Tag: imigranti

Pe masura ce in Germania continua discutiile privind integrarea
imigrantilor, incurajate de o carte anti-imigratie scrisa de Thilo
Sarrazin, un executiv al bancii centrale, proprietarul de
restaurant Jianhua Wu e ocupat sa vanda vin, sa promoveze vin, sa
ofere cu asiduitate mostre de vin si sa deguste vin. Nu doar orice
vin, ci vin german.

Wu, care a venit in Berlin din China in urma cu peste doua decenii
ca sa studieze pentru a deveni inginer, reprezinta in multe feluri
cealalta parte a dezbaterii privitoare la imigratie, nu
sentimentele ostile, tematoare, antiimigrationiste starnite de
cartea-soc a bancherului Thilo Sarrazin. El si familia lui
reprezinta acea Germanie care devine incet si dureros o societate
multiculturala, unde aromele picante ale mancarii chinezesti si
dulceata florala subtila a unui riesling se pot potenta
reciproc.

“Rieslingul si mancarea chinezeasca merg bine impreuna”, crede Wu,
care a devenit o atractie in oras pentru restaurantul lui, Hot
Spot, care ofera o colectie bogata de vinuri germane impreuna cu
feluri de mancare din Sichuan si Shanghai.

“E pasiunea mea”, spune Wu, in timp ce se pregateste sa primeasca
cinci dintre cei mai mari producatori de vin la un bufet cu
degustare organizat la restaurantul lui.

Dupa ce s-a zbatut sa-si faca un rost aici, trecand dintr-un
restaurant chinezesc in altul, dupa ani de zile de manevrare a
retetelor dulci-amarui indesate cu monoglutamat de sodiu, Wu spune
ca a descoperit ca drumul catre succesul lui financiar in aceasta
casa adoptiva este vinul sau felul cum dragostea lui pentru vinul
german i-a facut pe germani sa-l priveasca. “E nitel maniac in ce
priveste vinul german”, spune Holger Schwarz, negustorul de vin
care a organizat intalnirea de la Hot Spot. “Iubeste vinul
german.”

Cartea lui Sarrazin, “Germania se autodistruge”, lansata in
septembrie, ataca imigrantii musulmani din Germania pentru ca
refuza sa se integreze, spunand ca “acestia prostesc societatea”.
Sarrazin critica Islamul si da vina pe statul asistential german ca
ar fi prea generos. Ca raspuns, banca centrala i-a cerut
presedintelui german sa-l inlature din consiliul director al
institutiei.

Cartea se vinde insa bine, iar multi germani cred ca Sarrazin are
dreptate si ca oameni ca Wu – dispusi sa faca unele sacrificii pe
care alti imigranti refuza sau nu reusesc sa le faca – sunt dovada
vie. “El si-a botezat fiul Martin; turcii n-ar face in veci asa
ceva”, spune Monica Diel, al carei sot – Armin – este producator de
vin, acompaniata de aprobarile din cap ale celor din jur. De fapt,
Wu i-a dat fiului sau doua nume – Martin si unul chinezesc, Tao.
Dar se pare ca Martin are mai mult succes, in vreme ce Tao paleste.
Asta, zambeste Wu, sugereaza ca a reusit in Germania, nu insa fara
niste costuri pentru identitatea familiei lui.
Aceasta este una dintre cele mai acute chestiuni din dezbaterea de
aici. Multi germani vor sa-si pastreze identitatea culturala a
natiunii cerandu-le imigrantilor sa-si uite traditiile. Multi
imigranti refuza, spunand ca vor sa-si pastreze propria
cultura.

In realitate, ambele parti se amesteca deja, in special in locuri
ca Berlinul si, in particular, in Hot Spot. Wu si-a pastrat
pasaportul chinezesc, in vreme ce sotia si fiul lui au devenit
cetateni naturalizati. “N-am incercat din greu sa ma integrez”,
spune el intr-o germana fluenta. “Fundamentul meu cultural este
chinez si acolo ma simt ca acasa. Undeva in creierul meu, Germania
este inca o tara straina.”

Acasa, el si sotia lui, Huiqin Wang, incearca sa vorbeasca mai
mult in chineza, dar sunt uneori nevoiti sa treaca pe germana,
pentru ca fiul lor se exprima mai bine in aceasta limba. “Incerc
sa-l invat bazele culturii si ale filozofiei chineze, astfel incat
sa fie un chinez”, spune Wu. “Dar el locuieste aici si trebuie sa
vorbeasca germana la perfectie. Ii place China, dar se simte acolo
mai putin acasa decat ma simt eu.”

Wu, care are acum 50 de ani, a venit in Germania in 1984 din
Zhejiang. Rade frecvent, acel tip de ras al unui om inca amuzat de
norocul pe care l-a avut. Si-a obtinut o diploma aici in inginerie,
dar s-a lasat de scoala si a deschis un restaurant despre care
spune ca era ca alte o mie de restaurante chinezesti. “Mancarea era
toata la fel”, rememoreaza el acum. “Serios, chiar avea acelasi
gust. Nu era bine.”

Intr-o zi, in 1995, a vazut un fluturas care facea reclama la
vinuri. Era interesat, asa ca a mers si a cumparat 10 lazi, toate
de Bordeaux, gandindu-se ca-si va putea vinde vinurile la
restaurant. N-a vandut nicio sticla, din cauza ca vinul scump nu-i
atragea pe clientii care veneau pentru chop suey. Asa ca a luat
vinul acasa, a cumparat un ghid, a baut si a invatat sa cunoasca
bine domeniul. In 2003, s-a intersectat cu un om de afaceri chinez
care i-a cerut sa caute vin german pentru vanzare in China.

A ajuns astfel la Jos. Christoffel Jr., o podgorie din regiunea
viticola Mosel, unde si-a gasit pasiunea. “Vinul m-a dat pe spate,
era primul riesling cu adevarat frumos si interesant pe care-l
intalnisem”, povesteste Wu zambind.
Cu trei ani in urma, Wu si sotia lui au inchiriat un restaurant
falimentar, sperand sa vanda mancare chinezeasca gatita cu legume
proaspete si retete sofisticate, dar si vinuri germane. Vreme de un
an, afacerea a fost moarta. “N-am fost acceptati”, crede el.

Apoi, din intamplare, unul dintre cei mai cunoscuti bucatari din
Germania, Christian Lohse, a observat o sticla de vin bun german pe
masa, in vreme ce trecea pe langa magazin. Lohse si Wu au devenit
prieteni, iar Lohse un client frecvent. In urma cu doi ani, Lohse a
vizitat restaurantul lui Wu insotit de o echipa de televiziune. La
o zi dupa ce emisiunea a fost difuzata, locul a devenit intesat de
lume si asa e de atunci, adesea printre clienti fiind si vedete si
oficialitati. De fapt, spune Wu, Thilo Sarrazin a luat si el
pranzul la Hot Spot chiar in ziua cand i-a aparut cartea.

“Cred ca germanii au impresia ca musulmanii nu-i plac”, spune
Martin von Hermanni, programator si un impatimit dupa vinuri,
participant la evenimentul organizat la Hot Spot, in acelasi timp
critic la adresa cartii lui Sarrazin. “In cazul domnului Wu, vedem
ca iubeste Germania, poate chiar mai mult decat germanii.”

“Toata lumea vrea sa se faca placuta”, zice el, in vreme ce bea
dintr-un pahar de riesling.