Adăpostit printre livezile de portocali de pe coasta sudică a Turciei se află un punct de tranzit puţin obişnuit pentru vânzările de energie ale Moscovei, o locaţie din care combustibili ruseşti sunt transportaţi către cumpărători europeni, şi chiar şi armata americană, se presupune: terminalul Dortyol, relatează Financial Times.
Tag: europa
-
Adrian Sârbu: Putin vrea ca războiul din Ucraina să ajungă în faza în care el poate şantaja cu arma nucleară
Nemo: Europa şi NATO în războiul din Ucraina. Hai să vedem ce au răspuns urmăritorii noştri. 38% spun DA, vor fi atrase, 62% sunt reticenţi, se gândesc la vremuri mai paşnice, nu, nu vor fi atrase.
Adrian Sârbu: Eu zic că atât ruşii, cât şi ucrainenii au tot interesul ca Europa să intre în război. Când spun Europa, NATO şi toată forţa economică care e în spatele NATO. O să spui: “de ce doreşte Putin să ajungă în această situaţie de vizibilă inferioritate?”
Hofi: Pentru că pe el războiul acesta îl defineşte şi îi defineşte cariera de lider al Rusiei de 20 de ani încoace.
Adrian Sârbu: Dar el nu e în inferioritate. Războiul ăsta, nu scrie nicăieri Hofi, că trebuie să se desfăşoare numai cu tancuri din secolul 20. Nu, războiul ăsta, gradual, ajunge la armele zilei de azi. Putin are arme pe care nu le-a folosit încă şi are arma nucleară. Putin doreşte ca războiul să ajungă în acea fază în care el poate să şantajeze cu armele care îl fac egal cu America. Şi anume armamentul nuclear. Şi el vrea să ajungă când şantajul nuclear este o potenţială realitate. El acolo vrea să ajungă.
Marcela Feraru: Armele nucleare sunt arme de disuasiune. Nu sunt făcute ca să servească pe câmpul de luptă, ci doar să te asigure pe tine, cel care deţii acea armă, că nu vei fi atacat. De aceea vrea Iranul să aibă neapărat acea armă, de asta are Coreea de Nord arma nucleară, ca să nu fie atacat.
Adrian Sârbu: Marcela, vreau să te întreb ceva, dacă îmi permiţi, apropo de ce ce ai spus. Folosirea sau nu a armei nucleare. Te întreb aşa: eşti Putin. Ştii că nu ai nicio ieşire. Nu numai tu, care ai declanşat un război, ci tot cercul tău. Ştii că în orice variantă vei muri şi mai ai o singură şansă: să şantajezi cu arma nucleară şi să întorci lumea în sus şi să ştergi pur şi simplu această dumă numită descurajarea nucleară. Cam cum crezi că ar reacţiona cei care văd această mişcare? Ei ştiind că tu eşti practic cu funia ajunsă la par. După care realizezi că aceşti cetăţeni nu te iau în seamă pentru că ei continuă să nu creadă că tu vei face asta. Ce analiză greşită! Şi atunci ce faci? Apeşi pe buton. Şi ce faci? Dai o bombă nucleară şi le şi transmiţi: “Vă dau o bombă nucleară acolo ca să vă arăt că pot să fac asta”. Deci ai depăşit punctul numit descurajare şi ai ajuns la punctul acţiune nucleară. Tu crezi că Putin poate să ajungă în situaţia asta?
Marcela Feraru: Sincer, da.
Adrian Sârbu: Eu cred că există suficiente capabilităţi ale lui Putin să folosească arme letale globale, fără să implice un lanţ prea mare de comandă şi de verificare. Eu asta cred, da? Şi asta cred gândindu-mă cum arată Putin în ultima secundă a vieţii lui. Aruncăm 10 rachete nucleare, 10-20-40 de bombe, de nu ştiu câte kilotone şi distrugem nişte regiuni, nişte milioane de oameni, infestăm radioactiv alte milioane şi s-a făcut şi exerciţiul ăsta. Şi, între timp, Putin dacă e primul, s-ar putea să aibă o şansă de supravieţuire ca lider sau ca tolerat. Deci, are el interes să atragă UE şi NATO în război? Are. De ce?
Hofi: Războiul nuclear nu mai este război, este un sfârşit.
Adrian Sârbu: Asta e o poveste. În doctrinele militare moderne nu mai este un sfârşit. Asta am învăţat noi şi ne uităm la filmul cu Oppenheimer. Putin are un interes să atragă Vestul ca să-l sperie şi să-l oblige la un compromis. Compromisul? Foarte simplu: „Băi, îmi daţi Ucraina înapoi?” „Da.” „E în regulă, mă potolesc, mă angajez”, ş.a.m.d. Eu susţin cu tărie că vom fi atraşi şi, dacă vom reuşi să-i ţinem pe ăştia încă 2,3,4 ani, poate vom avea şi succes. Poate. Dacă nu, va fi o predare, o autopredare, o abdicare a Europei, care este condusă de nişte lideri care au un singur lucru în comun: frica şi nonperformanţa în apărarea ţărilor lor în ultimii 30 de ani.
Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News
Vor fi atrase Europa şi NATO în războiul din Ucraina?
DA- 38%
NU- 62%
-
Adrian Sârbu: Europa şi NATO vor fi atrase în războiul din Ucraina şi vom intra nepregătiţi. România are nevoie de 20% din PIB pentru Apărare
Hofi: Îţi amintesc de cele trei sondaje pe care ţi le-am pus la dispoziţie şi la care te-am chemat să participi şi anume: vor fi atrase Europa şi NATO în războiul din Ucraina? A fost o întrebare la care trebuia să votezi cu da sau nu pe site-urile noastre alephnews.ro, mediafax.ro şi zf.ro. De asemenea, te-am mai întrebat dacă eşti de acord ca bugetul militar să crească la 10% din PIB prin reforma administrativă şi prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii. Da sau nu. Te-am mai întrebat dacă tu eşti pregătit să aperi România, dacă va fi atacată. Ai avut două opţiuni, da sau nu.
Nemo: Dar asta i-am întrebat pe urmăritorii noştri şi pe cititorii site-urilor noastre, dar nu şi pe juraţii din seara asta.
Marcela Feraru: Părerea mea este că se extinde şi vreau să spun este ca la un joc de biliard unde cad bilele unele după altele, deci mi se pare cât se poate de evident că într-acolo ne îndreptăm.
Florin Jipa: Eu nu cred că vor fi atrase. SUA este cea mai mare putere militară în acest moment. Va fi cel puţin încă un deceniu, chiar două decenii. În schimb, Europa vine puternic din urmă.
Hofi: Eşti de acord ca bugetul apărării să crească la 10% din PIB, prin reducerea cheltuielor cu bugetarii şi prin reforma administrativă?
Florin Jipa: Da, este exagerat 10%. Uite îţi dau un exemplu, anul trecut bugetul Apărării a fost de 2,5% din PIB, iar ministerul Apărării a reuşit să cheltuiască 1,58%.
Marcela Feraru: Răspunsul mi se pare evident. Cum vrei să ne apărăm altfel sau ce facem, stăm cu pantalonii în vine şi aşteptăm să vină americanii să ne salveze?
Nemo: Şi a treia întrebare. Ce ar trebui să facem, să punem mâna pe armă? Tu ce ai face?
Marcela Feraru: Fiecare, chiar dacă ai şi o sută de ani, poţi să faci ceva pentru ţara ta.
Nemo: Pe tine bănuiesc că e inutil să te mai întrebăm dacă ai pune mâna pe armă pentru că tu ai şi pus deja.
Florin Jipa: În caz de război eu merg la o unitate militară din Ghencea şi am acolo armă, ţinută şi tot ce-mi trebuie ca militar în rezervă. Deci, la mine e mult mai simplu ce voi face în caz de război.
Adrian Sârbu: Îţi răspund la toate întrebările, cel puţin până la sfârşitul emisiunii. Vreau să-i răspund lui Florin. Florine, faptul că… România e condusă de nişte cetăţeni incompetenţi şi impostori, inclusiv mare parte din conducătorii armatei care mai şi tac, că sunt si fricoşi. De ce tac? Pentru că au zeci de ani în spate în care nu au făcut nimic. Şi cea mai bună dovadă că nu au făcut nimic e că nu au cheltuit banii care li s-au alocat pentru investiţii. Deci nu e nicio legătură între a nu cheltui bani, aşa cum s-a întâmplat în 2022 şi 2023, şi a aloca banii necesari bugetului Apărării. Apărării îi trebuie 20% din PIB astăzi, din păcate. Şi acum îţi răspund la prima întrebare. Vom fi atraşi?
Hofi: Vom fi?
Adrian Sârbu: Da. Din păcate da, dar nu ăsta e lucrul care mă îngrijorează cel mai tare ca să nu spun că mă înfurie, ci că în momentul confruntării, Europa va fi reprezentată, tu, eu, cei care ne urmăresc aici, va fi reprezentată de o generaţie de non-lideri. Şi care se confruntă, cel puţin din punct de vedere militar, cu lideri. Deci, dacă ne-am fi pregătit măcar în ăştia ultimii doi ani ca lumea, noi această Europă, riscul de a fi atraşi ar fi fost mult mai mic. De ce? Ucraina primea 100 de miliarde în plus. Şi 50 de miliarde dacă primea anul trecut în plus în armament ar fi spart frontul în sud. N-a primit. Deci nu am cheltuit. Am avut lideri care nu s-au preocupat. Sunt nişte maimuţoi, nişte măscărici, nişte muppets toţi liderii europeni. Dacă îţi spun eu astăzi nu râde şi nici nu te speria ca asta e o realitate. Te uiţi la ei şi vezi ce fac de doi ani, în loc, discret, sobru, să ia măsuri serioase ca Europa să se poată apăra, nu fac decât să vorbească.
Deci, vom fi atraşi şi mult mai grav vom intra nepregătiţi. Şi asta înseamnă sacrificii uriaşe de oameni care vor fi pe front. România are nevoie azi de 20% evident, Florine, şi de oameni capabili să investească aceşti 20%, în primul rând în pregătirea a 200 mii de români care să fie la graniţă. Când? În două ore. Şi încă 300 în 24 de ore. Cu ce? Cu echipamente moderne. E capabilă România reală, aia care generează valoare, care generează PIB, care generează respectul în Europa şi în lume, e capabilă România să facă asta? Evident, evident.
Hofi: E evident, cu dvs, în nu ştiu care linie… Nu zic linia întâi.
Adrian Sârbu: Acum 49 de ani am terminat armata. Că eu am făcut armata, spre deosebire de voi. Într-un caz de conflict, nu trebuie să mă întrebe nimeni dacă mă voi pune la dispoziţie. Eu sunt la dispoziţie şi am capacitatea, indiferent de rezultat şi indiferent de soarta pe care o voi avea, să aduc o contribuţie la apărarea României.
-
Cine sunt cei mai mari producători de încălţăminte din Europa? Este într-adevăr România pantofarul Bătrânului Continent?
♦ Pe plan local s-au realizat în 2022 (ultimul an pentru care există date publice) circa 14 milioane de perechi de pantofi ♦ Această valoare poziţionează piaţa locală pe locul 12 în Europa, departe de marii producători, respectiv Italia, Portugalia şi Spania.
La nivel mondial, în 2022, s-au produs 23,9 miliarde de perechi de pantofi, cu 7,6% mai mulţi decât în anul anterior, al doilea an de pandemie de COVID-19, arată datele WorldFootwear, instituţie care analizează industria de încălţăminte. Este interesant de remarcat că, din totalul producţiei, peste 87% este „made in Asia“, în special în ţări precum China, India, Vietnam sau Indonezia, care sunt cunoscute pentru că realizează volume mari la preţuri mici.
Europa în ansamblul său produce doar 2,7% din totalul încălţărilor realizate la nivel mondial, ceea ce înseamnă undeva la 640 de milioane de perechi anual. Statele de pe Bătrânul Continent, spre deosebire de cele din Asia, sunt cunoscute pentru că produc încăţări (mai) scumpe şi, de multe ori, din piele. Este şi cazul României, care multă vreme a fost supranumită local pantofarul Europei. Este însă piaţa locală un nume important în industrie? Datele WorldFootwear pe 2022 contrazic această ipoteză. Mai exact, pe plan local s-au realizat în 2022 (ultimul an pentru care există date publice) circa 14 milioane de perechi de pantofi. Această valoare poziţionează piaţa locală pe locul 12 în Europa, departe de marii producători, respectiv Italia, Portugalia şi Spania.
Este interesant de remarcat că la vârful clasamentului sunt pieţe din Occident, ţări cu salarii medii mult peste cele din România. Iar asta în condiţiile în care pe plan local s-au închis multiple fabrici de încălţăminte, investitorii invocând că România este prea scumpă pentru această industrie, care de multe ori plăteşte salarii mai apropiate de minimul pe economiei decât de medie.
Faptul că Italia produce anual 162 de milioane de perechi de pantofi, de peste 11 ori mai mult decât România, arată că acest stat nu e prea scump pentru investitorii din domeniu, deşi oamenii câştigă mai mult decât pe plan local. Chiar şi Germania, cea mai puternică economie din Europa, este un important actor în sector, situându-se pe locul patru în clasamentul ZF, realizat pe baza datelor WorldFootwear.
Pe de altă parte, zeci de fabrici se închid anual pe plan local.
„Lumea ne cunoaşte sub denumirea de croitorul sau pantofarul Europei, dar lucrurile nu mai stau chiar aşa, din cauza creşterii preţurilor cu forţa de muncă. Nu mai există fabrici de încălţăminte româneşti, la fel şi fabricile de textile“, spunea recent Adrian Câzu, director de magazine în cadrul Benvenuti, unul dintre principalii jucători din industria de retail de încălţăminte.
Şi atunci, unde se mută producţia? Nu în Occident.
Actorii din domeniu au renunţat odată cu pandemia la strategia de a reloca totul în Asia, unde este mai ieftin să produci, dat fiind că în timpul crizei sanitare lanţurile de aprovizionare au fost blocate multă vreme. Astfel, s-a discutat despre importanţa de a avea producţia cât mai aproape de locul de vânzare, de consum. Aşa că Europa a revenit în vizor, dar e vorba de pieţe precum Serbia, Albania sau Bosnia şi Herţegovina, care şi ele sunt mai ieftine decât România.
Iar acest lucru se vede în cifre. Serbia a produs în 2022 circa 20 de milioane de perechi de încălţări, la fel şi Albania, în timp ce Bosnia a realizat 15 milioane. Toate aceste state au depăşit România.
Industria textilă, de îmbrăcăminte şi de încălţăminte în ansamblul său este una cu o valoare adăugată brută (VAB) mică, ceea ce înseamnă că preţurile plătite de retaileri sunt mici, deci oamenii sunt şi ei prost remuneraţi.
În acest context, există voci care spun că România trebuie să se repoziţioneze şi să caute investiţii în sectoare cu VAB mai mare, care aduc mai multe beneficii pentru economie.
Există şi cei care afirmă că dacă producţia de modă ar fi axată mai mult pe un model integrat, nu doar pe execuţie (lohn), situaţia ar sta altfel. Deşi România are câteva nume mari din industria de lux care produc local genţi ori pantofi, ele sunt prea puţine momentan. Iar de partea cealaltă, fabricile de volum se închid. Astfel, România pierde teren în faţa unor ţări precum Albania sau Bosnia.
-
Unii dintre cei mai buni şoferi de tir din Ungaria sunt din India
Pentru unii şoferi de tir veniţi tocmai din India, Ungaria este un tărâm al belşugului. Alţii văd această ţară est-europeană doar ca pe o rampă de lansare spre locuri de muncă mai bine plătite în Vest. Pentru Ungaria, care ar avea nevoie urgentă de câteva mii de şoferi de tir, străinii veniţi din India au devenit una dinTRE rotiţele care ţin în mişcare sectorul transportului de mărfuri şi chiar şi economia. Deoarece conducătorii de tir indieni sunt apreciaţi ca forţă de muncă acolo, companiile maghiare de pregătesc să treacă a următorul nivel: să importe şi şoferiţe de tir din India.
Există aproximativ o jumătate de milion de posturi de şofer de tir vacante în toată Europa şi cel puţin 8.000 în Ungaria şi, în ciuda salariilor lunare mari, sunt dificil de găsit noi angajaţi, scrie Telex.hu, unul dintre cele mai mari ziare online ungureşti. Deplasări lungi, de obicei de 2-3 săptămâni, atribuţii de serviciu cum ar fi descărcarea şi încărcarea de marfă şi, adesea, opriri pentru odihnă inadecvate pe marginea drumului – este un stil de viaţă care vine la pachet cu locul de muncă, unul care devine din ce în ce mai puţin atractiv pentru tineri. În plus, nu este încurajator nici faptul că un permis de conducere pentru camion şi examenele necesare pentru a ajunge la permis pot costa până la 5.000 de euro în total.
În trecut, mulţi şoferi profesionişti veneau din Ucraina, dar războiul a pus capăt acestui flux, iar a căuta înlocuitori în România sau Bulgaria nu este o soluţie pentru că şi ţările vecine duc lipsă de oameni în sectorul transportului rutier de mărfuri.Toate acestea sunt motive pentru creşterea numărului de şoferi profesionişti din India, precum şi din ţările asiatice şi africane, care sosesc în Ungaria deja de doi ani. Zsolt Barna, CEO al companiei de logistică Waberer’s International şi preşedinte al Asociaţiei Maghiare de Transport Rutier (MKFE), a făcut vâlvâ în presa maghiară cu anunţul că va recruta în curând şi şoferiţe de tir din India. Iniţial, douăzeci şi cinci de femei pot ajunge să muncească, dar în cinci ani numărul ar putea creşte ameţitor, potrivit unui articol al Trans.info. Există multe companii care îi aşteaptă pe indieni întrucât Ungaria este ţara est-europeană din care pleacă cei mai mulţi tineri pentru a se angaja în Europa de Vest, vârsta medie a şoferilor profesionişti rămaşi fiind în prezent de 47 de ani. Waberer’s a angajat 70 de indieni în ultimul an şi jumătate şi, deşi nu există încă femei printre şoferii străini, Zsolt Barna spune că în total compania ar putea ajunge să aibă 100 de şoferi de camion din India pentru subsidiara din Ungaria. Compania a lucrat şi cu Bányai & Partners Consulting, o firmă de consultanţă în recrutări, dar ei nu sunt singurii care caută în alte ţări şoferi pentru joburi maghiare. Bányai & Partners Consulting recrutează personal indian şi pentru alte companii, mai mici şi mai mari, inclusiv pentru Magyar Suzuki. Douăzeci de şoferi au ajuns la TT Sped din judeţul Hajdú-Bihar. Tibor Bányai subliniază că femeile şofer trebuie să aibă aceleaşi competenţe ca bărbaţii pentru a ocupa aceste locuri de muncă, dar ele sunt ajutate să realizeze acest lucru în cadrul unui program de şanse egale.
Bányai spune că nu este ceva obişnuit ca noii veniţi din India să vrea să se stabilească în Ungaria. În schimb, ei îşi trimit veniturile pe care le-au câştigat la companii maghiare familiilor lor de acasă. Femeile din India candidate pentru posturile de şoferiţe de camion trebui să-şi depună cererile pentru permise de şedere la Consulatul General al Ungariei din Mumbai, actele fiind procesate de Direcţia Generală pentru Imigrări. Prima şoferiţă indiană a sosit deja în Ungaria în vară.
La un salariu lunar de 2.000 de euro, încă nu sunt suficienţi solicitanţi. Atât Zsolt Barna, cât şi Sándor Székely, preşedintele Uniunii Europene a Şoferilor de Camion (TESZ), sunt de acord că numărul tot mai mare de şoferi recrutaţi din ţări noneuropene nu este o soluţie sigură la criza de personal din industrie.
Un program de şanse egale ar putea contribui la atenuarea penuriei de şoferi nu doar în Europa de Est, ci în toată Europa.
Viktor Hricz, managerul subsidiarei maghiare a companiei daneze Baton Transport, a explicat pentru Telex că transportatorul a lansat un program de şanse egale numit Trucking for Equality, iar ca parte a acestuia caută şoferi în India. Ideea a venit de la proprietarul Baton, Claus Hansen, şi s-a născut după ce o femeie a aplicat pentru un program internaţional de recrutare a şoferilor în Sehlem, India, împreună cu o sută de bărbaţi.
Femeia a fost curajoasă şi motivată şi, deşi nu a trecut proba practică, compania a decis să folosească propriile resurse pentru a schimba stereotipul conform căruia conducerea camionului este o meserie doar pentru bărbaţi, punând accent pe egalitatea de gen. După cum spune Hricz, India s-a clasat pe locul 135 din 146 de ţări în raportul Forumului Economic Mondial de anul trecut privind inegalităţile de gen, aşa că sunt multe de făcut acolo.
Baton, în cooperare cu ONG-uri indiene şi cu o companie locală de recrutare, are nevoie de câteva luni pentru a pregăti femeile indiene pentru a fi şoferiţe de camion în Europa, precum şi pentru viaţa în Europa şi Ungaria. Printre altele, ele sunt învăţate despre drepturile lor, despre obiceiurile culturale locale şi stilul de viaţă, apoi li se oferă o pregătire aprofundată pentru a deveni mai independente şi mai încrezătoare. Dacă nu au permis de conducere, sunt învăţate să conducă maşina pentru a-şi găsi de lucru ca taximetriste sau, cu pregătire continuă, ca şoferiţe de camion sau autobuz.
Cei mai buni dintre participanţii la programul din India pot aplica pentru a deveni şoferi internaţionali de camion, pot veni în Europa după finalizarea procedurilor şi pot începe să lucreze în Ungaria. Ulterior vor avea ocazia să conducă şi în Europa de Vest deoarece transportul danez este prezent în mai multe ţări. Compania îi va însoţi pe tot parcursul procesului, aşa că îi va ajuta să se stabilească, le va oferi cazare şi îi va ajuta în chestiuni private dacă este nevoie. Reprezentantul Baton Transport a adăugat că se acordă o atenţie deosebită condiţiilor de siguranţă în care lucrează şoferiţele, inclusiv asigurării unor condiţii de odihnă adecvată pe parcursul călătoriei.
Aşteptările de la candidaţi sunt ca ei să aibă studii de bază şi cunoştinţe bune de limba engleză, dar nu şi să poată conduce deja un tir. Ei vor fi instruiţi în India, cu opţiunea de a-şi aduce familiile în Ungaria odată ce se vor stabili în ţară. Viitorii şoferi vor trebui să lucreze cinci zile pe săptămână şi 15 ore pe zi, inclusiv câte 4,5 ore la volan de două ori pe zi. În schimb, ei se pot aştepta la un salariu lunar de 1.800 euro, pe măsura volumului de muncă.
Şoferii extracomunitari care aplică pentru un loc de muncă la Waberer’s au nevoie de un permis de conducere valabil de categoria C (şoferi de camioane) şi trebuie să vorbească şi limba engleză, la fel ca la cealaltă companie, ceea ce limitează baza de posibili candidaţi. Zsolt Barna spune că primele sale experienţe au fost amestecate, parţial din cauza imperfecţiunilor din procesul de recrutare. Drept urmare, au fost selectaţi unii candidaţi ale căror competenţe lingvistice nu erau la nivelul aşteptărilor şi aceştia au comunicat cu examinatorii lor prin intermediul unui interpret în timpul procesului de preselecţie din străinătate. Unii dintre ei puteau într-adevăr să conducă un camion, dar nu s-au putut adapta la condiţiile de trafic din Ungaria, la sistemul de circulaţie pe dreapta sau pur şi simplu nu respectau regulile. Prin urmare, au fost nevoiţi să plece acasă.
Recrutarea nu a fost uşoară, dar şoferii indieni lucrează în Ungaria deja de un an şi mai bine. În unele cazuri, cei care au sosit anul trecut au văzut Ungaria ca pe un simplu punct de start şi au plecat după câteva luni în alte ţări UE pentru a munci acolo. În ciuda problemelor iniţiale, şeful Waberer’s spune că compania este foarte mulţumită de personalul indian din echipa sa. Sunt punctuali, respectuoşi, excelenţi la operarea vehiculelor, îşi păstrează camioanele curate, conduc economic, pentru care toţi primesc un bonus.
Aşteptările de la candidaţi sunt ca ei să aibă studii de bază şi cunoştinţe bune de limba engleză, dar nu şi să poată conduce deja un tir. Ei vor fi instruiţi în India, cu opţiunea de a-şi aduce familiile în Ungaria odată ce se vor stabili în ţară. Viitorii şoferi vor trebui să lucreze cinci zile pe săptămână şi 15 ore pe zi, inclusiv câte 4,5 ore la volan de două ori pe zi. În schimb, ei se pot aştepta la un salariu lunar de 1.800 euro, pe măsura volumului de muncă.
Nu este deloc evident modul în care un şofer de pe alt continent se poate stabili şi integra în Ungaria pentru a începe apoi lucrul. În acest sens, Zsolt Barna a spus că, din experienţa sa, mulţi dintre cei care vin din India au stat deja mult timp departe de familii, ceea ce nu este neobişnuit acolo. Mulţi vin să muncească pentru a-i întreţine pe cei dragi. Banii câştigaţi îi trimit acasă.
Compania oferă o perioadă de pregătire de şase luni, de două ori mai lungă decât de obicei, pentru cei care vin de departe, iar în timpul cursurilor viitorii angajaţi beneficiază de salarii reduse şi cazare. Instruirea oferită de Waberer’s include nu doar 35 de ore de practică de condus, ci şi un curs de pregătire pentru aşa-numitul test GKI (testul şoferilor profesionişti de transport) şi pentru examenul în sine, deoarece doar persoanele care deţin aşa-numitul carnet de calificare pot lucra ca şoferi profesionişti în UE. Deşi trebuie să se obişnuiască cu condiţiile de trafic, spune Barna, şoferii indieni sunt mai buni decât media la manevrarea remorcilor lungi, la mers înapoi sau la acces la rampă, de exemplu. În plus, ei trebuie doar să înveţe să se ocupe de soluţiile tehnice ale camioanelor, care sunt mult mai noi decât vehiculele pe care le-au folosit în locurile de muncă anterioare. Organizarea muncii ţine cont de faptul că şoferii indieni sunt obişnuiţi cu circulaţia pe stânga, ceea ce este rar în UE şi, prin urmare, sunt deseori repartizaţi pentru locuri de muncă în transporturi în Anglia, unde ar conduce ca la ei în ţară.
Şoferii din India, Africa şi Asia pot primi şi un bonus dacă învaţă maghiara, dar CEO-ul spune că sunt puţini solicitanţi pentru această opţiune. Serviciul de dispecerat al companiei este multilingv, deoarece şoferii pot comunica cu centrul în engleză şi rusă, printre alte limbi, pe lângă maghiară. De altfel, Waberer’s este o companie internaţională cu o subsidiară în Polonia, unde, de asemenea, muncesc mulţi şoferii din afara ţării.
La un salariu lunar de 2.000 de euro, încă nu sunt suficienţi solicitanţi. Atât Zsolt Barna, cât şi Sándor Székely, preşedintele Uniunii Europene a Şoferilor de Camion (TESZ), sunt de acord că numărul tot mai mare de şoferi recrutaţi din ţări noneuropene nu este o soluţie sigură la criza de personal din industrie.
Székely a subliniat că de ani de zile nu se mai face pregătire profesională în Ungaria, aşa că şoferii profesionişti sunt de fapt doar muncitori semicalificaţi, iar sindicatul, de comun acord cu asociaţiile de transport, a iniţiat crearea unui sistem de formare şcolară pentru şoferi profesionişti care ar garanta un salariu minim profesional la găsirea unui loc de muncă, pe lângă diurne. În prezent, nu se plăteşte impozit pe veniturile suplimentare din economisirea combustibilului sau chiar pe diurna de curse internaţionale de 60 de euro, care este cu 20-30% sub media europeană şi a rămas neschimbată din 2016. Diurnele interne sunt chiar mai mici decât media europeană, aşa că nu este surprinzător faptul că mulţi oameni pur şi simplu pleacă mai departe după expirarea contractelor de muncă, făcute de obicei pe doi ani. Şoferii indieni şi filipinezi, şi ei lăudaţi, ca şi colegii lor maghiari îşi caută locuri de muncă în Austria, de exemplu. Acolo beneficiază de condiţii salariale mai bune pentru pensionare şi asigurări de sănătate.
Comentând vestea despre sosirea şoferiţelor din India, cei doi profesionişti au spus că, deşi profesia a fost deja deschisă femeilor, marea majoritate a angajaţilor sunt încă bărbaţi. Acest lucru se datorează parţial faptului că sarcinile de încărcare/descărcare nu au fost încă separate de şofat.
Femeile reprezintă 1-2% din forţa de muncă actuală din sector. Multe şoferiţe lucrează în ture cu partenerii lor sau, aşa cum spune Sándor Székely, „lucrează cu patru mâini”. Zsolt Barna a adăugat că personalul feminin al Waberer’s include multe persoane calificate ca manipulant de motostivuitor şi ca şofer de camion uşor. Compania este întotdeauna bucuroasă să angajeze femei, dar acest lucru nu înseamnă că o proporţie semnificativă a posturilor vacante pot fi ocupate de şoferiţe.
-
Adrian Sârbu: Taxarea bogaţilor e o campanie fără sens. Ar fi cazul să iniţiem o mişcare prin care să tăiem 10% din cheltuielile bugetare ale Europei
Hofi: Superbogaţii lumii cer să fie taxaţi. Peste 250 de milionari şi miliardari au cerut elitelor de la Forumul economic mondial de la Davos să introducă taxe pentru avere care să ajute la îmbunătăţirea serviciilor publice în toată lumea.
Nemo: Este o preocupare pe care am văzut-o şi anul trecut, tot la forumul de la Davos au fost 205 miliardari sau multimilionari care au semnat o scrisoare către cei de la Davos, haideţi să facem ceva cu taxarea.
Hofi: Am bani de mă enervează, asta spuneau.
Nemo: Nu neapărat de mă enervează. Am bani suficient de mulţi cât să vreau şi mai mulţi. Ştii care e problema? Reiau acea teorie exprimată de Ford. Dacă vreau bani mai mulţi, trebuie ca cei care mă plătesc să aibă şi ei bani mai mulţi.
Adrian Sârbu: E o campanie fără sens şi foarte grav fără sens. De ce? Eu te întreb unde să meargă banii ăştia pe care îi dă Waren Buffet, care a zis că donează 90% din averea lui. Şi Zuckerberg la fel a spus, şi Bill Gates, şi chiar Bill Gates dă încolo şi încoace, mai primeşte şi înapoi. Unde să meargă banii ăştia, Nemo?
Nemo: În zone sărace, să ridice economic acele zone sărace.
Adriam Sârbu: În zone sărace, să le dea la săraci să-şi ia ciungă, nu?
Nemo: Nuu.
Adrian Sârbu: Avem eşecurile astea de după al doilea Război Mondial. De atunci tot aud “să ajutăm lumea a treia, să-i dăm grâu, să-i dăm mâncare, să-i aia” şi nu funcţionează. Am auzit un lucru şi mai grav. Să luăm banii de la bogaţi pentru a îmbunătăţi serviciile publice. Adică să le mai îngraşe un pic, nu, bugetarii? Să luăm de la bogaţi, care poate, oamenii ăia, ei singuri, sau cu angajaţii lor şi-au maximizat return-ul la capital. Vorbim de o avere. O avere, un capital. Şi au produs mai mult, care generează taxe natural. Şi hai să le dăm ăstora la buget. Aici e supărarea în Europa şi supărarea mea pe ei. Resurse pentru dezvoltare în Europa, pentru armată, inclusiv pentru trecerea la verde, pentru implementare tehnologică, o Europă care este o puturoasă în a investi în tehnologii noi. Ştim cât de înapoiaţi suntem în economia digitală, la noi numai cu motoare, cu maşini, cu tractoare, cu Mercedes-uri, cu BMW-uri, dar nu sunt digitale. N-ar fi normal, să ne uităm aşa, ăştia, care cerem bani de la bogaţi, domne, dacă reducem cu 10% cheltuielile bugetare ale Europei? Nu mai avem zeci de mii ploşniţe la Bruxelles, că noi vorbim de sutele de mii de aici, dar să vezi ce e la Bruxelles, ce salarii au, la Strasbourg, ce bani au ăştia, degeaba. De-gea-ba! Nu ar fi cazul să iniţiem o mişcare prin care să tăiem 10% din cheltuielile bugetare ale Europei, fiecare ţară din Europa. Şi nu tăiem din militare. Nu. Tăiem din angajaţi şi cheltuielile pe care le generează aceştia. Şi ce facem cu ele? Le punem frumos la învăţare şi parte din învăţare e învăţarea militară că eu nu am cum să-ţi fac ţie un soldat mâine. Dacă vreau să te fac pe tine militar, îmi trebuie 2-3 ani să te pregătesc.
Hofi: Să o luaţi pe fata aia de la Rădăuţi care a ieşit campioană mondială la counter-strike.
Adrian Sârbu: De ce nu? Ca ea, poate trebuie 10-20 de mii, da? Şi stă frumos la ea şi lucrează acolo la drone. Deci, tot auzi cu bogaţii ăştia, hai Marcela că acum ne spui câţi bogaţi sunt în Franţa, câta ipocrizie e în Franţa cu bogăţia asta, ce impozite uriaşe au ăia şi fug de ele. Mă, să luăm şi de la bogaţii ăştia, dar să se ducă banii ăştia dirijat. Domne, unde se duc banii de la cetăţenii ăştia? Să îmbunătăţim servicii. Păi ce servicii nu ai în Europa Occidentală? Şi serviciile pe care nu le vrei le ai. Ştii unde nu ai servicii? Unde sunt angajaţi tot felul de cretini, tot felul de ploşniţe, tot felul de imigranţi. Dă-i mă şi lui ăla un job. Cum spunea Marcela, ăia stau acolo sute de mii şi primesc alocaţii din bugetul Franţei.
-
Recesiunea din sectorul construcţiilor din Europa se adânceşte: Eurostat anunţă a doua contracţie lunară consecutivă
Recesiunea din sectorul european al construcţiilor s-a adâncit în noiembrie, când a doua contracţie lunară consecutivă a dus la o scădere a producţiei din acest sector cu peste 2% faţă de anul precedent, potrivit datelor publicate joi de agenţia de statistică a UE, Eurostat, scrie FT.
Activitatea din construcţii a scăzut în Germania, Franţa, Olanda, Ungaria, Polonia, Austria şi regiunea nordică, contribuind la o scădere lunară de 1% în întreaga UE, în condiţiile în care ratele ridicate ale dobânzilor şi creşterea economică slabă au afectat sectorul.
Datele separate publicate de biroul federal de statistică din Germania au arătat că scăderea numărului de autorizaţii de construcţie pentru apartamente s-a accelerat, de asemenea, în noiembrie, scăzând cu 10% faţă de luna precedentă şi cu 16,9% faţă de anul precedent.
-
3500 de cititori decid prioritatea nr.3 a României în 2024
Hofi: Sondajul pe care l-am pregătit pentru tine, începând de săptămâna trecută. Nu o să alegem prioritatea pentru România a lui Ciolacu, neapărat. Te-am lăsat pe tine să alegi priorităţile României, să decizi tu şi te-am pus să votezi între următoarele 5. Schimbarea mentalităţii românilor din pierzători în câştigători, capabili să-şi promoveze identitatea culturală în România şi în Europa.
Adrian Sârbu: Dă-mi şi mie 5 winneri români care ar trebui să fie modele pentru noi.
Hofi: Radu Drăguşin, forbalistul despre care am vorbit şi astăzi s-a transferat la Tottenham. Înalt, frumos, aş spune că e şi el un Radu cel Frumos.
Adrian Sârbu: Ia uite un român frumos de 30 de milioane de euro.
Nemo: Vreţi unul mai cunoscut? Vi-l dau exemplu pe Hagi care de fiecare dată se ia de gât cu autorităţile: „domne, investiţi să creştem…”
Adrian Sârbu: Păi nu trebuie să-i facem o statuie lui Hagi în fiecare oraş?
Nemo Ba da, trebuie să-i facem.
Hofi: I-au făcut alţii.
Nemo: Cristian Măcelaru, Simona Halep, David Popovici.
Adrian Sârbu: Aaa, Simona Halep? Păi când au faultat-o străinii ăştia pe Simona Halep, că noi nu suntem xenofobi, românaşii, nu, noi suntem iubitori, ospitalieri, îi iubim pe străini. Când a faultat-o, care a sărit? În primul rând de ce nu are statuie Simona Halep? Lângă Hagi. E loc să-i faci şi Simonei Halep statuie, că tot dăm bani la cultură, nu ştiu 310 sau 400 de milioane. E Simona Halep un winner?
Nemo: Bineînţeles.
Adrian Sârbu: Este. De ce nu am apărat-o? De ce nu ne-am luat-o model existenţial? De ce?
Hofi: Pentru că românii nu au această identitate pe care o cer de câte ori…
Adrian Sârbu: Dar sârbii când nu l-au lăsat ăia în Australia pe Djokovici i-au zis:” hai înapoi”.
Hofi: Dar ştiţi de ce, nu? Sârbul e altfel întotdeauna.
Adrian Sârbu: Nu ştiu că e altfel, că suntem la 1000 de km distanţă unii de alţii.
Hofi: Eu sunt la un metru de Sârbu.
Adrian Sârbu: Dar de ce ăia l-au apărat pe Djokovici şi noi nu am apărat-o pe Simona Halep? De ce? Pentru că ne convine nu numai noi să fim looseri, ci şi ăştialalţi, care sunt winneri de-ai noştri, să fie looseri. Nu e bine. Hofi, ca să-ţi fac un cadou maxim pe ziua de azi, nu numai că sunt de acord că e o prioritate pentru români să lucreze la mentalitatea lor… deci în loc să meargă la sală… trebuie să creăm nişte săli unde oamenii fac mindbuilding şi selfconfidence building, nu bodybuilding. Da? Mă duc la sală să slăbesc. Nu, mă duc la sală să mă întăresc în încrederea în mine. De ce să nu ne trezim în fiecare dimineaşă să ne spunem domne sunt câştigătorul acestei zile, cum am fost câştigătorul zilei de ieri. Alaltăieri nu mi-a ieşit, dar n-am ratat. A fost o situaţie. Azi câştig, mâine câştig şi aşa mai departe. E prioritatea fiecăreia şi fiecăruia dintre noi să ne câştigăm în fiecare zi identitatea de a fi câştigători şi identitatea de a ne exprima într-un spaţiu cultural diferit. Hai să ne întoarcem la identitatea culturală română. Untold-ul, e perceput ca un fenomen cultural românesc?
Hofi: Este, este.
Adrian Sârbu E perceput, da? Eu zic că s-a născut ca un fenomen cultural şi românesc, dar şi european, ca să fii şi tu, Nemo, mulţumit, şi global.
Nemo: L-aş numi mai degrabă brand decât un fenomen cultural.
Adrian Sârbu: Dă-mi un fenomen cultural.
Nemo: Fenomen cultural aş numi manelele pentru că prin ălea suntem mai degrabă cunoscuţi.
Adrian Sârbu: Dar pe Dani Mocanu nu mi-l dai şi mie? Că mi-era dor de el. Să arate câţi bănuţi are el.
Hofi: El are mentalitate…
Nemo: Măcar când numără banii…
Adrian Sârbu: Dani Mocanu
Hofi: Muzica, DJ! Vă plac manelele, nu ştiu cum se face.
Adrian Sârbu: Nu, nu-mi plac manelele, nu ascult manele, dar îmi place maneaua pentru că e făcută de oameni al căror singur obiectiv e succesul prin bani şi prin poziţie socială într-o comunitate pe care ţi-o aduce succesul.
Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News
Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani
1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti – 42%
2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democrativă şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
3. Schimbarea mentalităţii românilor din pierzători în câştigători, capabili să-şi promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%
-
Anunţ important făcut de Comisia Europeană: 2000 de tineri vor putea călători gratis în Europa. Ce trebuie să faci pentru a participa
Aproape 2.000 de tineri români în vârstă de 18 ani vor primi un permis de călătorie gratuit pentru a explora diversitatea Europei, a anunţat marţi Comisia Europeană.
Este vorba de 1974 de tineri români ale căror cereri din cadrul rundei de înscrieri DiscoverEU din luna octombrie 2023 au fost aprobate. Ei vor călători în principal cu trenul, în perioada martie 2024-mai 2025.
Până în prezent, peste 11 600 de tineri români au beneficiat de un astfel de permis de călătorie.
„DiscoverEU este o ocazie unică de a realiza o călătorie de neuitat în întreaga Europă, unde fiecare escală creează noi legături între oameni şi scoate în evidenţă numeroasele faţete ale frumuseţii Europei. Tuturor tinerilor exploratori care se lansează în această călătorie remarcabilă le spun: fie ca fiecare loc pe care îl vizitaţi să vă lărgească orizonturile, fiecare interacţiune să vă îmbogăţească spiritul şi fiecare întâlnire pe care o veţi avea să vă lase o amintire de neuitat!”, a declarat Iliana Ivanova, comisarul pentru inovare, cercetare, cultură, educaţie şi tineret.
Această rundă de înscrieri DiscoverEU a fost deschisă tinerilor născuţi între 1 ianuarie 2005 şi 31 decembrie 2005, atât din statele membre ale UE, cât şi din ţările asociate Erasmus+. În cadrul acestei runde s-au înscris în total 144 038 de tineri, dintre care 36 318 au fost selectaţi. DiscoverEU include şi o dimensiune de învăţare, cu întâlniri sau sesiuni de informare înaintea plecării, desfăşurate în întreaga Europă. Tinerii participanţi se pot înscrie în grupul oficial de pe Facebook #DiscoverEU pentru a lua legătura cu comunitatea DiscoverEU.
-
Ţara din Europa care se confruntă cu un nou tip de pandemie: Tot mai mulţi oameni rămân pe străzi după ce chiriile au explodat
Când executorii judecătoreşti au ameninţat-o pe Elizabeth că va fi aruncată în stradă, primul gând al acesteia a fost îl sune pe proprietarul ei pentru ajutor. După ce a luat legătură cu acesta s-a dovedit că proprietarul nu-şi plătise ipoteca, aşa că Elizabeth, mamă singură a trei copii, a fost evacuată şi plasată într-o locuinţă temporară de către consiliul local din Oldham, în apropiere de Manchester, scrie Financial Times.
Povestea lui Elizabeth devine din ce în ce mai des întâlnită, deoarece lipsa de locuinţe la preţuri accesibile din Marea Britanie se ciocneşte cu cererea tot mai mare, cu creşterea costurilor de trai şi cu ratele tot mai mari cu care se confruntă proprietarii.
Chiriile din ţară sunt la cel mai ridicat nivel de când Oficiul Naţional de Statistică a început să le înregistreze în 2016, după ani de stagnare a construcţiei de locuinţe şi de creştere a cererii.
Această creştere a făcut ca zone care nu au avut probleme semnificative cu persoanele fără adăpost să se confrunte brusc cu un număr tot mai mare de persoane care nu au unde să locuiască.
Oldham a fost, din punct de vedere istoric, un loc relativ accesibil pentru a închiria, dar rata persoanelor fără adăpost este acum de aproape două ori mai mare decât media naţională, cu o creştere de 80% de la an la an între ianuarie şi aprilie, şi o creştere similară a numărului de copii care trăiesc în locuinţe provizorii.
Cele mai recente statistici guvernamentale privind persoanele fără adăpost dezvăluie numărul tot mai mare de persoane aflate la capătul crizei; numărul copiilor care trăiesc în locuinţe temporare a crescut cu 10 % faţă de anul trecut în primele trei luni ale acestui an.
Experţii au declarat că deficitul de locuinţe din Marea Britanie se află în centrul crizei.
„Problema pleacă de la lipsa de locuinţe” a spus Ben Beadle, directorul executiv al Asociaţiei Naţionale a Proprietarilor de Locuinţe.
Lipsa de locuinţe de închiriat a fost agravată de provocările cu care se confruntă proprietarii de locuinţe, care au fost afectaţi de creşterea ratelor dobânzilor şi de costurile mai mari ale creditelor ipotecare în ultimul an, ceea ce a făcut ca investiţiile în cumpărarea de locuinţe să fie mai puţin atractive.
Un raport realizat de compania de consultanţă imobiliară Savills la începutul acestui an a constatat că profiturile nete ale investitorilor din sectorul locativ privat au scăzut la cel mai scăzut nivel din 2007 încoace, ca urmare a creşterii ratelor dobânzilor şi a modificărilor fiscale.
Astfel de decizii contribuie la statisticile privind sărăcia. În primul trimestru al anului 2023, numărul oamenilor care au rămas fără adăpost ca urmare a faptului că proprietarii fie au vândut proprietatea, fie au mărit chiria a crescut cu 27% faţă de anul precedent, potrivit datelor guvernamentale.