Tag: putere

  • Viaţa fabuloasă a regilor din Benin, despre care populaţia crede că au super-puteri şi că devin invizibili noaptea

    Benin, denumire oficială Republica Benin, este o ţară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. Fotograful francez, Eric Laffourgue, a descoperit că obiceiurile străvechi încă sunt valabile şi în prezent, relatează Daily Mail.

    Deşi regii nu deţin nicio putere în această ţară democratică, încă sunt foarte respectaţi de către populaţie. Fotografiile lui surprind foarte bine cultura şi obiceiurile oamenilor. Eric le-a explicat celor de la Daily Mail că regalitatea din Benin a devenit un fel de atracţie turistică şi că mai au o oarecare influenţă asupra politicienilor care conduc ţara. Eric Laffourgue a mai spus că regele Abomey le cere turiştilor 250 de euro pentru a putea face poze cu el şi cu soţiile acestuia la palat.

    Păstrând obiceiurile, regii sunt transportaţi de oameni într-o caleaşcă, iar femeile îmbrăcate în rochii colorate bat clopote anunţând venirea acestuia.

    “Înainte să-i fac portretul lui Gbaguidi Ahotondji Sèvègni, regele al Savalou a trebuit să mă aplec în faţa lui, în semn de respect”, a mai spus Laffourgue .

    “Gbèmédô Tognon este considerat regele nopţii, ceea ce înseamnă că acesta capătă puteri speciale în timpul nopţii. Copiii cred că devine invizibil”, a adaugat Eric Laffourgue.

    Cineva trebuie să ţină o umbrelă deasupra regelui, de fiecare dată când acesta iese în public. “Doar regii pot avea umbrelă, iar umbrela este învârtită în sensul invers al acelor de ceasornic pentru a simboliza longevitatea acestuia. Chiar şi când se află într-o clădire este acoperit de o umbrelă”, a spus Eric.

    Când nu se plimbă în trăsurile trase de oameni, aceştia circulă în maşini cu numere de identificare speciale pentru a le semnala importanţa.

    Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin şi a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, şi părţi ale Americii de Nord de către sclavii prinşi din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populaţie. Din 1992 „Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului şi o Sărbătoare Naţională Vodun are loc pe 10 ianuarie.

    “Regii au doctori la palat, dar şi vraci care să îi protejeze de ghinion şi de blestemele inamicilor”, a mai spus fotograful.

  • Porsche provoacă Tesla. Maşina electrică care se încarcă în doar 15 minute

    Porsche a dezvăluit maşina concept electrică, Mission E, în cadrul târgului auto de la Frankfurt. Mission E este capabilă să atingă 100 de kilometri pe oră în doar 3,5 secunde, depăşind noua generaţie Porsche 911, care atinge aceeaşi viteză în 4,2 secunde, informează Bloomberg.

    Maşina de 600 de cai putere are o autonomie de peste 500 de kilometri şi în doar 15 minute bateria se încarcă până la 80%. Modelul Supercharge al celor de la Tesla are nevoie să stea conectat la priză 30 de minute şi are o autonomie de 270 de kilometri.

    Maşina concept a celor de la Porsche utilizează un sistem electric de 800 de volţi. Acest lucru ar ajuta la reducerea timpului de încărcare, dar şi la reducerea greutăţii automobilului, susţin reprezentanţii companiei. De asemenea, maşina are sisteme complexe de “eye-tracking” şi unul de control cu gesturi, utilizând şi holograme care îi permit şoferului să folosească aplicaţiile.

    Reprezentanţii Porsche nu au precizat dacă sau când un automobil ca Mission E va fi produs. 

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Administraţia americană: Gruparea teroristă Stat Islamic rămâne la fel de puternică, în ciuda raidurilor aeriene

    “SI este la fel cum era în urmă cu un an. Cu toate astea, jihadiştii nu mai înaintează atât de repede cum o făceau înainte”, a declarat oficialul administraţiei Obama.

    Potrivit unei ultime evaluări făcute de Pentagon, în luna iunie, “situaţia din Irak între forţele guvernamentale şi teroriştii Statului Islamic este în impas”. “Rezultatul este incert în acest moment”, spune sursa citată de CNN.

    CNN menţionează că gruparea Stat Islamic îşi menţine teritoriul câştigat, însă nu mai înaintează constant aşa cum s-a întâmplat până la debutul raidurilor aeriene, în urmă cu un an.

    Coaliţia internaţională coordonată de Statele Unite a efectuat 29 de raiduri aeriene, în ultimele 24 de ore, în Irak şi Siria, asupra unor poziţii militare ale reţelei teroriste Stat Islamic, a anunţat, luni, Comandamentul operaţional.

    În Irak, 21 de raiduri aeriene au vizat poziţii teroriste situate în zonele Mosul, Tal Afar, Ramadi şi Al Huwayja. Au fost distruse unităţi ale reţelei teroriste Stat Islamic.

    Alte opt raiduri aeriene au avut loc asupra oraşului sirian Hasaka.

    Reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic ocupă regiuni din nordul Siriei, din nord-vestul Irakului, din nordul Egiptului şi din nordul Libiei, unde a proclamat un “califat islamic”.

    O coaliţie internaţională coordonată de Statele Unite efectuează de aproape un an raiduri asupra unor presupuse poziţii teroriste din Irak şi Siria.

     

  • Planurile Chinei pentru a deveni principala putere economică finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice

    China finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, conducte de gaz, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice de pe glob: de la Samoa la Rio de Janeiro, de la St. Petersburg la Jakarta, de la Mombasa la Vanuatu şi de la Arctica la Antarctica.

    Toate acestea sugerează un plan bine pus la punct, dar reflectă, de asemenea, şi o frenezie comercială de neoprit. Companiile chineze se aventurează şi încheie afaceri, interesate să găsească în lume o creştere care se dovedeşte greu de manageriat acasă. Tipic pentru o putere aflată în creştere rapidă.

    Ce ar fi fost acesta, însă, fără porturile, drumurile şi căile ferate construite de-a lungul timpului, în puncte strategice? Infrastructura a fost, cu siguranţă, un element important al puterii britanice. Marile naţiuni au devenit conştiente de importanţa infrastructurii încă de pe vremea Romei, care a construit 89.000 de kilometri de drumuri şi apeducte în Europa.

    Astăzi a venit rândul chinezilor să schimbe harta economică a lumii. ”China este o mare putere şi se află într-o relaţie de competitivitate cu marile puteri economice. De exemplu, a devansat Japonia de foarte mult timp, iar de curând şi Germania, din punctul de vedere al exporturilor“, spune Mihai Ionescu, şeful Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.

    Infrastructura, alături de activităţile companiilor, ar transforma rapid China în cel mai mare imperiu comercial la nivel mondial. Impedimentul este, însă, dispersia acestor proiecte de infrastructură. Pentru a crea un tot unitar, este necesară o viziune de ansamblu, crearea unor legături între structurile deja existente. ”Asta presupune un set de activităţi, începând cu plasamente de capital, cu investiţii în anumite ţări cheie şi terminând cu practicile comerciale, nu întotdeauna cele mai ortodoxe vizavi de partenerii cu care au afaceri“,  adaugă Mihai Ionescu.

    În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. În acel drum, el a făcut publice detaliile unui plan numit One Belt, One Road –  versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Beijing a iniţiat deja o rută comercială de aproape 13.000 de kilometri între oraşul Yiwu şi Madrid, capitala Spaniei. În cele din urmă, o cale ferată de mare viteză de 1.800 de kilometri va porni din Kashgar şi se va îndrepta spre sud, prin Pakistan şi prin portul saudit Gwadur.

    Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Pe 26 mai autorităţile chineze au prezentat o strategie de expansiune navală, cu o flotă care să depăşească apele teritoriale, spre marile oceane.

    Interesant este că de multe ori China nici nu trebuie să construiască toţi acei kilometri de căi ferate sau de facilităţi, pentru că infrastructura, în mare parte, există, iar elementele acesteia trebuie doar unite.

    Peste tot se va cere, însă, muncă multă, iar Beijingul trebuie să fie perceput la fel de generos atât în conceperea proiectelor cât şi în punerea acestora în practică. Dar există şi sceptici: Jonathan Fenby de la firma de cercetări Trusted Sources a sugerat, într-o notă către clienţi, că aceste proiecte ar putea fi, totuşi, prea ambiţioase. China are deja o tradiţie în a anunţa şi apoi a anula proiecte, precum cel de construcţie de căi ferate în Mexic, un proiect de 3,7 miliarde de dolari care a fost stopat pe fondul unor acuzaţii de corupţie.

    În acelaşi timp, Japonia a intrat în competiţie cu China: a lansat oferte de miliarde de dolari pentru construirea unor căi ferate de mare viteză, dar şi alte proiecte în Indonezia, Thailanda şi prin alte părţi.

    Beijingul pare, însă, să-şi cunoască limitele. Aşadar, şi-a propus finanţarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul altei invenţii chineze, Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură, instituţie cu 57 de membri fondatori, modelată oarecum după Banca Mondială. Proiectele susţinute de bancă sunt eficiente pentru ţările în care sunt construite, dar dacă luăm în considerare influenţa Chinei în instituţie, cu siguranţă fac parte din marea schemă globală chineză.

  • Oamenii-foarfecă: de la Johnny Depp la figuranţii guvernamentali/ de Lucian Vasilescu

    Ce taie ăştia ai noştri? Panglici taie. Ce panglici? Panglici cu bere şi mititei. Cu ce prilej? Cu prilejul inaugurărilor festive cu fanfară. Şi ce inaugurează tăietorii de panglici? Lucruri însemnate inaugurează. Cum ar fi 25,7 metri liniari (măsuraţi pe lăţime) de autostradă, semafoare sincronizate cu fazele lunii, scări rulante elicoidale, fundaţii de moschei şi catedrale, linii aeriene (de pildă Sascut-Urlaţi, cu escală la Mizil), picioare de autostrăzi suspendate, găuri prin care, după următoarea glaciaţiune, ar putea trece metroul, parcări subacvatice, ţâşnitori stradale cu bere nefiltrată, flote de bărcuţe pe Cişmigiu, sosirea apei calde la etajul 10, plecarea veveriţelor călătoare, trasee turistice în Rahova şi Ferentari, deschiderea lucrărilor noului Parlament tetracameral (bi-ventricular şi bi-atrial), trecerea de la leul greu la leul foarte greu şi de la acesta din urmă la leul virtual, scăderea TVA la valori procentual negative (adică atunci când statul te plăteşte ca să cumperi ceva), migraţia presei scrise către online şi de aici în neant, creşterea exporturilor de creioane chimice de concepţie şi fabricaţie 100% românească, metamorfozarea lui Moş Crăciun în Fata Morgana, abolirea sclaviei şi triumful democraţiei (şi, mai ales, viceversa) etc. etc.

    Atât de multe tăieri de panglici au loc în scumpa noastră ţară încât, având în vedere faptul că geonidepii noştri nu pot lucra decât cu foarfece de import, balanţa comercială a României înregistrează constant un „excedent negativ”, adică valoarea tuturor exporturilor româneşti este sensibil mai mică decât valoarea importurilor de foarfece. Dar ce contează, important e faptul că, la noi, panglicile cad una după alta.

    Şi nici noi nu ne simţim prea bine…

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Sănătate, educaţie şi locuri de muncă: chemaţi antreprenorii români să ofere soluţii!

    Sigur, este firesc ca o formaţiune politică să arate că este pregătită în orice clipă să preia puterea, însă ideea programelor este să ofere nişte linii directoare credibile, nu nişte minciuni călduţe. Din păcate, ultimul astfel de document, programul de guvernare al PNL, suferă de acest păcat. Domnul Predoiu putea să îşi amintească de marele proiect al Alianţei D.A.: cota unică de impozitare. O idee simplă care, probabil, va rămâne în istoria economică a României. Ceea ce vreau să spun este că România are nevoie de astfel de proiecte puternice, clare şi care să aibă în spate susţinere politică, nu de nişte promisiuni slabe şi necredibile. Sunt câteva domenii în care este evident nevoie de reforme majore, pentru că situaţia este dramatică şi afectează milioane de cetăţeni.

    Învăţământul românesc se află evident pe o pantă descendentă. Fără îndoială că este nevoie şi de o alocare bugetară mai mare, dar nu cred că aici este singura mare problemă. Fără să am pretenţia că mă pricep la toate, observ că, de ani buni, sistemul este prizonierul unor sindicate politizate, ai căror lideri sunt arondaţi PSD. Ştiu că legea educaţiei a fost modificată de sute de ori, cu rezultatele pe care le vedem azi. Ceea ce sugerez eu este că educaţia să se adapteze cerinţelor pieţei muncii. Lăsaţi sindicatele politizate în plan secundar şi consultaţi mediul de afaceri, pentru ca şcoala să nu mai producă şomeri. Mediul de afaceri poate estima cel mai bine cerinţele pieţei muncii peste câţiva ani. Nu este vorba doar de reducerea şomajului în rândul tinerilor, ci de perspectiva de a atrage investiţii străine, în viitor. În plus, cred că prăbuşirea încrederii în învăţământul superior – universităţi corupte, precum cea din Reşiţa, cazurile tot mai frecvente de doctorate plagiate – va face ca elevii de elită să fugă, în măsura în care au posibilităţi materiale, la studii în străinătate. Puţin probabil să se mai întoarcă. Şi o menţiune specială: nu putem să mai ignorăm diferenţa uriaşă dintre învăţământul rural şi cel din mediul urban. Este nevoie de o strategie specială, trebuie să dăm o şansă copiilor de la ţară.

     Sistemul de sănătate a încremenit undeva între comunismul ceauşist şi capitalismul de cumetrie promovat de PSD. Când spui „corupţia ucide” nu este doar o metaforă. Revolta din iarna lui 2012, având în spate Antena 3 şi pe doctorul Raed Arafat, i-a speriat pe politicieni. Nimeni nu mai are curaj să vorbească despre reformă. Am mai scris, aici, în Business Magazin: trebuie spart monopolul CNAS, instituţie de stat care administrează complet netransparent banii pacienţilor, iar spitalele trebuie privatizate. Repet: da, sistemul este subfinanţat, dar acum, dacă vom arunca mai mulţi bani, vor fi înghiţiţi de corupţie. Uităm prea repede cum se făceau la spitalul judeţean din Mehedinţi achiziţiile de echipamente medicale: scumpe şi proaste, iar banii se scurgeau de fapt către baronimea PSD.


    Codul Fiscal şi Codul Muncii trebuie simplificate, tot după discuţii cu mediul de afaceri. În loc să intrăm din nou în competiţia „Cine scade mai mult taxele, dar promite alocări bugetare mai mari”, să depolitizăm ANAF şi să vedem cum putem face colectarea impozitelor într-un mod mai prietenos pentru contribuabili. Eu cred că, într-un an sau doi, se pot găsi soluţii ca absolut toate persoanele fizice şi juridice să interacţioneze cu inspectorii fiscali doar în mediul online, dacă doresc. În ceea ce priveşte Codul Muncii, am spus în urmă cu multe luni: dacă România doreşte să scadă şomajul, are nevoie de o piaţă a muncii flexibilă şi de un cod elaborat prin discuţii cu antreprenorii, nu la comanda sindicatelor. Nu îmi spuneţi, vă rog, că şomajul este sub 7%. Ştiţi foarte bine că acest fapt se datorează migraţiei masive. Piaţa muncii pierde enorm prin acest fenomen: pleacă persoane tinere, muncitoare, cu iniţiativă, capabile să se descurce în străinătate.

    Dacă vă veţi uita peste sondaje, veţi vedea că acestea sunt principalele preocupări ale românilor: sănătate, educaţie şi şomaj/ locuri de muncă, în special pentru cei tineri. Eu nu propun soluţii miraculoase, scoase din joben, ci cooptarea antreprenorilor în rezolvarea problemelor din aceste domenii. Nu neg importanţa sindicatelor, dar să fim sinceri: avem prea multe exemple de lideri corupţi sau/ şi care s-au folosit de angajaţii pe care-i reprezentau pentru a face o carieră în PSD. Eu susţin că dreapta poate găsi, împreună cu mediul de afaceri, soluţii curajoase, care să ducă la o creştere sănătoasă a economiei româneşti.


    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Din Turcia, Victor Ponta face un ANUNŢ SURPRINZĂTOR. Reacţia: „Este un blestem naţional”

    Absent din ţară de aproape o lună, Victor Ponta a făcut un anunţ surprizător pe reţelele de socializare. Totul a început ca o simplă reacţie la votul de la referendumul din Grecia, pentru ca imediat tonul să se schimbe şi premierul să transmită un mesaj tranşant, pe care puţini l-ar fi anticipat.

    „O să vedem în curând dacă şi de data asta vom strica tot când este bine sau putem să rupem acest blestem naţional”, fost reacţia imediată. 

    Din Turcia, Victor Ponta face un ANUNŢ SURPRINZĂTOR. Reacţia a fost imediată: „Este un blestem naţional”

     






  • Declaraţia care face înconjurul lumii: “SUA s-ar putea implica într-un război cu o mare putere. Consecinţele sunt imense”

    Generalul Martin Dempsey, şeful Statului Major Interarme, a prezentat  noua Strategie Militară a Pentagonului, menţionând că armata SUA trebuie să se reorganizeze pentru a face faţă unui conflict care ar avea “consecinţe imense”.

    “Armata Statelor Unite trebuie să se organizeze pentru a fi pregătită de un război fără un termen limitat”, avertizează generalul Martin Dempsey.

    Armata Statelor Unite are un buget anual de aproximativ 600 de miliarde de dolari.

    CARE SUNT PUTERILE MENŢIONATE DE MARTIN DEMPSEY ÎN MOMENTUL PREZENTĂRII NOII STRATEGII MILITARE A PENTAGONULUI