BusinessMagazin

Tag: conflict

  • Armata siriană, susţinută de Iran şi de Hezbollah, avansează la periferia oraşului Alep

    Armata siriană a lansat vineri operaţiunile în zona oraşului Alep, în contextul susţinerii oferite de aviaţia militară rusă.

    Operaţiunile armatei siriene se concentrează în partea de sud a oraşului Alep.

    Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, citat de Reuters, armata siriană şi aliaţii au cucerit trei sate de la periferia oraşului Alep. În confruntări au murit cel puţin 17 combatanţi islamişti şi opt militari sirieni.

    Trupele siriene avansează şi în partea de est a oraşului Alep, spre aeroportul militar Kweires, unde sunt militanţi ai reţelei teroriste sunnite Stat Islamic.

    Postul tv Al-Manar, aparţinând mişcării şiite libaneze Hezbollah, a relatat că armata siriană a ocupat satul Huwaija, situat în apropierea aeroportului.

    Serviciile de securitate siriene au lansat operaţiuni şi în provinciile Hama, Idlib şi Latakia, precum şi la periferia oraşului Homs şi în provincia Deraa.

    Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeste 250.000 de morţi.

  • Enciclopedia terorismului: Talibanii, cei care au rezistat celor mai puternice armate din lume

    Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS

    Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.

    Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.

    În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.

    Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.

    Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.

    Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.

    Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.

    Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.

    În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
    Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.

    Cum au apărut Talibanii.

    În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.

     

  • De ce aş deschide porţile pentru refugiaţi. Între certitudine şi posibilitate

    Sunt, fără doar şi poate, numeroase motive pro şi contra primirii refugiaţilor în România. Personal, mă număr printre cei care sunt de acord cu adăpostirea unor oameni care fug de război sau conflict. Dar sunt deja subiectiv, aşa că voi începe scurta mea argumentare.

    Dilema cu care se confruntă (în mai mare sau mai mică cunoştinţă de cauză) mulţi europeni pare a avea două dimensiuni: cea socială şi cea economică. Socială înseamnă ideea de teamă vs. ideea de empatie faţă de fiinţe umane aflate într-o situaţie dificilă. Cea economică include atât argumente pro cât şi contra (costurile de a găzdui refugiaţii vs. efectele pozitive ale forţei de muncă în economie.)

    Dilema aceasta poate fi însă (şi ar trebui, din punctul meu de vedere) tratată la nivel conceptual. Şi ar trebui tratată astfel de către noi, cei de rând, care de multe ori refuzăm să ne însuşim deciziile luate de alţii.

    Revin: din punctul meu de vedere, dilema refugiaţilor (să o numim aşa) se rezumă la certitudine vs. posibilitate. Certitudinea este că un număr de oameni suferă din cauza unor conflicte pe care nu ei le-au provocat şi pe care ei nu le doresc; chiar definiţia cuvântului “refugiat” explică acest lucru: “Persoană care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.”. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi se află şi unii cu intenţii ascunse, violente sau chiar războinice. Menţionez însă, fiind din nou subiectiv, că mi-e greu să cred că teroriştii ar avea nevoie de un asemenea tărăboi pentru a-şi duce la împlinire obiectivele. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi există oameni care vor aduce plusvaloare economiei, vor deshide peste ani afaceri de succes sau vor conduce companii. Posibilitate este că aceşti oameni, odată încheiate conflictele din Orientul Mijlociu, se vor întoarce acasă.

    Certitudine vs. posibilitate. Putem ajuta fiinţe umane care suferă. Le putem închide porţile, lăsându-i în voia sorţii. Femei, bărbaţi, copii, bătrâni. Posibilităţi sunt multe; certitudinea este una singură.

    Opinie Bogdan Angheluţă, redactor Business Magazin

  • Ţări occidentale oferă de câteva luni instruire, în Siria, serviciilor de securitate kurde

    “Peste 450 de membri ai serviciilor de securitate kurde au fost antrenaţi în nordul Siriei, în zona cunoscută sub numele Rojava în lumba kurdă”, a declarat Ciwan Ibrahim, şeful Serviciului kurd pentru afaceri interne (Asayish).

    “State occidentale au oferit susţinere logistică şi personal pentru exerciţii de antrenament în zona Rojava”, a adăugat Ibrahim, explicând că operaţiunile de instruire s-au derulat în ultimele două luni.

    Ibrahim nu a dezvăluit ce ţări au oferit instruire membrilor serviciilor de securitate kurde.

    Pe de altă parte, Statele Unite şi NATO au criticat miercuri implicarea Rusiei în operaţiuni de susţinere a regimului Bashar al-Assad.

    Siria se confruntă, începând din martie 2012, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 220.000 de morţi.

  • Reţeaua teroristă Stat Islamic a ocupat noi teritorii în nordul Siriei

    Teroriştii au ocupat câteva sate din provincia Alep şi au intensificat ofensiva pentru capturarea altora.

    Printre localităţile ocupate figurează şi Marea, un sat situat la 20 de kilometri sud de frontiera Siriei cu Turcia.

    “Dacă progresele continuă, zonele rurale din nordul provinciei Alep ar putea cădea”, a avertizat un insurgent sirian.

    Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO) a confirmat că reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic a ocupat cinci sate situate în apropierea frontierei siriano-turce.

    Siria se confruntă, începând din martie 2012, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 220.000 de morţi.

  • Întâlnire între Francois Hollande, Petro Poroşenko şi Angela Merkel pe tema conflictului din Ucraina

    “Liderii Franţei, Germaniei şi Ucrainei se vor întâlni luni, la Berlin, în încercarea de a atenua noul val de violenţă din Ucraina”, a declarat ministrul francez de Externe, Laurent Fabius.

    “Este o situaţie preocupantă. Operaţiunile militare trebuie să înceteze, armamentul trebuie retras. În al doilea rând, trebuie create condiţiile pentru desfăşurarea alegerilor în regiunea Donbas. Sper că întâlnirea de luni, între Francois Hollande, Angela Merkel şi Petro Poroşenko, ne va permite să avansăm din ambele puncte de vedere. Sper să găsim o soluţie până cel târziu în decembrie”, a subliniat Fabius.

    Confruntările armate s-au intensificat în ultimele zile în estul Ucrainei, în special în zonele Mariupol şi Horlivka, între serviciile de securitate ucrainene şi insurgenţii separatişti proruşi.

    Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a atribuit Administraţiei prooccidentale de la Kiev intensificarea confruntărilor militare în estul Ucrainei. “Din păcate, asistăm la escaladarea conflictului, iar vina nu este a miliţiilor din regiunea Donbas, ci a părţii adverse”, a acuzat preşedintele Rusiei. “Sper că nu vor fi confruntări de amploare”, a insistat Putin.

    Conflictul separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2015, s-a soldat până acum cu cel puţin 6.500 de morţi, potrivit estimărilor Naţiunilor Unite.

  • Phenianul avertizează Seulul că războiul de propagandă s-ar putea transforma într-o “mare de foc”

    “Forţele marionete nu ar trebui să uite nicio clipă că întreaga Coree de Sud s-ar putea transforma într-o mare de foc din cauza operaţiunilor nesăbuite de distribuire a manifestelor”, a afirmat armata nord-coreeană.

    “Există o limită pentru răbdarea soldaţilor” nord-coreeni, a adăugat armata.

    Comunicatul a acuzat grupul de activişti sud-coreeni Vocea Martirilor pentru ultimul transport de manifeste, realizat cu ajutorul baloanelor, potrivit agenţiei Yonhap.

    Alte organizaţii conservatoare au trimis de asemenea baloane în zonele de graniţă din provinciile Gyeonggi şi Gangwon, luna trecută, a adăugat comunicatul.

    Dezertori nord-coreeni şi alţi activişti din sud au afirmat că s-au alăturat de asemenea operaţiunii de propagandă.

    Phenianul a afirmat că aceste acţiuni se desfăşoară cu “acordul tacit al regimului şi armatei sud-coreene”.

  • Un nou RĂZBOI, în pericol să înceapă! “Există o limită pentru răbdarea soldaţilor”

    Zonele de conflict devin pe zi ce trece din ce în ce mai numeroase în lume.

    După Siria şi Ucraina, o nouă zonă ar putea da naştere unui conflict, iar acesta nu ar fi unul civil, ci între două state, şi ar fi de mare amploare.

    VEZI AICI ÎNTRE CE STATE AR PUTEA IZBUCNI UN RĂZBOI

  • Armata ucraineană va retrage armamentul greu din zona oraşului Mariupol

    “Crearea unei zone demilitarizate nu înseamnă retragerea din oraşul Mariupol, ci doar scoaterea armamentului greu. Echipamentele militare grele vor fi retrimise în zonă în caz de necesitate”, a declarat Dmitro Huţuliak, un purtător de cuvânt al armatei ucrainene, citat de site-ul agenţiei Interfax Ucraina.

    “Artileria grea va fi retrasă la o distanţă stabilită, dar va putea fi reintrodusă în situaţia unei ofensive inamice”, a subliniat oficialul militar ucrainean.

    “Armata ucraineană va menţine prezenţa la circa 30 de kilometri”, a explicat Huţuliac.

    Conform Acordului Minsk, armata ucraineană şi insurgenţii proruşi au obligaţia de a permite crearea unei zone demilitarizate în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk.

    Conflictul separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2014, s-a soldat până în prezent cu cel puţin 6.500 de morţi, potrivit estimărilor Naţiunilor Unite.

     

  • Lider al insurgenţilor huthi din Yemen, capturat de forţe loiale preşedintelui Mansour Hadi

    Abdul-Khaliq al-Huthi, un comandant al miliţiilor huthi din Yemen, a fost capturat sâmbătă de mişcarea secesionistă Rezistenţa Sudului, care colaborează cu alianţa internaţională coordonată de Arabia Saudită.

    Informaţia nu a fost confirmată de insurgenţii huthi.

    Mişcarea Rezisenţa Sudului este loială forţelor preşedintelui yemenit Abd-Rabbu Mansour Hadi.

    Arabia Saudită coordonează o coaliţie de nouă state arabe care efectuează din martie raiduri aeriene împotriva rebelilor huthi din Yemen, într-un conflict soldat cu mii de morţi.

    În conflict sunt implicate forţele separatiste din sud, miliţiile locale şi tribale, militanţi sunniţi şi susţinătorii preşedintelui yemenit exilat Abd-Rabbu Mansour Hadi.