BusinessMagazin

Tag: alimente

  • Kaufland investeşte peste 150.000 de euro pentru extinderea reţelei de staţii de încărcare pentru maşini electrice. Ce rută vor acoperi noile puncte de încărcare

    După lansarea primei reţele publice de staţii de încărcare rapidă pentru maşinile electrice, cu alimentare gratuită pentru clienţi, Kaufland România anunţă extinderea proiectului printr-o investiţie proprie de peste 150.000 de euro în noi puncte de alimentare ce vor fi inaugurate în premieră pe ruta Bucureşti – Chişinău.

    Noua rută, de peste 500 kilometri, va trece prin Bucureşti, Buzău, Focşani, Bacău, Iaşi (în parteneriat cu Renovatio) şi în final Chişinău. Staţiile vor oferi încărcare rapidă prin 3 tipuri de prize:  CCS şi ChaDeMo (DC până la 50 KW), cât şi încărcare normală cu priză Type 2 (AC până la 22 KW).
    Datorită acestor porturi, staţiile de încărcare vor fi compatibile cu tipurile actuale de automobile 100% electrice, precum şi cu cele Plug-in Hybrid. Staţiile vor fi operate exclusiv de Kaufland, iar clienţii retailerului le vor putea folosi gratuit, „cu respectarea unor condiţii”.

    Recent, tot în regim propriu, a fost pusă în funcţiune şi staţia din parcarea magazinului Kaufland din Dej (Str. Vîlcele, Nr. 2B). Proiectul de mobilitate electrică va continua cu instalarea de staţii în toate magazinele care se vor deschide până la sfârşitul acestui an financiar.

    Piaţa autoturismelor electrice şi hibride din România este în continuă expansiune. În anul 2019, creşterea segmentului de autoturisme electrice a fost de 150,3%, de 2,5 ori mai mult decât în 2018, iar în cazul celor hibride s-a remarcat o creştere de 79,7%, conform ultimului raport al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România.
     

  • Cel mai bogat om începe lupta cu marile reţele de supermarketuri şi vine cu o ofertă care poate lua o parte importantă din clienţii acestora

    Vânzările online de alimente s-au dublat pe fondul pandemiei, iar companiile din retailul alimentar au întâmpinat probleme în încercarea de a ţine pasul cu cererea.

    Profitând de acest lucru, gigantul Amazon a decis să îşi îmbunătăţească serviciul Amazon Fresh, lansat în 2016, pentru a-şi ţine clienţii aproape şi pentru a atrage noi cumpărători, în ciuda competiţiei acerbe venite din partea unor retaileri puternici precum Tesco sau Aldi.

    Potrivit BBC, Amazon Fresh oferă livrarea alimentelor în aceeaşi zi sau a doua zi pentru clienţii din Londra şi împrejurimi, care trebuie să se aboneze la Amazon Prime pentru a beneficia de acest serviciu. Portofoliul Amazon Fresh include aproximativ 10.000 de produse proaspete, refrigerate sau congelate.

    Dacă până acum clienţii erau nevoiţi să plătească o taxă adiţională de livrare sau un abonament lunar pentru a beneficia de Amazon Fresh, compania va oferi de acum livrare gratuită pentru comenzile de peste 40 de lire, pentru a câştiga cât mai mulţi clienţi.

    Potrivit firmei de analiză de piaţă Mintel, compania are 15 milioane de abonaţi care ar putea apela pe viitor la acest serviciu. Thomas Brereton, retail analyst la GlobalData, avertizează însă că nu va fi uşor pentru Amazon să îşi întărească poziţia pe o piaţă dominată de competitori puternici.

    „În prezent, oamenii nu caută Amazon pentru a-şi cumpăra mâncare. Retailul alimentar şi non-alimentar sunt două concepte foarte diferite, iar Amazon trebuie să fie atentă să nu îşi subestimeze competitorii din piaţa britanică de alimente. Ei trebuie să îşi crească popularitatea brandului pe acest segment, lucru care presupune investiţii importante.”

     

  • Unde-i strategia naţională, ca să nu mai importăm produse agricole? Industria alimentară a pierdut 30 de fabrici mari în ultimii 15 ani, iar 5.000 de locuri de muncă au fost şterse cu buretele

    ♦ România este un importator net de alimente, consumatorii mâncând anual lactate, mezeluri sau dulciuri din Germania, Polonia ori Italia în valoare de 4 mld. euro ♦ Deşi industria alimentară este un domeniu cheie pentru economie, având cea mai mare valoare adăugată, în România se închid an de an facilităţi de producţie, pe când investiţiile noi în domeniu pot fi numărate pe degete.

    Cel puţin 30 de mari fabrici din in­dus­tria alimentară au pus lacătul pe uşă în ultimii 15 ani, astfel fiind şterse cu buretele circa 5.000 de locuri de muncă. Chiar şi în ultimii ani marcaţi creşterea consumului şi de o evoluţie bună a economiei au avut loc astfel de închideri, cele mai multe fiind operate de companii multinaţionale care au venit local pre­luând businessuri româneşti, iar după ce şi-au stabilizat prezenţa în piaţă au operat în­chideri şi restructurări. Cel mai recent şi con­clu­dent exemplu este cel al gigantului francez Lactalis care în 12 ani a operat şase închideri de fabrici, ultimele două în acest an.

    „E o mică dramă ce se întâmplă în indus­tria alimentară din România. Putem lua exem­plul com­parativ al Poloniei şi României la mo­men­tul de aderare la UE al fiecăreia, în 2004 şi res­pectiv 2007. Ambele erau state agricole, România având focus pe producţia vegetală, iar Polonia pe zootehnie. Ce s-a întâmplat după aderare e că toa­te fondurile europene atra­se de Polonia au mers către industria alimentară, pe când în Ro­mâ­nia s-au orientat către producţie primară, res­pec­tiv cereale“, spune un executiv cu experienţă în domeniu. În acest context, Polonia are o ba­lan­ţă comer­cia­lă net favorabilă de 10 mld. euro, pe când în Ro­mânia există un deficit de 2,5 mld. euro, importurile de produse alimentare fiind de 2,6 mai mari decât exporturile.

    „E vorba de viziune. Polonia a investit în echipamente, a înzestrat fabrici, multe autohtone, nu multinaţionale. Cârnaţii mâncaţi astăzi de nemţi sunt produşi în Polonia, pe când noi exportăm oi şi cereale“, mai spune aceeaşi sursă.

    Industria alimentară este evaluată la circa 50 mld. lei (10 mld. euro), ea având potenţial să crească puternic, ba chiar se dubleze la 100 mld. lei (20 mld. euro), însă doar cu investiţii masive din partea actorilor economici. Analiştii spun că pandemia şi criza economică ar putea fi o şansă pentru ca fiecare ţară să îşi dezvolte producţia proprie de lactate, panificaţie, ulei, mezeluri sau zahăr, pentru a depinde cât mai puţin de importuri.

    „E necesară o organizare pe verticală a industriei alimentare, e nevoie ca materia primă să fie procesată local şi firmele româneşti să aducă valoare adăugată“, spune Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici şi cunoscuţi antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) şi Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganţi străini, respectiv grupului Lactalis şi către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum şi producătorul de vinuri Domeniile Sâmbureşti.

  • Oros: Deficitul balanţei comerciale cu produse alimentare a ajuns la 1,4 miliarde euro

    Deficitul balanţei comenrciale cu produse alimentare a ajuns la 1,4 miliarde euro, a anunţat joi ministrul Agriculturii Adrian Oros, care a adăugat că ministerul are în plan construcţia a opt depozite regionale care că colecteze produsele agricole. 

    Ministrul spune că la baza deficitului stă faptul că România exportă materii prime şi importă produse finite, cu valoare mare.

    Oros spune că asociaţiile de fermieri, cooperativele, le oferă acestora putere de negociere în relaţia cu comercianţii, iar noua reţea de depozite, care vor fi conectate cu actualele depozite va face posibilă valorificarea mai bună a produselor.

  • Lanţul de magazine care a vândut în perioada pandemiei cât pentru tot anul. Câte magazine vrea sa mai deschidă

     ​De la primul hipermarket deschis în românia, în 2005, retailerul german Kaufland a ajuns în prezent la o reţea de 132 de unităţi, aflată în continuă expansiune. Lucrurile par să evolueze bine şi în continuare, în contextul în care businessul pare a fi unul dintre câştigătorii crizei generate de COVID-19. Care este strategia companiei în context pandemic?

    „Online-ul a crescut enorm: în aprilie am ajuns la o cifră care reflectă planul pentru tot anul”, descrie Marco Hößl, directorul general al Kaufland România, într-o conferinţă de presă organizată recent, ultimele rezultate ale companiei, fără să ofere valoarea exactă a vânzărilor înregistrate în context pandemic.

    În 2019, Kaufland România a înregistrat o cifră de afaceri de peste 11,8 miliarde de lei şi un profit net de 847 de milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. În ceea ce priveşte investiţiile realizate, acestea s-au ridicat anul trecut la 142 de milioane de euro, iar la începutul acestui an reprezentanţii businessului au anunţat un buget de 300 de milioane de euro, despre care Marco Hößl spune că nu a suferit modificări.

    Compania are în portofoliu 132 de magazine, dintre care patru au fost deschise în acest an, două în Capitală, unul în municipiul Dej şi un altul în localitatea Moreni, un oraş cu aproximativ 18.000 de locuitori, deschidere cu ocazia căreia retailerul şi-a făcut intrarea şi în comunităţile urbane mici.

    Până la sfârşitul anului, reprezentanţii companiei intenţionează să deschidă alte nouă unităţi, iar pentru următorii ani Hößl spune că au în vedere menţinerea unui ritm de circa zece deschideri anuale. Cu toate că zilnic peste 500.000 de clienţi trec magazinelor unităţilor companiei, reprezentanţii afacerii remarcă un trend de migrare spre online din ce în ce mai accentuat.

    Cât despre modul în care a evoluat echipa businessului de-a lungul celor 15 ani, dacă în 2005 Kaufland a pornit la drum cu 500 de angajaţi, în prezent aceasta numără peste 15.000 de persoane. Angajaţii şi-au continuat activitatea şi în perioada stării de urgenţă, niciunul dintre ei nefiind trimis în şomaj tehnic.

    Pentru departamentele care nu îşi puteau exercita activitatea în perioada de blocaj, precum cel de evenimente, s-a hotărât reconversia acestora, una dintre noile linii de activitate fiind cea de teleshopping, destinată persoanelor care nu deţin spartphone-uri sau carduri de credit.

    „A fost o experienţă foarte bună pentru angajaţi, de pildă pentru cei din home office, care nu au avut o ocupaţie şi pe care nu am vrut să îi trimitem în şomaj tehnic”, spune executivul. Potrivit lui, Kaufland creează direct şi indirect circa 60.000 de joburi în piaţa locală, adică un procent de 1,2% din totalul locurilor de muncă, iar salariul minim net al angajaţilor companiei este cu 60% mai mare decât salariul minim pe economie din România.

    Din rândul furnizorilor cu care compania colaborează, 85%, reprezentând un număr de 2.300 sunt  furnizori locali, faţă de 50%, în urmă cu trei ani. Anul acesta, pe fondul greutăţilor generate de pandemie, una dintre măsurile luate de reprezentanţii businessului a fost scurtarea termenelor de plată către companiile locale partenere, o altă măsură fiind plata cu trei luni mai devreme a taxelor în valoare de 69 de milioane de lei către bugetul de stat şi bugetele locale.
    Directorul general al Kaufland spune că noua criză, care a schimbat lumea, a schimbat şi modul de lucrul al companiei pe care o conduce.

    „La început a fost greu, şi pentru mine personal, nu a fost un mers normal al businessului, am luat multe măsuri, am învăţat repede, am simţit că a fost foarte emoţionant să iau decizii grele. A fost un spagat între business şi oameni, pentru mine a fost foarte greu. Suntem o companie, trebuie să acţionăm ca întreprindere, dar trebuie să luăm şi măsuri pentru angajaţi, clienţi, furnizori, de aceea a fost un spagat. Am simţit ce important este să fim alături de angajaţi, de clienţi şi parteneri”, a fost feedbackul executivului asupra ultimei perioade.

    Explozia retailului alimentar din online, un trend internaţional

    Potrivit unui sondaj al Coresight Research, vânzările online de alimente din SUA au crescut cu 22% în 2019, iar anul acesta, impulsionate de cererea ridicată din timpul blocajelor impuse pe fondul pandemiei de COVID-19 la nivel naţional, vor creşte cu aproximativ 40%. Acest lucru ar echivala cu aproape 38 de miliarde de dolari din vânzările online, cheltuiţi pe produse alimentare şi băuturi în 2020, adică aproximativ 3,5% din piaţa totală, în creştere de la 2,6% în 2019, potrivit supermarketnews.com. 
    Şi în Asia se remarcă acelaşi trend: Coreea de Sud, de pildă, a înregistrat o creştere de peste 90% a vânzărilor de produse alimentare online în timpul focarului de COVID-19, scriu cei de la foodnavigator-asia.com. Un alt exemplu vine din Marea Britanie: CEO-ul retailerului Sainsbury’s, Mike Coupe, a declarat, citat de barrons.com, că pandemia de COVID-19 va accelera rapid digitalizarea magazinelor şi migrarea clienţilor spre online, obicei care se va menţine probabil şi în perioada postpandemie. „Presupun că odată ce oamenii îşi formează un obicei din a-şi cumpăra alimentele online, îl vor menţine.” În ultimele luni, Sainsury’s şi-a dublat volumele de produse destinate platformei online şi a înregistrare o dublare a vânzărilor pe acest canal. 

  • Care este legătura dintre: criză, mafie, bani şi mâncare

    În timp ce economia italianului de rând începe să se fărâmiţeze din cauza impactului catastrofal al coronacrizei, organizaţiile de crimă organizată profită de situaţie pentru a-şi extinde controlul. Strategia mafiei are două direcţii: afacerile ajunse în pragul falimentului sunt cumpărate pentru a fi folosite la spălarea de bani, apoi, prin ajutorarea cu alimente sau bani cu împrumut a familiilor nevoiaşe, câştigă sprijinul unei părţi din societate.

    La începutul lunii aprilie, la nici o lună de la introducerea măsurilor de restricţionare a circulaţiei şi a contactului dintre oameni, publicul putea vedea clipuri video cu bande cunoscute ca fiind ale mafiei împărţind produse de uz esenţial italienilor lăsaţi fără venituri de criza aflată la început în regiunile sudice sărace Campania, Calabria, Sicilia şi Puglia în timp ce tensiunile creşteau în toată ţara, scrie The Guardian. „Magazinele, cafenelele, restaurantele şi cârciumile erau închise de mai bine de o lună“, spune Nicola Gratteri, investigator antimafia şi procurorul-şef din Catanzaro.

     „Milioane de oameni lucrează în economia informală, ceea ce înseamnă că milioane de oameni nu mai aveau niciun venit de mai mult de o lună şi nu ştiau când şi-ar putea relua munca. Guvernul emite aşa-numitele bonuri de cumpărături pentru a-i sprijini pe oameni. Dar dacă statul nu intervine pentru a ajuta aceste familii, mafia îşi oferă serviciile, impunându-şi controlul asupra vieţii oamenilor.“

    Efectele blocajului din Italia afectează aproximativ 3,3 milioane de persoane care lucrează la negru.
    Dintre acestea, peste un milion locuiesc în sud. Au apărut informaţii că proprietarii de magazine mici au fost constrânşi să ofere alimente gratuit, aceasta în timp ce poliţia patrula pe lângă supermarketurile din unele zone pentru a opri furturile.
    Clipuri cu oameni din Sicilia care protestează indignaţi de reacţia întârziată a guvernului sau cu persoane care fac scandal în faţa băncilor din Bari pentru împrumuturi de 50 de euro au devenit virale la un moment dat, turnând gaz pe focul crizei; un foc de care mafia este mai mult decât dispusă să-l stingă, în propriul interes.

    Guvernul a demonstrat că este conştient că „mafia ar putea profita de sărăcia în creştere recrutând oameni”, după cum a spus ministrul de interne Luciana Lamorgese, sau pur şi simplu acţionând prin distribuirea de pachete gratuite cu paste, apă, făină şi lapte. În Napoli, în cele mai sărace cartiere ale oraşului, poliţia şi-a intensificat prezenţa după ce bărbaţi cu legături cu Camorra, mafia napolitană, au organizat livrări la domiciliu de pachete cu alimente. În Palermo, potrivit La Repubblica, fratele unui cap al Cosa Nostra ar fi distribuit mâncare celor mai nevoiaşi din cartierul Zen, un bastion al mafiei. Când ştirea a apărut în presă, bărbatul s-a apărat pe Facebook susţinând că face doar muncă de caritate şi l-a atacat pe jurnalistul care a oferit publicului pentru prima dată povestea.

    „Mafiile nu sunt doar organizaţii criminale“, explică Federico Varese, profesor de criminologie la Universitatea din Oxford. „Sunt organizaţii care aspiră să guverneze teritorii şi să controleze pieţe. Comentatorii se concentrează adesea pe aspectul financiar al mafiei şi tind să uite că puterea ei vine din baza locală de unde operează.“
    Distribuirea de pachete cu alimente este o tactică la fel de veche ca mafia în sine. În sudul Italiei, capii mafioţi se prezintă prin tradiţie oamenilor ca binefăcători locali, iniţial fără a cere nimic în schimb.

    „Capii mafiei consideră oraşele lor ca fiind propriile lor moşii”, spune Gratteri. 

    „Ei ştiu foarte bine că, pentru a guverna, trebuie să aibă grijă de oamenii de pe teritoriul lor. Şi o fac exploatând situaţia de criză în avantajul lor. În ochii oamenilor, un şef care bate la uşă oferind mâncare gratuită este un erou. Şeful ştie că va putea conta pe sprijinul acestor familii atunci când va fi necesar, când, de exemplu, mafia sponsorizează în alegeri un politician care le va proteja interesele infracţionale.”

    Zeci de investigaţii din sud au condus la arestarea unor politicieni care au ajutat şi au ocrotit mafia şi care au fost aleşi cu sprijinul mafioţilor locali, aceştia obligând cetăţenii să-i voteze în schimbul unor servicii precum un simplu pachet cu mâncare. „Aceste ajutoare de la mafie nu sunt cadouri. Mafia nu face nimic pentru că are un suflet generos. Acestea sunt favoruri pe care toată lumea trebuie să le plătească într-o formă sau alta, ajutând şi ascunzând de autorităţi un fugitiv, ţinând o armă, distribuind droguri şi altele asemenea“, a explicat Varese. „Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat cu El Chapo, regele drogurilor din Mexic”, atrage atenţia Gratteri. 

    „El a traficat tone de cocaină şi a ordonat uciderea a sute de oameni, însă în oraşul său natal era cunoscut pentru bunăvoinţa sa. Oamenii îi erau recunoscători că a adus medicamente pentru familiile satului sau că a construit drumuri. Acelaşi lucru se întâmplă în oraşele italiene.” În Campania, dacă nu oferă alimente, Camorra înmânează bani. Sume mici, de obicei de 50 de euro, scrie BBC. Obişnuiau să ceară bani, iar acum ei sunt cei care dau bani, spune Luigi Cuomo, preşedintele of SOS Imprese, o organizaţie care protejează afacerile mici de politici mafiote precum taxa de protecţie. „Oferă sume mici, dar vor cere ceva în schimb.”

    Marcello era la începutul lunii mai proprietarul unui restaurant din centrul oraşului Palermo pe care a trebuit să-l închidă în martie. Se aşteaptă atunci ca din clipă în clipă să primească o ofertă pe care nu o va putea refuza. Este foarte simplu, a povestit el. Un mafiot ciocăne la uşă şi se oferă să cumpere afacerea, atunci şi acolo. Urmează negocierea unui preţ, apoi cineva transferă o parte din bani în contul proprietarului afacerii. Restul banilor este predat în numerar. „Afacerea mea se scufundă”, se plângea atunci Marcello. „Şi când cineva îţi aruncă un colac de salvare, poţi alege fie să te îneci cu idealurile tale, fie să înoţi.” Dar mafia se va întoarce întotdeauna să ceară ce pretinde a fi al ei, spune Gaspare Mutolo, un fost mafiot sicilian care a devenit martor cheie în zeci de cazuri de crimă organizată.

     „Exact aşa lucram şi eu”, spune el. „Eram mereu fermecător. Păream generos. Nu mi-am arătat niciodată culorile adevărate. Dar ţineţi minte, am ucis mai mult de 20 de oameni.“ Mutolo a vorbit cu BBC dintr-o locaţie secretă unde se află sub protecţia poliţiei şi îşi petrece zilele pictând. Lucrările sale sunt adesea reprezentări ale tentaculelor mafiei care ajung în comunităţi. El spune că de fiecare dată când a ajutat o familie nevoiaşă nu-i pasă cine erau oamenii aceia. „Când copiii îţi plâng pentru că nu au mâncare pe masă sau dacă afacerea ta este pe punctul de a da faliment, nu te gândeşti la consecinţe când accepţi ajutor dintr-o direcţie greşită. Te gândeşti doar la supravieţuire.“

    Apoi, când se apropiau alegerile locale, el se ducea la oamenii pe care i-a ajutat şi le spunea: „Ciao, bella, mă mai ţii minte? Te-am ajutat când ai avut nevoie. Acum, eu am nevoie de tine. Şi tot ce îţi cer este să te duci la vot. Pentru acest candidat.“ Mutolo spune că mafia are suficienţi bani la îndemână pentru a-i cheltui în caz de criză. „Sunt mult mai eficienţi decât statul când vine vorba de ajutarea celor aflaţi la nevoie”, spune el. Antonio şi soţia sa Francesca deţin o măcelărie într-un mic oraş cu clădiri albe, specifice zonei mediteraneene, din Apulia. Când afacerea lor părea că se îndreaptă spre faliment, s-au pomenit că unul dintre clienţii lor obişnuiţi a intrat în magazin şi s-a oferit să-i ajute cu un împrumut. „Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Inimile noastre parcă au încetat să mai bată şi ne-am dat seama imediat ce se întâmplă“, a povestit Antonio.

    El şi soţia sa au refuzat oferta. Ştiau că astfel de credite sunt o afacere de bază a mafiei. Infractorii acordă împrumuturi şi apoi „începe o agonie lentă”, spune procurorul Gratteri. „Scopul final al mafioţilor nu este niciodată să facă un ban dintr-o afacere cinstită, ci să preia afacerea şi să o folosească pentru a spăla bani.“ De când a început carantina, o linie telefonică de asistenţă specială pentru ajutarea victimelor şantajului a înregistrat o creştere de 100% a plângerilor, majoritatea venite de la afaceri mici. „Dacă guvernul italian nu este capabil să-i ajute pe aceşti oameni, îi aruncă practic în braţele mafiei”, spune Attilio Simeone, care lucrează pentru linia de asistenţă.

  • Cehia: legislatorii vor ca cel puţin 55% din alimentele de pe rafturile magazinelor să fie locale

    Magazinele din Cehia ar trebui să fie obligate să comercializeze în proporţie de cel puţin 55% produse locale în 2021, procentul urmând să fie majorat treptat la 85% până în 2027, potrivit unei propuneri semnate de membrii parlamentului din Cehia despre care aceştia spun că ar urma să-i susţină pe fermierii locali.

    Propunerea urmează să fie discutată în parlament în această săptămână.

  • Ospătari, zugravi, îngrijitoare de copii: pandemia a creat noi clase sociale vulnerabile care acum îngroaşă rândurile celor care cer ajutor de la băncile de alimente în cele mai mari economii ale Europei

    În toamnă, băncile de alimente erau un subiect electoral spinos în Marea Britanie: nu cumva britanicii au mai multe astfel de centre decât nemţii? Ar fi o situaţie ruşinoasă. O cercetare superficială ar fi găsit că fiecare naţiune avea cam 2.000 de bănci de alimente. Nimeni atunci n-ar fi bănuit cât de importante vor deveni aceste reţele pentru siguranţa alimentară a milioane de persoane din economiile mari ale Europei lovite de şocurile pandemiei peste doar câteva luni.

    Băncile de alimente au fost luate cu asalt în Marea Britanie, în Germania, Franţa, Italia şi Spania, toate economiile mari ale Europei. Reducerea veni­turilor, pierderea locului de muncă sau a accesului la alimentele garantate prin bonuri de masă pentru şcolari au făcut ca în vremuri de pandemie numărul celor care cer ajutorul băncilor de alimente să devină copleşitor în unele cazuri.

    În Marea Britanie, închiderea puburilor este o tragedie nu doar prin semnificaţia socială a acelor locuri. Acolo lucrau oameni cu o situaţie financiară precară, unii cu copii, care acum nu mai au loc de muncă şi depind de ajutorul de şomaj. Mulţi au fost luaţi pe nepregătite de criză şi pentru a-şi acopri necesarul de hrană al familiei recurg la băncile de alimente. Aceste instituţii se confruntă cu o cerere mai mare în special din partea acestui tip de angajaţi.

    Emma Revie, CEO al Trussell Trust, una dintre cele mai mari reţele de bănci de alimente din Marea Britanie, a declarat că milioane de familii din această ţară au suferit de „un şoc brusc al veniturilor“ de când a început carantina şi că aceşti oameni au nevoie de mai mult sprijin financiar din partea guvernului pentru a nu face foamea, potrivit The Independent. În ultimele două săptămâni ale lunii martie, numărul de pachete alimentare de urgenţă distribuite a crescut cu 81% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În doar o săptămână organizaţia a trebuit să împartă 50.000 de pachete. Părinţi disperaţi apelează la băncile de alimente „îngroziţi“ că nu mai au cu ce să-şi hrănească copiii în timpul pandemiei, a povestit un voluntar al unei organizaţii caritabile pentru BBC. La sfârşitul lunii martie, numărul de gospodării cu copii ajutate de băncile de alimente a crescut cu 122%. La jumătatea lunii mai, băncile de alimente avertizau că nu mai pot ţine pasul cu explozia cererii. Iar aceste organizaţii se confruntă cu probleme proprii: lucru la capacitate maximă, stocuri de alimente incerte, voluntari epuizaţi în condiţiile în care trebuie să livreze pachetele la domiciliu pentru a păstra izolarea socială şi voluntarii bătrâni nevoiţi să rămână în casă în autoizolare.

    În Germania, numărul persoanelor care apelează la ajutorul băncilor de alimente era în creştere cu 10% în ritm anualizat în toamna anului trecut, potrivit ONG-ului Tafel, care a avertizat atunci că sistemul riscă să fie copleşit dacă ţara nu face mai mult pentru a combate sărăcia în rândul bătrânilor. Creşterea numărului de bătrâni care au apelat la băncile de alimente a fost de 20%. Însă în timpul pandemiei unu din patru centre de distribuţie a rămas închis din cauza măsurilor de izolare, scrie Deutsche Welle, care menţionează că 1.600 de persoane din Germania folosesc băncile de alimente, 30% dintre ele fiind minori şi 26% persoane în vârstă. Mai multe dintre centrele închise s-au redeschis în luna mai.

    În Franţa, în timpul carantinei în puţine locuri din Paris era mai multă activitate decât la intrările în băncile de alimente. În cartierele sărace ale celei mai vizitate ca­pitale europene de pe continent numărul persoanelor a căror singură sursă sigură de hrană au devenit băncile de alimente a crescut în timpul carantinei, scrie Reuters.

    Cea mai cruntă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial şi restricţiile dure de circulaţie au desfiinţat locurile de muncă precare †din economia informală. „Erau multe femei care munceau îngrijind copii. O întreagă economie s-a dezvoltat în jurul acestei activităţi“, spune Bachir Ghouinem, voluntar la o bancă de alimente din Clichy-sous-Bois. „Când totul s-a oprit, cu ce au mai rămas oamenii aştia? Cu nimic.“ El şi alţi voluntari fac pachete cu zahăr, paste, brânză, lapte şi fructe proaspete, cele mai multe donate mai degrabă de magazinele locale decât de marile lanţuri de retail (în Marea Britanie situaţia este invers) pentru circa 1.600 de familii pe zi, de două ori mai multe decât în mod normal.

    În Italia, Giovanni Bruno, care conduce reţeaua de bănci de alimente Banco Alimentare, n-a mai văzut niciodată o criză ca aceasta provocată de Covid-19, scrie Bloomberg. Nu doar că cererile de ajutor au crescut cu 40%, dar şi profilul celor care cer ajutor s-a schimbat. Mulţi dintre ei sunt muncitori sau oameni care lucrează pe cont propriu şi care până la introducerea măsurilor de izolare puteau întotdeauna să-şi procure singuri mâncarea. „Oamenii ne spun că le este ruşine, că n-au mai fost niciodată nevoiţi să ceară de mâncare. Unii dintre ei ne spun că aducem pachete şi pentru vecinii lor, care nu vor să ceară ajutor“, spune Bruno.

    În Spania, Conrado Gimenez conduce un ONG numit Fundacion Madrina. El şi echipa sa de voluntari hrăneau lunar înainte de criză circa 400 de familii din Madrid. Acum, numărul a crescut la 2.500 de familii pe zi. Mulţi dintre oamenii care cer ajutor sunt ospătari, bucătari sau alţi meseriaşi. „Nicio criză nu se compară cu asta“, spune Gimenez.

    Criza este deosebit de cruntă în statele din sudul Europei care se bazează pe turism, sector unde predomina munca sezonieră, caracterizată de nesiguranţă. Aproape 75% dintre cei 905.000 de angajaţi care şi-au pierdut locul de muncă în Spania şi martie şi aprilie aveau contracte temporare. Numărul mare de meseriaşi care aşteaptă acum ajutor de la băncile de alimente este un semn că reţelele de siguranţă socială ale Europei în mod normal cuprinzătoare se destramă sau nu reuşesc să sprijine noi clase de oameni vulnerabili chiar şi după ce guvernele au anunţat programe vaste de ajutor de urgenţă. Cu economiile în recesiune profundă, acest lucru întăreşte perspectiva creşterii inegalităţii distribuirii veniturilor. Iar această situaţia va fi pedepsită prin vot de cei lăsaţi în urmă.

     

  • Experţii internaţionali spun că magazinele de alimente ar trebui să interzică clienţilor intrarea lor înauntru din cauza Covid-19. Care sunt motivele, dar şi alternativele

    Zeci de angajaţi ai magazinelor de alimente au murit din cauza coronavirusului în pofida măştilor folosite de aceştia şi a restricţiilor referitoare la numărul de clienţi din incinta magazinelor, potrivit unui articol publicat de CNN Business, care se referă la situaţia din Statele Unite. Potrivit jurnaliştilor de la CNN, supermarketurile au rezistat până acum celei mai draconice dintre posibilele măsuri: interzicerea clienţilor de a intra în magazine.

    Totuşi, câţiva specialişti în muncă, lideri de sindicat şi mici proprietari de magazine alimentare sunt de părere că a devenit prea periculos să îi laşi pe clienţi să se plimbe printre rafturi, intrând în contact astfel cu numeroşi angajaţi. Magazinele de alimente sunt încă pline de clienţi, iar experţii citaţi de CNN spun că a sosit momentul ca marile lanţuri să nu mai fie accesibile publicului şi să îşi dezvolte capacităţile de livrare la domiciliu pentru alimente şi pentru alte bunuri esenţiale.

    „Clienţii neatenţi” sunt „probabil cea mai mare ameninţare” pentru angajaţi acum, potrivit lui Marc Perrone, preşedinte al United Food şi al sindicatului Angajaţilor Comerciali din Statele Unite. Sindicatul spune că 85% dintre angajaţii magazinelor de alimente au raportat că clienţii nu respectă regulile de distanţare fizică în magazine.
    „Orice lucru care reduce nevoia de interacţiune cu publicul şi permite o mai mare distanţare fizică va fi, în cele di urmă, cea mai bună soluţie pentru angajaţii magazinelor de alimente” a declarat pentru CNN şi John Logan, profesor şi director al studiilor de muncă şi angajare la Universitatea de Stat din San Francisco. „Închiderea magazinelor şi o realocare a sarcinilor pentru ridicare şi livrare ar fi o măsură bună”, adaugă el.


    Multe magazine de alimente de mici dimensiuni din Statele Unite au mizat pe această măsură pentru a-şi proteja angajaţii. De asemenea, câteva companii mari precum Best Buy (BBY), care are o infrastructură online importantă, au trecut la acest model în perioada crizei.

    Autorităţile publice nu solicită magazinelor esenţiale să îşi închidă porţile clienţilor, dar Departamentul american al Muncii  a recomandat recent ca retailerii să înceapă să folosească o fereastră de „drive through” sau să ofere o altă modalitate de ridicare a cumpărăturilor fără ca clienţii să coboare din maşini.

    Câteva lanţuri mari de cumpărături din Statele Unite au început să implementeze astfel de măsuri: Whole Foods a închis un magazin din New York şi a făcut trecerea la un magazin online, care se concentrează exclusiv pe livrări. Kroger (KR) şi Giant Eagle au mutat câteva maazine înspre locaţii de ridicare şi livrare. Dar acestea sunt câteva cazuri izolate din reţelele ample ale acestor retaileri.

     

  • REPORTAJ ZF. Paşte în vremea pandemiei: Azi-dimineaţă rafturile erau pline, dar oamenii păreau puţin mai goi. COVID-ul a alungat sărbătoarea şi a scurtat listele de cumpărături

    Soarele de aprilie găseşte anul acesta natura mai plină de viaţă ca niciodată, în timp ce oamenii trăiesc un Paşte cum n-a mai fost.

    Drumul până la un supermarket din Capitală în ultimele ore dinainte ca majoritatea magazinelor alimentare să se închidă pentru următoarele două zile este mai gol ca niciodată. Sunetul cauciucului în contact cu asfaltul se aude tot mai rar, tot mai departe.

    Cred că nu am mai auzit trilurile de păsări la fel de puternice de când eram copil şi trăiam departe de Bucureşti, la marginea unui oraş de provincie. Bineînţeles, nu este doar despre o trăiere proprie, ci o nouă realitate temporară – lipsa de activitate generată de măsurile de carantină a redus poluarea, a lăsat natura să respire şi i-a scos până şi pe leii din Africa de Sud din mediul lor, întrucât unii dintre ei s-au simţit în siguranţă să doarmă pe şosea.

    La intrarea într-un supermarket, altădată plin de oameni, nu e nimeni. În interior, coada e subţire, cu 6 oameni care aşteaptă la distanţă de 1 metru unul de celălalt să îşi plătească „bunurile care acoperă necesităţile de bază”. Patru dintre ei au mască.

    Uitându-mă în tot magazinul, cred că sunt mai mulţi angajaţi care pun marfă pe rafturi decât clienţi. Anul acesta ceva s-a schimbat. Coşurile pline de alimente lipsesc. Ele există, dar nu sunt mai multe sau mai pline decât ar fi fost într-o zi obişnuită de sâmbătă. Poate doar cu mai mult alcool. Dar în niciun caz nu sunt coşurile românilor de Paşte pe care le ştim. Poate asta va scădea risipa alimentară.

    Săpun, detergent, carne, lapte, ouă, pâine etc – toate sunt pe rafturi. Aceeaşi experienţă am trăit-o ieri, într-un mare hypermarket, unde coşurile erau doar jumătate pline, iar magazinul era jumătate gol – doar carne de miel se găsea mai greu, dar angajaţii spuneau că la ora 15.00 va veni un nou transport.

    Când eram copil, această sâmbătă îi găsea pe oameni la cumpărături. Şi nu doar atât, îi găsea pe oameni plini cu un mix de emoţii. Era o bucurie combinată cu doză mai mică sau mai mare de căldură religioasă, dar care scotea pe ici pe colo câte o urare auzită chiar şi în supermarket de tip: „Paşte Fericit!”.

    Însă în 2020, în timpul Paştelui petrecut în vremea COVID-ului, în magazine şi pe străzi este linişte.

    Anul acesta, în magazine mă aşteptam să simt tensiunea, să văd oamenii nervoşi, frustraţi, poate chiar temători, dar mă aşteptam să văd emoţii, în orice caz. Însă în magazin era o linişte grea.

    La casă, angajaţii par obosiţi. Probabil că sunt, la fel ca farmacistele, curierii, paznicii şi alte categorii de eroi la care nu ne gândim. Ieri, am întrebat o casieră dacă „mai poate?”, iar ea mi-a povestit cum un client s-a luat de ea pentru că nu a coincis totalul de plată cu matematica pe care şi-o făcuse el dinainte. Poate că oamenii sunt şi nervoşi, totuşi.

    Cum să fie altfel când peste 1,2 milioane de români sunt şomeri?

    La ieşirea din magazin este linişte. O singură maşină trece până când traversez strada, iar pe trotuar, aud un domn care spune către telefon: „Nu pot să vin, n-am nicio justificare pe hârtie, nu pot”.

    Băncile din faţa celorlalte magazine din jurul supermarket-ului sunt goale. Scările de bloc la care altă dată poţi vedea grupuri de tineri sau bătrâni care stau la cafele, beri sau doar o vorbă, sunt tot goale.

    Anul acesta nu am auzit nicun „Paşte Fericit” pe străzi şi nici nu mi-a zâmbit niciun străin (nici nu ştiu dacă aş fi văzut într-o lume a feţelor acoperite).

    După mai bine de o lună de carantină, oamenii parcă au trecut printr-o scară întreagă de emoţii, de la frustrare la teamă, iar acum sunt amorţiţi. Prea obosiţi să se mai umple cu altă emoţie şi prea anxioşi din cauza sentimentului de animal în cuşcă. Amorţeala a devenit o stare de fapt.

    Aşa cum lipseşte forfota, vor lipsi anul acesta mesele în familie. Lipsesc drumurile la biserică şi petrecerile obişnuite. Lipseşte muzica şi sărbătoarea – alungată de COVID.

    Azi-dimineaţă rafturile magazinelor erau pline, dar oamenii păreau puţin mai goi.

    Măsurile însă trebuie respectate, iar noi ca oameni trebuie să trăim, chiar dacă în pătrăţelul nostru momentan. Trebuie să ne punem creativitatea, emoţiile şi ambiţia la treabă – pentru că perioada grea abia a început. Iar mintea, munca şi ambiţia ne vor ajuta să ne reinventăm, să reînvăţăm să trăim.