Tag: viitor

  • Bomba demografică ar putea distruge în 30 de ani finanţele Germaniei, cea mai mare economie a Europei

     

    Dacă actualele tendinţe demografice continuă, în 2035 se va ajunge ca numărul de muncitori şi cel al persoanelor de peste 65 de ani să fie egal. În 30 de ani, îmbătrânirea populaţiei va consuma toate rezervele financiare ale Germaniei. Aşa spun cele mai noi proiecţii.
    Actualul sistem de pensii din Germania nu este sustenabil, deoarece milioane de persoane urmează să se pensioneze, în timp ce populaţia se micşorează. În absenţa reformelor, datoria publică ar putea ajunge atât de mare încât o va eclipsa pe cea a Greciei în câteva decenii, arată un studiu care face ecou în presa germană.

    Poate că nu pare aşa, dar cei mai buni ani ai Germaniei s-ar putea să fi trecut. Este cunoscut de zeci de ani faptul că populaţia ţării îmbătrâneşte. Ca urmare, ponderea pensionarilor în populaţia totală devine o povară tot mai mare pentru finanţele publice. Un nou studiu realizat de Fundaţia Bertelsmann arată cât de gravă ar putea deveni problema în doar câteva decenii dacă nu se face nimic în legătură cu aceasta. Tabloul este sumbru.

    Studiul prevede că, în condiţiile în care milioane de baby-boomeri se vor retrage din câmpul muncii în următorii ani, excedentul bugetar al guvernului de la Berlin va dispărea încă din 2020. Iar de acolo toate vor merge din rău în mai rău. Studiul, văzut de publicaţia germană

    Handelsblatt, a fost prezentat într-o conferinţă a comisiei guvernamentale privind pensiile.
    Analiza a găsit că în timp ce în 2020 vor exista trei oameni care muncesc pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, raportul va scădea la 1:1 până în 2035. Acest lucru nu este deloc bun pentru o ţară în care pensiile, asistenţa medicală şi asistarea bătrânilor sunt în mare parte finanţate prin contribuţii sociale obligatorii plătite de cei care muncesc.

    Conform estimărilor, contribuţiile lor ar urma să urce la aproape 50% din veniturile până în 2040, de la 40% în prezent, dacă Berlinul nu reuşeşte să-şi reformeze sistemul de pensii.

    Acest lucru nu va fi suficient pentru a menţine finanţele germane pe linia de plutire. Începând cu anul 2040, ţara va fi zguduită de o explozie a deficitului bugetar şi a datoriei publice, potrivit analizei citate. Până în 2032, deficitul celei mai mari economii a Europei va depăşi limita de 3% stabilită prin tratatele Uniunii Europene. Iar până la sfârşitul anilor 2040 va sări la 9% din PIB-ul ţării.

    Urmarea va fi că datoria guvernului de la Berlin va începe să crească din nou în mai puţin de două decenii, la 80% din PIB până în 2040 şi la 208% în 2060. Datoria, raportată la mărimea economiei, o va depăşi pe cea actuală a Greciei, ţară care a ajuns în pragul falimentului din cauza supraîndatorării. „Finanţele publice ale Germaniei, sub legile actuale, nu sunt sustenabile”, subliniază studiul.

    De asemenea, analiza extrapolează faptul că până în 2080 Germania va acumula o datorie echivalentă cu 467% din PIB-ul său. Desigur, acestă proiecţie este puţin probabil să fie exactă. La fel este cazul celor mai multe previziuni pe o perioadă lungă de timp. Însă extrapolarea arată cât de periculoasă este tendinţa actuală.

    Cu toate acestea, economistul Martin Werding de la Bertelsmann, cel care a scris studiul, este destul de încrezător că previziunile sale, care ajung până în 2040, sunt credibile.

    El crede că nu se pot face prea multe pentru a schimba traiectoria. Economistul şi-a bazat calculele pe premise destul de conservatoare: creştere a PIB mai mare de 1% pe an în deceniile următoare, migraţie netă la 150.000 de persoane anual şi o rată a natalităţii de 1,4 copii per femeie. Dar, observă Werding, „evoluţia costurilor şi a contribuţiilor rămâne aproape identică până în 2040, indiferent de scenariul demografic”. Piaţa forţei de muncă în plină expansiune, creşterea natalităţii şi imigraţia ridicată din Germania din ultimii ani au redus doar puţin riscurile demografice pe termen lung, a descoperit el.

    Aceste constatări se izbesc de politicile pe care guvernul german le-a adoptat în ultimii ani. Ministerul Muncii şi-a făcut rezerve pentru a susţine costurile sistemului de pensii până în 2030, astfel încât până atunci statul-providenţă este viabil din punct de vedere financiar. Dar, după aceea, va fi ca un salt în necunoscut.

    Pe termen mai lung, Germania poate atenua impactul acestei evoluţii prin încurajarea mai multor femei şi a pensionarilor să intre pe piaţa muncii. Însă guvernul nu face prea multe în această direcţie. În ultima campanie electorală, economiştii au cerut creştin-democraţilor conservatori ai cancelarului Angela Merkel să înceapă o discuţie privind ridicarea vârstei legale de pensionare la 70 de ani de la 67 de ani în prezent. Dar apelurile lor s-au izbit de urechi surde.

    De asemenea, Germania va avea nevoie de o rată a natalităţii mai ridicată şi de mai mulţi imigranţi pentru a ocupa posturile lăsate libere de baby boomerii care se pensionează. Aceasta înseamnă că guvernul va trebui să cheltuiască mult mai mult pentru educaţie, pregătire profesională, integrare şi pentru politica familială, în loc să acumuleze excedente bugetare.
    Sau Berlinul ar putea continua să facă ceea ce a făcut până acum: adică nimic şi să spere că lucrurile se vor rezolva ca prin magie. Poate de aceea, comisia guvernamentală pentru pensii a ales să se reunească la sediul central din Berlin al Bisericii Luterane din Germania  comisarii se vor ruga pentru un miracol care să-i salveze pe nemţi, scrie Handelsblatt.

    Un alt studiu, realizat de institutul de cercetare Prognos pentru Asociaţia Industriei din Bavaria, a găsit că în 2030 Germania se va lovi de un deficit de personal calificat de 3 milioane de persoane. Este o prognoză sumbră, notează Thelocal.de. Zece ani mai târziu, deficitul se va umfla la 3,3 milioane de persoane. Una din principalele cauze este îmbătrânirea populaţiei.

    „Ca rezultat al schimbărilor demografice, situaţia de pe piaţa muncii se va înrăutăţi considerabil în următorii 10-20 de ani”, explică Oliver Ehrentraut, autorul studiului. Şi aceste evaluări iau în considerare fluxul de muncitori veniţi din străinătate.
    Însă experţii implicaţi în analiză cred că tendinţa poate fi inversată dacă se acţionează urgent, la nivel politic şi în economie. Pentru a închide deficitul, spun cercetătorii, este nevoie ca pregătirea vocaţională să fie promovată concentrat acolo unde este cel mai probabil să dea roade: în rândul tinerilor.

    Pentru cei cu loc de muncă, ar fi nevoie de o pregătire mai eficientă care să-i ajute să ocupe poziţii noi create în fabrică de îmbunătăţirea tehnologiei.

    După concediul parental, femeile şi bărbaţii ar trebui sprijiniţi în timpul perioadei de tranziţie. De asemenea, bătrânii ar trebui motivaţi să muncească mai mulţi ani, în timp ce salariaţii cu jumătate de normă ar trebui să-şi extindă programul de muncă săptămânal.
    Angajatorii sunt îngrijoraţi de tendinţele demografice.

    La începutul anului, o reclamă de o pagină a apărut în două dintre cele mai citite ziare germane: imaginea unui copil nenăscut în pântecul mamei. Reclama a fost plătită de o organizaţie germană, Iniţiativa Noua Economie Socială de Piaţă, un grup de lobby cu relaţii apropiate cu asociaţiile angajatorilor. Titlul de deasupra copilului spunea: „Planurile tale de pensie sunt cel mai mare duşman al meu”. Scopul mesajului era de a cere oricărei coaliţii de guvernare să nu majoreze nivelul contribuţiilor la asigurări sociale într-o ţară în care acestea sunt deja ridicate. Sunt mulţi analişti şi organizaţii, unele de lobby pentru angajatori, care propun ca soluţie pentru dezamorsarea bombei demografice a imigranţilor.

    Însă „valuri mari de refugiaţi nu ne vor ajuta prea mult”, spune Martin Werding, profesor de finanţe publice şi politici sociale la Universitatea Ruhr din Bochum. El apreciază că migraţia constantă este cea mai bună, însă în această privinţă ar trebui insistat pe persoanele ale căror abilităţi profesionale sau intelectuale le-ar permite să se integreze rapid în forţa de muncă. În ultimii ani a crescut numărul de imigranţi cu astfel de calităţi, dar şi numărul total de refugiaţi, de un milion începând cu 2015.  

    „Din 2010, vedem că mult mai mulţi străini contribuie la sistemul de pensii al Germaniei”, spune Gundula Rossbach, preşedintele Uniunii Asigurătorilor de Pensii din Germania. Majoritatea acestor salariaţi vin din alte state membre ale UE, atraşi de boomul de pe piaţa germană a muncii. Tot aceşti oameni au făcut ca populaţia Germaniei să crească în ultimii şase ani de la 80,3 milioane la 82,8 milioane de persoane. Însă migraţia nu este medicamentul minune pentru problemele demografice ale Germaniei.

    Unul din motive este că muncitorii străini, pe lângă faptul că plătesc pentru sistemul german de pensii, au dreptul de a-şi accesa planurile de pensii din ţările de unde au venit.

    Pentru ca efectul să fie pozitiv, aceşti muncitori străini trebuie să rămână în Germania şi să facă copii acolo. Astfel, s-ar atenua impactul natalităţii scăzute din rândul populaţiei de origine germană, iar copiii ar ajunge să contribuie la sistemul german de pensii.

    Însă adevărul brutal este că niciun model de imigraţie nu poate petici în întregime găurile din sistemul german de pensii, conluzionează  Handelsblatt. 

  • H&M închiriază 1.000 mp pentru viitorul său sediu în birourile Unirii View, lângă Piaţa Unirii

    Retailerul de modă va prelua un etaj superior din Unirii View, în conformitate cu cerinţele sale de imagine corporativă şi cu o vedere uimitoare asupra centrului vechi al Bucureştiului.

    ”Cea mai populară marcă de modă din România îşi va stabili viitorul sediu în Unirii View, fapt care valideaza încă o dată proiectul ca fiind o proprietate de top pentru companiile de top cu un nivel bun de lichiditate financiară.

    Alegerea făcută de H&M România reprezintă o decizie pe termen lung şi este una extraordinară, atât pentru companie, care va avea un nou sediu foarte eficient şi cu un nivel ridicat de vizibiliitate, cât şi pentru angajaţi, care vor lucra în cea mai bună zonă din Bucureşti din punct de vedere al transportului şi infrastructurii generale”, a declarat Andreea Păun, Managing Partner al companiei de consultanţă imobiliară Griffes, responsabilă pentru strategia de închiriere şi managementul comercial al Unirii View.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum am putea călători cu avionul: Scenariul care până acum câţiva ani părea SF acum ar putea fi realitate. ”Trebuie să mă simt bine, aeroportul să devină o destinaţie, nu un loc pe care-l urăsc”

    Ajungi la aeroport fără bilet sau paşaport. Nu trebuie să te îngrijorezi, pentru că sistemul îţi scanează faţa şi aMprenta; ştie cine eşti şi în ce avion să te urci. Când ajungi la poartă, aceasta se deschide automat deoarece camerele de luat vederi te recunosc şi ai voie să urci în avion. Iată un scenariu dintr-un viitor care ar putea să nu fie atât de îndepărtat pe cât ai crede.

    În ultimii 30 de ani, aeroporturile au evoluat şi nu mai sunt doar spaţii de unde avioanele decolează, ci s-au transformat în locuri ce oferă servicii călătorilor, pe lângă zborul propriu-zis. Chiar şi aşa însă, acest business trebuie să se schimbe în ton cu cerinţele călătorilor.
    „Trebuie crescut confortul în aeroport, trebuie să mă simt bine, aeroportul să devină o destinaţie, nu un loc pe care-l urăsc”, spune Jürgen Röhricht, vicepreşedinte, general manager & innovation lead services industries, Middle & Eastern Europe al SAP.

    Traficul de pasageri la nivel global a depăşit 7,7 miliarde în 2016 şi este de aşteptat ca acest număr să se dubleze până în 2031, potrivit unui raport al Airports Council International (ACI). Până în 2040, China va deveni cea mai mare piaţă de pasageri din lume, India va urca de pe cinci (în 2016) până pe locul trei. Un număr de economii emergente vor urca în clasament, tot mai multe persoane din ţări ca Indonezia, Emiratele Arabe Unite sau Vietnam vor călători mai mult. De fapt, economiile emergente vor repezenta peste 60% din totalul traficului de pasageri.
    Potrivit Consiliului Internaţional al Aeroporturilor, există în acest moment 17.678 de aeroporturi comerciale în lume, iar Statele Unite au cea mai mare densitate de aeroporturi de pe planetă.

    Pentru ca aeroporturile să poată susţine o asemenea creştere, este nevoie ca acestea să facă pasul spre lumea digitală şi să implementeze sisteme IoT pentru a creşte satisfacţia călătorilor, implicit şi veniturile aeroporturilor, dar şi ale comercianţilor. De asemenea, este nevoie de implementarea unor sisteme de securitate biometrice pentru a fluidiza traficul de persoane tot mai ridicat.

    „Deoarece proiectele de infrastructură sunt costisitoare, o abordare bazată pe date privind cererea viitoare precum numărul de zboruri, traficul de pasageri şi volumul mărfurilor aeriene oferă managerilor aeroporturilor informaţiile necesare pentru a construi strategii eficiente de dezvoltare”, este de părere Angela Gittens, directorul general al ACI World.

    Tehnologia cu cipuri biometrice este utilizată în industria aeriană, însă este abia la început. În 2017, câteva linii aeriene americane au investit în tehnologie de recunoaştere facială şi de amprentă; în aeroportul Heathrow au fost instalate 36 de porţi cu sisteme de identificare biometrică, astfel încât pasagerii se pot îmbarca singuri.

    Cum ar funcţiona sistemul de autentificare? După ce un pasager ar cumpăra un bilet, acesta ar fi asociat persoanei lui, astfel încât atunci când ajunge la aeroport îi este scanată faţa şi amprenta şi este lăsat să intre. Astfel, această intrare ar fi singurul punct de control din tot aeroportul, activitatea pasagerului fiind urmărită de zeci şi sute de camere de filmat şi de senzori. La final, înainte să te urci în avion, camerele te-ar recunoaşte şi poarta de îmbarcare s-ar deschide. Acesta este un viitor posibil al acestei industrii.

    Totuşi, sistemul nu este chiar science-fiction, ci este implementat (chiar dacă nu total) în anumite aeroporturi, precum cel din Bengaluru (India) sau cel din Dubai. „Faţa devine paşaportul tău: te autentifici o singură dată, apoi, oriunde mergi, camerele te detectează şi te urmăresc; astfel, sistemul poate fi folosit pentru cumprături, check-in, securitate etc.”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP.
    Aeroporturile au ceva la care alte locuri doar visează: un public captiv, care timp de două ore (în medie) trebuie să fie convinşi să consume  alimente şi băuturi, servicii  sau să achiziţioneze produse. Astfel, şi aici s-ar putea implementa tehnologii şi procese de interpretare a datelor şi Internet of Things pentru ca pasagerii să aibă parte de o experienţă bazată pe nevoile lor. În timpul unei călătorii, aeroporturile ar putea culege informaţii prin senzori şi camere video despre pasageri care în viitor ar putea fi folosite pentru a îmbunătăţi experienţa de călătorie. Sondajul 2016 Global Passenger Survey arată că, în ciuda îngrijorărilor legate de intimitate, 85% dintre pasageri ar fi dispuşi să ofere informaţii în plus despre ei pentru a grăbi procesul de intrare în aeroport.

    În acest scenariu al aeroportului digital, senzorii din aeroporturi au putea fi folosiţi pentru a oferi experienţe şi promoţii personalizate nevoilor pasagerilor. De exemplu, dacă un pasager tocmai a aflat că avionul întârzie, ar putea să primească o ofertă de reducere la un meniu de mâncare. „Poţi folosi programe pentru a informa magazinele ca oamenii dintr-o anumită zonă de unde pleca avionul o să aibă un timp extra de aşteptare de 45 de minute şi astfel magazinele pot începe o campanie, pot oferi ceva de mâncat, de băut, reduceri la cadouri. După 45 de minute, poţi termina campania şi poţi vedea rezultatele în timp real”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP. El adaugă că un aeroport care vrea astfel de soluţii trebuie să fie îndeajuns de matur din punct de vedere digital şi punctează că nu contează dacă este un aeroport mic sau mare. „Ar putea fi un aeroport mic dar care inovează, şi câteodată aeroporturile mici sunt mai inovatoare decât cele mari, deoarece pot să pună banii în proiecte mai mici, de unde să obţină mai multă valoare. Mare sau mic, oricum ar fi, este nevoie ca aeroportul să aibă un nivel de pregătire digitală”, este de părere Roland Müller.

    Jürgen Röhricht consideră că pentru implementarea unui astfel de sistem, trebuie ca aeroportul să aibă o anumită structură tehnică, dar mai ales să aibă un management care-şi doreşte o schimbare, un management care să cunoască starea aeroportului şi să se gândească unde vrea să ajungă. „Gândiţi-vă la următorul scenariu din viitor: de ce să aleg să zbor cu avionul 1.500 km, o distanţă mare, dacă încă îmi ia 6 ore (trebuie să fiu cu două ore înainte la aeroport, apoi să fac check-in, apoi să trec de security, apoi să zbor), când aceeaşi cursă am putea să-mi ia şapte ore cu o maşină care poate fi 50-70% autonomă?”, spune el. Röhricht menţionează că „dacă aeroporturile vor datele pasagerilor, atunci oamenii trebuie să simtă că primesc ceva înapoi relevant pentru ei. Nu ceea ce primeşte toată lumea”.

    Aşadar, un aeroport care vrea să implementeze astfel de tehnologii trebuie să aibă o oarecare infrastructură digitală pusă la punct. „Un aeroport de mijloc are circa 80-100 de sisteme IT. Orice aeroport care are sistemele esenţiale (în jur de 40-50 de sisteme IT) are uneltele potrivite pentru a face pasul spre aeroport digital”, spune un reprezentant al firmei de consultanţă GrayMatter, care lucrează alături de SAP la implementarea de tehnologii pentru aeroporturi.

    Pentru a putea administra astfel de date sensibile, atât aeroporturile cât şi liniile aeriene investesc în infrastructura IT şi securizarea datelor. Potrivit unui studiu al SITA, companie ce oferă soluţii IT pentru aeroporturi, 96% dintre aeroporturi plănuiesc iniţiative în securitatea cibernetică în următorii trei ani. Cât de mare trebuie să fie investiţia pentru digitalizarea unui astfel de business? Costurile depind în mare măsură de ce tehnologie are aeroportul, de ce tehnologie are nevoie. „Înainte să investeşti bani, trebuie să ştii ce vrei. Trebuie să ştii cum arată situaţia în prezent şi cum doreşti să fie”, consideră Müller.  
    În aceeaşi perioadă, 52% dintre aeroporturi plănuiesc să cerceteze şi să dezvolte proiecte de inteligenţă artificială. De asemenea, potrivit SITA, 14% dintre liniile aeriene şi 9% dintre aeroporturi folosesc în prezent chatbots; conform previziunilor, 68% dintre linii aeriene şi 42% dintre aeroporturi vor folosi chatbots dotaţi cu inteligenţă artficială până în 2020.
    Ca termen de comparaţie: pe 30 martie anul acesta, traficul aerian din Bucureşti a fost blocat timp de o oră după ce o bucată de pistă s-a rupt în timpul decolării unei aeronave a companiei El Al. Acest blocaj a fost cauzat de faptul că a doua pistă a aeroportului, nefuncţională pe o treime din lungime, era închisă pentru lucrări de întreţinere.

  • Cum şi de ce trebuie să se schimbe aeroporturile

    În ultimii 30 de ani, aeroporturile au evoluat şi nu mai sunt doar spaţii de unde avioanele decolează, ci s-au transformat în locuri ce oferă servicii călătorilor, pe lângă zborul propriu-zis. Chiar şi aşa însă, acest business trebuie să se schimbe în ton cu cerinţele călătorilor.
    „Trebuie crescut confortul în aeroport, trebuie să mă simt bine, aeroportul să devină o destinaţie, nu un loc pe care-l urăsc”, spune Jürgen Röhricht, vicepreşedinte, general manager & innovation lead services industries, Middle & Eastern Europe al SAP.

    Traficul de pasageri la nivel global a depăşit 7,7 miliarde în 2016 şi este de aşteptat ca acest număr să se dubleze până în 2031, potrivit unui raport al Airports Council International (ACI). Până în 2040, China va deveni cea mai mare piaţă de pasageri din lume, India va urca de pe cinci (în 2016) până pe locul trei. Un număr de economii emergente vor urca în clasament, tot mai multe persoane din ţări ca Indonezia, Emiratele Arabe Unite sau Vietnam vor călători mai mult. De fapt, economiile emergente vor repezenta peste 60% din totalul traficului de pasageri.
    Potrivit Consiliului Internaţional al Aeroporturilor, există în acest moment 17.678 de aeroporturi comerciale în lume, iar Statele Unite au cea mai mare densitate de aeroporturi de pe planetă.

    Pentru ca aeroporturile să poată susţine o asemenea creştere, este nevoie ca acestea să facă pasul spre lumea digitală şi să implementeze sisteme IoT pentru a creşte satisfacţia călătorilor, implicit şi veniturile aeroporturilor, dar şi ale comercianţilor. De asemenea, este nevoie de implementarea unor sisteme de securitate biometrice pentru a fluidiza traficul de persoane tot mai ridicat.

    „Deoarece proiectele de infrastructură sunt costisitoare, o abordare bazată pe date privind cererea viitoare precum numărul de zboruri, traficul de pasageri şi volumul mărfurilor aeriene oferă managerilor aeroporturilor informaţiile necesare pentru a construi strategii eficiente de dezvoltare”, este de părere Angela Gittens, directorul general al ACI World.

    Tehnologia cu cipuri biometrice este utilizată în industria aeriană, însă este abia la început. În 2017, câteva linii aeriene americane au investit în tehnologie de recunoaştere facială şi de amprentă; în aeroportul Heathrow au fost instalate 36 de porţi cu sisteme de identificare biometrică, astfel încât pasagerii se pot îmbarca singuri.

    Cum ar funcţiona sistemul de autentificare? După ce un pasager ar cumpăra un bilet, acesta ar fi asociat persoanei lui, astfel încât atunci când ajunge la aeroport îi este scanată faţa şi amprenta şi este lăsat să intre. Astfel, această intrare ar fi singurul punct de control din tot aeroportul, activitatea pasagerului fiind urmărită de zeci şi sute de camere de filmat şi de senzori. La final, înainte să te urci în avion, camerele te-ar recunoaşte şi poarta de îmbarcare s-ar deschide. Acesta este un viitor posibil al acestei industrii.

    Totuşi, sistemul nu este chiar science-fiction, ci este implementat (chiar dacă nu total) în anumite aeroporturi, precum cel din Bengaluru (India) sau cel din Dubai. „Faţa devine paşaportul tău: te autentifici o singură dată, apoi, oriunde mergi, camerele te detectează şi te urmăresc; astfel, sistemul poate fi folosit pentru cumprături, check-in, securitate etc.”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP.
    Aeroporturile au ceva la care alte locuri doar visează: un public captiv, care timp de două ore (în medie) trebuie să fie convinşi să consume  alimente şi băuturi, servicii  sau să achiziţioneze produse. Astfel, şi aici s-ar putea implementa tehnologii şi procese de interpretare a datelor şi Internet of Things pentru ca pasagerii să aibă parte de o experienţă bazată pe nevoile lor. În timpul unei călătorii, aeroporturile ar putea culege informaţii prin senzori şi camere video despre pasageri care în viitor ar putea fi folosite pentru a îmbunătăţi experienţa de călătorie. Sondajul 2016 Global Passenger Survey arată că, în ciuda îngrijorărilor legate de intimitate, 85% dintre pasageri ar fi dispuşi să ofere informaţii în plus despre ei pentru a grăbi procesul de intrare în aeroport.

    În acest scenariu al aeroportului digital, senzorii din aeroporturi au putea fi folosiţi pentru a oferi experienţe şi promoţii personalizate nevoilor pasagerilor. De exemplu, dacă un pasager tocmai a aflat că avionul întârzie, ar putea să primească o ofertă de reducere la un meniu de mâncare. „Poţi folosi programe pentru a informa magazinele ca oamenii dintr-o anumită zonă de unde pleca avionul o să aibă un timp extra de aşteptare de 45 de minute şi astfel magazinele pot începe o campanie, pot oferi ceva de mâncat, de băut, reduceri la cadouri. După 45 de minute, poţi termina campania şi poţi vedea rezultatele în timp real”, explică Roland Müller, global solution manager for airport la SAP. El adaugă că un aeroport care vrea astfel de soluţii trebuie să fie îndeajuns de matur din punct de vedere digital şi punctează că nu contează dacă este un aeroport mic sau mare. „Ar putea fi un aeroport mic dar care inovează, şi câteodată aeroporturile mici sunt mai inovatoare decât cele mari, deoarece pot să pună banii în proiecte mai mici, de unde să obţină mai multă valoare. Mare sau mic, oricum ar fi, este nevoie ca aeroportul să aibă un nivel de pregătire digitală”, este de părere Roland Müller.

    Jürgen Röhricht consideră că pentru implementarea unui astfel de sistem, trebuie ca aeroportul să aibă o anumită structură tehnică, dar mai ales să aibă un management care-şi doreşte o schimbare, un management care să cunoască starea aeroportului şi să se gândească unde vrea să ajungă. „Gândiţi-vă la următorul scenariu din viitor: de ce să aleg să zbor cu avionul 1.500 km, o distanţă mare, dacă încă îmi ia 6 ore (trebuie să fiu cu două ore înainte la aeroport, apoi să fac check-in, apoi să trec de security, apoi să zbor), când aceeaşi cursă am putea să-mi ia şapte ore cu o maşină care poate fi 50-70% autonomă?”, spune el. Röhricht menţionează că „dacă aeroporturile vor datele pasagerilor, atunci oamenii trebuie să simtă că primesc ceva înapoi relevant pentru ei. Nu ceea ce primeşte toată lumea”.

    Aşadar, un aeroport care vrea să implementeze astfel de tehnologii trebuie să aibă o oarecare infrastructură digitală pusă la punct. „Un aeroport de mijloc are circa 80-100 de sisteme IT. Orice aeroport care are sistemele esenţiale (în jur de 40-50 de sisteme IT) are uneltele potrivite pentru a face pasul spre aeroport digital”, spune un reprezentant al firmei de consultanţă GrayMatter, care lucrează alături de SAP la implementarea de tehnologii pentru aeroporturi.

    Pentru a putea administra astfel de date sensibile, atât aeroporturile cât şi liniile aeriene investesc în infrastructura IT şi securizarea datelor. Potrivit unui studiu al SITA, companie ce oferă soluţii IT pentru aeroporturi, 96% dintre aeroporturi plănuiesc iniţiative în securitatea cibernetică în următorii trei ani. Cât de mare trebuie să fie investiţia pentru digitalizarea unui astfel de business? Costurile depind în mare măsură de ce tehnologie are aeroportul, de ce tehnologie are nevoie. „Înainte să investeşti bani, trebuie să ştii ce vrei. Trebuie să ştii cum arată situaţia în prezent şi cum doreşti să fie”, consideră Müller.  
    În aceeaşi perioadă, 52% dintre aeroporturi plănuiesc să cerceteze şi să dezvolte proiecte de inteligenţă artificială. De asemenea, potrivit SITA, 14% dintre liniile aeriene şi 9% dintre aeroporturi folosesc în prezent chatbots; conform previziunilor, 68% dintre linii aeriene şi 42% dintre aeroporturi vor folosi chatbots dotaţi cu inteligenţă artficială până în 2020.
    Ca termen de comparaţie: pe 30 martie anul acesta, traficul aerian din Bucureşti a fost blocat timp de o oră după ce o bucată de pistă s-a rupt în timpul decolării unei aeronave a companiei El Al. Acest blocaj a fost cauzat de faptul că a doua pistă a aeroportului, nefuncţională pe o treime din lungime, era închisă pentru lucrări de întreţinere.

  • Sute de mii de joburi ar putea fi pierdute din cauza automatizării. Soluţia? Antreprenoriatul. „Sistemul de învăţământ trebuie să se schimbe, dar România acum nu face asta ca ţară, nu discutăm despre cum ne poziţionăm faţă de schimbările tehnologice şi sociale”

    România este ţara europeană unde se va pierde cel mai mare număr de joburi (61,93% din totalul locurilor de muncă existente) din cauza automatizării, potrivit documentului „Raportul asupra stabilităţii financiare” emis de Banca Naţională a României. Pentru a combate efectele negative ale acestui fenomen, o soluţie ar putea fi antreprenoriatul.

    Conform unui studiu publicat de Forumul Economic Global care a avut loc la Davos la începutul acestui an şi la care au participat peste 30.000 de tineri din 186 de ţări, antreprenoriatul şi dezvoltarea unui climat propice start-up-urilor sunt factorii care pot sprijini dezvoltările economice viitoare.

    În 2018, 71 de milioane de tineri cu vârste de până în 24 de ani nu sunt încadraţi în piaţa muncii, reprezentând un record istoric mondial conform International Labour Organization (ILO). În acelaşi timp, peste 50% din populaţia globului are sub 30 de ani, un alt record istoric al raportului între generaţii dominat de tineri. Iar aceasta însemnă că o mare majoritate a populaţiei globului trebuie pregătită altfel pentru provocările din piaţa muncii viitorului.

    Odată cu avansul tehnologiei şi al automatizării proceselor de muncă, tot mai multe slujbe vor fi îndeplinite de roboţi, iar astfel oamenii vor fi nevoiţi să se reprofileze. Un raport al producătorului Dell Technologies arată că 85% din slujbele din 2030 încă nu au fost inventate. Pentru ca tinerii să fie pregătiţi pentru oportunităţile viitorului, este necesar ca şi sistemul de învăţământ să se schimbe, să se adapteze la nevoile pieţei. Totuşi, „România acum nu face asta ca ţară, nu discutăm despre cum ne poziţionăm faţă de schimbările tehnologice şi sociale şi nici ce strategie are România, în condiţiile în care alte ţări au miniştri ai inteligenţei artificiale sau ai strategiilor digitale”, explică Ţoiu.

    Ea consideră că tinerii se vor pregăti singuri, prin accesul la internet, la cursuri şi că este nevoie ca tot mai multe programe precum Future Makers să apară la orizont pentru a face faţă schimbărilor. „Sistemul educaţional românesc este, în mare parte, în continuare construit pentru trecut. Puţini dintre absolvenţii actuali şi cei din promoţiile următoare sunt cu adevărat pregătiţi pentru o lume globalizată, în care noile tehnologii şi cooperarea între domenii şi discipline probabil vor face parte din ADN-ul multor joburi”, spune Oana Ţoiu.

    Sute de mii de joburi ar putea fi pierdute din cauza automatizării. Soluţia? Antreprenoriatul. ”85% din slujbele din 2030 încă nu au fost inventate. Sistemul de învăţământ trebuie să se schimbe” 

  • În aşteptarea slujbelor viitorului. ”85% din slujbele din 2030 încă nu au fost inventate”

    România este ţara europeană unde se va pierde cel mai mare număr de joburi (61,93% din totalul locurilor de muncă existente) din cauza automatizării, potrivit documentului „Raportul asupra stabilităţii financiare” emis de Banca Naţională a României. Pentru a combate efectele negative ale acestui fenomen, o soluţie ar putea fi antreprenoriatul.

    Conform unui studiu publicat de Forumul Economic Global care a avut loc la Davos la începutul acestui an şi la care au participat peste 30.000 de tineri din 186 de ţări, antreprenoriatul şi dezvoltarea unui climat propice start-up-urilor sunt factorii care pot sprijini dezvoltările economice viitoare.

    La iniţiativa Forumului Economic Mondial s-a format în România Global Shapers, o reţea formată din tineri cu vârste sub 30 de ani; reţeaua vrea să adordeze şi să rezolve probleme locale dar şi globale, să pregătească tinerii pentru provocările viitorului. Reţeaua are peste 7.000 de membri şi huburi în 376 de oraşe din 156 de ţări, inclusiv în România. 

    Future Makers, sprijinit de organizaţiile Global Shapers şi Social Innovation Solutions, este un program educaţional de antreprenoriat pentru tinerii cu vârste cuprinse între 20 şi 29 de ani ce oferă premii totale în valoare de 20.000 euro pentru idei care propun soluţii concrete de rezolvare la provocările pe care viitorul ni le pregăteşte. Înscrierile sunt deschise până la 4 iulie şi estimările se referă la înscrierea a circa 100 de echipe.

    „Proiectele valide vor fi selectate de un juriu care are ca rol nu doar selectarea celor mai bune proiecte, ci şi susţinerea viitoare a acestora cu sfaturi şi conexiuni”, spune Oana Ţoiu, curator al comunităţii Global Shapers din Bucureşti şi fondator al Social Innovation Solutions.
    În juriul competiţiei se află Nicoleta Eftimiu, CEO Coca-Cola România, Sergiu Neguţ, angel investor, Mihai Toader Pasti, cofondator al EfdeN, şi Sorina Câmpean, coordonarea parteneriatelor pentru antreprenoriat la Oxford.

    Timp de mai multe luni (iulie-octombrie) echipele selectate vor trece printr-o perioadă de incubare, iar astfel tinerii antreprenori vor avea parte de întâlniri cu antreprenorii din domeniul lor de interes, sesiuni de mentorat, cursuri despre tendinţele viitorului, bazate pe rapoartele Forumului Economic Mondial, traininguri despre cum se obţine accesul la investiţii, despre managementul financiar sau cel al resurselor umane. În această perioadă, start-up-urile vor putea finisa ideile şi proiectele astfel încât la final să poată prezenta proiectul juriului. Marele premiu va fi de 5.000 de euro, apoi vor mai fi acordate alte cinci premii de câte 2.500 de euro, iar un alt premiu de 2.500 de euro va fi acordat pe baza votului public.

    Competiţia este dedicată celor care au spirit antreprenorial, însă Oana Ţoiu consideră că această calitate este vitală nu doar pentru cei care vor să îşi dezvolte o afacere, „ci şi pentru multe dintre carierele viitorului, care se vor baza din ce în ce mai puţin pe procese prestabilite, căci acestea vor putea adesea să fie automatizate, şi din ce în ce mai mult pe spirit de iniţiativă, capacitatea de a lucra între domenii, de a reacţiona rapid şi a include feedbackul din piaţă, de a gestiona relaţii umane sau capacitatea de a învăţa şi a reînvăţa continu”.

    În 2018, 71 de milioane de tineri cu vârste de până în 24 de ani nu sunt încadraţi în piaţa muncii, reprezentând un record istoric mondial conform International Labour Organization (ILO). În acelaşi timp, peste 50% din populaţia globului are sub 30 de ani, un alt record istoric al raportului între generaţii dominat de tineri. Iar aceasta însemnă că o mare majoritate a populaţiei globului trebuie pregătită altfel pentru provocările din piaţa muncii viitorului.

    Odată cu avansul tehnologiei şi al automatizării proceselor de muncă, tot mai multe slujbe vor fi îndeplinite de roboţi, iar astfel oamenii vor fi nevoiţi să se reprofileze. Un raport al producătorului Dell Technologies arată că 85% din slujbele din 2030 încă nu au fost inventate. Pentru ca tinerii să fie pregătiţi pentru oportunităţile viitorului, este necesar ca şi sistemul de învăţământ să se schimbe, să se adapteze la nevoile pieţei. Totuşi, „România acum nu face asta ca ţară, nu discutăm despre cum ne poziţionăm faţă de schimbările tehnologice şi sociale şi nici ce strategie are România, în condiţiile în care alte ţări au miniştri ai inteligenţei artificiale sau ai strategiilor digitale”, explică Ţoiu.

    Ea consideră că tinerii se vor pregăti singuri, prin accesul la internet, la cursuri şi că este nevoie ca tot mai multe programe precum Future Makers să apară la orizont pentru a face faţă schimbărilor. „Sistemul educaţional românesc este, în mare parte, în continuare construit pentru trecut. Puţini dintre absolvenţii actuali şi cei din promoţiile următoare sunt cu adevărat pregătiţi pentru o lume globalizată, în care noile tehnologii şi cooperarea între domenii şi discipline probabil vor face parte din ADN-ul multor joburi”, spune Oana Ţoiu.

    Ea crede că provocările tinerilor vor consta în decalajul ce poate apărea între tinerii români şi cei din alte ţări. „Tinerii români care rămân în ţară au parte de o dublă provocare: una, de a se conecta la noile modele de business, de a plasa produse şi servicii pe pieţe regionale şi internaţionale, dar şi de a identifica, susţine şi dezvolta noi generaţii de tineri care să înţeleagă noua lume tehnologică în care intrăm şi să îşi dorească să facă parte din ea.”


    O altă iniţiativă a organizaţiei pe care Oana Ţoiu o conduce şi care adresează problemele sociale este Social Impact Award, un program prezent deja în 20 de ţări din Europa, Africa şi Asia. Programul se adresează tinerilor care vor să producă o schimbare în societate şi îi susţine printr-o perioadă de incubare până în toamnă, vizite în afaceri sociale şi conectare cu tineri care au devenit deja antreprenori sociali. Premiile constau în prezenţa la conferinţe internaţionale în Africa de Sud şi Georgia şi investiţii de 5.000 de euro ca să îşi dezvolte ideea. 

  • ”Trebuie să plecăm de pe această planetă”, dar nu către Marte, susţine Jeff Bezos

    Următorii ani vor reprezenta mutarea industriilor grele de pe Pământ pe planete, luni sau chiar asteroizi, susţine Bezos. Planeta noastră va fi rezervată doar locuitului şi industriei uşoare, a adăugat el. 
     
    Conform Independent, pentru a ajunge în acest viitor, Bezos speră ca racheta companiei sale Blue Origin şi colaborarea cu NASA şi ESA să-l ajute să realizeze prima colonie de pe Lună. Iniţiativa poate fi relativ ,,simplă” deoarece Luna este aproape de Pământ şi are resurse de apă ce pot fi utilizate pentru realizarea combustibilului. 
     
    El speră ca şi alte organizaţii să ia în considerare planul său. Dar compania sa este pregătită dacă acest lucru nu va avea loc curând, spune el. Pe scurt, Bezos şi compania sa speră ca, prin reducerea costurilor transportului în spaţiu, în viitor acest mijloc să poată fi utilizat şi de oameni. Spre deosebire de compania SpaceX deţinută de Elon Musk, Blue Origin nu ţinteşte către Marte, ci se concentrează pe o destinaţie mult mai apropiată. 
     
  • Gadget Review: PDS271, numele frumuseţii în rândul monitoarelor – VIDEOREVIEW

    + Design elegant
    + Imagini frumoase

    – Rezoluţie 1.080 p la 60 Hz

    Studioul de design F.A Porsche proiectează produse diverse: de la haine la smartphone-uri, ceasuri şi monitoare, dându-le un plus de eleganţă. Produsele lor vin cu un design ceva mai extravagant, ce te duce cu gândul la premium şi, de obicei, cu un preţ mai mare. Monitorul AOC PDS271 este un monitor de 27 de inchi IPS ce are o rezoluţie Full HD (1.080 p) şi o rată de reîmprospătare de 60 Hz.

    Înainte de toate să vorbim despre design. Monitorul este unul foarte subţire (doar partea de jos e ceva mai groasă, deoarece acolo sunt înghesuite componentele) şi este aproape fără margini. Partea de sus şi cele laterale au o margine de doar 7 milimetri. În partea de jos există o bandă de metal de 20 de milimetri. Asta îi conferă iluzia de ecran infinit asemănător cu ecranul smartphone-urilor Samsung (S8, S9). Ecranul este susţinut de un suport  asimetric din metal, care este foarte elegant, dar nu teribil de funcţional, deoarece singurul buton al monitorului este situat în dreapta, iar asta înseamnă că de fiecare dată când îl apeşi, ecranul se mişcă. Suportul, totuşi, nu este doar estetic, ci şi util, deoarece ascunde cablul cu care monitorul se conectează la curent şi la computer.

    Acest sistem este ingenios şi arătos deoarece nu o să se vadă cabluri pe masă sau atârnând pe lângă monitor. Un alt element ce trebuie menţionat este faptul că ecranul se poate înclina în sus şi în jos (într-un unghi de la 3,5 grade la 21,5 grade). În concluzie, monitorul este extrem de arătos şi futuristic, de aceea este păcat că are doar o rezoluţie Full HD (1.920 x 1080 pixeli) la o diagonală de 27 de inchi. Imaginile afişate sunt frumoase, filmele şi jocurile se văd bine, iar reproducerea culorilor este una corectă. Am lucrat foarte bine pe ecran, iar diagonala de 27 de inchi mi-a dat un spaţiu generos în Adobe Premiere Pro pentru editarea clipurilor video. Totuşi, cred că ar fi fost minunată o rezoluţie 2K sau 4K.

    Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune şi culorile nu se schimbă nici la un unghi de vizualizare de 45 de grade. Indiferent de unde am privit monitorul, detaliile au fost bune, negrul adânc şi bogat. De asemenea, timpul de răspuns al monitorului este unul bun, dar AOC PDS271 nu va fi o ţintă pentru gameri, fiind limitat la o rată de reîmprospătare de 60 Hz, însă este îndeajuns pentru lucrul la birou.

    Opţiunile pe care monitorul le are sunt minimale: setarea luminozităţii, contrastului, volumului (are difuzoare integrate), nivelul de reducere a luminii albastre şi alegerea limbii afişate. Nu există posibilitatea alegerii temperaturii culorii, a diferitelor tipuri de presetări pentru imagine sau gamă. Totul se face printr-un singur buton; apeşi o dată pentru a trece de la o opţiune la alta, apoi aştepţi puţin pentru a putea modifica valorile. Nu este un sistem ideal, dar funcţionează.

    Contrastul setat este unul corect, iar luminozitatea se poate schimba în funcţie de setarea dorită. Ce am observat este că luminozitatea e satisfăcătoare, dar nu foarte puternică, nici măcar la 100% nu am simţit că ecranul este foarte luminos. Totuşi, în utilizarea zilnică de editare foto-video şi jocuri video nu am simţit că este un ecran prea întunecat. 

    Este clar că AOC PDS271 e unul dintre cele mai arătoase monitoare de pe piaţă şi va arăta bine pe biroul oricărui decide să-şi achiziţioneze acest monitor. Totuşi, rezoluţia 1.080 p îl trage în jos, mai ales că are o diagonală de 27 de inchi, unde ar fi fost de preferat o rezoluţie mai mare, de 2.560 x 1.440, de exemplu.

    casetă tehnică:
    Diagonală 27 inchi
    Ecran IPS
    Rată de reîmprospătare 60 Hz
    Timp de răspuns 4 ms
    Raport aspect 16:9
    Luminozitate 250 cd/m la puterea 2
    Contrast dinamic 50 M: 1
    Culori 16,7 milioane
    Conectivitate HDMI 1,4 x 1
    Unghiu de înclinare 3,5-21,5 grade
    Dimensiuni (cu suport) 613 x 460 x 179 mm
    Preţ aprox. 1.000 de lei

  • (P) Importanţa Ripple (XRP) şi viitorul său pe piaţa criptomonedelor

    Cripto-monedele au apărut în anul 2009, o dată cu crearea Bitcoin. La acea vreme, Bitcoin era considerat de către numeroşi analişti şi actori ai pieţelor financiare drept un simplu răspuns la criza creditelor subprime. Foarte puţini au fost atunci cei care au văzut în Bitcoin ceva mai mult decât o simplă monedă electronică, sortită dispariţiei de îndată ce economia americană ar fi ieşit din criză, intrând pe făgaşul său normal.

    Cu toate acestea, Bitcoin s-a impus rapid drept o monedă alternativă şi, mai mult, s-a diferenţiat prin inovaţia tehnologică ce stă la baza lui: tehnologia Blockchain. În ultimii ani au fost create numeroase cripto-monede care, asemenea predecesorului lor, au la bază principiul Blockchain sau, dimpotrivă, funcţionează cu ajutorul altor tehnologii la fel de inovatoare.

    Cu siguranţă cea mai populară monedă electronică este Bitcoin însă nu trebuie să uităm faptul că familia cripto-monedelor înseamnă mai mult de atât. Investitorii interesaţi de aceste instrumente de tranzacţionare sunt în mod cert familiarizaţi şi cu noţiunile de Litecoin, Ethereum sau Ripple.

    Ce este Ripple (XRP) – definiţie şi abreviere

    Vă întrebaţi ce este, de fapt, moneda virtuală Ripple? Ei bine, aceasta este a treia cripto-monedă ca importanţă (dată fiind capitalizarea sa) după Bitcoin şi Ethereum. Particularitatea XRP crypto este că funcţionează pe baza unui sistem destul de asemănător tehnologiei Blockchain, permiţând însă tranzacţii ce conţin o varietate de active: mărfuri, cripto-monede etc. Moneda Ripple a fost, deci, concepută astfel încât să fie mult mai polivalentă decât majoritatea monedelor virtuale.

    Ripple permite clienţilor să integreze acest protocol la nivelul propriilor sisteme. De exemplu, Banca Naţională din Abu Dhabi a început de curând să folosească această tehnologie pentru o parte din tranzacţiile sale, în special pentru tranzacţiile transfrontaliere. Acest lucru se datorează în special faptului că tehnologia în baza căreia funcţionează Ripple permite clienţilor să transfere fonduri în timp real.

    Abrevierea corespunzătoare cripto-monedei Ripple este XRP. De asemenea, Ripple poate fi asociată cu alte monede, cum ar fi euro sau dolarul american (XRPUSD).

    Diferenţele dintre Ripple XRP şi Bitcoin

    Criptomoneda Ripple este considerată ca fiind concurentul direct al Bitcoin, prezentând câteva avantaje comparativ cu acesta. Ripple nu depinde de o singură întreprindere pentru a-şi securiza şi gestiona baza de date. Astfel, nu există perioade de aşteptare pentru confirmarea blocurilor. Potrivit Market Mogul, există diferenţe între Ripple şi Bitcoin şi în ceea ce priveşte durata de execuţie a unui transfer internaţional în timp real. Dacă durata de execuţie a unui transfer în Bitcoin era, pe 27 martie, de 168 de minute, un transfer în Ripple durează aproximativ 3.7 secunde. În acest context, transferurile care au avut loc între Spania şi Mexic au fost gestionate de către BBVA (Banco Bilbao Viscaya Argentaria), descoperindu-se că un transfer în Ripple ar fi durat doar câteva secunde, în timp ce un transfer standard s-ar fi finalizat abia în patru zile.

    Care sunt băncile care folosesc deja criptomoneda Ripple (XRP)

    RippleNet numără în prezent 11 din cele mai mari 100 de bănci din lumea întreagă care se află în diverse stadii ale adoptării criptomonedei Ripple ca mijloc de plată, cifră ce pare că va creşte de la o lună la alta.

    Iată câteva exemple în acest sens:

    • MUFG – a cincea cea mai mare bancă din lume, cu active în valoare de aproximativ 2,6 miliarde de dolari, a fost una dintre primele bănci care s-au alăturat RippleNet.
    • Crédit Agricole – locul 11 pe plan mondial şi locul 3 la nivel european, cu active în valoare de aproximativ 1,82 miliarde de dolari, a luat de asemenea hotărârea de a folosi Ripple pentru a transfera fonduri reale către angajaţii săi între Franţa şi Elveţia.

    Alte patru bănci membre ale RippleNet fac parte dintre primele 20 de bănci la nivel mondial:

    • Bank of America
    • Crédit Agricole
    • Mizuho Financial Group
    • Santander

    Cele mai mari instituţii financiare văd valoarea RippleNet nu numai prin prisma rezultatelor, ci şi pentru că această monedă virtuală le permite să le ofere clienţilor un serviciu de plată ameliorat, putând astfel să câştiga părţi semnificative din piaţă şi să îşi elibereze capitalul pentru alte investiţii şi activităţi.

    În acest sens, menţionăm ca făcând parte din RippleNet următoarele bănci:

    • UBS
    • RBC
    • HSBC
    • UniCredit
    • Standard Chartered
    • Westpac
    • Western Union
    • BMO etc.

    Predicţii Ripple CFD

    V-aţi întrebat vreodată cum va arăta viitorul criptomonedei Ripple? Potrivit specialiştilor, acesta va fi briliant. Reţeaua Ripple este mult mai rapidă în ceea ce priveşte execuţia plăţilor, făcând parte din numeroase parteneriate cu întreprinderi din lumea întreagă.

    • 60 de instituţii din lumea întreagă, cum ar fi USB, RBC, UniCredit şi Santander.
    • 40% din băncile japoneze vor fi conectate la Ripple
    • RBS şi BAML vor utiliza Ripple pentru serviciile de vânzare
    • Banca Naţională din Abu Dhabi foloseşte deja Ripple pentru tranzacţiile internaţionale, aşa cum a fost menţionat anterior

    În ciuda faptului că Ripple nu este la fel de populară precum omologul său, Bitcoin, aceasta pare să aibă toate şansele să devină liderul pieţei criptomonedelor în următorii ani. Acest lucru pare cu atât mai fezabil cu cât interesul investitorilor faţă de criptomonede creşte din ce în ce mai mult, Ripple dovedind o capacitate extraordinară de a oferi soluţii de plată extrem de rapide.

    Importanţa Ripple pe piaţa criptomonedelor – Concluzie

    Ripple este a treia criptomonedă ca importanţă în ceea ce priveşte capitalizarea bursieră. Este o reţea de plată ce are la bază o tehnologie inovatoare, asemenea sistemului blockchain.

    Aşa cum se întâmplă în cazul fiecărui activ financiar, există riscul ca preţul să crească şi, la fel de bine, să scadă. Criptomoneda Ripple se confruntă cu fluctuaţii ale pieţei, în funcţie de nivelul cererii şi al ofertei. Cu toate acestea, exact fluctuaţiile pieţei sunt cele care îi permit traderului să tranzacţioneze. Tot ceea ce contează este să nu se piardă din vedere principiile de money management, astfel încât tranzacţionarea să se realizeze într-o manieră responsabilă.

     

  • “Baby Bronco” sau cum va arăta viitorul SUV produs de Ford la Craiova

    Strategia Ford este aceea ca în fiecare uzină producţia să se concentreze pe o platformă. Din acest motiv la Koln se produce numai platforma B – Fiesta în cele cinci versiuni, la Saarlouis numai compacte – Focus, iar la Valencia, Spania C plus D: Kuga, Mondeo, S-Max şi Galaxy. În acest context, cel mai probabil BX726 este viitorul „baby off-roader” ce va utiliza o platformă tehnică derivată din cea a lui Ecosport.

    Strategia de a avea mai multe modele pe segmentul SUV-urilor mici nu este una nouă. Spre exemplu, în această categorie Opel vinde atât Mokka X cât şi Crossland X pe platformă tehnică de Peugeot 2008.

    Potrivit revistei germane Auto Bild, Ford va lansa în 2019 un „baby off-roader” ce va concura direct cu Jeep Renegade şi care este parte a ofensivei americane pentru a deveni lideri în segmentul SUV-urilor. De asemenea, Ford are în proiect şi un „Focus SUV”, însă acest model are şanse mai mari de a fi produs la Saarlouis în Germania.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro