BusinessMagazin

Tag: vedere

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Ţara care a acordat statutul de persoană unui parc naţional. Următorul pe listă, un râu

    Este posibil ca terenurile sau râurile să aibă statut de fiinţe în ochii legii? Iată că în Noua Zeelandă se poate, arată un articol pe nytimes.com.

    Unui fost parc naţional i-a fost acordat statutul de persoană, iar în curând acelaşi statut îl va primi şi un râu.  Aceste numiri neobişnuite reprezintă acorduri între Guvernul din Noua Zeelandă şi grupurile Maori, cele două părţi care susţin de ani de zile  tutela proprietăţilor naturale ale ţării.

    Chris Finlayson, avocatul general al Noii Zeelande, a declarat că divergenţa a fost rezolvată prin îndeplinirea solicitărilor grupului Maori. „În viziunea lor asupra lumii <<Eu sunt râul şi râul este parte din mine>>”, a spus el. „Regiunea lor geografică este parte integrantă a ceea ce reprezintă ei”.  Din 1954 până în 2014, Te Urewera era un parc naţional de 821 de mile pătrate pe Insula de Nord, dar atunci când decizia de mai sus a intrat în vigoare, guvernul a renunţat la dreptul de proprietate formală, iar terenul a devenit o entitate juridică cu „toate drepturile, puterile, atribuţii şi obligaţiile unei persoane juridice”.  Afirmaţiile sunt susţinute de şi de Pita Sharples, reprezentantul legal al intereselor Maori. Care afirmă că: „Aşezarea este o alternativă profundă la prezumţia umană a suveranităţii asupra lumii natural”.

    Următorul va fi râul Whanganui, al treilea cel mai mare râu din Noua Zeelandă. Tribul Maori îl consideră ca fiind „un întreg indivizibil de viaţă, care cuprinde râul şi toţi afluenţii de la munte la mare” a declarat Dl. Finlayson. Este aşteptat acordul Parlamentului,  iar implementarea legii ar trebui să aibă loc în acest an.

    Vizitatorii se pot bucura în continuare Te Urewera în acelaşi mod ca atunci când era declarat parc: „Vrem să urez bun venit oamenilor; accesul publicului este complet conservat ”, a declarat Finlayson. Dar permise pentru activităţi precum vânătoarea sunt emise acum de un consiliu care include reprezentanţi ai guvernului şi ai Maori. Un consiliu similar va fi stabilit şi pentru râu.

    Ar putea această abordare juridică să fie extinsă dincolo de Noua Zeelandă? Finlayson a spus că a discutat această idee cu Jody Wilson-Raybould, noul avocat general al Canadei.

     

  • Jobul visat

    Jobul acesta este cel al visurilor mele”, spune Emmanuelle Valentin-Fouchs, franţuzoaica ce a preluat la sfârşitul anului trecut conducerea Sanofi România şi Moldova, unul dintre cei mai mari jucători farma de pe piaţa locală. „Privindu-mi retrospectiv cariera, am acumulat experienţă în domenii precum finanţe, comercial, dezvoltarea afacerii etc., dar mi-am dorit un job care să le înglobeze pe toate”, povesteşte Valentin vorbind în engleză cu accent franţuzesc.

    Entuziasmul cu care vorbeşte despre mandatul său la conducerea Sanofi în România nu dă indicii că domeniul în care lucrează trece prin cea mai tensionată perioadă din ultimii ani. Provocările pe care le-a primit la pachet cu „jobul visurilor” nu o sperie, ci din contră, le atacă direct şi le expune fără nicio reticenţă: „Impredictibilitatea este cea mai mare dificultate de care mă lovesc acum. E foarte greu să conduci o afacere când pot interveni schimbări radicale în fiecare zi. De când sunt aici, este a patra schimbare a ministrului sănătăţii, unul dintre ei fiind numit pentru cinci ore”, adaugă franţuzoaica, vorbind degajat oricât de sensibil ar fi subiectul de discuţie atins.

    Industria farma se află într-o continuă tensiune din cauza schimbărilor pe bandă rulantă pe care le impun autorităţile în acest domeniu, afirmă Emmanuelle Valentin-Fouchs. Ca un bonus, domeniul sănătăţii se confruntă în ultima peioadă cu o serie de scandaluri care au determinat reacţii din partea autorităţilor, a reprezentanţilor domeniului, dar şi a opiniei publice.
    Anul trecut, piaţa farma a înregistrat prima scădere din ultimul deceniu, de 4,7%, ajungând la o valoare de 11,7 miliarde de lei, similară nivelului din 2012-2013. Scăderea a avut loc în condiţiile în care valoarea vânzărilor de medicamente cu prescripţie (Rx), care reprezintă aproximativ 70% din piaţă, a înregistrat un minus de peste 10% anul trecut.

    Cu o cifră de afaceri de 1,17 miliarde de lei, conform IMS MAT (decembrie 2015), Sanofi a ocupat anul trecut prima poziţie în topul jucătorilor farma din punctul de vedere al vânzărilor; vânzările includ şi produsele Zentiva, divizia de medicamente generice. Conform Cegedim, în primul trimestrul al anului 2016 valoarea totală a pieţei de medicamente s-a ridicat la 3,04 miliarde lei, cu 7% sub nivelul înregistrat în acelaşi trimestru al anului 2015.

    Anul trecut a adus o rocadă între locurile doi şi trei din piaţă: Novartis (643 de milioane de lei) a urcat pe locul doi şi Hoffmann la Roche (611 milioane de lei) a coborât pe poziţia a treia, iar în 2016 s-a produs o altă schimbare importantă în piaţă: compania americană Abbvie a avansat puternic în clasament, datorită decontării medicaţiei pentru hepatita virală cronică.

    Astfel, brandul Viekirax al Abbvie, a cărui comercializare a început în luna mai 2015, a înregistrat în primele şase luni ale anului vânzări de peste 580 milioane lei.

    În acest context, Sanofi are o situaţie stabilă, apreciază Emmanuelle Valentin-Fouchs: „Sanofi are o poziţie unică şi diferită pe piaţă din mai multe motive”. Compania este lider de piaţă, cu o amprentă puternică atât pe segmentul de medicamente generice, cât şi inovative, OTC-uri, vaccinuri sau boli rare. Datele companiei arată că unu din opt medicamente vândute în România este produs de Sanofi, ceea ce se traduce în 12% cotă de piaţă în volum şi 8% cotă de piaţă în valoare, conform IMS MAT (decembrie 2015).

    Emmanuelle Valentin-Fouchs spune despre 2015 că a fost „un an normal, nici bun nici rău” din punctul de vedere al vânzărilor, dar important din punct de vedere al schimbărilor din sistemul de sănătate şi din industria farma: „Ne-am lovit de marile provocări ale politicii de preţuri în România”, referindu-se la alinierea preţurilor produselor originale cu cele generice, un subiect fierbinte aflat la masa discuţiilor dintre guvern şi producătorii de medicamente.

    În primă instanţă, gândind din punct vedere economic, pacienţii consideră de bun augur această decizie, spune şefa Sanofi, dar tot ea explică de ce decizia nu ar fi favorabilă pe termen lung. În Europa, preţurile sunt reglementate în fiecare an, iar în cele mai multe cazuri, bazate pe ţările de referinţă. Asta înseamnă că în România preţurile se bazează pe cele practicate în alte ţări europene, la fel cum în alte pieţe sunt luate în considerare preţurile din farmaciile româneşti. Astfel, „dacă legea ne cere asta, o scădere de preţuri în România cu 35% va avea un impact în toată Europa, o situaţie dificilă pentru companiile internaţionale.

    În cazul în care decizia va fi aplicată – la 1 noiembrie 2016 – există riscul ca de pe piaţa românească să dispară o serie de medicamente. „Nu avem de ales, conducem companii internaţionale. Orice decizie am lua s-ar răsfrânge deopotrivă asupra pacienţilor din România, cât şi a celor din întreaga Europă”, spune franţuzoaica.

    DINCOLO DE OBIECTIVE IMEDIATE

    Un om cu viziune pe termen lung, după cum se autodescrie, Emmanuelle Valentin spune că îngrijorarea sa nu ţine doar de afacerea pe care o conduce, ci se declară preocupată şi de situaţia pacienţilor români, care vor fi nevoiţi să renunţe la unele medicamente unice pe piaţă. Consideră că rolul său aici este de a contribui la un sistem sustenabil din punct de vedere economic pentru România, dar acceptat, de asemenea, de companiile internaţionale. „De când sunt aici, nu am obiective pe termen scurt, ci am privit în perspectivă, am o viziune strategică şi vreau să văd cum putem construi, împreună cu autorităţile din România, un sistem sustenabil, lucru care poate fi într-adevăr benefic pentru pacienţii din România, pentru afacerea mea şi pentru întreaga industrie”, spune directoarea Sanofi.

  • A început ca afacere de familie acum mai bine de 100 de ani, iar acum are afaceri de 3,5 miliarde de euro şi operează în 48 de ţări

    ”Immer besser„ (”Întotdeauna mai bine„) este sloganul Miele, o afacere de familie cu o istorie de peste 117 ani, care astăzi rulează afaceri de circa 3,5 miliarde de euro. Compania operează în peste 48 de ţări şi este condusă de a patra generaţie a familiilor Miele şi Zinkann, ce deţin toate acţiunile.

    Carl Miele s-a născut în 1869 într-o familie de zidari originari din Germania. După finalizarea şcolii a urmat o scurtă perioadă de ucenicie la o şcoală tehnică, după care a lucrat în construcţii, alături de tatăl său. Nucleul companiei Miele a fost creat în 1899, când doi tineri cu spirit antreprenorial – Carl Miele şi Reinhard Zinkann – s-au gândit să pună bazele unei afaceri. Şi cum locuiau într-o zonă a Germaniei unde economia era majoritar generată de agricultură şi de fermele de animale, au început să fabrice dispozitive pentru procesarea laptelui şi producerea smântânii şi untului. Ceea ce au omis a fost prezenţa a peste 30 de alţi producători de astfel de dispozitive, aşa că afacerea celor doi a întâmpinat un obstacol. Totuşi, Carl Miele şi Reinhard Zinkann au ales să înfrunte competiţia.

    În primul rând, şi-au propus ca afacerea să rămână întotdeauna una de familie, motiv pentru care au numit-o Miele şi au stabilit ca familia Miele să aibă 51% din companie, iar familia Zinkann restul de 49%. Au hotărât să mizeze pe calitate, care trebuia să fie superioară din punctul de vedere al materialelor folosite şi al funcţionalităţii comparativ cu alte produse disponibile pe piaţă.

    În 1901 au decis să intre în domeniul producţiei de maşini de spălat rufe, iar ulterior compania a devenit cunoscută pentru electrocasnice în general. Cei doi asociaţi fondatori şi-au împărţit clar sarcinile: Zinkann se ocupa de vânzări, în timp ce Miele proiecta aparatură. În 1929 au construit prima maşină de spălat vase din Europa.

    Stilul de management al celor doi a fost caracterizat de multitudinea de măsuri sociale şi facilităţi acordate angajaţilor. De pildă, în 1899 Miele a promovat în rândul angajaţilor conceptul asigurărilor de sănătate, iar un an mai târziu oferea angajaţilor primă de Crăciun, o practică nemaîntâlnită la acea vreme. În 1932 Carl Miele a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului Gütersloh şi a decedat la vârsta de 69 de ani, lăsând afacerea pe mâna fiului său, Carl Miele junior.

    La Gütersloh, în Germania, se află cea mai mare fabrică a Miele, unde lucrează aproape jumătate dintre cei 17.660 de angajaţi, câţi avea compania în 2014, la care se adaugă alţi 17% dintre angajaţi în unitatea din Bielefeld (tot în Germania), a doua ca mărime şi totodată cea mai veche, având în vedere că a fost înfiinţată în 1916. La Gütersloh, într-un campus care se întinde în total pe o suprafaţă de 12.500 de metri pătraţi, sunt produse în fiecare zi câte 2.000 de maşini de spălat vase, la care se adaugă 7.000 de aspiratoare şi alte câteva mii de componente electronice, într-o clădire separată.

    Renumele unei mărci lux şi promisiunea de a funcţiona 20 de ani sunt criteriile pentru care clienţii Miele au susţinut brandul chiar şi în timpuri dificile din punct de vedere financiar. Spre exemplu, în oraşul Shenzen din China, un dezvoltator imobiliar a atras mai uşor clienţi din clasa bogată pentru că a dotat apartamentele cu electrocasnice Miele. Şi nu e singurul exemplu. Cele 900 de apartamente din Burj Khalifa, o megaconstrucţie din Dubai – cea mai înaltă clădire din lume, cu o înălţime de 829,8 m – au în total 7.000 de produse ale companiei germane.

    Dar nu pentru ca Miele ar fi avut cea mai bună ofertă la licitaţie; din contră, produsele au fost cele mai scumpe, completând luxul unei clădiri prestigioase cum este Burj Khalifa.

    Pe piaţa din România Miele şi-a început activitatea în 2007, iar în septembrie 2009 a demarat şi producţia pe plan local; Miele Tehnica de la Braşov produce plăci cu circuite integrate şi componente electronice, la fel ca şi în unitatea de la Gütersloh.
     

  • Cât de mult va ţine boomul imobiliar din vestul ţării

    Astfel, dincolo de principalele oraşe din ţară unde piaţa imobiliară este în creştere, există şi zone ce sunt în plin avânt sau promit acest lucru pentru următorii ani, mai precis oraşe cu 130.000 – 230.000 locuitori, precum Ploieşti, Piteşti şi Oradea. „Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov sau Timişoara sunt oraşe unde se demarează noi şi noi proiecte imobiliare, iar piaţa este în creştere constantă, mai ales în ultimii trei ani. Însă există şi oraşe emergente din acest punct de vedere, care dau semne că în următorii ani se vor putea situa pe harta pieţelor de real estate de interes din România“, a declarat Răzvan Cuc, director regional al RE/MAX România.

    Pentru aceste zone – precum Oradea sau Piteşti – agenţia imobiliară estimează creşteri constante anuale de circa 5%  în următorii doi ani, atât în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii, cât şi preţurile pentru locuinţe. Astfel, în oraşele menţionate media de preţ pe metrul pătrat variază între 700 şi 800 de euro, cele mai căutate tipuri de locuinţe fiind apartamentele de două şi trei camere, în timp ce pe segmentele comerciale şi office se remarcă o uşoară creştere a numărului de cereri. Ca reper, preţul mediu pe metrul pătrat al locuinţelor din Bucureşti este de 1.000 de euro.

    În ultima vreme auzim tot mai multe despre Oradea, care se plasează în poziţia fruntaşă în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut şi care, prin investiţii de sute de milioane de euro în reabilitare şi dezvoltare, a atras atenţia investitorilor. „Cel mai important factor care duce la această dezvoltare o constituie implicarea autorităţilor în atragerea de fonduri europene“, este de părere Cătălin Novac, expert evaluator, manager de risc în cadrul companiei Darian. „Din cunoştinţele noastre, există în cadrul administraţiei locale interne o echipă bogată de tineri care «gândesc» proiecte inovatoare şi se ocupă exclusiv de atragerea de fonduri europene pentru implementarea acestora.“

    Pe lângă interesul autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a oraşului, explică Novac, Oradea dispune şi de alte atuuri, precum ieşirea foarte facilă către Europa, proximitatea faţă de două dintre cele mai importante centre universitare din România (Cluj-Napoca şi Timişoara), existenţa infrastructurii de afaceri prin implicarea autorităţilor locale spre atragerea investitorilor sau existenţa energiilor geotermale în zonă.

    Vedeta părţii vestice a ţării rămâne totuşi Cluj-Napoca, oraş care nu este doar un mare centru universitar, ci şi un centru financiar unde îşi au sediul mai multe multinaţionale, ceea ce face ca în imobiliare cererea să crească şi mai mult, iar preţul chiriilor să fie direct proporţional cu salariile corporatiştilor. Conform unei analize realizate de  imobiliare.ro, municipiul Cluj-Napoca a depăşit în premieră, la finalul anului 2015, Capitala în ceea ce priveşte preţurile medii de tranzacţionare a apartamentelor; deocamdată creşterea preţurilor de vânzare a apartamentelor, nu s-a reflectat şi în preţurile chiriilor. În Cluj, chiriile medii solicitate de proprietari se situau, în trimestrul al patrulea al anului trecut, la 190 de euro pe lună pentru o garsonieră, 280 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, 350 de euro pe lună pentru trei camere şi 450 de euro pe lună pentru patru camere.

    Pe piaţa închirierilor din Bucureşti, preţurile medii solicitate de particulari în trimestrul al patrulea al anului 2015 au ajuns la 220 de euro pe lună pentru o garsonieră, la 300 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, la 350 de euro pe lună pentru o locuinţă tricamerală şi la 550 de euro pe lună pentru una cu patru camere sau mai mult.

    Cât de sustenabilă este însă această creştere accelerată a pieţei imobiliare? Nu foarte, crede Dacian Barna, managing partner în cadrul Coldwell Banker Oradea. „Din punctul meu de vedere, în Cluj este o bulă imobiliară. Începem să asistăm la un fenomen interesant: mulţi clujeni nu mai investesc acolo. Iar asta pentru că foarte mulţi dezvoltatori riscă să cumpere când preţul e sus şi să vândă apoi când preţul scade; e efectul normal atunci când vorbim de o bulă. Nivelul de amortizare nu e chiar cel mai bun. Astfel, au început să apară în Oradea investitori imobiliari din Cluj, Braşov sau chiar Bucureşt“, spune Dacian Barna. El crede că investitorii aleg mai nou Oradea din mai multe motive: în primul rând poziţionarea bună, aproape de ieşirea din ţară, dar şi datorită faptului că Oradea are o imagine din ce în ce mai bună. „Oraşul a crescut foarte mult din punct de vedere al infrastructurii, al serviciilor şi se află şi acum pe o pantă ascendentă. Cu siguranţă tendinţa investitorilor de a veni în Oradea va continua şi anii următori, pentru că oraşul se dezvoltă, e un oraş curat, verde.“

    Barna consideră că există două direcţii majore de dezvoltare care au pus Oradea pe harta imobiliară a României: una pe parcuri industriale (în oraş există două parcuri active cu grad de ocupare 100% şi un al treilea în construcţie), iar cea de-a doua direcţie este dat de efervescenţa din domeniul turismului. „Clădirile de birouri din Oradea sunt suficiente“, remarcă Barna. Tot el adaugă că această dezvoltare este plasată „într-o zonă relativ centrală; Lotus Center este primul mall din oraş şi tot în acea zonă s-a deschis un mare centru de afaceri construit exclusiv pentru birouri. Din punctul meu de vedere, primăria a creat cadrul. Dacă nu ar fi creat cadrul pentru dezvoltarea parcurilor industriale, dacă nu crea departamentele din cadrul primăriei responsabile de atragerea de fonduri europene, nu veneau nici firmele. Autorităţile locale şi mediul privat se susţin reciproc“, conchide reprezentantul Coldwell Banker.
     

  • Cum au revoluţionat patru studenţi o industrie. Compania lor a înregistrat un venit de 100 de milioane de dolari anual

    Patru studenţi, supăraţi pe faptul că ochelarii de vedere erau extrem de scumpi, s-au gândit să revoluţioneze o industrie, unde Luxottica controla 80% din piaţa dispozitivelor de corecţie a vederii.

    Ochelarii oferiţi de Luxottica se vindeau cu 500 de dolari, însă cei patru aveau să vândă o pereche de ochelari cu 95 de dolari şi, în plus, la fiecare tranzacţie compania lor ar dona o pereche de ochelari ţărilor nevoiaşe, în curs de dezvoltare. “Mereu am considerat că ochelarii sunt un articol medical. În mod firesc, am presupus că, dacă îi cumpăram de la un doctor, exista o justificare a preţului”, a declarat Dave Gilboa. Acesta a analizat afacerile Luxottica şi a decis că “nimic din costul bunurilor nu justifica preţul” şi a ajuns la concluzia că Luxottica umfla preţul foarte mult. 

    Cei patru studenţi la Wharton School of business (Neil Blumenthal, Dave Gilboa, Andy Hunt şi Jeff Raider) s-au întrebat de ce nimeni nu vinde ochelari online. S-au uitat la modul în care Zappos a transformat piaţa de încălţăminte vânzând pantofi online. Aşadar s-au gândit să vândă şi ei ochelarii online. Prietenii au fost sceptici la auzul acestei idei şi le spuneau că nimeni nu ar fi cumpărat ochelari de pe internet, în special datorită faptului că trebuia să-i probeze mai întâi.

    Gândidu-se la acest lucru au decis să lase clienţii să comande cinci perechi pe care le putea proba pe gratis.

    Cei patru au numit compania Warby Parker, combinând numele purtate de două personaje create de scriitorul Jack Kerouac.

    Planul lor era să vândă două perechi de ochelari pe zi, dar când revista GQ, la doi ani distanţă de la apariţia ideii, i-a numit “compania Netflix în domeniul dispozitivelor de corectare a vederii” şi-au atins targetul primului an în mai puţin de o lună şi 20.000 de clienţi pe lista de aşteptare. Abia în nouă luni au putut satisface întreaga cerere.

    Mai mult de atât, publicaţia Fast Company i-a numit ca fiind cea mai inovatoare companie din lume din 2015. Câştigătorii precedenţi au fost giganţi precum Google, Nike sau Apple.

    În doar cinci ani, cei patru prieteni au construit o companie ce şi-a făcut loc pe o piaţă dominată de un jucător, au dăruit peste un milion de perechi de ochelari oamenilor nevoiaşi, iar compania lor a înregistrat un venit anual de 100 de milioane de dolari şi a fost evaluată la peste 1 miliard de dolari.


     

  • Jobul pe care-l oferă guvernul şi care este plătit cu 2000 de euro pe lună. Vezi ce trebuie să faci ca să obţii acest job

    Premierul Dacian Cioloş a declarat joi, la lansarea platformei GovITHub, că Guvernul va oferi zece burse a câte 2000 de euro/lună unor specialişti IT care, fără să lase ”fagocitaţi de sistem”, să inoveze sectorul administraţiei publice, mult rămas în urmă din acest punct de vedere, informează Mediafax

    „Astăzi se îndeplineşte un vis pe care l-am avut încă de la început, de când am venit în această poziţie şi când mi-am dat seama, sigur cu anumite reflexe pe care le aveam probabil şi din perioada petrecută la Bruxelles, când lucram foarte mult cu diferite sisteme IT care îmi facilitau activitatea, pregătirea, luarea deciziilor, comunicarea cu colaboratorii. Reflexele formate acolo m-au determinat să am aceleaşi pretenţii şi aici. Sincer să fiu, m-am cam lovit cu capul de pragul de sus când am văzut cum stau lucrurile în administraţie aici, apropos de facilităţile care ar fi trebuit să existe în modul de lucru al administraţiei din perspectiva a ceea ce poate să aducă IT-ul”, a afirmat Dacian Cioloş.

    El a mai spus că a încercat, cu resursele pe care le avea la dispoziţie, să creeze o comunicare între miniştri, între decidenţii din guvern, mai ales având în vedere că sectorul IT a depăşit agricultura din punctul de vedere al aportului la Produsul Intern Brut.
    Şeful Executivului a precizat că Guvernul îşi propune să atragă oameni din afara sistemului oferindu-le o bursă de 2000 de euro pe lună timp de şase luni.

    ”Avem nevoie de puncte de vedere din exterior care să vină să lucreze în administraţie. Asta e ideea: să găsim oameni care sunt dispuşi, făcând o pauză în activitatea lor profesională din sectorul privat, să vină să dea o mână de ajutor sau cu o bursă pe care o oferim pentru 6 luni, de 2000 de euro pe lună – sigur, nu e miraculos 2000 de euro pe lună, dar e suficient de stimulativ pentru oameni, mă gândesc la tineri dar nu numai. Mă gândesc că pentru un tânăr o experienţă în administraţie din această perspectivă ar putea fi foarte utilă indiferent ce va face în viitor în sectorul privat. Să vină să creeze în administraţie, fără să fie obligat sau fără să fie închistat, încorsetat în toate procedurile administrativ-birocratice. Deci va avea şase luni, cu această bursă de 2000 de euro pe lună, pentru a crea, pronind de la identificarea unor probleme şi de a-şi lăsa urmele trecerii prin administraţie prin aceste produse pe care le va oferi nu doar administraţiei, ci şi cetăţenilor. Deci va exista această posibilitate prin intermediul burselor sau prin voluntariat”, a precizat prim-ministrul.

    El şi-a exprimat convingerea că programul, dacă va fi un succes în următoarele luni, va continua ”indiferent cine va veni la guvernare în perioada următoare”.

  • Prima ţară care interzice pokemonii: care sunt motivele din spatele deciziei

    Arabia Saudită a emis un ordin de interdicţie pentru jocul Pokemon Go, argumentând că acesta conţine simboluri deviante din punct de vedere religios, susţine teoria evoluţiei şi se aseamănă cu jocurile de noroc.

    Chiar dacă jocul nu a fost nici măcar lansat oficial în statul din Orient, mai mulţi utilizatori de smartphone au reuşit să îl descarce ilegal şi s-au alăturat isteriei create de jocul celor de la Nintendo.

    Pokemon GO, noul joc pe mobil lansat de Nintendo, a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii din lume, cu milioane de instalări în numai două zile. Aplicaţia are toate şansele să devină una dintre cele mai populare din lume şi chiar să surclaseze Twitter. La doar două zile de la apariţie, aplicaţia era deja instalată pe 5.16% din toate echipamentele Android din Statele Unite, conform datelor publicate de SimilarWeb, comparativ cu aplicaţia de dating Tinder, considerate una dintre cele mai populare descărcări din magazine virtuale, care a fost instalată pe numai 2% din dispozitive.

    Pokemon GO face legătura dintre lumea reală şi lumea virtuală. În toată lumea, numeroase construcţii sau locuri publice au fost marcate drept câmpuri în care pot fi găsiţi pokemonii, iar apoi antrenaţi şi plasaţi în luptă cu cei ai altor utilizatori. Aplicaţia (accesibilă atât de pe Android, cât şi de pe iOS) funcţionează pe acelaşi principiu ca jocurile lansate la început, doar că Pokemon GO îi atribuie un rol în lumea reală utilizatorului şi îl ghidează prin împrejurimi.

    Când utilizatorul se apropie de câte o creatură sau de un element al jocului, smartphone-ul vibrează, iar jucătorul poate arunca o „poke-minge” fictivă şi captura un pokemon.

    Totuşi, odată cu populariatea, au apărut şi primele moduri în care hoţii profită de utilizatori. Poliţia din SUA a raportat şi că jefuitorii se folosesc de aplicaţie pentru a-şi atrage victimele în locuri izolate, potrivit CNN. „Folosing opţiunea de geolocare a jocului, infractorii au putut determina locul aproximativ al victimelor şi dacă erau însoţite sau nu”, au declarat oficialii. Jocul are o opţiune numită „Ademenire”, care poate fi folosită de utilizatori pentru a atrage pokemoni în mai puţin de 30 de minute, dar hoţii folosesc această opţiune pentru a şti exact unde se află viitoarele victime.

    Poliţia Română a publicat recent pe pagina oficială de Facebook un mesaj privind respectarea regulilor de circulaţie în timpul jocului proaspăt lansat, Pokemon Go, având în vedere accidentele care s-au petrecut în alte ţări din cauza neatenţiei celor care şi-au instalat aplicaţia pe telefonul mobil.

     “Puteţi găsi Pokemonii respectând în acelaşi timp regulile de circulaţie şi protejându-vă pe dumneavoastră şi pe cei din jur!”, face apel Poliţia Română prin acest text şi o imagine, făcând referire la faptul că pietonii ar trebui să traverseze cu grijă, fără a privi ecranul telefonului, la fel ca şi cei aflaţi la volan, în trafic.

  • Prima ţară care interzice pokemonii: care sunt motivele din spatele deciziei

    Arabia Saudită a emis un ordin de interdicţie pentru jocul Pokemon Go, argumentând că acesta conţine simboluri deviante din punct de vedere religios, susţine teoria evoluţiei şi se aseamănă cu jocurile de noroc.

    Chiar dacă jocul nu a fost nici măcar lansat oficial în statul din Orient, mai mulţi utilizatori de smartphone au reuşit să îl descarce ilegal şi s-au alăturat isteriei create de jocul celor de la Nintendo.

    Pokemon GO, noul joc pe mobil lansat de Nintendo, a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii din lume, cu milioane de instalări în numai două zile. Aplicaţia are toate şansele să devină una dintre cele mai populare din lume şi chiar să surclaseze Twitter. La doar două zile de la apariţie, aplicaţia era deja instalată pe 5.16% din toate echipamentele Android din Statele Unite, conform datelor publicate de SimilarWeb, comparativ cu aplicaţia de dating Tinder, considerate una dintre cele mai populare descărcări din magazine virtuale, care a fost instalată pe numai 2% din dispozitive.

    Pokemon GO face legătura dintre lumea reală şi lumea virtuală. În toată lumea, numeroase construcţii sau locuri publice au fost marcate drept câmpuri în care pot fi găsiţi pokemonii, iar apoi antrenaţi şi plasaţi în luptă cu cei ai altor utilizatori. Aplicaţia (accesibilă atât de pe Android, cât şi de pe iOS) funcţionează pe acelaşi principiu ca jocurile lansate la început, doar că Pokemon GO îi atribuie un rol în lumea reală utilizatorului şi îl ghidează prin împrejurimi.

    Când utilizatorul se apropie de câte o creatură sau de un element al jocului, smartphone-ul vibrează, iar jucătorul poate arunca o „poke-minge” fictivă şi captura un pokemon.

    Totuşi, odată cu populariatea, au apărut şi primele moduri în care hoţii profită de utilizatori. Poliţia din SUA a raportat şi că jefuitorii se folosesc de aplicaţie pentru a-şi atrage victimele în locuri izolate, potrivit CNN. „Folosing opţiunea de geolocare a jocului, infractorii au putut determina locul aproximativ al victimelor şi dacă erau însoţite sau nu”, au declarat oficialii. Jocul are o opţiune numită „Ademenire”, care poate fi folosită de utilizatori pentru a atrage pokemoni în mai puţin de 30 de minute, dar hoţii folosesc această opţiune pentru a şti exact unde se află viitoarele victime.

    Poliţia Română a publicat recent pe pagina oficială de Facebook un mesaj privind respectarea regulilor de circulaţie în timpul jocului proaspăt lansat, Pokemon Go, având în vedere accidentele care s-au petrecut în alte ţări din cauza neatenţiei celor care şi-au instalat aplicaţia pe telefonul mobil.

     “Puteţi găsi Pokemonii respectând în acelaşi timp regulile de circulaţie şi protejându-vă pe dumneavoastră şi pe cei din jur!”, face apel Poliţia Română prin acest text şi o imagine, făcând referire la faptul că pietonii ar trebui să traverseze cu grijă, fără a privi ecranul telefonului, la fel ca şi cei aflaţi la volan, în trafic.

  • Cum arată şi cât de bine se mişcă noul Mercedes-Benz GLC Coupé

    Organizarea celor din Stuttgart a fost impecabilă: am avut de ales, în prima zi, între două trasee similare ca distanţă dar diferite din punctul de vedere al dificultăţii. Am ales traseul cu ceva mai multe viraje şi cu 25 de kilometri mai lung, pentru că voiam să văd cât poate să ducă maşina. Ei bine, am primit răspunsul cu vârf şi îndesat.

    Forţa modelului GLC 300 4MATIC Coupé, pe care l-am testat pe traseul montan timp de două ore şi jumătate, devine evidentă atunci când întâlneşti o pantă abruptă: cei 245 de cai-putere îşi intră în rol şi împing de la spate SUV-ul, care nu a avut nicio dificultate în a parcurge cei 156 de kilometri dintre Torino şi Valle d’Aosta. Peisajul este de vis: înconjurat de munţi, traseul te poartă pe lângă oraşe precum Settimo sau Verres; pe alocuri, drumul se deschide şi îţi prezintă panorama uluitoare a Alpilor. Am făcut câteva opriri pentru a admira vârfurile acoperite de zăpadă şi pentru a mă bucura de espresso-ul italian, faimos în toată lumea.

    Revenind însă la maşină, direcţia este impecabilă: am mai întâlnit o asemenea uşurinţă la AMG S63, ceea ce pare puţin surprinzător având în vedere că vorbim de două clase aflate la mare diferenţă una de cealaltă.

    Portbagajul este mare, iar faptul că scaunele pot fi pliate în mai multe moduri ajută la obţinerea unui spaţiu extins, la nevoie; fiind vorba de o maşină de tip SUV, producătorul german s-a asigurat că bifează şi această căsuţă.

    Interiorul este exact aşa cum te-ai aştepta de la un Mercedes-Benz, fiind evidentă atenţia la detaliu. Singurul aspect negativ pe care l-am remarcat a fost punctul mort; caroseria blochează destul de mult unghiul de privire atunci când te uiţi în spate. La fel ca în majoritatea modelelor produse de Mercedes-Benz, sistemul Me connect este acum valabil şi pe noul GLC Coupé. Pe lângă funcţiile standard, sistemul permite acum conectarea cu un smartphone pentru a avea şi mai multe opţiuni: localizarea maşinii, controlul climei sau verificarea nivelului de combustibil. Am remarcat din nou utilitatea sistemului HUD (Heads-Up Display), ceva ce mă aştept să devină disponibil pe majoritatea maşinilor în câţiva ani. Locurile din spate beneficiază de un spaţiu surprinzător de mare, având în vedere că vorbim totuşi de un SUV de mărime medie.

    GLC Coupé este cu 8 centimetri mai lung decât GLC-ul clasic şi cu 4 centimetri mai scund; mai exact, maşina măsoară 4,73 metri lungime şi 1,6 metri înălţime. Designul a fost gândit pentru a prezenta o ţinută sport, lucru pe care cred că cei de la Stuttgart l-au reuşit. Grilajul din faţă este un detaliu binevenit, care conferă maşinii o doză de agresivitate.

    GLC Coupé are pe versiunile standard suspensie sport de tip Dynamic Body Control şi poate fi echipat cu suspensie de tip Air Body Control; am avut ocazia să le testez, iar concluzia a fost că opţiunile de pe suspensia de bază (Eco, Comfort, Sport, Sport+ şi Individual) sunt mai mult decât suficiente.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    În România, piaţa SUV-urilor s-a schimbat în mod semnificativ, iar cota lor a crescut de patru ori de la începutul crizei până în prezent, sub influenţa mai multor factori: cel mai important a fost apariţia Daciei Duster, urmat de creşterea segmentului SUV-urilor mici de oraş şi de ieftinirea SUV-urilor premium germane, categorie unde oferta s-a diversificat substanţial în ultimii ani.

    Noul GLC Coupé va fi disponibil în opt variante – patru pe diesel, trei pe benzină şi o variantă hibridă. În ordinea puterii, acestea sunt: GLC 200 d Coupé (100 KW/136 cai-putere), GLC 220 d 4MATIC Coupé (125 KW/170 CP), GLC 250 d 4MATIC Coupé (150 KW/204 CP), GLC 350 d 4MATIC Coupé (190 KW/259 CP), GLC 250 4MATIC Coupé (155 kw/211 CP), GLC 300 4MATIC Coupé (180 KW/245 CP) şi GLC 350 e 4MATIC Coupé (235 KW/320 CP).

    Personal, aştept cu nerăbdare varianta realizată alături de AMG, GLC 43 4MATIC, care promite un motor biturbo V6 ce ar urma să dezvolte 367 de cai-putere.

    Am petrecut seara alături de inginerii de la Mercedes-Benz, dar s-a nimerit a fi una destul de tristă pentru ei; la umbra Alpilor, am urmărit împreună meciul Germania-Franţa din semifinalele Euro 2016. Şi chiar dacă Mannschaft nu mai e chiar ce-a fost, nemţii se pot mândri cu faptul că maşinile lor reprezintă, în continuare, nivelul de referinţă atunci când vine vorba de lux.