BusinessMagazin

Tag: sua

  • Semne rele pe Wall Street. Bursele scad, investitorii se tem de un al doilea val de recesiune

    Indicele Dow Jones al bursei din New York a cazut cu 189 de puncte, ajungand la
    10,271.71, iar S&P 500 a pierdut 2%. Indicele compozit Nasdaq a
    coborat cu 44 de puncte – o depreciere de 2%.

    Dupa ce in zilele precedente, profiturile bune anuntate de
    retele comerciale ca Wal-Mart, Home Depot sau Target au sustinut
    cresterea burselor, datele macro publicate joi i-au intors pe
    investitori la cea mai mare temere a lor – spectrul unui al doilea
    val de recesiune, sau in cel mai bun caz o incetinire substantiala
    a redresarii economice a SUA.

    Ultimul raport al Departamentului Muncii vorbeste de cresterea
    la cel mai mare nivel din ultimele noua luni a cererilor de intrare
    in somaj – e vorba de cei ce solicita pentru prima data ajutor de
    somaj: in ultima saptamana, numarul celor ramasi fara slujba a
    crescut neasteptat de mult, pentru a treia saptamana consecutiv,
    ajungand la 500.000, dupa ce saptamana trecuta
    era de 488.000. “Pragul psihologic de 500.000 este foarte dificil
    de suportat. Pentru ca poti uneori sa ignori o cifra mare si sa
    zici ‘in fine, e vorba doar de o saptamana’. Dar cand ai saptamana
    dupa saptamana cu cresteri, e clar vorba de o tendinta negativa”,
    afirma Tim Quinlan, economist la Wells Fargo.

    In acelasi timp, indexul principalilor indicatori economici,
    care masoara perspectiva performantei economice, a crescut in iulie
    abia cu 0,1%, desi analistii se asteptasera la 0,2%. In anumite
    zone, semnele rele au venit brutal: indicele activitatii economice
    masurat de Rezerva Federala din Philadelphia a ajuns la -7,7 in
    august, ceea ce indica o scadere a activitatii de productie in
    estul Pennsylvaniei, sudul statului New Jersey si Delaware, dupa ce
    analistii se asteptau la o valoare pozitiva de 7,5 a indicelui.

    “Stirile de azi despre economia americana au fost pur si simplu
    ingrozitoare”, a comentat Paul Ashworth, economist la Capital
    Economics, intr-o nota catre investitori. Semnificatia lor este
    aceea ca orice crestere de profit la o companie, de genul celor ce
    au miscat pietele in sus zilele trecute, nu are nici un sens atata
    vreme cat perspectiva economiei nu e buna, cat consumul si
    productia scad si somajul creste. “Toti banii din bilanturile
    companiilor nu inseamna nimic pentru consumatori, atata vreme cat
    firmele nu incep sa angajeze, cat nu se creeaza locuri de munca”,
    adauga Tim Quinlan.

    COMPANIILE NU MAI AU ANGAJATI DE CONCEDIAT

    Christian Tegllund Blaajberg, chief equity strategist la Saxo
    Bank, afirma intr-un comentariu remis BUSINESS Magazin ca nu va mai
    trece mult si actiunile insesi vor incepe sa scada, dintr-un motiv
    simplu: companiile incep sa-si epuizeze parghia restructurarii prin
    concedieri de personal, iar productivitatea incepe sa se reduca,
    “pentru ca angajatii nu pot fi mai productivi de atat”.

    Pe termen scurt, afirma Blaajberg, costul muncii va stagna,
    pentru ca nu poate fi stimulata productivitatea prin salarii mai
    mari fara a afecta marjele de profit ale companiilor si profitul pe
    actiune. Mai devreme sau mai tarziu insa, efectele acestei politici
    isi vor spune cuvantul: fie stagnarea veniturilor salariale “pune
    presiune asupra consumului viitor, fapt ce va duce, in final, la un
    nivel mai scazut al vanzarilor”, perpetuand astfel cercul vicios
    din economie, fie companiile se decis sa recurga la stimulente
    salariale pentru a creste productivitatea, ceea ce le va afecta
    profitul. In ambele cazuri, consecinta va fi deprecierea actiunilor
    la burse.

    Cat despre crearea de noi locuri de munca, despre care se
    vorbeste atat de mult de ambele parti ale Atlanticului, analistul
    Saxo Bank considera ca “Marea Recesiune a lasat in urma un nivel
    neobisnuit de ridicat al somajului, care nu pare sa arate semne de
    normalizare in urmatorii ani. De fapt, o serie de studii au
    demonstrat ca, pentru a atinge nivelurile dinainte de recesiune,
    este nevoie de inca 17 ani la nivelul estimat al cresterii
    locurilor de munca”.

  • Coreea de Sud si SUA au lansat manevrele militare comune

    Exercitiul, prevazut sa dureze zece zile, face parte dintr-o
    serie de manevre lansate de Seul – separat sau in comun cu Statele
    Unite – in urma scufundarii uneia dintre corvetele sale in martie,
    gest pe care o comisie de ancheta internationala il imputa unei
    torpile nord-coreene.

    Scufundarea corvetei Cheonan, la 26 martie, intr-o zona maritima
    frontaliera, care s-a soldat cu moartea a 46 de marinari
    sud-coreeni, a crescut considerabil tensiunile intre cele doua
    Corei.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Pana unde poate creste pretul graului?

    Meteorologii rusi si ucraineni au estimat ca perioada secetoasa
    va mai continua cam pana la sfarsitul acestei saptamani, dar daca
    ea se va prelungi catre luna septembrie, va pune in pericol
    campania de insamantare a graului de iarna, care reprezinta pana la
    circa 40% din recolta totala, ceea ce ar insemna ca pana la o
    treime din suprafetele cultivate vor ramane neexploatate pana in
    primavara viitoare. “Or, daca Rusia sta pe bara timp de doi ani,
    aceasta ar schimba complet dinamica pietelor”, comenteaza Daniel Basse, seful firmei americane de
    cercetare a pietei AgResource.

    Rusia a instituit incepand cu 15 august interdictia de export
    pentru grau si produse derivate. Viceprim-ministrul Viktor Zubkov a
    declarat ca autoritatile vor discuta dupa 1 octombrie daca e cazul
    sau nu sa prelungeasca interdictia si dupa 31 decembrie,
    presedintele Dmitri Medvedev a spus ca e posibil ca exporturile sa
    fie deblocate mai devreme, in timp ce premierul Vladimir Putin a
    dat de inteles ca nu se va renunta la aceasta masura decat anul
    viitor, daca estimarile actuale privind o recolta de 60 de milioane
    de tone se vor confirma. In 2009, Rusia a avut o recolta de 97 de
    milioane de tone, raportat la un necesar de 78 de milioane pentru
    consumul intern.

    Ucraina si probabil Kazahstanul, afectate la randul lor de
    seceta, ar putea recurge la masuri asemanatoare. Guvernul de la
    Kiev are in vedere sa introduca o cota maxima de export de 5 milioane de grau si
    orz si deja a oprit o serie de livrari pe parcursul saptamanii
    trecute. Cat priveste Kazahstanul, desi oficial nu s-a anuntat
    nimic, analistii de la UkrAgroConsult, firma de consultanta din
    Kiev, estimeaza ca si Astana ar putea interzice temporar exporturile si sa
    reorienteze o parte din surplusul de grau catre Rusia, cu care
    Kazahstanul are tratat de uniune vamala.



    Departamentul American al Agriculturii (USDA) a coborat estimarea privind recolta de grau a
    anului in curs mai mult decat se asteptau pietele, la 645,73
    milioane de tone, fata de estimarea din iulie de 661 milioane de
    tone, citand alternanta intre seceta si inundatii in zona Marii
    Negre, inundatiile din Pakistan, perspectiva unor ploi prea
    abundente in Canada si problemele cu seceta in anumite zone din
    Australia si Argentina. Daca estimarea USDA se confirma, aceasta ar
    insemna cea mai mica recolta din ultimii trei ani, corelata cu
    estimarea privind stocurile globale de grau de 174,76 tone, minimul
    ultimilor doi ani.

    Desi cifra estimata a stocurilor ramane cu circa 50 de tone
    peste nivelul din 2007/2008, cand frica de o criza a cerealelor a
    dus pretul contractelor futures la grau peste 13 dolari/busel, un
    pret de 9 dolari/busel nu pare exclus, daca Ucraina si Kazahstanul
    ar recurge si ele la suspendarea exporturilor. Vineri, la bursa din Chicago, graul cu livrare in decembrie
    ajunsese la 7,56 dolari/busel, iar comentatorii afirma ca marja in
    care va oscila pretul in perioada urmatoare va fi de 6,90-7,30 (1
    busel de grau – 27,22 kg).

  • Basescu: In cazul unui conflict cu Iranul, Romania va fi un partener loial NATO si Israel

    “Cred ca nu este momentul sa vorbim despre conflict. Noi speram
    ca sanctiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU sa creeze
    la Teheran solutia corecta – nu aceea a saparii de gropi pentru
    militarii americani, ci aceea a deschiderii negocierilor
    transparente. Iar, daca va fi cazul, Romania va fi un partener
    loial al aliantei NATO din care face parte si un partener loial al
    Israelului”, a spus seful statului.
    Presedintele a tinut sa sublinieze ca apreciaza drept esential ca
    stadiul actual al situatiei sa evolueze intr-un sens favorabil prin
    negocieri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Războiul antiterorist a mâncat 1.000 de miliarde USD

    După nouă ani de război antiterorist şi după doi ani de criză
    economică, până şi Departamentul Apărării din SUA (DoD) – care se
    bucură de un buget anual de peste 700 de miliarde USD – trebuie să
    strângă cureaua. Departe de programele de austeritate care au
    afectat cheltuielile cu forţele armate în alte state ale lumii, o
    economie a devenit necesară în contextul alocării a peste 1.000 de
    miliarde USD în “războiul global antiterorist”, începând cu
    octombrie 2001.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cui ii pasa de somaj

    Am o presimtire rea referitoare la viitorul muncitorilor
    americani – dar nu din motivele care v-ar putea veni acum in minte,
    sau nu in totalitate. Da, cresterea incetineste si sunt destule
    sanse ca somajul sa creasca, nu sa scada, in lunile care vin. Asta
    e de rau. Dar ce e mai rau e ca sunt tot mai multele dovezi ca
    elita noastra guvernamentala nu e interesata de faptul ca un nivel
    de disfunctionalitate economica odinioara de neimaginat este pe
    cale sa devina noua stare de normalitate.

    Si mi-e teama ca cei de la putere, in loc sa-si asume
    responsabilitatea pentru crearea de locuri de munca, vor declara in
    curand somajul ridicat drept “structural”, o componenta permanenta
    a peisajului economic, si ca prin condamnarea unei mari parti
    dintre americani la somaj pe termen lung vor transforma aceasta
    scuza intr-o trista realitate.
    Nu cu mult timp in urma, oricine ar fi estimat ca unul din sase
    angajati americani va ajunge in curand in somaj sau i se vor reduce
    norma si salariul, si ca perioada medie de somaj va ajunge la 35 de
    saptamani, era trimis la plimbare drept un pesimist incurabil, in
    parte si pentru ca daca s-ar fi intamplat ceva din cele de mai sus,
    se presupunea ca autoritatile ar fi tras de toate parghiile crearii
    de locuri de munca. Dar iata ca aceste previziuni s-au adeverit, si
    ce vedem in schimb?

    In primul rand, vedem Congresul care refuza sa actioneze, atat
    republicanii cat si democratii conservatori refuzand sa mai dea
    veun ban pentru crearea de locuri de munca si nedorind nici macar
    sa aline suferinta celor fara un loc de munca.
    Ni se spune ca nu ne permitem sa ii ajutam pe someri – ca trebuie
    sa ne coboram grabnic deficitele bugetare, fiindca altfel
    “gardienii obligatiunilor” (speculatorii de pe pietele financiare)
    vor urca pana la cer costul la care se imprumuta Statele Unite.
    Sunt plasmuiri ale imaginatiei vulturilor deficitului, caci departe
    de a fugi de datoriile SUA, investitorii le cumpara si mai abitir,
    ducand dobanzile de fapt la minime istorice. Dar apostolii fricii
    sunt de neclintit: lupta cu deficitele, insista ei, trebuie sa aiba
    prioritate – dar nu si inaintea reducerilor de impozite pentru cei
    bogati, care trebuie extinse, indiferent ce minusuri bugetare se
    vor genera astfel. Ideea e ca o mare parte din Congres – suficient
    de mare incat sa poata bloca orice actiune in privinta locurilor de
    munca – e foarte interesata de impozitele pentru cei mai bogati
    americani, adica 1% din populatie, dar foarte putin de necazul
    americanilor de rand care nu-si pot gasi de lucru.

    Bun, daca nu face nimic Congresul, de ce nu actioneaza atunci
    Rezerva Federala? La urma urmei, se presupune ca ea are doua tinte:
    eliminarea somajului si stabilitatea preturilor, de obicei definita
    in practica drept o inflatie sub 2%. De vreme ce somajul e foarte
    mare, iar inflatia e mult sub pragul maxim, te-ai astepta ca Fed sa
    ia masuri agresive care sa stimuleze economia. Dar n-o face. E
    adevarat ca Rezerva Federala a apasat deja una dintre pedale pana
    la podea: dobanzile pe termen scurt, parghia sa obisnuita de
    interventie, sunt aproape de zero. Totusi, presedintele Fed, Ben
    Bernanke, ne-a asigurat ca are si alte optiuni, cum ar fi sa-si
    mareasca detinerea de obligatiuni ipotecare, si a promis ca va
    pastra dobanzile pe termen scurt la un nivel minim. Si un mare
    institut de cercetare sugereaza ca Rezerva Federala ar putea
    impulsiona economia daca si-ar fixa o tinta de inflatie mai mare de
    2%. Dar Fed nu a facut nimic din acestea. In loc de asa ceva, unii
    oficiali coboara mizele pentru ea. Spre exemplu, Richard Fischer,
    presedintele Rezervei Federale din Dallas, a sustinut luna trecuta
    ca Fed nu are nicio responsabilitate pentru slabiciunea economiei,
    pe care el a pus-o pe seama incertitudinii cu privire la viitoarele
    reglementari legale – o viziune populara in cercurile
    conservatoare, dar fundamental opusa realitatii. De fapt, el a
    reactionat la esecul Fed de a-si atinge una din cele doua
    principale tinte prin mutarea tintei.
    A trecut apoi la cealalta tinta, explicand ca scopul Fed nu e
    maximum 2% pentru inflatie, ci mai degraba “a pastra inflatia
    extrem de joasa si de stabila”.

    Pe scurt, toate-s bune. Si estimez – dupa ce am mai vazut filmul
    asta odata in Japonia – ca daca si cand preturile vor incepe sa
    scada, cand inflatia deja mult sub tinta va deveni deflatie, unii
    oficiali Fed ne vor explica atunci ca si asta e in regula. Ce ne
    asteapta urmand aceasta cale? Iata ce consider eu foarte probabil:
    doi ani de acum inainte, somajul va fi foarte ridicat, foarte
    posibil mai mare decat e acum. Dar in loc sa-si asume
    responsabilitatea pentru a rezolva situatia, politicienii si
    oficialii Fed vor declara laolalta ca somajul ridicat e structural,
    dincolo de controlul lor. Si dupa cum am mai spus, cu timpul aceste
    scuze se pot transforma intr-o filozofie de viata, pe masura ce
    somerii pe termen lung isi pierd abilitatile de munca si
    conexiunile cu piata muncii si devin de neangajat.

    As vrea sa-mi imaginez ca mania publica va preveni acest
    deznodamant. Dar desi americanii sunt cu adevarat nervosi,
    supararea lor nu are o tinta anume. Asa ca mi-e teama ca elita
    noastra guvernamentala, care nu e cine stie ce interesata de somaj,
    va permite ca distrugerea locurilor de munca sa se perpetueze si de
    acum inainte.

  • Iranul avertizează Statele Unite că ar suferi o înfrângere în cazul unui atac

    Amiralul Michael Mullen declarase că un plan de atac al Statelor
    Unite împotriva Iranului este pregătit pentru situaţia în care
    Teheranul s-ar dota cu arme nucleare, declarându-se “extrem de
    preocupat” în legătură cu consecinţele unei asemenea
    operaţiuni.

    ” În cazul unui atac împotriva Iranului, soarta lor va fi mai
    grea decât în Irak şi Afganistan “, a declarat ministrul iranian de
    Externe, Manouchehr Mottaki.

    Mottaki şi-a exprimat speranţa că raţiunea va prevala la
    Washington.

    “Au spus că vor merge să lupte în anumite locuri şi au mers. Dar
    am văzut ce au păţit. Credem în continuare că există persoane
    raţionale în America”, adaugă şeful diplomaţiei de la Teheran.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza actuala ar fi depasit-o pe cea din anii ’30 daca SUA nu acordau cele 1,7 trilioane de dolari

    Ajutorul acordat de SUA marilor companii pentru iesirea din
    criza economica a salvat 8,5 milioane de americani de somaj si a
    impiedicat o scadere cu 6,5% a economiei, arata un studiu efectuat
    de compania de rating Moody’s.

    Economistul-sef al Moody’s, Mark Zandi, si profesorul
    universitar de la Princeton, Alan Blinder, cei care au coordonat
    studiul, spun ca, in lipsa ajutorului de 1,7 trilioane de dolari
    acordat de guvernul SUA, criza economica ar fi fost cu mult mai
    grava decat cea din anii ’30.

    Mai multe despre
    ajutorul acordat de SUA marilor companii pentru ieşirea din criza
    economică     pe www.gandul.info.

  • Sa te multumesti cu cateva procente

    Insul in cauza nu este nici savant nici autist genial, este doar
    un ins cu imaginatie care si-a zis, avand unealta trebuincioasa –
    jocul – “ce-ar fi daca?”. Si a trasat intai pe hartie milimetrica
    si apoi pe monitor cel mai mare oras pe care il poate administra
    inteligenta artificiala – sase milioane de locuitori, populatie ce
    stagneaza si care nu trebuie sa calatoresca, pentru ca lumea este
    peste tot la fel. Mai adaugati, pentru obtinerea eficientei
    definitive, locul de munca in acelasi imobil cu locuinta, lipsa
    pompierilor, a scolilor si spitalelor, un stil de viata
    inregimentat, alaturi de poluare masiva si somaj ridicat. Pe scut,
    o adunatura de milioane de sclavi idioti, cu o speranta de viata
    redusa, de numai 50 de ani si cu mintea controlata de sistem.

    Problema sanatatii l-a preocupat pe creator o perioada si putea fi
    depasita cu ajutorul unui pachet de masuri, dar acesta a preferat
    sa dezvolte un sistem politienesc nemilos, o alegere mult mai
    eficienta. In economia jocului (este vorba de SimCity 3000) orasul
    in cauza a rezistat 50.000 de ani.
    Eficienta intruchipata, cum ziceam; si, de ce nu, un model de care
    ar trebui sa ne temem in dezvoltarea viitoare a societatii
    omenesti.

    Mi-am adus aminte de orasul din SimCity rumegand toate stirile
    despre inchiderea institutiilor de cultura – teatre sau opere sau
    reducerea numarului de angajati. Bomboana a fost oferita de stirile
    ProTV despre concurenta acerba de la academia de politie, unde se
    inregistrau de doua ori mai multi candidati pe loc decat la
    Administratie si Afaceri la Universitatea din Bucuresti (scorul: 14
    la 7).

    Sa recapitulam acum: stil de viata inregimentat, mai putine
    scoli si spitale, poluare de orice fel, somaj, nu suna cunoscut? Si
    intreb asta fara sa am in minte imbecilitati induse de teorii
    conspirationiste, ci cunoscand indeajuns firea umana.

    Si zic: dom’ne, nu inchideti teatre, nu taiati viorile sau
    suflatorii din orchestrele simfonice, nu reduceti numarul lebedelor
    din balet. Cheia bunastarii Romaniei nu este pe statele de plata
    din teatre, ci in numarul de slujbe care apar si in masurile pe
    care le luati pentru ca slujbele sa apara.

    Romanii sunt prea saraci pentru antreprenoriat si (o parere
    personala, dar ganditi-va bine inainte de a apuca piatra!) nici
    creativitatea nu-i da afara din casa. Dar sunt excelenti
    executanti, asa ca mizati pe atragerea de investitii si de companii
    importante. Poate ca nimic nu-i mai ieftin decat mana de lucru a
    chinezului, dar invatati sa speculati distantele si apropierile
    culturale si economice dintre romani si vestici.

    Diferenta dintre starea actuala a economiei din lumea
    occidentala (si adaug aici si Romania) si exuberanta chineza este
    sa te multumesti cu cateva procente din ceva. Sa explic: am citit
    recent, in Businessweek, niste date extrem de graitoare despre Hon
    Hai Precision Industry, cunoscuta si drept Foxconn, companie care
    are 800.000 de angajati si venituri de peste 60 de miliarde de
    dolari, mai mari decat orice alta companie din IT. Hon Hai produce
    pentru Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP, iar raportul la slujbe
    este de un occidental la zece chinezi. La impartitul banilor,
    raportul se inverseaza – avem noua dolari pentru americani si numai
    unul pentru chinez. Cu toate astea, economia chineza infloreste,
    iar cea americana, fie ea si supertehnologizata si inovatoare, nu
    se simte foarte bine. Cu toate ca chinezul beneficianza de un
    procent infim, dar atat de important, din castigul occidentalului.
    Nu mai vorbesc de americanul de rand; cred ca multi dintre ei
    jinduiesc fara rezerve la o slujba de genul celei de la Foxconn.
    Cum jinduieste si bugetul american, dar si cel romanesc. Pe scurt,
    Chinezul are de lucru si americanul nu.

    O alta marota a ultimei perioade, contrazisa de realitate:
    energia verde si beneficiile acesteia. A spus-o Emil Boc, dar care
    nu a facut nimic, ceea ce, trebuie sa spun, nu-i prea rau, dar au
    spus-o si lideri occidentali. Care au facut, fara sa stie ca in
    cazul Spaniei, un model pentru energia verde, lucrurile au mers
    asa: fiecare slujba in energie verde a insemnat peste doua slujbe
    obisnuite eliminate (scorul este de 1 la 2,2). In acelasi timp,
    slujbele din energia verde au fost doar temporare – numai una din
    zece s-a permanentizat.
    Secretul bugetului nu este sa alegi intre impozitul progresiv sau
    cota unica, ci sa ai pe cine sa impozitezi – mai multe slujbe de
    impozitat, mai multi salariati, mai multe afaceri pornite.
    Romania se indreapta, si fara teatru si opera si dans cu atat mai
    repede, spre o societate la fel de rigida si de stupida ca aceea
    obtinuta de joc de baiatul acela. Prima optiune a romanului nu
    trebuie sa fie facultatea de politie si relativa siguranta pe care
    slujba la stat o ofera, ci lumea reala, spiritul antreprenorial,
    abordarea deschisa intr-o societate care nu se bazeza pe ignoranta
    si furt.
    Pe urma romanul trebuie sa mearga la teatru sau la opera.

  • Spionii pe care i-as fi vrut eu

    Eram in concediu cand a aparut stirea despre cei 11 rusi care au
    fost acuzati ca sunt agenti sub acoperire, plantati de spionajul
    Moscovei in America pentru a strange informatii despre Statele
    Unite si a recruta spioni care puteau obtine accesul la secretele
    noastre cele mai intime.
    Prima mea reactie a fost: s-ar putea ca asta sa fie cel mai mare
    cadou pe care America l-a primit de la o alta tara, dupa Statuia
    Libertatii pe care ne-a dat-o Franta. Mai e cineva care vrea sa ne
    spioneze! Taman cand ne simteam inutili si deprimati, au aparut
    rusii si ne-au zis ca inca mai merita cheltuite valize de bani
    pentru a planta oameni in think-tank-urile noastre. Indiferent de
    criza creditelor ipotecare, unii inca mai cred ca avem informatiile
    care trebuie. Iti multumim, Vladimir Putin!
    Dupa ce m-am mai gandit, mi-am dat seama ca de fapt povestea e cu
    doua fete, una buna si una rea. Vestea buna e ca se mai gaseste
    cineva care sa vrea sa ne spioneze. Vestea proasta e ca acei cineva
    sunt rusii.

    Daca m-ati fi anuntat ca tocmai au fost arestati 11 finlandezi care
    ne spionau scolile, atunci m-as fi simtit cu adevarat bine, pentru
    ca scolile finlandeze sunt intotdeauna in varful clasamentelor
    mondiale. Daca mi-ati fi zis ca 11 singaporezi au fost arestati
    pentru ca spionau cum functioneaza guvernul nostru, atunci chiar ca
    m-as fi simtit bine, pentru ca Singapore are una dintre cele mai
    curate si bine conduse birocratii din lume si isi plateste
    ministrii cu cate peste un milion de dolari anual. Daca mi-ati fi
    spus ca 11 chinezi din Hong Kong au fost arestati pentru ca studiau
    cum ne reglementam noi pietele financiare, m-as fi simtit bine,
    pentru ca in acest domeniu Hong Kongul chiar exceleaza. Si daca
    mi-ati fi zis ca 11 sud-coreeni au fost arestati pentru ca studiau
    penetrarea internetului in banda larga de la noi, atunci iarasi
    m-as fi simtit bine, pentru ca noi suntem cu mult in urma lor la
    acest capitol.

    Dar rusii? Cine mai vrea sa fie spionat de ei? Daca n-ar fi avut la
    export petrolul, gazele naturale si minereurile, economia Rusiei
    s-ar fi contractat si mai tare decat a facut-o. Cele mai populare
    marfuri la export din Rusia sunt probabil aceleasi de pe vremea lui
    Hrusciov: vodca, papusile Matrioska si pustile Kalasnikov. Povestea
    asta cu spioni seamana cu acele turnee de tenis ale seniorilor, in
    care se intalnesc John McEnroe si Jimmy Connors bine trecuti de
    tinerete – sau cu rejucarea partidei dintre Floyd Patterson si
    Sonny Liston, ambii avand peste 60 de ani. Aproape ca-ti vine sa-ti
    pui mana la ochi.
    Singurul lucru pe care rusii ar trebui sa-l vrea de la noi –
    adevarata sursa a puterii noastre – nu necesita o celula de spionaj
    pentru a fi aflat. Tot ce trebuie e un ghid turistic al
    Washingtonului, din acelea sub zece dolari. Cea mai mare parte a
    ceea ce trebuie aflat se afla in Arhivele Nationale: Carta
    Drepturilor Omului, Constitutia si Declaratia de Independenta.
    Restul se afla in cultura noastra si poate fi gasit peste tot, din
    Silicon Valley si pana la parcul tehnologic Route 128 de langa
    Boston. Este un angajament pentru libertatea individuala, piete
    libere, domnia legii, universitati puternic bazate pe cercetare si
    o cultura care celebreaza imigrantii si inovatorii.

    Daca rusii vor gasi toate astea si vor incepe sa le ia cu ei acasa,
    atunci ar trebui sa-i luam mai serios drept competitori. Dar nu
    prea pare sa fie cazul. Dupa cum observa si Leon Aron, director
    pentru studii rusesti la American Enterprise Institute, intr-un
    eseu recent, presedintele rus Dmitri Medvedev tocmai a anuntat
    planuri de construire a unui “Oras al Inovarii” in Skolkovo, langa
    Moscova. Acest “tehnopolis” este gandit ca o zona de libera
    initiativa care sa atraga cele mai mari talente ale lumii.
    E doar o problema, subliniaza Aron: “Importul de idei si de
    tehnologie din Occident a fost un element cheie in modernizarile
    Rusiei inca de la Petru cel Mare din secolul XVIII-lea (…) Dar
    Rusia a controlat strict tot ce a importat: utilaje si ingineri,
    da. Spiritul liber, angajamentul pentru inovatie eliberat de
    «indrumarile» birocratice si, cel mai important, incura-jarea
    antreprenorilor curajosi, chiar putin nebuni – aproape sigur nu.
    Petru si cei care i-au urmat au cautat sa obtina roade fara sa
    cultive si radacinile (…) Doar un om eliberat de frica si de
    supraveghetori poate construi un Silicon Valley. Iar astfel de
    oameni sunt tot mai greu de gasit in Rusia de astazi (…)
    Dezgustati si speriati de anarhie si de coruptia sufocanta…
    antreprenorii rusi investesc foarte putin in tara lor, dincolo de
    nevoile lor imediate de productie”.

    Nu, tot ce ar trebui sa vrea rusii de la noi este tot ce nu trebuie
    sa fure. Este de asemenea tot ce ar trebui sa onoram si sa pastram
    noi, dar in ultima vreme n-am prea facut-o: imigratia libera,
    excelenta educationala, o cultura a inovarii si un sistem financiar
    menit sa promoveze destructurarea creativa si nu creatia
    distructiva, dupa cum a numit-o economistul Jagdish Bhagwati.
    Asa ca, da, sa-i dam la schimb pe spionii lor cu ai nostri. Dar sa
    tinem cont si ca a fi spionat azi de catre rusi nu e o onoare. E
    doar un obicei vechi. Pentru ca ei nu ne mai sunt concurenti decat
    in cazul arsenalului nuclear ce probabil nu va fi folosit vreodata.
    Tarile care trebuie sa ne ingrijoreze sunt cele ai caror profesori,
    birocrati, investitori si inovatori – nu spioni – ne bat ziua in
    amiaza mare cu propriile noastre arme.