Tag: india

  • Povestea indianului care a studiat în patru ţări şi a creat un conglomerat de miliarde de dolari

    J.R.D. Tata s-a născut pe 29 iulie 1904 în Paris, fiind al doilea copil al lui Ratanji Dadabhoy Tata şi al soţiei sale de origine franceză, Suzanne „Sooni” Brière. Tatăl său a fost văr primar al lui Jamsetji Tata, un pionier al industriei indiene. J.R.D. Tata şi-a petrecut mare parte din copilărie în Franţa. A studiat în cadrul şcolii Janson De Sailly din Paris, iar ulterior a fost educat în Londra, Japonia, Franţa şi India. În octombrie 1932, după ce mama sa a murit, tatăl lui Tata a decis să îşi mute familia în India şi să îl trimită pe J.R.D. la studii în Anglia, în octombrie 1923.

    Tânărul s-a înscris la o şcoală de gramatică, fixându-şi ca obiectiv să studieze ingineria la Cambridge. La scurt timp după ce cursul de gramatică s-a încheiat şi spera să fie acceptat la universitatea britanică, în Franţa s-a aprobat o lege prin care toţi bărbaţii de origine franceză sub 20 de ani erau obligaţi să îndeplinească serviciul militar. Ca cetăţean francez, J.R.D. trebuia să se înroleze în armată pentru cel puţin un an.

    După ce s-a înrolat în Armata Franceză, a fost trimis într-un regiment numit Spahis. Colonelul regimentului a aflat în scurt timp că Tata poate nu doar să citească şi să scrie în franceză şi engleză, dar şi să dactilografieze, prin urmare l-a desemnat secretar al biroului său. După o perioadă de 12 luni de serviciu în Armata Franceză, a vrut să meargă la Cambridge pentru a-şi continua educaţia, dar tatăl său a decis să îl aducă înapoi în India, unde s-a alăturat companiei Tata & Sons ca ucenic neplătit în 1925. În 1929, J.R.D. Tata a renunţat la cetăţenia franceză, a devenit cetăţean  indian şi a fost angajat în cadrul companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Thelma Vicaji, fiica lui Jack „Prinţul” Vicaji, un avocat pe care l-a angajat ca să îl apere de acuzaţia de a-şi fi condus Bugatti-ul cu viteză prea mare pe principala promenadă din Mumbai (pe atunci denumit Bombai), Marine Drive.

    Inspirat de pionierul Louis Blériot, Tata a luat lecţii de zbor, iar pe 10 februarie 1929 a obţinut primul brevet de pilot emis în India. A devenit ulterior cunoscut drept părintele aviaţiei civile indiene, ca urmare a faptului că a fondat prima linie comercială a Indiei, Tata Arilines, în 1932 (companie ce avea să devină în 1946 Air India, linia aeriană naţională a Indiei). În 1938, la vârsta de 34 de ani, J.R.D a fost ales preşedinte al Tata & Sons, succedându-l pe unul dintre verii săi, funcţie ce l-a făcut şeful celui mai mare grup industrial din India.

    A condus astfel grupul de companii Tata, cu activitate în industria oţelului, ingineriei, energetică, industria chimică şi ospitalităţii vreme de mai multe decenii. Tata a devenit faimos pentru faptul că şi-a menţinut standardele etice în conducerea companiei şi pentru faptul că a refuzat să mituiască politicieni sau să se folosească de piaţa neagră. A început cu 14 companii sub conducerea sa, iar jumătate de secol mai târziu, pe 26 iulie 1988, când a părăsit compania, Tata & Sons era un conglomerat format din 95 de companii. Sub conducerea sa, activele grupului Tata au crescut de la 100 de milioane de dolari la 5 miliarde. În 1945, J.R.D. Tata a pus bazele Tata Motors, iar trei ani mai târziu Tata a lansat Air India International drept prima linie aeriană internaţională a Indiei. În 1953, guvernul indian l-a numit pe J.R.D. Tata drept preşedinte al Air India şi director de consiliu al Indian Airlines – o funcţie pe care a avut-o timp de 25 de ani.

    J.R.D. a fost renumit şi pentru modul în care şi-a tratat angajaţii – în 1956 a iniţiat un program de asociere a angajaţilor cu managementul, astfel încât angajaţii să aibă o voce mai puternică în afacerile companiei. Era convins de necesitatea binelui angajaţilor săi şi, în consecinţă, a expus principiile beneficiilor unei zile de muncă de opt ore şi a impus scheme de compensaţie în caz de accident şi de ajutor social care au fost ulterior acceptate ca cerinţe statutare în India. Tata a fost de asemenea un susţinător al declaraţiei puterilor emergente ale primului-ministru Indira Gandhi, în 1975, şi a fost şi membru fondator al corpului guvernator al Consiliului Naţional de Cercetări de Economie Aplicată din New Delhi – primul institut de politică economică independentă din India, fondat în 1956. În 1968, a fondat serviciile de consultanţă Tata, iar în 1987 a pus bazele Titan Industries.

    Tata a fost de asemenea administratorul fondului Sir Dorabji Tata de la lansarea acestuia, în 1932, pentru o perioadă de 50 de ani. Sub ghidarea lui, fondul a susţinut construirea primului spital destinat pacienţilor diagnosticaţi cu cancer din Asia, în Mumbai, în 1941, şi a fondat de asemenea Institutul Tata de Ştiinţe Sociale (TISS, 1936), Institutul Tata pentru Cercetări Fundamentale şi Centrul Naţional pentru Arte Performative.

     J.R.D. Tata a murit în Geneva, Elveţia, pe 29 noiembrie 1993 din cauza unei infecţii la rinichi. La moartea lui, parlamentul indian a fost suspendat în memoria sa – onoare acordată de obicei doar membrilor parlamentului.

  • Tânăra care le cere străinilor să-şi doneze momentele fericite

    Aceasta, scrie Washington Post, călătoreşte prin diverse ţări unde îi roagă pe cei care sunt dispuşi s-o asculte să-i deseneze un moment frumos din viaţa lor, oferindu-le cartonaşe speciale şi carioci. Ideea i-a venit în urmă cu mai mulţi ani, când desenatul o ajuta să se binedispună în clipe grele ale vieţii ei, şi s-a gândit că rugându-i pe alţii să deseneze ceva frumos din viaţa lor le va aduce şi lor bucurie.

    A apelat întâi la colegii de facultate, apoi la călători din trenurile cu care mergea, după care şi-a dat demisia de la slujbă în 2013 şi a pornit prin lume înarmată cu cartonaşe şi instrumente de desenat ca să afle ce îi face pe alţii fericiţi. A ajuns până în India, Laos, Vietnam, Malaysia, Australia şi Noua Zeelandă, dar nu numai, reuşind să adune aproape 8.000 de momente frumoase din 28 de ţări, care au devenit parte a proiectului său de artă socială Seize Your Moments.

    Cei care au acceptat să-şi ”doneze“ momentele fericite i-au desenat de la fluturi ieşind din gogoşile lor la cupluri care stau pe câte o bancă şi admiră soarele la peisaje. A observat şi că în India bărbaţii aveau tendinţa să deseneze femei, iar în Australia adulţii abordaţi se codeau adeseori să-i accepte rugămintea, considerând că desenatul e activitate de copii, ori că în Vietnam participanţii alegeau ca subiect ceva recreativ. Atunci când nu călătoreşte prin lume, Willems, care s-a mutat între timp în SUA, merge cu proiectul său prin şcoli sau închisori.

  • Valoarea Bitcoin scade din nou. Cât costă acum moneda virtuală

    Scăderea reflectă temerile investitorilor legate de viitorul criptomonedelor, sapreciază Bloomberg.

    La Londra bitcoin a scăzut cu 8 procente, la 8.378 de dolari, cel mai redus nivel din 24 noiembrie. Criptomonedele ripple, ether şi litecoin au scăzut cu 11%.

    La 18 decembrie 2017 bitcoin atingea valoarea de 19.511 dolari. Ascensiunea sa a fost afectată de limitările legislative anunţate de India, Coreea de Sud, China şi Statele Unite, de dispariţia unei sume echivalentă cu 500 de milioane de dolari din compania japoneză Coincheck Inc., de temerile legate de posibila manipulare a preţurilor, dar şi de recenta interzicere a reclamelor legate de criptomonede pe Facebook.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Valoarea Bitcoin scade din nou. Cât costă acum moneda virtuală

    Scăderea reflectă temerile investitorilor legate de viitorul criptomonedelor, sapreciază Bloomberg.

    La Londra bitcoin a scăzut cu 8 procente, la 8.378 de dolari, cel mai redus nivel din 24 noiembrie. Criptomonedele ripple, ether şi litecoin au scăzut cu 11%.

    La 18 decembrie 2017 bitcoin atingea valoarea de 19.511 dolari. Ascensiunea sa a fost afectată de limitările legislative anunţate de India, Coreea de Sud, China şi Statele Unite, de dispariţia unei sume echivalentă cu 500 de milioane de dolari din compania japoneză Coincheck Inc., de temerile legate de posibila manipulare a preţurilor, dar şi de recenta interzicere a reclamelor legate de criptomonede pe Facebook.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cei mai buni soferi si cele mai periculoase drumuri?

    Şoferii autobuzelor care transportă zilnic pasageri dau dovadă de mult curaj şi sânge rece, depăşind orice obstacol care le apare în cale. Zilnic, aceştia au de înfruntat curbe periculoase, gheţuş, nămeţi de zăpadă sau alte intemperii ale naturii.  Pe alocuri, drumurile se îngustează atât de mult, încât autobuzul abia încape.

    Cei conduc pe drumurile montane din Himalaya aproape că pot concura cu participanţii la cursele de raliuri. Adesea, ei sunt nevoiţi să străbată râuri, kilometri întregi de serpentine sau să meargă la propriu pe marginea prăpastiei, pentru a ajunge la destinaţie.
    Cu toate acestea, o astfel de călătorie reprezintă o experienţă memorabilă, iar peisajele întâlnite îţi taie răsuflarea.

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Cei mai mari producători de jucării din lume

    10
    PLAYSCKOOL
    Este o companie americană, care reuneşte branduri ca Mr. Potato Head, Tonka, Alphie şi Weebles, jucării care ajută la dezvoltarea abilităţilor motorii, dar şi la dezvoltarea logicii.

    09
    PLAYMOBIL
    Producătorul german de jucării a fost înfiinţat de grupul de firme Brandstatter Group şi a fost ulterior reorganizată de Hans Beck, în perioada 1971-1971, care a poziţionat compania în segmentul producţiei de jucării.

    08
    BARBIE
    Celebra păpuşă a apărut iniţial în 1959, la iniţiativa lui Ruth Handler, soţia fondatorului Mattel .

    07
    MEGA BRANDS
    Compania canadiană este în prezent deţinută de Mattel. Cele mai importante produse din portofoliu sunt Mega Blocks, jucării de construcţii.

    06
    NERF
    Compania a fost fondată de fraţii Parker, iar ulterior a fost preluată de Hasbro. Nerf s-a consacrat în segmentul armelor de jucărie cu proiectile moi. Veniturile anuale estimate se plasează la circa 400 de milioane de dolari.

    05
    DISNEY
    Încă din 1929, Disney produce, într-un fel sau altul, jucării – figurine Mickey, Minnie, alte personaje din desene animate şi o sumedenie de alte jucării.

    04
    HASBRO
    Brandul aparţine compaiei Hasbro Bradley and Hassenfeld Brothers, o companie multinaţională consacrată în domeniul jocurilor de societate, ca Monopoly.

    03
    MATTEL
    Producătorul de origine americană are o istorie care începe din 1945, când a fost înfiinţată de Harold Matson şi Elliot Handler. În timp, a mai preluat companii ca Barbie Dolls, Fisher Price, Monster High sau Hot Wheels.

    02
    NINTENDO
    Compania de origine japoneză este unul dintre cei mai importanţi producători de jocuri video. Producţia de jucării a început în 1970 şi din 1989 a demarat creaţia de jocuri video. În afară de Nintendo, produce jocuri ca Super Mario, Legenda Zeldei. Deţine şi The Pokemon Company.

    01
    LEGO
    Producătorul de jucării olandez şi-a câştigat renumele mulţumită bucăţelelor de plastic folosite în jocuri de construcţii. Lego a început activitatea în acest domeniu în 1947, iar în prezent are şi parcuri de distracţie cu tematică similară.

  • Cei mai mari producători de jucării din lume

    10
    PLAYSCKOOL
    Este o companie americană, care reuneşte branduri ca Mr. Potato Head, Tonka, Alphie şi Weebles, jucării care ajută la dezvoltarea abilităţilor motorii, dar şi la dezvoltarea logicii.

    09
    PLAYMOBIL
    Producătorul german de jucării a fost înfiinţat de grupul de firme Brandstatter Group şi a fost ulterior reorganizată de Hans Beck, în perioada 1971-1971, care a poziţionat compania în segmentul producţiei de jucării.

    08
    BARBIE
    Celebra păpuşă a apărut iniţial în 1959, la iniţiativa lui Ruth Handler, soţia fondatorului Mattel .

    07
    MEGA BRANDS
    Compania canadiană este în prezent deţinută de Mattel. Cele mai importante produse din portofoliu sunt Mega Blocks, jucării de construcţii.

    06
    NERF
    Compania a fost fondată de fraţii Parker, iar ulterior a fost preluată de Hasbro. Nerf s-a consacrat în segmentul armelor de jucărie cu proiectile moi. Veniturile anuale estimate se plasează la circa 400 de milioane de dolari.

    05
    DISNEY
    Încă din 1929, Disney produce, într-un fel sau altul, jucării – figurine Mickey, Minnie, alte personaje din desene animate şi o sumedenie de alte jucării.

    04
    HASBRO
    Brandul aparţine compaiei Hasbro Bradley and Hassenfeld Brothers, o companie multinaţională consacrată în domeniul jocurilor de societate, ca Monopoly.

    03
    MATTEL
    Producătorul de origine americană are o istorie care începe din 1945, când a fost înfiinţată de Harold Matson şi Elliot Handler. În timp, a mai preluat companii ca Barbie Dolls, Fisher Price, Monster High sau Hot Wheels.

    02
    NINTENDO
    Compania de origine japoneză este unul dintre cei mai importanţi producători de jocuri video. Producţia de jucării a început în 1970 şi din 1989 a demarat creaţia de jocuri video. În afară de Nintendo, produce jocuri ca Super Mario, Legenda Zeldei. Deţine şi The Pokemon Company.

    01
    LEGO
    Producătorul de jucării olandez şi-a câştigat renumele mulţumită bucăţelelor de plastic folosite în jocuri de construcţii. Lego a început activitatea în acest domeniu în 1947, iar în prezent are şi parcuri de distracţie cu tematică similară.

  • Ţara care în următorii 15 ani va depăsi SUA şi va deveni cea mai mare economie din lume

    Importanţa economiilor majore din Asia va continua să crească în anul 2018 şi ulterior, preconizează Centrul de Cercetare în domeniile Economiei şi Afacerilor (CEBR), un institut cu sediul la Londra.

    Conform estimărilor, India va depăşi Marea Britanie şi Franţa în 2018, devenind a cincea economie ca mărime din lume. Până în anul 2027, India va depăşi şi Germania, ajungând pe locul al treilea la nivel mondial.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.