BusinessMagazin

Tag: referendum

  • Dragnea: Mă declar nevinovat, nu am trimis vreun sms, nu am influenţat niciun membru PSD

    Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) l-au audiat joi pe Liviu Dragnea în dosarul Referendumului, aceasta declarându-se nevinovat faţă de acuzaţiile pe care i le aduce DNA.

    “După adoptarea în Parlament a hotărârii de suspendare a preşedintelui, la nivelul PSD s-a hotărât ca eu să fiu şef de campanie. Eu eram şi secretar general al PSD. (…) În ziua votului, am stat în sediul din Kiseleff, în biroul secretarului general, pe unde au trecut succesiv colegi şi membri de partid, dar şi susţinători ai noştri şi am ieşit cel mult o oră ca să mă duc să votez”, a declarat Dragnea.

    El a spus totodată că nu a avut nicio legătură cu sms-urile primite de membrii PSD din ţară în legătură cu procesul de votare şi a precizat că respectivele sms-uri erau parte a unui sistem automatizat de remitere către multipli destinatari a unor texte predefinite.

    Dragnea a explicat că doi colegi ai săi din PSD au pus la punct acest sistem informatic de remitere în cascadă a acestor sms-uri şi că el nu a redactat sau trimis personal astfel de mesaje.

    “La nivelul echipei de campanie s-a luat la un moment dat în discuţie strategia de comunicare. Eu am participat la aceste discuţii, iar PSD a pregătit un ghid referitor la scrutin, precum şi un calendar electoral. Se spune că eu am dat ordin preşedinţilor de secţii de votare. Eu nu am dat niciun ordin şi nu am vorbit cu vreun preşedinte de secţie. (…) Există declaraţiile unor martori care arată că ei au conceput sistemul informatic pentru sms-uri în 2012. Eu nu am conceput, gestionat, avut parolă sau user, nu am cerut să se transmită vreun sms şi nu am cunoştinţe IT. Am văzut că multe sms-uri sunt semnate cu iniţialele numelui sau cu numele meu. Eu nu ştiu ce să vă răspund despre asta, mai bine să vă spună martorii iniţiatori ai sistemului. (…) În opinia mea, cred că erau mesaje concepute de oameni ce nu aveau cunoştinţe despre campanie”, a declarat Dragnea.

    El a mai spus că în timpul votării toate partidele primesc la centru informaţii privind prezenţa la vot într-o oră sau maxim două ore şi rezultatele votării după numărătoarea finală, iar între centru şi teritoriu se poate comunica telefonic, prin sms sau email.

    În finalul declaraţiei, Dragnea le-a spus judecătorilor că, în opinia sa, un caz ca al lui poate “vulnerabiliza” societatea democratică românească pentru că există riscul ca orice şef de campanie electorală, de la orice partid, să ajungă în situaţia sa.

    “Cred că acest dosar poate vulnerabiliza democraţia românească pentru că există riscul ca orice şef de campanie, orice partid sau orice lider de partid să nu mai aibă curaj să facă ce ar trebui să facă orice şef de campanie din ţara asta. Prezenţa la vot nu este un folos cuvenit sau necuvenit al partidului, ci un drept al cetăţeanului”, a încheiat Dragnea.

    Instanţa supremă a înregistrat în 7 octombrie 2013 dosarul “Fraudă la referendum”, în care au fost trimişi în judecată Liviu Dragnea şi alte 74 de persoane, iar judecarea cauzei a început în 15 noiembrie.

    Liviu Dragnea, secretar general al PSD la data faptelor, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

    Potrivit rechizitoriului procurorilor, Liviu Dragnea, “cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale”.

    Anchetatorii susţin că Dragnea a fost susţinut în fraudarea referendumului de 74 de preşedinţi şi membri ai unor secţii de votare din localităţi din judeţele Teleorman, Vrancea, Gorj şi Olt. Aceştia au fost trimişi în judecată pentru falsificare, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale şi introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători, infracţiuni comise sub forma autoratului, complicităţii sau a instigării.

    “Infracţiunile reţinute în sarcina persoanelor implicate în desfăşurarea procesului de votare – preşedinţi şi membri ai secţiilor de votare – au constat în principal în aceea că ei şi-au încălcat atribuţiile de serviciu referitoare la asigurarea unui proces corect de vot, înlesnind falsificarea listelor electorale (atât liste permanente cât şi liste suplimentare), prin adăugarea de persoane care nu au făcut cerere de vot cu urna mobilă, care nu s-au prezentat la vot sau care nu se aflau în România la data referendumului, prin contrafacerea materială a semnăturilor acestora şi introducerea în urne a unui număr de voturi corespunzător semnăturilor falsificate. În acest fel, numărul total de voturi exprimate a fost crescut artificial, prin includerea voturilor obţinute prin falsificarea semnăturilor”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

  • ANALIZĂ: Elveţienii, chemaţi să se pronunţe din nou prin referendum asupra imigraţiei

    Ei sunt chemaţi să spună “stop suprapopulării” de către Ecologie şi Populaţie (Ecopop), o organizaţie care se prezintă ca “nonpartizană” şi care vrea să limiteze soldul migratoriu anual al ţării la 0,2% din populaţie (aproximativ 16.000 de persoane) şi cere ca Elveţia să aloce 10% din fondurile de ajutorare pentru dezvoltare unor măsuri de control al naşterilor în partea de sud.

    “În ritmul în care betonăm peisajul în prezent – 1,1 metri pe secundă -, în 2050, dacă nu facem nimic, vom avea betonate” toate regiunile nemuntoase din Elveţia, declară pentru AFP Anita Messere, membră a comitetului Ecopop.

    Ea respinge acuzaţii de “xenofobie”. “Nu este o problemă de alteritate, este o problemă de nunmăr (…). Poluăm toţi la fel, indiferent de naţionalitate. Ţine de nivelul de viaţă”, a subliniat ea.

    Mediile economice, toate partidele politice, Guvernul şi sindicatele s-au opus acestei iniţiative şi au denunţat un comitet “rasist”. Inclusiv dreapta populistă (UDC), care se află la originea votului împotriva imigraţiei de la 9 februarie, consideră iniţiativa “excesivă”. Toţi subliniază că funcţionarea economiei, în care unele sectoare au o treime străini, va fi grav afectată în cazul unei victorii.

    – Populiştii, activi pe reţele de socializare

    Puţini susţinători ai taberei “da” îndrăznesc să se exprime cu faţa descoperită. Tabăra “da este mai puternică pe reţelele de socializare”, constată Claude Longchamp, care conduce Institutul de sondare gfs.bern. “Avem de-a face cu o nouă formă de populism, iar un nou lider nu mai este necesar”, subliniază el.

    “Suntem deja suficient de numeroşi. Trebuie să avem grijă de noi în loc să ne ocupăm de alţii”, afirmă Luzi Hitz, în vârstă de 84 de ani, un fost cadru de conducere la Nestlé, mobilizat în media în apărarea ideii sale de Elveţie.

    Alţii, ca Magrit Pfister, o interpretă pentru migranţi la Berna, consideră că nivelul de trai a fost afectat de creşterea imigraţiei. “Nu mai avem prosperitatea dinainte”, spune ea cu regret, evocând perioada în care tatăl ei a putut să crească o familie de şase copii cu un singur salariu.

    În schimb, în universităţi există temerea că, în cazul victoriei taberei “da”, Uniunea Europeană (UE) va retrage Elveţia din sistemul de credite europene şi de programe de schimb. “O victorie ar trimite un semnal extrem de negativ”, Elveţia “s-a decredibilizat deja destul de mult la ultimele scrutine”, îşi exprimă îngrijorarea Cécile Genoud, o studentă la Relaţii Internaţionale.

    Ultimul sondaj gfm.bern relevă o tendinţă clară în favoarea respingerii iniţiativei – 39% ar vota pentru, iar 56% împotrivă.

    – Referendum pe tema anulării scutirilor fiscale acordate străinilor bogaţi

    Şi alt vot provoacă dezbatere. Elveţienii, chemaţi pentru prima dată la nivel federal să se pronunţe în legătură cu suprimarea scutirilor fiscale acordate străinilor bogaţi, ar urma să respingă, potrivit sondajelor, şi această iniţiativă apărată de stânga.

    Aceste scutiri vizează 5.729 de milionari străini care preferă să plătească impozite în valoare de un miliard de franci elveţieni (830 de milioane de euro) în Elveţia, în locul taxelor din ţările lor de origine.

    Alegătorii ar urma să respingă şi o a treia iniţiativă – “Salvarea aurului Elveţiei” – care ar obliga Banca Naţională (BNS) să-şi păstreze 20% din rezerve în aur. În prezent, aurul reprezintă 7% din rezerve.

    Această iniţiativă, denunţată de către BNS şi Guvern, este foarte urmărită de pieţele financiare, din cauza impactului pe care-l poate avea asupra preţului aurului pe piaţă.

  • Premierul spaniol salută renunţarea de către Catalonia la referendumul privind independenţa

    “Este o veste excelentă. Respectarea legii este o obligaţie a tuturor”, a declarat şeful Guvernului spaniol, conservatorul Mariano Rajoy la o zi după anunţul privind abandonarea de către Executivul catalan a acestei consultări considerate anticonstituţionale de către Madrid, care vrea să “dialogheze” şi să “discute”.

    Executivul catalan a decis să renunţe la referendumul privind independenţa Cataloniei, programat pentru 9 noiembrie, a anunţat luni seara liderul unuia dintre partidele implicate în desfăşurarea acestei consultări.

    “Guvernul a constatat că plebiscitul nu poate avea loc”, a declarat pentru jurnalişti Joan Herrera, liderul Iniciativa per Catalunya, la încheierea unei reuniuni între partidele favorabile desfăşurării refendumului şi Executivul catalan.

    “Guvernul condus de naţionalistul Artur Mas va face o propunere (alternativă) mâine (marţi)”, a adăugat el.

  • Guvernul catalan sfidează în continuare Madridul

    Decretul va intra în vigoare după ce va fi publicat în Jurnalul Oficial, în principiu vineri, a precizat pentru AFP, joi seara, un purtător de cuvânt al Guvernului regional.

    Acest decret este semnat în contextul în care Tribunalul constituţional din Madrid a “suspendat” luni legea şi decretul privind organizarea unui referendum de autodeterminare pe 9 noiembrie.

    Cu toate că referendumul este “consultativ”, Guvernul conservatorului Mariano Rajoy consideră că este anticonstituţional şi intenţionează să-l interzică. Guvernul de la Madrid a sesizat Tribunal constituţional care, în aşteptarea examinării fondului legii, l-a suspendat.

    Prin urmare, potrivit celor care se opun referendumului, orice act preparatoriu, precum înfiinţarea acestei comisii electorale, afundă şi mai mult Guvernul catalan în ilegalitate.

    Artur Mas a trimis semnale contradictorii, decizând astfel marţi să suspende campania oficială pentru referendumul care ar putea fi ilegal.

    Serviciile juridice ale statului analizează noua măsură pentru a hotărî dacă “aceasta se încadrează în sistemul” juridic, a declarat joi delegata Guvernului central în regiune, María Llanos de Luna.

    Mas urmează să susţină vineri o reuniune cu toţi liderii partidelor favorabile acestui referendum, pentru a adopta o poziţie comună, aripa de stânga dorind organizarea votului, chiar în ilegalitate, ceea ce ar crea o criză insituţională fără precedent în Spania de la revenirea la democraţie.

  • Elveţienii au respins prin referendum înfiinţarea unei case unice de asigurări de sănătate

    Astfel, 61,8 % dintre elveţieni au spus “nu” înfiinţării unei case unice publice de asigurări de sănătate, potrivit rezultatelor definitive ale referendumului organizat duminică în Elveţia.

    Pentru adoptarea textului, era necesară o dublă majoritate: majoritatea votanţilor şi majoritatea celor 26 de cantoane care formează Elveţia.

    Casa unică, o iniţiativă lansată de stânga în Elveţia, ar fi înlocuit cele aproximativ 60 de case de asigurări de sănătate private, acuzate că îi costă prea mult pe asiguraţi.

    Casele de asigurări de sănătate private s-au opus textului şi au salutat rezultatul referendumului. “Populaţia nu doreşte înfiinţarea unei case unice de asigurări de sănătate”, a declarat Asociaţia elveţiană pentru Asigurări (ASA), care a adăugat că sistemul elveţian de sănătate “este unul dintre cele mai bune şi mai performante din lume”.

    Sistemul actual de asigurări de sănătate din Elveţia prevede că fiecare rezident în ţară trebuie să dispună de o asigurare de sănătate de bază la una dintre cele 61 de companii de asigurări, care îşi dispută clienţii.

    Într-o ţară unde salariul mediu net este de 4.950 de franci elveţieni (4.100 de euro), cotizaţiile pe care trebuie să le plătească membrii în fiecare lună se ridică la aproximativ 400 de franci elveţieni de persoană.

  • Răspunsul la întrebarea “Pe cine votăm preşedinte”: Să-l alegem pe cel mai funny

    Scriu acest text în ziua în care scoţienii votează în cadrul referndumului pe tema independenţei. Indiferent de rezultat, avem de-a face cu al doilea semnal puternic, în doar câteva luni, după referendumul celor din Veneţia, adresat politicienilor europeni. Fraza definitorie a momentului a fost emisă de doi profesori universitari: „Europa este prinsă într-o capcană catch 22: nu vrea să meargă înainte, nu este interesată să meargă înapoi şi nu-şi poate permite, din punct de vedere economic, să bată pasul pe loc“.

    Am o sugestie pentru apropiatele alegeri prezidenţiale de la noi şi pentru nehotărârea pe care o încearcă, cred, cei mai mulţi români – „eu cu cine votez?“ – şi zic să-l alegem pe cel mai funny. Nu vreau ca preşedintele să vină să-mi invoce calp Constituţia, să se arate învins de securişti sau să-mi invoce modelul social suedez, ca să iau nişte fapte la întâmplare (ultimele două sunt pentru cunoscători), dar, dacă tot îl plătim, măcar să ne distreze.

    Lăsând amuzamentul deoparte, o să mă justific: este extrem de plauzibil ca peste cinci ani rolul preşedinţilor, al politicienilor în general şi al statelor ca entităţi să fie mult mai redus decât în prezent. Poate părea utopie, şi mulţi gândesc asta chiar acum, în timp ce citesc aceste rânduri. Dar mă gândesc că la fel de utopic ar fi fost să-i spui unui est-european, în 1984, că peste numai cinci ani Zidul Berlinului va cădea; 1984 era anul în care Uniunea Sovietică trecea din perioada Andropov în scurta perioadă Cernenko (iar Mihail Gorbaciov era un trepăduş, de rang înalt, dar trepăduş, la Moscova).

    În acelaşi an Ronald Reagan făcea un soi de gafă la radioul american, clamând în faţa tehnicienilor şi a microfonului, dar nu „on air“: „My fellow Americans, I’m pleased to tell you today that I’ve signed legislation that will outlaw Russia forever. We begin bombing in five minutes“. Chiar dacă mesajul nu a fost public, ruşii şi-au alertat armata şi s-au supărat aşa de rău că au boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles. 1984 a fost şi primul an în care Ceauşescu a interzis circulaţia maşinilor particulare pe timpul iernii. Cine ar fi crezut în căderea comunismului, repet, peste numai cinci ani? Sau peste cinci ani foarte lungi, depinde cum priveşti.

    Revenind în zilele noastre, să spunem că oamenii, europenii în general s-au lehamisit de austeritate, de criză şi de toate cele comise fie de cei din capitale, fie de cei de la Bruxelles. Văd mişcarea separatistă din Scoţia şi referendumul neoficial din martie, când peste 89% dintre veneţieni s-au declarat de acord cu desprinderea de Italia şi revenirea la vechea republică care a durat la vremea ei mai mult de 1.000 de ani, strâns legate de această lehamite. Şi cele peste 30 de mişcări separatiste de pe bătrânul continent vor primi un nou suflu după episodul Scoţia, în ansamblu, şi se vor alimenta din acesta. Din toamna anului 2004 până în toamna anului trecut nivelul încrederii cetăţenilor în instituţiile europene a scăzut de la 50% la 30%, iar în guvernele locale de la 34% la 23%.

    În aceste condiţii, în noua realitate economică (urăsc formularea asta!) şi în noile condiţii de mobilitate, sunt posibile mişcări de separare mai mult sau mai puţin oficiale, enclave de inşi mânaţi de interese comune care să depindă mai puţin de „centru“ şi mai mult de inteligenţa şi puterea lor de a rezista şi clădi o viaţă. Asta dacă nu se vor extinde idei asemeni celor ale premierului ungar Viktor Orban, preluat de Bloomberg, care anunţa în iulie că este atras de ideea unui stat mai puţin liberal, dar clădit pe baze naţionaliste, de genul Rusiei, Turciei sau Chinei. O idee care poate părea la fel de puţin plauzibilă ca ideea destrămării autorităţilor statale de care vorbesc eu, dar care are gradul ei de plauzibil.

    De aceea zic că s-ar putea să ne ostenim degeaba în încercarea de a-l găsi pe cel mai bun, deştept şi diplomat, pe care să-l aşezăm în fruntea ţării. Calculele bugetare le fac cei de la FMI şi din alte instituţii financiare, căpşunarii sunt principalul investitor străin din România, realitatea ne arată că ne putem descurca în orice situaţie, corporaţiile fac treaba, iar poporul este mai preocupat de entertainment decât de antreprenoriat şi bunăstare (cei cu generalizarea să se abţină, vă rog), aşa că zic din nou: măcar votaţi un comedian bun.

    Ilustrez cu „Ministrul patinator“ sau „The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch“, cel mai cunoscut tablou scoţian, pictat de Henry Raeburn pe la 1790.

  • Pieţele din Marea Britanie au reacţionat pozitiv în urma votului împotriva independenţei Scoţiei

    Acţiunile băncilor din Scoţia au avut un crescut semnificativ încă de la deschiderea pieţelor. Astfel, titlurile RBS au crescut cu 3,5%, acţiunile Lloyds au urcat cu 1,5%, în timp ce Standard Life au avansat cu 1,7%.

    “Acest rezultat va fi salutat de comunitatea oamenilor de afaceri. O campanie atât de dificilă lasă, în mod inevitabil, cicatrici care vor avea nevoie de timp ca să se şteargă”, a declarat John Cridland, director general al Federaţiei Angajatorilor.

    Votul împotriva independenţei Scoţiei reprezintă o uşurare mai ales pentru sectorul financiar şi pentru investitori.

    Săptămâna trecută, atât RBS, cât şi Lloyds au anunţat că şi-ar fi mutat afacerile în Anglia, în cazul în care scoţienii ar fi votat pentru desprinderea de Marea Britanie.

    Indicele FTSE 100 al bursei de la Londra a deschis în urcare cu 0,7%, aproape de cel mai înalt nivel din ultimii 14 ani.

    De asemenea, lira a început să recupereze din deprecierea suferită în cursul acestei săptămâni, înregistrând un avans de 0,3%, la 1,6447 unităţi pentru un dolar.

  • David Cameron: “Marea Britanie trebuie să se reunească şi să meargă înainte”. Premierul britanic promite puteri sporite celor patru naţiuni constitutive ale Regatului Unit

    “Este momentul ca Regatul nostru Unit să se reunească şi să meargă înainte”, a declarat Cameron în cadrul unei intervenţii de la sediul Guvernului din Londra, apreciind că problema independenţei Scoţiei este de acum rezolvată pentru “o generaţie”.

    David Cameron promite puteri sporite celor patru naţiuni constitutive ale Regatului Unit

    Premierul britanic David Cameron a promis, vineri, noi puteri celor patru naţiuni constitutive ale Regatului Unit, după respingerea independenţei Scoţiei în cadrul referendumului organizat joi, relatează AFP.

    “Într-un moment în care scoţienii vor să aibă mai multe puteri în gestionarea afacerilor lor, acest lucru se va extinde şi asupra locuitorilor din Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, care trebuie să aibă, de asemenea, un cuvânt mai greu de spus în ceea ce îi priveşte“, a declarat David Cameron de la sediul Guvernului din Londra.

    Scoţienii au votat împotriva independenţei de Marea Britanie la referendumul organizat joi, potrivit cifrelor oficiale anunţate vineri.

    După numărarea voturilor din 31 dintre cele 32 de circumscripţii, 1.914.187 de persoane au votat împotriva independenţei, ceea ce reprezintă mai mult decât cele 1.852.828 de voturi necesare pentru a obţine o victorie în acest referendum, potrivit datelor oficiale anunţate de BBC.

    În procente, 55,42 la sută din populaţia Scoţiei a votat împotriva independenţei, iar 44,58 la sută în favoarea ei.

     

  • Scoţienii RESPING independenţa de Marea Britanie, potrivit datelor oficiale: 55,42% contra independenţei faţă de 44,58% în favoarea ei

    UPDATE 08:27 Alex Salmond îşi recunoaşte înfrângerea la referendumul pe tema independenţei Scoţiei

    Liderul separatiştilor scoţieni Alex Salmond şi-a recunoscut, vineri, înfrângerea la referendumul organizat joi în Scoţia, în cadrul căruia majoritatea populaţiei a votat împotriva independenţei de Marea Britanie

    UPDATE 08:24 Scoţienii resping independenţa de Marea Britanie

    Scoţienii au votat împotriva independenţei de Marea Britanie la referendumul organizat joi, potrivit cifrelor oficiale anunţate vineri şi citate de AFP.

    După numărarea voturilor din 31 dintre cele 32 de circumscripţii, 1.914.187 de persoane au votat împotriva independenţei, ceea ce reprezintă mai mult decât cele 1.852.828 de voturi necesare pentru a obţine o victorie în acest referendum, potrivit datelor oficiale anunţate de BBC.

    În procente, 55,42 la sută din populaţia Scoţiei a votat împotriva independenţei, iar 44,58 la sută în favoarea ei.

    UPDATE 07:40 BBC anticipează respingerea referendumului pentru independenţă din Scoţia

    După numărarea buletinelor din 26 ce circumscripţii, 54 la sută dintre alegători au votat împotriva independenţei, iar 46 la sută în favoarea acesteia.

    La ora locală 05.15 (07.15 ora României), împotriva independenţei votaseră peste 1.397.000 de persoane, iar în favoarea ei peste 1.176.000.

    Pentru a obţine victoria în acest referendum sunt necesare 1.852.828 de voturi.

    BBC anticipează că pe baza rezultatelor declarate până în prezent, referendumul va fi respins cu 55 la sută din voturi la 45 la sută.

    Această victorie va fi, în acest caz, cu trei puncte procentuale peste cea anticipată de ultimele sondaje de opinie.

    UPDATE 06:52 Independenţa Scoţiei, respinsă de 52 la sută din populaţie, potrivit rezultatelor parţiale

    Aceste rezultate au venit cu întârziere din cauza ratei de participare de peste 80 la sută în unele circumscripţii. 

    Din cele zece circumscripţii în care s-a efectuat numărătoare, opt au respins referendumul, în timp ce două s-au pronunţat în favoarea lui. 

    John Curtice, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Strathclyde, a declarat pentru BBC că “dovada că tabăra NU este pe cale să câştige sunt pe cale să apară”.

    “În acelaşi timp, începem să vedem un succes al respingerii referendumului care este departe de a fi atât de important precum se aşteptau ei atunci când a fost anunţat referendumul, în urmă cu 18 luni, sau în orice caz faţă de ceea ce estimau în urmă cu două luni”, a adăugat el.

    UPDATE 01:04 Aproximativ 54% dintre scoţieni se pronunţă împotriva independenţei – exit-poll

    Majoritatea scoţienilor au votat în favoarea rămânerii Scoţiei în cadrul Marii Britanii, anunţă un sondaj al YouGov realizat la ieşirea din secţiile de votare, relatează BBC.

    Aproximativ 54% dintre locuitorii Scoţiei au respins proclamarea independenţei faţă de Marea Britanie, în timp ce 46% s-au pronunţat pentru, anunţă YouGov.

    UPDATE 00:36 Birourile de vot s-au închis în Scoţia

    Birourile de vot s-au închis joi seara, la ora locală 22.00 (00.00, ora României) pentru referendumul privind independenţa Scoţiei, o consultare istorică al cărei rezultat va fi anunţat vineri dimineaţa şi care ar putea conduce la destrămarea Marii Britanii, relatează AFP.

    De la Glasgow la Edinburgh, aproape 80% din cei 4.285.323 de alegători înscrişi în liste, potrivit ultimelor estimări, s-au prezentat la urne pentru a răspunde la întrebarea: “Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?”, şi să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707.

    Peste 600.000 de scoţieni au votat deja prin corespondenţă.

    “A fost o zi foarte încărcată”, a declarat pentru AFP Peter Macvean, un responsabil din cadrul unui birou de vot de la Edinburgh. “Oamenii erau foarte motivaţi”, a adăugat el.

    Cu o oră înainte de închiderea birourilor de vot, alegătorii continuau să vină pentru a-şi exprima opţiunea.

    Cele 2.600 de birouri de vot deschise într-un teritoriu care reprezintă o treime din suprafaţa Marii Britanii trebuie de-acum să înceapă numărarea voturilor.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Scoţia reprezintă 8,3 la sută din populaţia Marii Britanii şi 9,2 la sută din Produsul Intern Brut.

    Alegerea scoţienilor ar putea să decidă şi soarta premierului britanic David Cameron, profund implicat în campanie.

    UPDATE 21:14 Exit-poll nedefinitiv: 51% dintre scoţieni se pronunţă împotriva independenţei

    Cincizeci şi unu la sută dintre alegătorii din Scoţia se pronunţă împotriva independenţei faţă de Marea Britanie, în timp ce tabăra secesionistă are o cotă de 49 la sută, conform unui sondaj de tip exit-poll nedefinitiv, prezentat de Reuters înainte de închiderea secţiilor de votare.

    UPDATE 17:40 Scoţia ar putea lua în considerare posibilitatea de a-i acorda azil lui Edward Snowden

    Scoţia ar putea lua în considerare posibilitatea de a-i acorda azil fostului consultant al NSA (Agenţia naţională de securitate din SUA), Edward Snowden, relatează site-ul ibtimes.co.uk.

    UPDATE 16:50 Scoţia ar putea stabili noi recorduri în ceea ce priveşte rata de participare la referendum – studiu

    Rata de participare la referendumul de joi privind independenţa Scoţiei ar urma să fie deosebit de mare, dar pentru a înregistra un record absolut ar trebui să depăşească cele 97,6 de procente înregistrate în Noua Zeelandă în 1946, potrivit unei analize a Universităţii Reading.

    Scoţia ar putea stabili noi recorduri în ceea ce priveşte rata de participare la referendum, se arată în analiza profesorului Alan Renwick, publicată pe blogul Departamentului de politică şi relaţii internaţionale al Universităţii Reading, care prezintă mai multe puncte de comparaţie.

    Cea mai mare prezenţă la un plebiscit organizat exclusiv în Scoţia a fost înregistrată la referendumul din 1979, cu privire la transferul unor puteri şi crearea unei adunări regionale scoţiene, când 63,6 la sută dintre alegători s-au prezentat la urne.

    La alegerile generale din Regatul Unit din 1950, au participat 80,9 la sută dintre scoţieni, aceasta fiind cea mai mare participare înregistrată în Scoţia.

    Cea mai mare rată de participare la un referendum din Regatul Unit a fost înregistrată în 1998, în Irlanda de Nord, când 81,1 la sută dintre alegători s-au prezentat la urne. Pe de altă parte, cea mai mare rată de participare la un vot din Regatul Unit, de 84 la sută, s-a înregistrat la alegerile generale din 1950.

    Recordul de participare la un referendum european după 1970 a fost stabilit în 2003, la votul privind aderarea Maltei la UE, când 90,9 la sută dintre cetăţeni s-au prezentat la urne.

    Cea mai mare participare la un referendum unde prezenţa nu este obligatorie a fost în 1995, la votul privind independenţa Quebecului, de 93,5 la sută.

    La alegerile din Nauru din 2013 au participat 96,9 la sută dintre electori, aceasta fiind cea mai mare prezenţă la un vot naţional într-o democraţie după anul 2000. La alegerile generale din Noua Zeelandă din 1946 au participat 97,6 la sută dintre alegători, aceasta fiind cea mai mare rată de participare la un vot naţional într-o democraţie după 1945.

    UPDATE 14:18 Ţările care şi-au proclamat independenţa faţă de britanici

    Scoţia, în cazul unei victorii a taberei care susţine independenţa în referendumul de joi, se va alătura unei lungi liste de state care s-au eliberat de britanici, relatează site-ul american Global Post, care prezintă o hartă cu toate statele care au făcut parte din Imperiu.

    Statele Unite, în 1776, şi Irlanda, în 1916, sunt primele care şi-au proclamat independenţa. Au urmat Egiptul (1922), Canada, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă (1931) şi Irakul (1932). Iordania (1946), India şi Pakistanul (1947), Myanmar şi Sri Lanka (1948) şi Malaysia şi Ghana (1949) au constituit următorul val de ţări care au devenit independente.

    Această mişcare de emancipare a continuat atât în Africa şi Orientul Mijlociu, dar şi în America Centrală şi Oceania în anii ’60-’70, iar Zimbabwe şi Vanatu (1980), Belize şi Antigua and Barbuda (1981), St Kitts and Nevis (1983) şi Brunei (1984) sunt ultimele state care au devenit independente în prima jumătate a anilor ’80.

    UPDATE 13:50 Vremea ar putea întârzia anunţarea rezultatelor referendumului din Scoţia

    Vremea ar putea determina întârzieri în anunţarea rezultatelor referendumului pe tema indepedenţei care are loc joi în Scoţia, deoarece există zone izolate de unde buletinele vor fi aduse cu elicoptere sau ambarcaţiuni, relatează BBC News Online.

    Scoţia are zone izolate, astfel încât vremea şi factorul geografic pot juca un rol important în calcularea rezultatelor referendumului.

    Buletinele de vot din insulele Argyll şi Bute, unde o treime din populaţie trăieşte în sate care au mai mult de 1.000 de locuitori, vor fi aduse cu elicopterele la centrul din Lochgilphead, unde se vor număra voturile. Alte zone se bazează pe transportul urnelor cu bărcile.

    Dar vremea nefavorabilă ar putea întârzia primirea buletinelor de vot pentru numărătoare şi, prin urmare, ar putea întârzia rezultatele finale.

    Şi rata de participare ar putea influenţa numărătoarea voturilor. Peste 4,2 milioane de persoane s-au înregistrat pentru a vota în cadrul acestui referendum, acesta fiind cel mai numeros electorat înregistrat vreodată în Scoţia.

    Ofiţerii care vor număra voturile au pus în funcţiune măsuri speciale pentru a reduce cozile de aşteptare de la cele 5.579 de secţii de votare.

    UPDATE 12:24 Personalităţi scoţiene care votează pro sau contra independenţei faţă de Marea Britanie

    Pro-independenţă

    • Liz Lochhead, poet şi dramaturg: Aproape fiecare scriitor sau artist contemporan, tânăr sau bătrân, pe care îl cunosc a declarat că va spune un mare DA la întrebarea Ar trebui ca Scoţia să fie o ţară independentă?…Există o dorinţă puternică spre autonomia politică şi culturală. O dorinţă de a creşte şi de a ne asuma responsabilitatea pentru noi înşine.

    • Irvine Welsh, scriitoare: Cred că Scoţia este în pragul unor lucruri minunate. Începe de fapt să se realizeze pe sine. Dezbaterea naţionalistă pare să fi devenit mult mai matură. Cele două ţări au ales drumuri diferite, deci independenţa pare inevitabilă.

    • Sean Connery, actor: Campania “DA” s-a concentrat pe o viziune pozitivă asupra Scoţiei. Are la bază tendinţa de includere, egalitate şi acea valoare democratică autentică potrivit căreia poporul Scoţiei este paznicul perfect al propriului viitor.

    Contra-independenţă

    • Alex Ferguson, fost manager în fotbal: Opt sute de mii de scoţieni lucrează, ca şi mine, în alte părţi ale Regatului Unit. Nu trăim într-o ţară străină; suntem doar într-o altă parte a familiei Marii Britanii. Scoţieni care trăiesc în afara Scoţiei dar înăuntrul Marii Britanii ar putea să nu primească dreptul la vot la acest referendum, dar avem o voce şi ne pasă foarte mult de ţara noastră.

    • Susan Boyle, cântăreaţă: Sunt o scoţiancă mândră şi independentă, pasionată de moştenirea şi de ţara mea. Dar nu sunt o naţionalistă.

    • Joanne K Rowling, scriitoare: Reticenţa mea în a fi de acord cu independenţa nu are nimic de-a face cu lipsa de încredere în oamenii remarcabili ai Scoţiei sau în realizările sale. Adevărul simplu este că Scoţia este supusă aceloraşi presiuni din secolul 21 ca şi restul lumii. Trebuie să participe la aceeaşi competiţie a pieţelor globale, să se apere de aceleaşi ameninţări şi să navigheze prin ceea ce pare în continuare o recuperare economică fragilă.

    UPDATE 09:00 Birourile de vot s-au deschis

    De la Glasgow la Edinburgh, alegătorii vor trebui să răspundă la întrebarea: “Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?”, şi să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707.

    În total, 4,29 de milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă – sunt chemaţi la urne, în timp ce se aşteaptă o participare masivă, de 80 la sută.

    Într-un birou de vot din Edinburgh, Peter Macvean, unul dintre responsabilii de procesul de vot, anticipează chiar o rată de participare de 90 la sută.

    “Este o zi foarte specială, aşa ceva se întâmplă o dată în viaţă”, a declarat el, în timp ce îşi făceau apariţia primii alegători.

    Secţiile de votare se vor închide joi seara, la ora 22.00 (24.00 ora României), iar rezultatele vor fi anunţate vineri dimineaţa.

    După ce au condus în intenţiile de vot, cei care militează împotriva independenţei au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinşi din urmă de campania mai agresivă şi mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenţei.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Scoţia reprezintă 8,3 la sută din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa sa şi 9,2 la sută din Produsul Intern Brut. Prin urmare, o minoritate va decide viitorul entităţii formate din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

    Alegerea scoţienilor ar putea să decidă şi soarta premierului britanic David Cameron, profund implicat în campanie.

    07:40 Scoţia decide joi dacă va deveni sau nu independentă

    Cele 2.600 de birouri de vot scoţiene îşi deschid uşile la ora locală 07.00 (09.00 ora României) şi se închid la 22.00 (24.00 ora României). Primele rezultate sunt aşteptate vineri dimineaţă.

    Cei 4,29 milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă – sunt chemaţi la urne şi este aşteptată o participare masivă, de ordinul a 80 la sută din populaţie.

    Nimeni nu vrea să rămână tăcut atunci când este în joc viitorul Scoţiei şi scrutinul se anunţă strâns.

    După ce au condus în intenţiile de vot, cei care militează împotriva independenţei au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinşi din urmă de campania mai agresivă şi mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenţei.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Această independenţă, “să o facem!”, a declarat liderul separatiştilor, premierul scoţian Alex Salmond, într-o scrisoare solemnă publicată de presă miercuri.

    “Este o ocazie unică în viaţă, să o prindem cu amândouă mâinile”, a insistat el, în strigăte de “Da, putem” ale unei mulţimi entuziasmate în timpul unui miting la Perth, în cursul serii.

    “Dacă aveţi cea mai mică îndoială, nu o transformaţi în vot pentru da”, a replicat liderul campaniei de respingere a referendumului, fostul ministru britanic de finanţe Alistair Darling, la Glasgow.

    “Să ameninţi scoţienii cu sfârşitul lumii nu serveşte la nimic”, apreciază Ali Durrani, student la drept pakistanez la Edinburgh, care ar putea participa la vot ca toţi rezidenţii de origine străină din Scoţia. “Pakistanul, atunci când şi-a obţinut independenţa în 1947, nu avea nimic: nici serviciu public, nici armată. Să lăsăm o şansă independenţei”.

    Londra a promis să lanseze procesul de delegare a mai multor competenţe în domeniile bugetar şi social către Edinburgh, care dispune de propriul Parlament şi de un Guven regional din 1999, încă din ziua următoare votului, în cazul respingerii referendumului.

    Dacă Scoţia alege independenţa, va fi sfârşitul unei alianţe ce datează din 1707. Aceasta ar putea marca şi soarta premierului britanic David Cameron, care a calificat miercuri drept “tragedie” scenariul unei sciziuni.

    În schimb, Alex Salmond ar urma să iasă învingător din scrutin indiferent de rezultatul acestuia. În cazul în care câştigă tabăra care susţine aprobarea referendumuui, el se va putea erija în erou al indepedenţei. Dacă nu, va obţine o autonomie sporită.

    În ceea priveşte Scoţia, “indiferent dacă va fi da sau nu, (ea) nu va mai fi niciodată la fel”, anticipează cotidianul scoţian The Herald.

    ANALIZĂ: Consecinţele economice şi politice ale unei independenţe a Scoţiei

    Numeroase întrebări de ordin economic, politic şi diplomatic despre viitorul unei eventuale Scoţii independente au apărut înaintea referendumului de joi, în timp ce sondajele de opinie anticipează un scor strâns între susţinătorii şi opozanţii independenţei.

    Într-o primă fază, un vot în favoarea independenţei nu se va materializa în schimbări spectaculoase, dar va marca începerea unor negocieri complexe de dobândire a independenţei efective a regiunii nordice a Marii Britanii, fixată pentru 24 martie 2016 de către Partidul Naţional Scoţian (SNP) al lui Salmond.

    Între timp, problemele legate de economie sunt cele care stârnesc cele mai multe comentarii.Ce pierde Marea Britanie în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă

    ANALIZĂ: Referendum istoric pe tema independenţei Scoţiei

    Scoţienii au ocazia istorică, joi, să-şi recapete independenţa pierdută acum trei secole, printr-un referendum ce ar putea provoca o formidabilă undă de şoc, o victorie a susţinătorilor independenţei putând conduce la destrămarea Marii Britanii şi încurajarea naţionaliştilor în Europa.

    Miza este considerabilă. Suspansul copleşitor. Mobilizarea extremă.

    La sfârşitul campaniei, sondajele mizează pe rezultate foarte strânse. După ce a dominat timp de doi ani, tabăra unioniştilor este urmată îndeaproape de susţinătorii independenţei, înregistrând un avans mediu de două puncte procentuale, situat în interiorul marjei de eroare.

    Ce pierde Marea Britanie în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă

    CRONOLOGIE: Lungul drum pe care Scoţia l-a parcurs până la referendumul asupra independenţei

    Scoţia şi-ar putea redobândi independenţa pe care a pierdut-o în urmă cu trei secole, în urma referendumului de joi, relatează AFP, care prezintă 12 date ce pot permite înţelegerea drumului pe care Scoţia l-a parcurs către acest scrutin.

    – 2 noiembrie 1967: ascensiunea spectaculoasă a formaţiunii separatiste Scottish National Party (SNP), până atunci marginală, într-un scrutin parţial la Hamilton, propulsează problema independenţei scoţiene pe scena naţională.

    – 1 martie 1979: eşecul unui referendum cu privire la transferul unor puteri şi crearea unei adunări regionale scoţiene. O proporţie de 51,6 la sută dintre scoţieni a votat “pentru”, dar această tabără reprezenta doar 32,9% din alegătorii înscrişi, sub pragul prevăzut de 40%.

    Continuarea cronologiei

  • STRATFOR: Implicaţiile referendumului scoţian pentru stabilitatea Europei

    Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină.

    Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

    Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

    Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

    Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

    Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiune. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

    Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni.

    Mai important este că deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.