BusinessMagazin

Tag: cafea

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com

     

     

  • Antreprenorul care vrea să facă un milion de euro din cafele îşi deschide o nouă unitate

    “5 to go” a deschis ieri prima cafenea în oraşul Constanţa, pe Bulevardul Tomis. Primul coffee shop din Constanţa este francizat de către soţii Florin şi Adriana Turtoi ce activează în domeniul construcţiilor, însă au ales să îmbrăţişeze acest model de business pentru a avea propria afacere ce are la bază una dintre cele mai plăcute pasiuni ale lor, cafeaua.

    Lansat pe piaţă la începutul lui 2015 de antreprenorul Radu Savopol, cel care deţine pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, conceptul 5 to go a ajuns în prezent la peste 25 de locaţii, atât în Capitală cât şi în ţară, anunţând că până la sfărşitul anului vor ajunge la 40, dintre care 5 vor fi în oraşele mari din ţară.

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    “În anii 2000, lumea era foarte circumspectă să apeleze la designeri şi arhitecţi pentru a-şi decora restaurantele sau pub-urile şi mi-am spus atunci – de ce să nu fac eu un pub şi să îl fac aşa cum vreau?“, explică Radu Savopol, de profesie arhitect şi designer de interior, modul cum a decis să se lanseze în afacerile cu pub-uri şi cafenele în urmă cu 15 ani. De atunci, numărul mărcilor de pe cartea lui de vizită, reunite sub umbrela companiei Old Nick Bar, a crescut constant: pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, cafeneaua La Cafenea din Sinaia, firma de design interior no.9 şi, cel mai recent pariu al antre-prenorului, lanţul de cafenele 5 to go. Dacă pentru pub-urile sale estimează că a ajuns în 2014 la venituri de 600.000 de euro, crede că 5 to go, conceptul prin care vinde cafea şi alte produse sub un preţ unic de 5 lei, îi va aduce, după doi ani de activitate, un milion de euro.

    Traseul antreprenorial inspirat de lipsa de proiecte în zona de arhitectură a început pentru Radu Savopol în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia. Implicarea lui Savopol în afacere a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, cât şi de conceperea brandurilor. Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este in-spirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, co-mandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Şi, pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un cal-cul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de cinci lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta. În acest plan, sunt incluse şi până la patru spaţii în sistem de franciză. Investiţiile într-o astfel de loca-ţie variază între 10.000 şi 20.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, vor fi amortizate în primul an. „Cafenelele de acest tip devin profitabile după primul an, noi estimăm că anul viitor vom ajunge la venituri de un milion de euro.“

  • Antreprenorul care vrea să facă un milion de euro din cafele îşi deschide o nouă unitate

    “5 to go” a deschis ieri prima cafenea în oraşul Constanţa, pe Bulevardul Tomis. Primul coffee shop din Constanţa este francizat de către soţii Florin şi Adriana Turtoi ce activează în domeniul construcţiilor, însă au ales să îmbrăţişeze acest model de business pentru a avea propria afacere ce are la bază una dintre cele mai plăcute pasiuni ale lor, cafeaua.

    Lansat pe piaţă la începutul lui 2015 de antreprenorul Radu Savopol, cel care deţine pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, conceptul 5 to go a ajuns în prezent la peste 25 de locaţii, atât în Capitală cât şi în ţară, anunţând că până la sfărşitul anului vor ajunge la 40, dintre care 5 vor fi în oraşele mari din ţară.

    Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.

    “În anii 2000, lumea era foarte circumspectă să apeleze la designeri şi arhitecţi pentru a-şi decora restaurantele sau pub-urile şi mi-am spus atunci – de ce să nu fac eu un pub şi să îl fac aşa cum vreau?“, explică Radu Savopol, de profesie arhitect şi designer de interior, modul cum a decis să se lanseze în afacerile cu pub-uri şi cafenele în urmă cu 15 ani. De atunci, numărul mărcilor de pe cartea lui de vizită, reunite sub umbrela companiei Old Nick Bar, a crescut constant: pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, cafeneaua La Cafenea din Sinaia, firma de design interior no.9 şi, cel mai recent pariu al antre-prenorului, lanţul de cafenele 5 to go. Dacă pentru pub-urile sale estimează că a ajuns în 2014 la venituri de 600.000 de euro, crede că 5 to go, conceptul prin care vinde cafea şi alte produse sub un preţ unic de 5 lei, îi va aduce, după doi ani de activitate, un milion de euro.

    Traseul antreprenorial inspirat de lipsa de proiecte în zona de arhitectură a început pentru Radu Savopol în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia. Implicarea lui Savopol în afacere a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, cât şi de conceperea brandurilor. Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este in-spirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, co-mandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada.

    Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.

    Şi, pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un cal-cul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de cinci lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta. În acest plan, sunt incluse şi până la patru spaţii în sistem de franciză. Investiţiile într-o astfel de loca-ţie variază între 10.000 şi 20.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, vor fi amortizate în primul an. „Cafenelele de acest tip devin profitabile după primul an, noi estimăm că anul viitor vom ajunge la venituri de un milion de euro.“

  • Lanţul 5 to go deschide o nouă cafenea în Iaşi

    “5 to go” a deschis ieri, 5 septembrie, cea de-a doua cafenea în Iaşi. Cu un design atractiv şi aceeasi cafea proaspătă, noua locaţie vă aşteaptă pe Bulevardul Carol I, nr.3, în apropierea Facultăţii de Medicină.

    Acest al doilea coffee shop este francizat de acelaşi ieşean, Andrei Ţăranu, cel care a adus pentru prima dată conceptul “5 to go” în Iaşi, şi se va diferenţia de celelalte locaţii prin linia design-ului, de această dată proiectând o formă mai specială: designul industrial.

    Conceptul “5 to go” promovează ideea comercializării oricărui produs din meniu cu 5 lei.  Meniul ce conţine 40 de produse, de la cafea până la croissante sau macaroons acoperă tot segmentul de clienţi, începând cu cei de 14 ani.

    “5 to go”  a deschis prima cafenea pe strada Costache Negri 60, lângă Moldova Business Center, dar îşi aşteaptă  clienţii, începand cu 5 septembrie şi pe Bulevardul Carol I, nr 3,  într-o atmosferă primitoare şi relaxată între orele orele 7:00 şi 18:00, de luni până vineri şi de la 9:00 până la 18:00 sâmbătă şi duminică.

    Lansat pe piaţă la începutul lui 2015 de antreprenorul Radu Savopol, cel care deţine pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, conceptul “5 to go” a ajuns în prezent la peste 25 de locaţii, atât în Capitală cât şi în ţară, anunţând că până la sfărşitul anului vor ajunge la 40 dintre care
    5 vor fi în oraşele mari din ţară.

    Urmează în perioada imediat următoare lansarea a încă trei cafenele în oraşele mari din ţară, cum ar fi Constanţa pe pe Bd-ul Tomis, Cluj în zona Hasdeu şi Piteşti în zona pietonală. Pe lângă aceste 3 cafenele din ţară, 5 to go, plănuieşte lansări şi pentru Bucureşti, următoarea fiind pe data de 8 Septembrie pe Bulevadrul Kogălniceanu în zona liceului Gheorghe Lazăr, urmată fiind mai apoi de deschiderile cafenelelor din zonele Dorobanţi, Militari, Gara de Nord, Floreasca şi Mario Plaza.

  • Ce schimbări apar în corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea

    Pentru mulţi dintre noi, cafeaua este mai mult decât un moft: aceasta face parte din ritualul de dimineaţă, fiind elementul care ne ajută să ne punem pe picioare. Indiferent dacă iubeşti dimineţile liniştite sau cele alături de familie, prieteni sau parteneri de business, o ceaşcă de cafea este întotdeauna o idee bună. Iată ce se întâmplă cu corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea.

    În primele 10 minute: Cafeaua intră în fluxul sanguin. Presiunea din sânge începe să crească, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu ritmul cardiac.

    După 20 de minute: Începi să te simţi mai concentrat şi mai alert. Îţi este mult mai uşor să prinzi informaţii, dar şi să iei decizii şi să rezolvi anumite probleme. Pe lângă asta, cafeina te ajută să te simţi mai puţin obosit conectând creierul la receptorii adenozinei.

    După 30 de minute: Corpul tău începe să producă mai multă adrenalină. Poţi avea chiar o viziune mai clară, deoarece pupilele se vor dilata treptat.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Ce schimbări apar în corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea

    Pentru mulţi dintre noi, cafeaua este mai mult decât un moft: aceasta face parte din ritualul de dimineaţă, fiind elementul care ne ajută să ne punem pe picioare. Indiferent dacă iubeşti dimineţile liniştite sau cele alături de familie, prieteni sau parteneri de business, o ceaşcă de cafea este întotdeauna o idee bună. Iată ce se întâmplă cu corpul tău după ce bei o ceaşcă de cafea.

    În primele 10 minute: Cafeaua intră în fluxul sanguin. Presiunea din sânge începe să crească, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu ritmul cardiac.

    După 20 de minute: Începi să te simţi mai concentrat şi mai alert. Îţi este mult mai uşor să prinzi informaţii, dar şi să iei decizii şi să rezolvi anumite probleme. Pe lângă asta, cafeina te ajută să te simţi mai puţin obosit conectând creierul la receptorii adenozinei.

    După 30 de minute: Corpul tău începe să producă mai multă adrenalină. Poţi avea chiar o viziune mai clară, deoarece pupilele se vor dilata treptat.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • 1 euro şi 25 de cenţi, premiul ridicol acordat finalistei unui turneu de tenis. Sportiva a făcut haz de necaz: “Bine că îmi ajunge de o cafea!”

    O situaţie extrem de bizară a avut loc săptămâna trecută la turneul ITF desfăşurat la Sezze (Italia): o finalistă din turneul de dublu a fost recompensată cu uluitorul premiu de 1,25 de euro! Cum s-a ajuns la această sumă infimă? A povestit chiar jucătoarea implicată, căreia nu i-a venit să creadă atunci când organizatorii i-au înmânat cecul.

    Carla Touly din Franţa, ocupanta locului 760 în lume, a ajuns în finala turneului de dublu de la Sezze, dotat cu 10.000 de dolari, însă a aflat cu stupoare că va primi doar 1,25 de euro pentru respectiva performanţă! După ce a pierdut meciul jucat în echipă cu italianca Beatrice Lombardo (2-6, 2-6 cu Estelle Cascino/Kyra Shroff), franţuzoaica Touly se aştepta să încaseze un premiu de 245 de euro, aşa cum era stipulat în regulament. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, mai ales atunci când eşti tânăr şi neliniştit.

    Cititi continuarea pe www.prosport.ro

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Cum s-a transformat Starbucks dintr-o companie mică din Seattle într-un colos cu venituri de miliarde de dolari

    Starbucks precum şi alte companii de succes au înţeles un lucru important încă de la început, crucial pentru succesul acestora: mai mult decât calitate şi diversitatea produselor mai important este factorul uman. 

    Aceeşi credinţă mi-a fost confirmată şi de către Charles Duhigg, jurnalist devenit şi scriitor, citind cartea sa “Puterea obişnuinţei. De ce facem ceea ce facem în viaţă şi în afaceri” în care examinează puterea obişnuinţei, a voinţei şi cum ne-am putea modifica buclele habituale.

    “Noi nu avem o afacere cu cafea care îi serveşte pe oameni. Noi avem o afacere cu oameni care servesc o cafea. Întregul nostru model de afaceri se bazează pe o servire fantastică a clienţilor”, a declarat Howard Behar, fost preşedinte al Starbucks, citat de Duhigg în cartea sa.

    Tot el spune că firme precum Starbucks sau GAP şi Walmart, restaurante şi alte afaceri care se bazează pe angajaţi cu minimă calificare se confruntă cu o problemă comună: indiferent cât de mult vor angajaţii să facă o treabă excelentă, mulţi eşuează pentru că le lipseşte autodisciplina. Vin târziu la serviciu. Se răstesc la clienţii nepoliticoşi. Demisionează fără motiv.

    Bine, cum a rezolvat Starbucks această problemă şi cum s-a transformat dintr-o companie mică într-un colos cu peste 23.000 de cafenele în lume (Statistia 2015).?

    Învăţându-şi angajaţii să fie mai disciplinaţi, să ofere un serviciu de calitate chiar şi atunci când sunt stresaţi sau supăraţi. Dar nu le-a ieşit din prima. La început cei de la Starbucks, în încercarea de a spori puterea de voinţă a salariaţilor, le-au oferit angajaţilor abonamente la săli de fitness şi seminarii despre cura de slăbire, dar această tactică a dat greş, astfel directorii au hotărât să iniţieze o nouă abordare.

    “Când se afla la început, la sfârşitul anilor 90, compania a început să plănuiască strategia sa de dezvoltare masivă, directorii executivi au recunoscut că succesul necesită cultivarea unui mediu care să justifice patru dolari plătiţi pentru o ceaşcă de cafea extravagantă. Compania trebuia să-i pregătească pe angajaţi un pic de bună dispoziţie pe lângă ceşti de latte sau biscuţi din ovăz. De aceea era important pentru companie ca angajaţii săi să fie disciplinaţi şi să nu-şi lase emoţiile să le afecteze munca şi să le ofere clienţilor un serviciu de înaltă calitate chiar şi după opt ore de muncă”, scrie Duhigg în cartea sa. 

    Pentru Starbucks, voinţa este mai mult decât obiectul unei curiozităţi ştiinţifice. Compania a cheltuit milioane de dolari pe programe de training, directorii executivi au scris manuale care servesc ca ghiduri privind de a face din puterea voinţei o deprindere în viaţa angajaţilor, mai scrie Duhigg.

    Starbucks a reuşit să-i înveţe pe angajaţi acele abilităţi necesare în viaţă pe care şcoala, familia sau comunitatea nu au fost capabile să le furnizeze. Numai în primul an de serviciu, toţi angajaţii petrec cel puţin 50 de ore în sălile de clasă ale firmei, studiind manualele Starbucks şi discutând cu mentorii desemnaţi. Iar în centrul acestor cursuri se afla puterea voinţei.

    “Angajaţii cu voinţă ridicată nu se deosebeau prin nimic special faţă de angajaţii cu momente de absenţă a voinţei în mod normal. Momentele când se deosebeau erau momentele critice, de criză. Aşadar compania a hotărât să realizeze o broşură, o rutină pe care angajaţii să o urmeze atunci când le slăbeau muşchii volitivi. Astfel manualele îi învăţau pe oameni cum să reacţioneze când un client ţipa la ei şi făceau training cu angajaţii Starbucks astfel încât reacţiile deveneau automate”, este scris în cartea Puterea Obişnuinţei.

    În parte, acele programe educaţionale sunt motivul pentru care Starbucks s-a dezvoltat, transformându-se dintr-o companie somnolentă din Seattle într-un colos cu peste 23.000 de cafenele şi profituri anuale de  miliarde de dolari. În 2007, în momentul său de maximă expansiune, compania deschidea şapte noi cafenele în fiecare zi şi angaja nu mai puţin de 1500 de salariaţi pe săptămână.

    “Acum compania posedă zeci de rutine pe care angajaţii învaţă să le utilizeze în timpul momentelor de cumpănă stresante”, mai spune Duhigg.