Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi. Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzite. Pentru a avea tot timpul conţinut relevant pe cele cinci canale, Olga Kay trebuia să urce în jur de 20 de clipuri pe săptămână – iar asta îi ocupa aproape tot timpul, ea ocupându-se şi de montaj şi prezentare.
În ceea ce priveşte veniturile generate din reclame pe YouTube, aproximativ jumătate din acestea ajung la creatorii de conţinut, cealaltă jumătate fiind investită de YouTube în mentenanţa şi dezvoltarea platformei.
Pe scurt, sistemul de monetizare al YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit <revenue share>). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.
Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.
Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la cei cu care am discutat arată că pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1450 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Capitalei s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 350 de dolari.
Cum reuşesc atunci creatorii de la noi să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? “Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube”, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, oamenii din spatele serialului online “10 lucruri”.
Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
Grila de mărime potrivită şi spatele bine proporţionat, precum şi liniile ”curate” fac ca maşina să fie recunoscută cu uşurinţă ca aparţinând celor de la Tesla, şi demonstrează continuitatea din punct de vedere al designului, pe care americanii au avut-o de-a lungul timpului.
IATĂ AICI CUM ARĂTA PRIMA MAŞINĂ TESLA, DE APROAPE JUMĂTATE DE SECOL
Grila de mărime potrivită şi spatele bine proporţionat, precum şi liniile ”curate” fac ca maşina să fie recunoscută cu uşurinţă ca aparţinând celor de la Tesla, şi demonstrează continuitatea din punct de vedere al designului, pe care americanii au avut-o de-a lungul timpului.
IATĂ AICI CUM ARĂTA PRIMA MAŞINĂ TESLA, DE APROAPE JUMĂTATE DE SECOL
Fuziunea nucleară implică plasarea atomilor de hidrogen în presiuni şi temperaturi extrem de înalte până când fuzionează în atomi de heliu, producând energie. Plasma, care trebuie să atingă 150 de milioane de grade Celsius, ar trebui să fie conţinută într-un câmp magnetic.
În 2014, compania americană Lockheed Martin a început să dezvolte reactorul nuclear revoluţionar. Acum s-a constat că s-a făcut o eroare de proporţii.
În 2008, după ce preţul la ţitei a explodat, unele companii aeriene au început să-şi taxeze clienţii pentru bagajele de la cală. Acum costul combustibilului este mai ieftin, dar taxa nu a fost eliminată.
Majoritatea companiilor aeriene americane cer 25 de dolari per bagaj, iar companiile low-cost precum Frontier sau Spirit cer chiar şi 65 de dolari.
Preţul mediul al unui bilet de avion în SUA a scăzut la 349 de dolari în 2016, cu 8% mai puţin decât în 2015.
Dacă înainte de criză oamenii au cumpărat o mulţime de lucruri, cum ar fi case, mobilier, maşini şi haine, iar vânzare cu amănuntul au crescut extraordinar de mult, ulterior lucrurile s-au schimbat. Cheltuielile pentru haine au scăzut mult, ajungând la o cotă de 20% din totalul cheltuielilor de consum în acest secol. Ce se întâmplă, de fapt? Călătoriile sunt este în plină expansiune. Gradul de ocupare a hotelurilor se află în plină expansiune. Companiile aeriene interne au înregistrat mai mulţi pasageri în fiecare an, începând cu anul 2010, iar anul trecut companiile aeriene din SUA a stabilit un record de 823 de milioane de pasageri. Creşterea consumului în restaurante este chiar mai avansată. Din 2005, vânzările în locuri unde se serveşte mâncare şi băutură au crescut de două ori mai repede decât toate celelalte cheltuieli din retail. În 2016, pentru prima dată, americanii au cheltuit mai mulţi bani în restaurante şi baruri decât la magazine alimentare. Există, aşadar, şi o explicaţie „socială” la acest lucru. Mulţi tineri sunt conduşi de experienţe ce le pot oferi cele mai bune conţinuturi de viralizat în social media, de la o poză pe plajă, până la unghiul perfect de a pune în valoare farfuria în care este servită cina. Chair dacă pare nerealist, întrebările de tipul „Ce experienţă îmi va oferi cea mai populară postare pe Instagram?“ duce la acţiunile şi comportamentul oamenilor de peste 13 ani.
Asta ar trebui să fie o afacere profitabilă pentru malluri, spune Barbara Byrne Denham, un economist senior la Reis, o firmă de analize imobiliare. Departamentul de magazine a eşuat, dar mâncare mai bună, divertismentul de calitate, chiar şi opţiunile diversificate de fitness ar putea aduce adolescenţii şi familiile acestora înapoi în mallurile care se luptă pentru supravieţuire. În acest context, oamenii pot începe să se „rătăcească” din nou în magazinele fizice, expuse acum riscului de închidere.
Foşti şi actuali oficiali americani, citaţi de Reuters, au descris agenţiei de ştiri două documente confidenţiale ale grupului de reflecţie, furnizând astfel cadrul şi raţionamentul pentru ceea ce agenţiile de informaţii au concluzionat ca fiind un efort intensiv al Rusiei de a influenţa alegerile electorale din 8 noiembrie, 2016.
Oficiali ai serviciilor de informaţii ale SUA au obţinut documentele, care au fost pregătite de Institutul rus pentru Studii Strategice, cu sediul în Moscova, după alegerile prezidenţiale americane. Institutul este condus de foşti oficiali ruşi ai serviciilor de informaţii, numiţi în funcţie de biroul lui Putin.