunizeze, relatează Yahoo! News.

    Oficialul a precizat însă că facturarea se va baza pe modelul actual de subvenţionare, pentru ca, totuşi, costurile să rămână destul de mici.

    „Spitalele chiar preferă foarte mult să nu fie nevoite să factureze deloc aceşti pacienţi. Dar trebuie să trimitem acest semnal important pentru a îndemna pe toată lumea să se vaccineze dacă sunteţi eligibil”, a spus Ong Ye Kung.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Mutare surpriză de la ING. 35.000 de lei instant direct de pe telefon, cu 0% dobândă

    ING Bank a introdus posibilitatea emiterii cardului de credit direct din online, prin intermediul Home’Bank. Acesta poate fi folosit imediat pentru plată, în cazul în care clienţii băncii optează pentru cardul virtual, potrivit datelor transmise de reprezentanţii ING Bank România.

    Varianta virtuală poate fi folosită pentru cumpărăturile online sau poate fi înrolată în ING Pay, Google Pay ori Apple Pay pentru plăţi la POS. Totodată, clienţii pot opta şi pentru cardul de plastic, în funcţie de nevoile lor.

    „Perioada pandemiei ne-a arătat cât de necesar este să avem achiziţia produselor de creditare 100% digitală. Creditele de nevoi personale sunt un bun exemplu – peste 60.000 au fost accesate de clienţi prin Home’Bank de la începutul anului. Utilizarea imediată a creditului pentru cumpărături răspunde atât aşteptărilor clienţilor, cât şi ale partenerilor noştri. Împreună cu ING, aceştia pot oferi clienţilor plata în rate fără dobândă a cumpărăturilor , de la 3 până la 24 de rate”, spune Roxana Cristea, Lending Tribe Lead ING Bank România.

    Caracteristicile cardului de credit ING Bank România: 45 de zile perioadă de graţie, până la 24 de rate cu 0% dobândă în reţeaua de parteneri şi trei rate fără dobândă oriunde în lume, pentru tranzacţii de peste 500 de lei, cu excepţia ţărilor Iran, Siria, Sudan, Coreea de Nord şi Cuba.

    Totodată, clienţii pot accesa de la 1.000 de lei până la 35.000 de lei. În cazul ratelor neachitate, conform planului de eşalonare, dobânda este de 25% pe an.

    „În prezent, toate cardurile ING din piaţă totalizează 10 tone de plastic, aşadar încurajăm utilizarea cardului virtual pentru a reduce consumul de plastic, pas cu pas pentru un mediu înconjurător mai sănătos.”, mai spune Roxana Cristea.

    Pentru a accesa un card de credit ING Bank, clienţii trebuie să aibă un venit lunar minim de 1.000 de lei, cel puţin un an vechime în muncă şi minim 3 luni vechime la actualul angajator, fără întreruperi mai mari de o lună în ultimul an.

  • 10 întrebări pentru Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România

    În cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, l-am avut ca invitat pe Răzvan Cuc, preşedinte al reţelei RE/MAX România, care a vorbit despre comisionul agentului imobiliar. Subiectul a atras atât atenţia clienţilor interesaţi de investiţii în imobiliare, cât şi a agenţilor, drept urmare numărul mare de întrebări primite în cadrul webinarului live. Iată răspunsurile a 10 dintre acestea:

    1.         Poţi să te îmbogăţeşti ca agent imobiliar?

    Categoric te poţi îmbogăţi ca agent imobiliar – avem agenţi care câştigă în cifre de şase zerouri, mult mai mult decât profesii care necesită o investiţie extrem de scumpă de timp şi de bani. Agentul imobiliar poate ajunge în câteva luni la câştiguri record. Avem în reţea o agentă de top care vine din zona de media şi, fără niciun fel de experienţă în real estate sau vânzări, este în top trei RE/MAX România. 

    2.         Când se plăteşte comisionul unui agent în cazul unei vânzări în doi timpi?

    Depinde cum ai semnat contractul, fiind unele situaţii în care este prevăzută plata comisionului la antecontract, considerându-se că agentul şi-a făcut treaba. Cel mai des întâlnită situaţie este, însă, atunci când se încasează la închiderea tranzacţiei. 

    În cazul dezvoltatorilor vorbim despre un proces mai complex legat de transferul proprietăţii, care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Clienţii antencontractează deseori proiectele la fundaţie, iar livrarea este mai târziu.Astfel, ţinând cont de fazele construcţiei, un agent nu poate aştepta un an sau chiar mai mult pentru încasarea comisionului. În situaţiile clasice, agentul îşi ia comisionul la contractul final. 

    3.         Cine cumpără în prezent?

    A apărut o nouă categorie de investitori, sunt din ce în ce mai multe entităţi, fie persoane fizice, fie firme, care investesc capitalurile. De teama inflaţiei, de teama devalorizării masei monetare, îşi investesc banii în imobiliare – pot face asta şi cu o pârghie folosind finanţări, credite, situaţie în care businessul poate să fie foarte bun. Este de aşteptat ca preţurile să continue să crească. E bine să investeşti banii în active imobiliare, astfel încât acest risc să fie semnificativ diminuat. 

    4.         Care este procentul de comision pe care agentul îl percepe în situaţia reprezentării exclusive?

    Zero comision pentru cumpărători, iar ca vânzător trebuie să acoperi comisionul pe care piaţa l-ar percepe de la cumpărător – respectiv 2%+2%=4%, procentul plătit de către proprietar. 

    Desigur, poate ;şi cumpărătorul să opteze pentru a fi reprezentat, urmând să îşi asume, la fel, un comision de reprezentare exclusivă.

    5.         Cum procedăm dacă un agent ne contactează şi ne spune că are un client pentru proprietatea noastră, fără să vorbim despre o colaborare anterior?

    Este o situaţie extrem de des întâlnită – cumva este un clişeu – aş pune un semn de întrebare acolo – cred cu tărie că varianta ideală pentru un proprietar, mai ales dacă are o proprietate de la media pieţei în sus, este să îşi angajeze un agent care să îl reprezinte exclusiv, întrucât nu va  şti niciodată cine îi vine la uşă dacă pune anunţul de vânzare în online. 

    6.         De ce ar fi interesat agentul de obiectivele personale ale clientului, ca un avocat?

    În primul rând, este o chestiune de etică: eu, ca agent imobiliar bun, lucrez în primul rând pe recomandări. Pentru un agent bun este important ca un client să fie mulţumit, recomandările fiind aur pentru un consultant profesionist. Nu pot să îmi risc reputaţia într-o tranzacţie eşuată şi vreau ca la final clientul să fie fericit. 

    Nu vreau să îmi risc reputaţia în general,  ca în orice profesie liberală. E nevoie de recomandări bune, acestea sunt esenţiale. 

    7. Având în vedere că interesele cumpărătorului sunt diferite de ale vânzătorului, de ce încasează agentul imobiliar comision de la ambele părţi?

    E o variantă care vine din istoria post-revoluţionară, aşa s-au făcut atunci businessurile, lipseşte un cadru legislativ care să normeze nivelul de prestaţie şi atunci cea mai uşoară variantă este de a lua comision de la ambele părţi. Într-un final, într-o bună parte din cazuri, clientul are senzaţia că a fost jefuit, drept urmare această situaţie contribuie la o reputaţie proastă a agentului imobiliar în piaţă per ansamblu. 

    8.         Cum funcţionează procesul prin care un agent reprezintă cumpărătorul?

    Este un proces dificil ca un agent să caute o proprietate ţintă pentru un cumpărător, trebuie să caute în piaţă în diverse moduri, online, dar şi fizic, să vorbească cu oameni, vecini, administratori de bloc, trebuie să caute în piaţă ceva ce poate nu există încă la vânzare. În unele situaţii, cumpărătorul vrea o anumită casă sau vrea să îşi ascundă identitatea, astfel încât preţul să nu fie modificat, e un proces foarte fin şi delicat, fiind nevoie de multe abilităţi. Avem cazuri de clienţi care sunt reprezentaţi de agenţi ai noştri, iar comisioanele sunt de la 3% în sus, au ajuns şi la 10% în cazul unor vânzări de nişă, cum ar fi vânzarea unui teren. 

    9.         Cât de importantă este fotografia profesională şi în cazul locuinţelor mai ieftine?

    Proprietăţile scoase la vânzare sunt într-o competiţie, niciun cumpărător nu va analiza o proprietate fără să se uite la altele, indiferent de mediu. Automat, în mintea ta este o competiţie, fie că te uiţi la un ecran de laptop sau vizionezi proprietăţile live. Prin urmare este foarte important ca în această competiţie proprietatea să câştige nişte puncte – este ca la o piaţă de zarzavaturi – sunt mai multe standuri cu roşii, vinde cel cu o poziţie mai bună, roşii bune şi preţuri eventual mai mici. Fotografiile sunt importante şi la garsoniere de 50.000 de euro, dar mult mai importante la proprietăţi de nişă şi recomand tuturor agenţilor să folosească imaginile. 

    10.      De ce sunt mulţi proprietari care refuză colaborarea cu agentul imobiliar, mai ales când vine vorba de proprietăţi medii sau mici?

    Într-o oarecare măsură, aceasta ţine de o cultură a serviciului – cum sunt şi acum români care repară singuri maşinile în garaj, vor fi mereu oameni care nu merg la restaurant şi nu comandă mâncare fiindcă îşi fac ei acasă – este un aspect care ţine de o cultură într-o oarecare măsură. Piaţa este foarte dinamică şi pe platforme precum Storia.ro se vând proprietăţi direct, fără nevoia unui agent imobiliar, probabil clienţii considerând că agentul nu poate să contribuie semnificativ la vânzarea aceasta. Acest lucru presupune ca vânzătorul să îşi asume costuri şi riscuri. 

    Vedem însă că în tot mai multe ţări din Europa agentul imobiliar câştigă tot mai multă cotă de piaţă şi acesta este şi visul şi intenţia mea – să normăm această breaslă şi atât agentul, cât şi clientul să ştie ce are de făcut un consultant imobiliar la nivel obligatoriu pentru a face parte din breaslă, iar clientul să ştie ce aşteptări să aibă de la un agent şi ce are de plătit. În prezent lucrurile acestea nu sunt creionate, iar acest lucru ne consumă din energie şi nouă, dar şi clienţilor. Mi-ar plăcea ca acest cadru legal să se contureze cât mai curând, dar deja de un an şi jumătate stăm cu legea aceasta, am pus-o într-un sertar al parlamentarilor în mandatul trecut, am mai introdus-o o dată la următorul mandat, dar cred că anul viitor ar trebui să se întâmple. 

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi despre comisionul imobiliar în acest context, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Răzvan Cuc, preşedinte RE/MAX România.

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de credit ipotecar.  

  • Mihai Ion, CFO Raiffeisen Bank: Agenţia bancară a viitorului va fi locul unde clienţii vor fi consiliaţi în alegerea de produsele bancare potrivite, mai ales a celor mai complexe

    ► Principalele trenduri care vor influenţa industria bancară pe termen mediu şi lung sunt legate de generalizarea utilizării dispozitivelor mobile (telefoane, tablete) – pentru achiziţia de bunuri, servicii, socializare etc. -, dezvoltarea capabilităţilor de cloud computing şi a inteligenţei artificiale, deschiderea pieţei bancare către noi jucători fintech sau neobănci – care oferă o experienţă digitală atractivă sau preţuri foarte competitive pentru atragerea clienţilor. Într-o anumită măsură, tot legat de trendurile amintite, cadrul de reglementare este într-o creştere a complexităţii fără precedent şi devine costisitor de administrat, pe de-o parte creând dificultăţi jucătorilor tradiţionali, dar putând acţiona şi ca barieră pentru intrarea în domeniu a noilor veniţi, pe de altă parte. Întărirea cadrului de rezoluţie bancară, cunoaşterea clientelei şi prevenirea spălării banilor, protecţia datelor cu caracter personal sunt exemple relevante în această direcţie.

    ► “Noul normal” pentru Raiffeisen Bank înseamnă un răspuns puternic şi adecvat la evoluţiile menţionate, bazându-ne pe avantajele competitive pe care le avem şi încheind parteneriate care să ne completeze, în zonele unde nu avem competenţele cele mai înalte. Vom interacţiona cu clienţii noştri din ce în ce mai mult în mediul digital, păstrând însă amprenta personală. Acest fapt se va reflecta în creşterea satisfacţiei clienţilor, într-o ajustare continuă a infrastructurii băncii şi a proceselor interne. În plus, “noul normal” se va referi din ce în ce mai mult la o economie verde şi la sustenabilitate, tendinţe pe care le-am inclus în strategia noastră de business.

    ► Agenţia bancară a viitorului va fi locul unde clienţii vor fi consiliaţi în alegerea de produse bancare potrivite, mai ales a celor mai complexe (asigurări, fonduri mutuale, ipoteci). Totodată, ei vor putea achiziţiona produse direct din platformele digitale ale băncii prin self service. Operaţiunile cu numerar sau cele de servisare pentru operaţiuni curente vor fi din ce în ce mai puţin prezente în viitor în agenţii. Numărul de unităţi bancare va evolua permanent în corelaţie cu interesul în creştere al clienţilor pentru convenienţa operaţiunilor în mediul online, dar şi cu dorinţa lor de a interacţiona cu un bancher când sunt implicate decizii pe termen lung. Sucursalele băncilor îşi vor păstra importanţa şi relevanţa pentru nevolile clienţilor, iar asta e foarte clar.

    ► Ne-am adaptat destul de rapid la contextul pandemic, dat fiind faptul că de ceva timp experimentam lucrul de acasă pentru anumite categorii de angajaţi, interacţionam în mediul digital cu clienţii băncii şi aveam deja diverse formule de sprijin al clienţilor aflaţi în dificultăţi financiare specificate în contractele standard de creditare, care au putut fi accesate imediat şi uşor. Nu în ultimul rând, încă din 2019, luam în calcul ca scenariu în deciziile noastre de creditare faptul că economia se află într-o fază avansată, matură, a ciclului de creştere economică, iar o ajustare temporară nu era chiar o surpriză. În consecinţă, am fost mai prudenţi înainte de pandemie, iar acest lucru a fost benefic pentru bancă şi clienţii noştri.

    ► Toate aceste evoluţii au fost potenţate, accelerate de pandemie şi s-au generalizat într-o perioadă relativ scurtă de timp, mulţumită efortului susţinut şi mobilizării tuturor colegilor.

    ► Învăţămintele pe care le putem extrage din această perioadă sunt legate de importanţa anticipării evoluţiei pieţei, anticipare care să ia în calcul scenarii potenţial negative, adică să fim întotdeauna pregătiţi pentru ceea ce poate fi mai rău, sperând însă la mai bine.

    ► Alt element notabil este legat de confirmarea forţei grupului, a importanţei susţinerii reciproce pentru depăşirea unei situaţii dificile. Echipa noastră s-a mobilizat şi a colaborat în toată această perioadă dificilă, ei i se datorează faptul că am reuşit să depăşim foarte bine situaţia, în ciuda provocărilor profesionale, dar şi personale, pe care le-a adus pandemia.

    ► Alt aspect interesant se referă la faptul că un factor extern puternic poate grăbi foarte mult anumite evoluţii, pe care altfel le vedeam progresând într-un ritm mult mai lent. Nu ne imaginam înainte de pandemie că vom asista la un salt aşa de rapid al tranzacţiilor digitale sau că vom reuşi să regândim atât de rapid anumite fluxuri în relaţia cu clienţii.

  • Cum se calculează valoarea comisionului imobiliar?

    „Comisionul imobiliar nu este stabilit în baza unor reguli, ci a unor cutume împământenite în piaţă, ce plasează valoarea comisionului la un procent de 2% pentru cumpărător şi 2% pentru vânzător din valoarea tranzacţiei. Există, însă, situaţii în care acest procent poate să crească sau să scadă foarte mult”, răspunde Răzvan Cuc, preşedinte al RE/MAX România, referindu-se la felul în care se calculează comisionul agentului imobiliar, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    El precizează că valoarea acestor procente este argumentată de nivelul de servicii pe care agentul le realizează. În cadrul reţelei de agenţii pe care o reprezintă, precum şi în cazul altor branduri de real estate însă, începe să devină populară ideea reprezentării exclusive a părţii în tranzacţie. „Se merge pe reprezentare exclusivă a proprietarului, pe care agentul îl reprezintă ca un avocat – iar în acest caz plăteşte comisionul doar proprietarul. Într-o astfel de situaţie, agentul este dedicat 100% promovării proprietăţii într-un mod cât mai deschis, eficient, într-un plan de marketing bine stabilit. Apoi se merge mai departe cu procesul de vizionare a proprietăţii, negociere, iar într-o variantă ideală poate să existe şi deschiderea unei licitaţii pentru vânzarea proprietăţii – tot procesul fiind reprezentat de acest agent exclusiv, care are un singur scop, acela de a maximiza vânzarea pentru proprietar”, explică Răzvan Cuc. 

    Comisionul agentului este influenţat într-o astfel de situaţie de mai mulţi factori – cum ar fi, de pildă, modalitatea de plată (în câte tranşe va fi plătită suma totală), chestiuni legate de eliberare a proprietăţii ş.a.. Într-o situaţie de reprezentare exclusivă, agentul poate să se implice cu resurse semnificative în promovarea proprietăţii, să indice cu precizie locaţia proprietăţii în anunţ – să arate elemente ale exteriorului clădirii – ceea ce nu se întâmplă în cazul majorităţii reprezentărilor normale. 

    Acest lucru se întâmplă fiindcă, în general, proprietarii intră în competiţie cu agentul atunci când vine vorba despre vânzarea unei locuinţe, iar agenţii promovează proprietăţi cu identităţi vizuale ambigue atunci când agenţii nu au exclusivitate – „Nu vor pune locaţia proprietăţii în prezentare, decât după plata comisionului de către vânzător – iar în real estate cel mai important aspect este tocmai  locaţia”. Cumpărătorii merg uneori direct către proprietar odată cu identificarea locuinţei şi „sar” astfel de agentul imobiliar, o teamă frecventă în rândul agenţilor imobiliari. O altă temere a agenţilor se leagă de faptul că clienţii apelează deseori la mai mulţi agenţi pentru reprezentarea proprietăţii lor. „Dacă vorbeşti cu mai mulţi agenţi imobiliari, e ca şi cum ai da telefon într-o seară la mai multe pizzerii şi ai zice, „Vă rog frumos să îmi aduceţi o pizza, dar eu nu îl plătesc decât pe primul care ajunge la mine la apartament.” Câţi crezi că îţi vor aduce pizza într-o astfel de situaţie?”, descrie metaforic situaţia Răzvan Cuc.

    „Cel mai bun mod de livrare a serviciului de consultant imobiliar este reprezentarea exclusivă, în care eu pot promova proprietatea cu adevăratele ei valori, cu adevăratele ei caracteristici, care pot să atragă interesul, care pot să genereze o competiţie între cei ce sunt interesaţi de o proprietate bine promovată.”

    În cazul chiriilor, cutuma este ca fiecare parte dintr-o tranzacţie să plătească 50% dintr-o chirie – nu există niciun fel de norme nici în această situaţie – iar piaţa s-a stabilizat cumva aici. 

    „Închirierile exced mediul acesta rezidenţial – se închiriază centre logistice, spaţii industriale, de birouri sau clădiri întregi pentru funcţiuni medicale sau comerciale. În aceste situaţii, contează foarte mult perioada contractului şi modul de angajament al chiriaşului în contract. Ideal pentru un proprietar este să aibă un contract unbreakable, pe o perioadă lungă de timp, de cinci ani, de pildă, în care chiriaşul să nu poată ieşi din contract – să îşi securizeze astfel tranzacţia şi să aibă un fel de garanţie a încasării chiriilor pe această perioadă.” În aceste situaţii agenţii încasează comisioane mai mari raportate la valoarea contractului – de exemplu 70 de chirii lunare dacă vorbim despre cinci ani, la o anumită valoare, situaţie în care se aplică un procent similar celui de vânzare, iar comisionul poate să echivaleze cu valoarea a două-trei chirii lunare. „Sunt şi alte situaţii în care chiria este progresivă, după care va creşte până la un palier la care va rămâne până la finalul contractului”, explică Răzvan Cuc.

    În prezent, toată piaţa imobiliară din România este în euro – iar toate portalurile sau site-urile de agenţii imobiliare promovează preţurile în euro –acesta fiind un alt obicei local. „În majoritatea cazurilor, tranzacţiile se derulează în lei, finanţarea se acordă în lei, suntem într-o zonă ciudată, dar asta este ceea ce ne-am învăţat în piaţă şi nu ştim cine ar trebui să genereze o schimbare.”

    Ideal ar fi ca acele costuri asumate, angajate de către un individ sau o companie să fie în moneda în care încasează salariul – „Dacă ai un salariu raportat la euro, nu are de ce să te deranjeze să plăteşti o chirie raportată la euro, dar dacă ai un salariu negociat în lei şi îţi asumi o chirie negociată în euro, atunci îţi asumi aspecte legate de diferenţa de curs. Poţi încerca să negociezi o chirie în lei, dar acest aspect ţine strict de discuţia cu proprietarul – dacă ai un agent bun negociază el pentru tine.”

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi despre comisionul imobiliar în acest context, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Răzvan Cuc, preşedinte RE/MAX România.

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de credit ipotecar.  

     

     

     

  • Semnal neobişnuit: Vladimir Putin spune că criptomonedele au dreptul să existe şi pot fi folosite ca metodă de plată

    Preşedintele rus Vladimir Putin a dat un semnal de toleranţă faţă de criptomonede, într-un context global în care autorităţile de reglmentare pregătesc măsuri pentru a elimina posibilitatea ca această clasă de active să fie utilizată în spălarea banilor şi în activităţi criminale, potrivit Bloomberg.

    Criptomonedele „au dreptul să existe şi pot fi folosite ca metodă de plată”, a declarat Vladimir Putin într-un interviu acordat americanilor de la CNBC.

    Totuşi, el a menţionat că este prea devreme să discutăm despre utilizarea monedelor digitale pentru tranzacţionarea de petrol sau tranzacţionarea de alte bunuri care reprezintă mare parte din exporturile Rusiei.

    Rusia caută alternative la tranzacţionarea în dolari încă din 2014, când a fost sancţionată pentru anexarea agresivă a Crimeei. Putin acuză Statele Unite că folosesc moneda ca pe o armă.

    Entuziaştii criptomonedelor susţin că un sistem descentralizat de bani ar putea ajunge să înlocuiască banii aşa-numiţi fiat emişi de băncile centrale.

    Banca centrală a Rusiei a avertizat în mod repetat investitorii cu privire la volatilitatea extremă a pieţei criptomonedelor, iar monedele digitale nu sunt în acest moment o metodă de plată acceptată în Rusia.

    Cu toate acestea, nici nu există planuri pentru o interdicţie totală – aşa cum a acţionat China – conform declaraţiilor Ministerului de Finanţe din Rusia.

    Toleranţa lui Putin faţă de criptomonede vine în contextul în care Casa Albă analizează lansarea unei iniţiative mai ample prin care să coordoneze reglementarea criptomonedelor la nivelul întregii administraţii Biden. De cealaltă parte, China a intrezis toate tranzacţiile cu criptomonede în luna septembrie a acestui an.

     

  • Ce servicii plătim prin comisionul imobiliar?

    Într-o perioadă de boom al pieţei, în care banii par mai ieftini ca niciodată, agentul imobiliar este esenţial, atât în situaţia unui vânzător care vrea să vândă o proprietate, cât şi în cazul cumpărătorilor. În lipsa unei legi a agentului imobiliar, există un singur aspect la care clienţii trebuie să fie atenţi: educaţia agentului imobiliar care îi va ghida în cele mai complexe procese de vânzare sau achiziţie ale vieţii lor. 

    „Suntem într-un moment de euforie în piaţa imobiliară, iar particularitatea faţă de 2008 este şi că suntem într-un moment de inflaţie globală, iar asta aruncă banii şi în piaţa imobiliară. În plus, finanţarea este foarte facilă, niciodată banii nu au fost mai ieftini, pentru noi, în România, dar şi în alte părţi ale lumii”, a descris contextul actual al pieţei imobiliare Răzvan Cuc, Preşedinte al RE/MAX România, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Din punctul lui de vedere, piaţa imobiliară este unul dintre cei mai populari vectori de transport al valorii financiare în timp, precum şi cea mai sigură investiţie în timp. „Dacă ne uităm la prezent faţă de precedentul boom imobiliar, vedem că acum avem mai multă experienţă de partea clienţilor cumpărători, deşi sunt în continuare cumpărători care se aruncă la achiziţii fără o prea mare evaluare a investiţiei, însă în general cumpărătorii sunt mai maturi, mai calificaţi decât în trecut.”

    Cât de dispuşi sunt oamenii să plătească un comision imobiliar în acest context?

    „Atât timp cât văd valoare, clienţii sunt dispuşi să cheltuie banii pe un comision imobiliar. În oraşele mari, în care volumul de informaţii, de oferte, este copleşitor, este mult mai greu să te orientezi în piaţă, fie că vorbim despre cei care vor să vândă proprietăţi, fie despre cei care vor să cumpere.”

    Sunt multe motive, crede el, pentru ca agentul imobiliar să aibă o percepţie de valoare în ochii vânzătorilor sau cumpărătorilor, dar problema de bază în societatea noastră în ce priveşte agentul imobiliar este că această profesie nu este una normată. „Nu există niciun fel de norme în afară de cele din protecţia consumatorului, care sunt foarte superficiale, care să stabilească un cadru profesional în această meserie. Prin urmare, modul în care aceste servicii sunt prestate variază fără o limită.”

    Practic, oricine poate deveni agent imobiliar peste noapte, fără să aibă anumite cerinţe în ceea ce priveşte educaţia profesională, nu există norme care să stabilească nivelul serviciilor pe care agentul imobiliar le prestează, iar acestea sunt aspecte care aduc o imagine deficitară în general asupra agentului imobiliar, care, implicit, afectează şi percepţia asupra comisionului. 

    „Serviciile sunt precare, superficiale, iar în situaţii speciale oamenii au fost „prăjiţi” – cumpărătorii, în mare parte, de către agenţii imobiliari, iar acest folclor al experienţelor nefericite din piaţă  se propagă rapid, inflamează imaginea de neprofesionist a unor agenţi imobiliari, lucru care afectează, mai mult sau mai puţin direct, comisionul pe care un agent imobiliar îl percepe.” 

    Agentul imobiliar ar trebui, după modelele vestice, occidentale, să fie un profesionist apreciat, care să joace într-un set de reguli, cu responsabilitate şi asumare şi să presteze servicii absolut necesare într-o piaţă care se presupune a fi matură. 

    „Eu cred că noi suntem într-o fază emergentă, simţim o maturizare a pieţei, o evoluţie în paralel a clienţilor cu a agenţilor imobiliari, ei se pot ocupa tot mai mult de educaţie profesională, iar eu şi alţi oameni din piaţă suntem preocupaţi să normăm acest mediu printr-o lege şi un set de norme ataşate acestei legi, astfel încât să facem ordine în această profesie. Comisionul agentului imobiliar despre care vorbim ar trebui să fie perceput ca fiind mai degrabă o investiţie decât o cheltuială şi să fie rezultatul unei prestaţii complet argumentate şi justificate.” Sunt însă multe situaţii de-a lungul istoriei post-revoluţionare în care oamenii au avut experienţe nefericite (soţia sa a scris chiar şi o carte pe tema aceasta – „Tunuri, ţepe, rechini şi alte dihănii” şi zugrăveşte exact astfel de situaţii din experienţa ei de peste 20 de ani în real estate). 

    Răzvan Cuc subliniază faptul că acolo „unde există valoare, se plăteşte cu bucurie orice fel de comision”. Dar ce înseamnă valoarea în domeniu, în lipsa unui cadru legal care să stabilească acest lucru?

    „Agentul imobiliar ar trebui să fie un om educat, vorbim despre o profesie complexă. Acest agent imobiliar ghidează un proces de tranzacţionare, de multe ori cu cea mai mare valoare pe care o familie sau un individ o face în viaţa lui.” 

    El crede că este necesar ca educaţia agentului să se axeze pe mai mulţi piloni –  educaţie tehnică, despre imobile; educaţie financiară – sunt situaţii în care e nevoie de finanţări şi atunci agentul trebuie să ofere consultanţă şi în domeniul acesta, noţiuni despre vânzări – trebuie să fie o persoană cu foarte multă empatie; trebuie să cunoască noţiuni de urbanism şi arhitectură – toate acestea pentru ca un agent să fie profesionist şi să ofere valoare clienţilor lui. 

    Adaugă că în acest moment nu există în România entităţi care să ofere o educaţie în acest domeniu, dar crede că vom ajunge în curând la momentul în care acestea să fie create. În cazul brandurilor mari şi în reţelele mari, un astfel de proces este obligatoriu. 

    Apoi, crede că este foarte important ca un agent imobiliar să ştie să facă un marketing eficient al proprietăţii puse spre vânzare: „Dacă aş fi un proprietar cu o locuinţă de vânzare în piaţă, aş căuta un agent care să mă convingă că ştie să marketeze bine proprietatea. Storia.ro este unul dintre canalele potenţiale de promovare a proprietăţilor la vânzare, dar mai sunt şi multe alte canale, online sau offline, mai mult sau mai puţin convenţionale şi este foarte important ca în această piaţă dinamică să ieşi în evidenţă cu o proprietate pe care o ai la vânzare, iar un agent trebuie să ştie să facă asta”. Pe de altă parte, agentul trebuie să aibă şi un portofoliu de tranzacţii închise anterior. „Dacă toate aceste lucruri sunt verificabile, aş avea mai multă încredere să las proprietatea în mâna acestui agent dacă aş fi vânzător.” În situaţia cumpărătorului, spune că s-ar uita de asemenea la educaţie, la expertiza lui în piaţă – la numărul de tranzacţii făcute, dacă face sau nu parte dintr-o reţea ca să poată lucra cu ceilalţi agenţi în regim de colaborare, tocmai pentru ca experienţele neplăcute să fie evitate. 

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi despre comisionul imobiliar în acest context, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Răzvan Cuc, preşedinte RE/MAX România.

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

     

     

  • Un dezvoltator imobiliar chinez ratează plata unor bonduri de peste 200 de milioane de dolari, pe măsură ce presiunile se răspândesc dincolo de criza Evergrande

    În contextul crizei datoriilor Evergrande, există tot mai multe temeri cu privire la situaţia pieţei imobiliare din China, după ce un dezvoltator nu a reuşit să efectueze astăzi plata unor obligaţiuni, relatează CNBC.

    Agenţiile de rating au retrogradat dezvoltatorii chinezi Fantasia Holdings şi Sinic Holdings, decizie luată pe fondul fluxurilor tot mai mici de cash ale celor două companii.

    Fantasia nu s-a încadrat în plata unor bonduri de 206 milioane de dolari, care au ajuns la maturitate ieri, 4 octombrie, reiese dintr-un raport depus la bursa din Hong Kong. Acţiunile firmei s-au oprit din tranzacţionare începând cu 9 septembrie, de vreme ce s-au prăbuşit cu aproape 60% de la începutul anului.

    Totuşi, efectele generate de Fantasia nu ar fi la fel de mari precum cele provocate de Evergrande, care are datorii de peste 300 de miliarde de dolari. Prin comparaţie, datoriile Fantasia ajung la „doar” 12,8 miliarde de dolari.

    Într-un raport publicat zilele trecute, agenţia de rating Fitch a subliniat existenţa unui plasament privat de obligaţiuni care nu a fost prezentat în rapoartele financiare ale firmei, susţinând că Fantasia a realizat o plată târzie de 100 de milioane de dolari.

    „Suntem de părere că existenţa acestor bonduri înseamnă că lichiditatea companiei este mult mai mică decât am crezut iniţial. Mai mult, plata târzie ridică semne de întrebare cu privire la abilitatea companiei de a achita odată ce obligaţiunile au ajuns la maturitate”, spune Fitch.

    Guangzhou R&F este un alt dezvoltator de real estate care a apărut pe radarul investitorilor internaţionali. Societatea a declarat luna trecută că va strânge până la 2,5 miliarde de dolari prin împrumuturi acordate de acţionarii majoritari şi prin vânzarea unei subsidiare.

    Acţiunile Evergrande se opresc din tranzacţionare: Gigantul chinez se pregăteşte să strângă cash printr-o vânzare parţială a diviziei de servicii imobiliare, în valoare de peste 5 miliarde de dolari

    Experţii din interiorul industriei se tem că declinul Evergrande ar putea contamina creşterea economică a Chinei. Sectorul imobiliar chinez reprezintă circa 15% din produsul intern brut al ţării.

    Marţi, S&P Global Ratings i-a oferit grupului Sinic Holding un rating  „CC”, de la „CCC+”. Conform site-ului agenţiei, „CCC” înseamnă că firma este vulnerabilă şi se bazează pe condiţii economice favorabile pentru a-şi respecta angajamentele financiare. „CC” înseamnă că firma este extrem de vulnerabilă şi, dacă încă nu s-au demarat procedurile de default, analiştii se pot aştepta la acest lucru dintr-un moment într-altul.

    Sinic are datorii de 14,2 miliarde de dolari, tranzacţionarea acţiunilor fiind suspendată din 20 septembrie. De la începutul anului, compania a înregistrat un minus de 87% pe bursă.