Pentru Rusia, lupta cu pandemia s-a transformat dintr-un marş triumfal prin Europa într-un fiasco. Din buncărul său, Vladimir Putin nu pare îngrijorat. Criza îi loveşte popularitatea, însă puterea sa nu stă în oamenii de rând, ci în oligarhii şi companiile gigant care au acaparat şi controlează economia. La ei, criza ajunge mai greu.
Zi după zi, în luna mai Rusia a depăşit record după record în ceea ce priveşte numărul de infecţii cu SARS-CoV-2 şi de decese datorate bolii produse de acest coronavirus. Iar aceasta potrivit cifrelor oficiale, suspectate că nu au nicio legătură cu o realitate mai cruntă. La sfârşitul lunii martie, armata rusă îşi etala steagurile prin Italia, stat membru al NATO, venită acolo cu ajutoare ca medici militari şi echipament medical pentru o ţară copleşită de pandemie. „Din Rusia, cu dragoste”, a fost numele a ceea ce s-a dovedit a fi o cascadorie de PR. Acum, Rusia este unul dintre cele mai mari focare de Covid-19 din lume. Despre cum coronacriza a lovit atât de dur în această ţară scrie pentru Politico Michele A. Berdy, jurnalist şi comentator la Moscow Times.
Prima reacţie a Rusiei la epidemia din China a venit pe 31 ianuarie, când a închis graniţele cu acest prim focar de Covid, deşi nu înregistrase până atunci oficial vreun caz de infectare. Virusul ajunsese deja în Europa, în Italia, Germania şi Franţa, şi în SUA. Tot pe 31 ianuarie, Italia, aflată la mii de kilometri de China, declara stare de urgenţă.
Abia pe 25 martie guvernul rus a declarat oficial „vacanţă naţională plătită” şi a închis toate magazinele şi serviciile, în afară de cele esenţiale, în încercarea de a opri răspândirea coronavirusului. Însă pentru omul de rând era imposibil de găsit o logică în mesajele contradictorii ale oficialilor sau în cele din presă.
În cea mai mare parte a primăverii, linia oficială din mass-media a fost că Rusia nu avea de ce să-şi facă griji. Coronavirusul producea haos în altă parte, în Europa şi Asia. Sau în Statele Unite, unde guvernul de la Moscova a şi trimis ajutoare medicale, dar nu acolo, în Rusia. Ţara a reacţionat prompt la posibilul pericol, închizând frontiera cu China, apoi testând cu termometre pasagerii veniţi din străinătate şi oprind într-un final tot traficul aerian extern pentru a ţine departe armata invadatoare de viruşi. Spitalele erau reechipate pentru un eventual atac, medicii pregătiţi, iar echipamente de protecţie erau trimise la fiecare spital din ţară. Nicio problemă, a anunţat Kremlinul: avem situaţia sub control.
Cu toate acestea, pe 18 mai Rusia se plasa pe locul doi în lume după SUA la numărul de infecţii. Iar acestea doar după statistica oficială.
Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, spunea atunci că el crede că aproximativ 2% din populaţia Moscovei este infectată – adică aproximativ 250.000 de oameni. Rata de decese rămâne scăzută, deşi există îndoieli şi cu privire la acest număr: rapoarte recente au arătat cum metodologia rusă de atribuire a cauzei morţii a redus cifrele despre mortalitatea datorată Covid, poate cu peste 50%.
În mica republică autonomă Daghestan, un ministru a declarat public că doar numărul medicilor morţi în contextul epidemiei este mai mare decât numărul oficial de victime ale coronavirusului. Iar „pregătirile de război” cu care s-a lăudat guvernul s-au dovedit insuficiente acolo. Echipamentele de protecţie, „primitive”, au venit prea puţine şi prea târziu, notează BBC, care citează un doctor local. Medicii infectaţi au fost înlocuiţi la un spital cu… dentişti. Localnicii, medici şi voluntari, s-au mobilizat fără a aştepta ajutor din partea guvernului republicii sau al Moscovei. Lupta cu pandemia a făcut din regiunea caucaziană o vedetă în presa occidentală.
Această primăvară ar fi trebuit să fie una triumfală pentru Putin. Sub conducerea sa, ţara a acumulat un imens fond de rezervă, a intrat cu încredere într-un război al preţurilor petrolului cu Arabia Saudită şi a făcut pregătiri pentru un eveniment internaţional spectaculos de comemorare a 75 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Era planificată o sărbătoare fastuoasă, unde sute de lideri şi demnitari străini, printre care preşedintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Angela Merkel, preşedintele chinez Xi Jinping şi eventual Donald Trump ar fi trebuit să stea pe platforma de vizionare de deasupra mausoleului lui Lenin urmârind o paradă militară grandioasă. Milioane de oameni ar fi mărşăluit în paradele „Regimentului Nemuritor”, onorând rudele care au luptat în război; ziua s-ar fi încheiat cu banchete, concerte şi cel mai bun joc de artificii al deceniului.
Putin a turnat, de asemenea, temelia pentru o serie de mişcări politice şi constituţionale care să-i permită să rămână efectiv la putere mulţi ani de-acum încolo, poate chiar pentru toată viaţa. În martie, parlamentul rus a aprobat o modificare a constituţiei pentru a limita mandatul prezidenţial, dar care resetează la zero mandatele lui Putin, deschizând astfel calea pentru ca actualul preşedinte să rămână şeful statului până în 2036, anul în care Putin va împlini 84 de ani. Tot ce mai trebuia pentru ca planul să fie bătut în cuie era un vot general asupra amendamentelor constituţionale, care trebuia să aibă loc în aprilie. Din cauza coronavirusului, votul nu s-a ţinut. Sărbătoarea aniversării a 75 de ani de la sfârşitul războiului a fost amânată pentru o periodă neprecizată.
Pe 9 mai, când Rusia a sărbătorit Ziua Victoriei, Putin a rostit un scurt discurs şi a depus o coroană de flori pe mormântul soldatului necunoscut fără prea mult spectacol. A fost organizată totuşi o demonstraţie aeriană la care oficial au participat 75 de avioane şi elicoptere militare. Spectacolul s-a remarcat doar prin gălăgia făcută în cartierele Moscovei peste care aeronavele au trecut. Iar cei care au fost atenţi la show-ul aviatic au avut impresia că nu au fost mai mult de 30 de aparate de zbor. Seara a urmat spectacolul de artificii, însă, cum nimeni nu avea voie să se deplaseze prin oraş, singurii spectatori au fost cei care aveau ferestrele orientate în direcţia potrivită. Sărbătorirea a ceea ce ar fi trebuit să fie o nouă încoronare a lui Putin şi revenirea triumfală a Rusiei ca putere mondială a trecut aproape neremarcată.
Acum, în loc să acumuleze în jurul său sprijinul public, Putin pare să-l piardă. La începutul lunii mai, Centrul Levada, singura agenţie de sondaje independentă din Rusia, a constatat că ratingul de aprobare al lui Putin a scăzut la 59%. Acest scor ar putea fi unul de invidiat pentru politicienii occidentali, dar este cel mai mic pe care l-a avut liderul rus în ultimii 20 de ani. O treime dintre cei chestionaţi au spus că nu au aprobat rezultatele de la conducere ale lui Putin. Ancorarea acestuia la putere nu mai pare la fel de sigură ca în urmă cu câteva luni. Lipsa sa de reacţie la criza provocată de coronavirus ar putea avea ceva de-a face cu acest lucru. Oficial, totul a mers mult timp bine în Rusia. Într-un talk-show matinal de la începutul lunii martie se putea vedea cum directorul adjunct al institutului de cercetare din cadrul agenţiei de protecţie a consumatorilor asigura că situaţia din ţară este „grozavă – trăim de aproape trei luni de-a lungul unei imense frontiere cu China şi avem doar cinci cazuri de infectare cu coronavirus, ceea ce înseamnă că toate măsurile pe care le-am luat sunt în mod clar eficiente“.
În alte talk-show-uri, unde domnesc teoriile conspiraţiei, gazdele şi oaspeţii lor au vehiculat ideea că virusul nu există, că este o farsă inventată de Statele Unite pentru a distruge economia chineză sau că a fost făcut într-un laborator american şi adus în China. Sau că Bill Gates l-a inventat pentru a face bani din eventualul vaccin. Este doar o versiune a SARS, care până la urmă s-a dovedit a fi mai puţin periculoasă decât s-a temut lumea. În plus, 60.000 de oameni mor în fiecare an din cauza gripei obişnuite şi nimănui nu-i pasă. Ce atâta tămbalau?
Atât de mulţi oameni păreau să creadă acest lucru, sau au vrut să-l creadă, încât au ignorat măsurile de izolare din ce în ce mai stricte instituite la Moscova începând cu 25 martie. Nu au respectat regulile de distanţare socială, s-au deplasat prin oraş, au folosit servicii care ar fi trebuit să fie închise, s-au văzut cu prietenii, strănutau, tuşeau şi chiar scuipau în public. În magazine, fără măşti şi cu fără mănuşi, au încercat fiecare roşie din ladă înainte de a continua să examineze broccoli, apoi s-au înghesuit la cozile de la casele de marcat în pofida marcajelor de distanţare socială de pe podea.
La televizor şi ÎN social media, ruşii au putut urmări cum italienii cântau pe balcoane sau cum parizienii imprimau formulare de
fiecare dată când ieşeau din casă. Covid era clar rău în afara Rusiei. Dar în Rusia? Era greu să-Ţi dai seama.
La emisiunile de ştiri putea fi văzut cum pe aeroporturile ruseşti echipe în costume de protecţie etanşe verificau temperatura pasagerilor care soseau din străinătate înainte de a le da liber să circule. Unii pasageri erau examinaţi cu atenţie sporită. Însă realitatea a fost cu totul alta. Trei dintre prietenii autorului articolului au venit cu avionul la Moscova în martie, doi din Italia şi unul din Tunisia. Întrebaţi despre cum au fost primiţi, niciunul nu a spus că a fost supus vreunui control medical la aeroport, dar toţi au lăsat informaţii de contact pentru autorităţile de sănătate publică. Unul nu a fost sunat deloc, cel de-al doilea a fost sunat a doua zi după sosire pentru a i se spune se autoizoleze timp de două săptămâni, iar cel de-al treilea a primit o vizită la cinci zile de la sosire din partea unui tip cu o mască, acesta înmânându-i un formular de concediu medical antedatat şi spunându-i că ar fi trebuit să stea în autoizolare 14 zile de când a ajuns în Rusia. Nimeni nu l-a întrebat pe unde fusese în ultima săptămână.
Cea mai grea situaţie a apărut pe 15 aprilie, când în Moscova au fost introduse permise digitale obligatorii pentru toţi cei care folosesc transportul public sau privat.
Utilizând o aplicaţie pentru telefonul mobil sau computer, toată lumea trebuia să obţină un cod QR pentru fiecare călătorie în afara domiciliului, cu excepţia ieşirilor până la cea mai apropiată farmacie sau magazin alimentar. Din anumite motive – poate pentru a arăta că autorităţile sunt hotărâte – în prima dimineaţă de la introducerea permiselor poliţia a blocat intrările în staţiile de metrou şi a verificat manual fiecare permis, astfel încât trecătorii au sfârşit prin a sta înghesuiţi ore în şir în staţii şi pe coridoare subterane.
Două săptămâni mai târziu, la începutul lunii mai, când Moscova înregistra un record la infectări, locuitorii se întrebau dacă nu cumva există vreo legătură.
Din punct de vedere economic, Putin a adoptat o abordare diferită a crizei economice faţă de alţi lideri mondiali. În alte ţări, guvernele au pus la dispoziţia firmelor şi angajaţilor obişnuiţi miliarde de dolari pentru a-i menţine pe linia de plutire până când economia va putea fi repornită. Însă Rusia, în ciuda faptului că avea un fond pentru zile negre de aproximativ 143 miliarde de dolari la începutul lunii aprilie (echivalentul a 9,8% din Produsul Intern Brut al ţării), a promis doar aproximativ 2,8% din PIB pentru a ajuta în primul rând întreprinderile mici şi mijlocii. Planurile de susţinere economică ale altor puteri mondiale se apropie de 10% din PIB. În cazul Rusiei, plăţile directe reprezintă mai puţin de 1% din PIB, restul fiind garanţii pentru împrumuturi şi amânări de la plata taxelor. Omul de rând a fost lăsat să rabde şi să aştepte. Comentatorii spun că Putin nu are nevoie de sprijinul cetăţeanului de rând. „Regimurile autoritare se bazează pe oameni importanţi care sunt cheia stabilităţi şi păstrării puteri”, a explicat unul dintre ei. „Baza politică a lui Putin sunt marile companii, băncile şi companiile de stat. El nu depinde de cetăţeni, aşa că nu vede şi nu aude acele 10-15-20% din populaţie care suferă cu adevărat astăzi din cauza măsurilor de combatere a Covid.“
În niciunul dintre discursurile sale către naţiune de când a început criza, şi nu au fost puţine, Putin nu a menţionat niciodată nevoia de susţinere a marilor întreprinderi de stat. Konstantin Sonin, economist şi profesor la Şcoala de Politici Publice Harris a Universităţii din Chicago, spune că acest lucru se datorează unui motiv simplu: nu este nevoie. „Întregul sistem rusesc se bazează pe sprijinirea afacerilor mari ale statului rus. Toate instrumentele există deja: oricând te poţi duce la preşedinte sau la guvern pentru a cere ceva, cum ar fi împrumuturi preferenţiale. Aceste companii au deja atât de multe posibilităţi de a face acest lucru încât nu este necesar să fie pregătite noi proceduri.”
Unul dintre prietenii autorului a explicat astfel situaţia: „În ultimul timp v-aţi făcut plinul la maşină?” Da, la acelaşi preţ plătit acum şase săptămâni – poate chiar mai mult. „Rusia are un sistem de amortizare a şocurilor care garantează că preţul umplerii rezervorului maşinii dumneavoastră nu scade niciodată – nici chiar atunci când cotaţia petrolului rusesc s-a prăbuşit de la
56 dolari barilul în februarie la 8,48 dolari barilul în aprilie.”
Prin urmare, ruşii obişnuiţi nu au de ce să fie îngrijoraţi pentru marile afaceri. Însă sunt îngrijoraţi pentru ei înşişi.
Odată cu creşterea presiunii economice, Putin a anunţat în adresa sa către popor din luna mai că va spori ajutoarele pentru populaţie, mai ales prin plăţi directe către familiile cu copii, dar şi prin scutiri de la plata impozitelor şi asigurărilor pentru proprietarii unici şi chiar prin rambursarea impozitelor pe venit plătite în 2019. Ruşii care deţin afaceri mici sunt însă sceptici. Aceasta ar fi a doua rundă de ajutoare. Prima a constat în principal din beneficii precum iertarea parţială a datoriilor, rambursări salariale dacă firmele continuă să-şi plătească angajaţii şi unele amânări fiscale. Nu mulţi se califică pentru acest sprijin financiar. Actualul pachet de ajutor nu este suficient pentru a compensa pentru pierderea catastrofală a veniturilor şi pentru plata chiriei. Şi nu mulţi şi-au pus baza în ajutorul statului.
„Nu am crezut niciodată că vom primi vreun sprijin”, spune Serghei, un mic afacerist. „Dar asta este înţelegerea. Fie eşti liber şi total pe cont propriu, fie lucrezi pentru stat şi primeşti salariu şi ajutor, dar trebuie să faci ceea ce spun ei, mergi la mitinguri politice, chestii din astea. Este mai bine să fii liber.”
