BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Destinaţia de vacanţă mai puţin frecventată de români, dar unde se găsesc obiective din lista celor mai frumoase şi încărcate locuri de istorie ale lumii

    Astăzi, pe lista UNESCO World Heritage – ce găzduieşte cele mai frumoase sau încărcate de istorie locuri din lume – se găsesc peste 1.000 de destinaţii – de la oraşe la castele şi de la parcuri naţionale la biserici ori mănăstiri. Când a început totul, în 1978, erau doar 12 astfel de puncte de atracţie, iar două dintre ele se găseau în Polonia – centrul istoric al Cracoviei şi mina de sare Wieliczka. Între timp, lista s-a extins pentru a cuprinde aproape 20 de locuri din această ţară, în frunte cu lagărul de exteerminare Auschwitz şi cu castelul de la Malbork, dar cele două au fost şi rămân primele din toate punctele de vedere.

    Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, ascunde – de fapt găzduieşte – între graniţele sale o suită de oraşe colorate mai ceva ca bomboanele Skittles, castele istorice ce par să-i fi inspirat chiar pe creatorii Disney şi, pe lângă toate acestea, o istorie recentă extrem de dureroasă. Pentru a începe să descoperi câte ceva din ce are această ţară de oferit, trebuie să porneşti incursiunea de undeva din sud, nu departe de graniţa cu Cehia şi Slovacia, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

    Sunt puţini cei care nu au auzit de Cracovia. Este unul dintre cele mai frumoase oraşe din regiune şi chiar din Europa. În 2019, înainte de pandemie, se afla în top 100 cele mai vizitate oraşe din lume, într-un clasament realizat de compania de cercetare de piaţă Euromonitor, cu aproape 3 milioane de vizitatori străini. În total, 18 milioane de oameni veniseră să vadă acest oraş în anul de dinaintea pandemiei, cei mai mulţi fiind localnici. Spre comparaţie, niciun oraş din România – nici măcar Bucureştiul – nu reuşise să îşi facă loc în acest top.

    Astfel, Cracovia este, fără drept de apel, perla coroanei pentru turismul polonez. Şi nu degeaba. Inima oraşului este piaţa principală, cea unde trebuie să ajungi dis-de-dimineaţă pentru a o vedea în toată splendoarea. Altfel, de cum orologiul a bătut ora 9:00, încep să apară hoardele de turişti, dar şi comercianţii care vor încerca să vândă vizitatorilor de la magneţi la flori şi de la călătorii cu caleaşca trasă de cai la covrigi. Cei mai mulţi vânzători sunt imigranţi. Localnicii spun că sunt ucraineni sau moldoveni (din Republica Moldova). Şi tot ei adaugă că localnicii nu vin în centru, nu în piaţa principală şi în arealele inundate de turişti, unde şi preţurile sunt pe măsură.

    Dar ca vizitator, nu poţi să nu ajungi în piaţa principală, ce datează din secolul al XIII-lea. Nu poţi să nu admiri bazilica care se înalţă semeaţă peste toate celelalte clădiri. Nu poţi să nu bei o cafea aici, în timp ce te minunezi la arhitectura locului sau în timp ce urmăreşti oamenii care se perindă prin zonă în căutarea amintirii perfecte. Cea mai bună lumină pentru fotograţii o ai dimineaţa “pe răcoare” sau seara la apus, când o aură gălbuie inundă piaţa. Singura diferenţă e că atunci când soarele se pregăteşte să meargă la culcare, turiştii sunt mai treji ca niciodată. Ah, şi tot atunci, spaţiul e împânzit de trăsuri trase de cai îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Caii nu par a fi prea matinali, aşa că dimineaţa chiar şi ei lipsesc din poză.

    În piaţa principală, obiectivele nu sunt doar cele pe care le vezi cu ochiul liber. Mai exact, sub piaţă se “ascunde” un muzeu ce dezvăluie câte ceva din istoria acestui loc.

    “În Cracovia, tot ce există la suprafaţă, există şi sub pământ. Dacă ai trei niveluri «supraterane» ai tot atâtea şi în subteran”, explică Marcin Grodzki, un profesor polonez care m-a însoţit în această (a doua) incursiune în Cracovia.

    După o plimbare agale pe străduţele din centru, unde poţi să admiri arhitectura, poţi să descoperi ceva din istoria locului sau poţi să susţii o suită de artişti autohtoni care transpun Cracovia în imagini vii, ia o pauză bine-meritată la Miod Malina (în traducere miere şi zmeură), un restaurant istoric unde mergi nu doar pentru mâncare şi atmosferă, ci şi pentru decor şi design. O experienţă similară găseşti şi la Kogel Mogel, dar cred că aici e mai bine să ajungi seara, când zecile de lumânări din local fac atmosferă.

    Cu bateriile încărcate, poţi porni mai departe către castelul Wawel şi catedrala gotică din imediata apropiere. Aici, ai opţiunea să te urci în turn şi să vezi cum arată oraşul de sus sau ai şansa să faci o plimbare prin castel (care astăzi e de fapt muzeu) pentru a admira colecţia istorică de tapiţerie. Dar le poţi face şi pe amândouă, iar apoi merită să te premiezi cu o cafea.

    Există multe locuri de “bifat” în Cracovia, ca de altfel în toate marile oraşe ale lumii, dar cred că cel mai bine simţi un loc atunci când mergi fără ţintă şi te pierzi pe străduţe. Un loc perfect pentru a face asta este cartierul evreiesc Kazimierz. Şi aici există locuri iconice, destinaţii must-see – muzee, sinagogi sau pieţe –, dar această zonă încărcată de istorie s-a reinventat complet astăzi. Zeci sau poate sute de artizani şi antreprenori au găsit în acest spaţiu inspiraţia pentru a-şi deschide un atelier de bijuterii, o cafenea sau un magazin cu haine vintage. Astfel, este un loc încărcat de istorie, dar care a primit şi un suflu nou.

     

    Nu e vorba de a uita trecutul, pentru că, e de fapt imposibil să faci asta mai ales într-o ţară ca Polonia, unde cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat cicatrici adânci. Dar e important să poţi trăi cu ele şi să mergi mai departe. E important să înveţi din ce a fost şi să nu repeţi.

    Cea mai dură lecţie de istorie, dar atât de necesară, ţi-o predă Auschwitz. La mică distanţă de Cracovia din punct de vedere geografic, dar la ani lumină din punctul de vedere al impresiei pe care ţi-o lasă, se află poate cel mai cunoscut lagăr de exterminare din lume, Auschwitz-Birkenau.

    E un loc apăsător, din care nu ai cum să pleci altfel decât pe gânduri. Şi totuşi, e o lecţie de istorie şi de lipsă de umanitate atât de necesară în orice moment, dar cu atât mai mult acum, când mulţi par să fi uitat ce s-a întâmplat atunci. Şi astfel, istoria riscă să se repete.

    E greu să pui în cuvinte trăirile din acest loc, aşa că o să merg mai departe cu povestea, de această dată “sub pământ SRL” la Wieliczka.

    Prima dată am auzit de acest loc acum vreo şase-şapte ani, în Vietnam, într-o discuţie cu doi australieni trecuţi bine de prima (chiar şi a doua) tinereţe. Vorbeam despre lume şi viaţă, despre călătorii şi locuri care au ceva special. Văzuseră în cele mai bine de şapte decenii de viaţă o bună parte din lumea asta mare. Călătoriseră din Australia şi Noua Zeelandă în diferite colţuri din Europa, iar Asia şi America păreau că nu mai păstrează niciun secret făţă de ei.

    Şi totuşi, atunci când i-am întrebat ce i-a impresionat cel mai mult de-a lungul acestor peregrinări au răspuns la unison Wieliczka, o mină de sare din sudul Poloniei. 

    Cu 18 biserici subterane, cu tunele mai întortocheate ca un labirint (poate e doar o senzaţia dată de faptul că te afli undeva peste 100 de metri sub pământ) şi cu o sală de evenimente la fel de somptuoasă ca a unui palat, Wieliczka este o destinaţie care pe bun motiv şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage încă de la început.

    Această mină de sare, ce are o vechime de 740 de ani, este structurată pe nouă niveluri, ajungând la o adâncime de 327 de metri. Turiştii nu ajung să viziteze însă decât trei “etaje”. Sunt în total 300 de camere şi 300 de kilometri de coridoare (cam cât distanţa Cracovia-Varşovia), aşa că ai nevoie cam de nouă luni să vezi tot.

    Un milion de vizitatori sunt aşteptaţi în 2021, faţă de circa două milioane înainte de pandemie. Turiştii care ajung la Wieliczka sunt întâmpinaţi de 500 de ghizi dintre care 300 vorbesc limbi străine. Ei sunt actuali sau foşti mineri, oameni de-ai locului care ştiu povestea mai bine ca oricine. Astăzi sunt încă
    400 de mineri care lucrează aici în trei ture. Nu se mai extrage sare din mină din 1996, dar se produce în continuare. Cum? În subteran sunt mai multe lacuri şi ape curgătoare care topesc sarea. Apa este colectată, iar din această “saramură” se extrage sarea, în total 10.000 de tone pe an.

    Mina a fost transformată astfel într-o atracţie turistică, găzduind printre altele cea mai mare capelă subterană din lume. În total sunt 18 lăcaşuri de cult aici, săpate în sare şi cu sculpturi din acelaşi material. Duminică de duminică se ţine slujbă sub pământ. Ba chiar, se pot organiza şi nunţi la 100 de metri adâncime. Tot în subteran poţi să şi dormi, minele de sare fiind cunoscute ca destinaţii pentru tratarea astmului sau a alergiilor. Pentru cei care preferă cazările convenţionale, există un hotel clasic construit la câţiva paşi de intrarea în mină. Întregul complex este deţinut de statul polonez, care dezvoltă continuu noi facilităţi, pe măsură ce destinaţia devine tot mai populară.

    Cea mai înaltă cameră de la Wieliczka are 36 de meri, iar tot aici poţi vizita trei lacuri subterane. Este impresionant ce au reuşit să facă polonezii într-o mină de sare, un exemplu fiind un candelabru de şase pe trei metri, cu 3.000 de cristale. Din sare, bineînţeles.

    Acest loc, inclus pe lista patrimoniului UNESCO acum 43 de ani, ce atrage anual oameni din toată lumea, are şi el o istorie zbuciumată. Relativ recent, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii au fost coborâţi în mină pentru a munci. Produceau piese de aeronave pentru armata germană.

    “Era locul ideal pentru asta pentru că era greu de descoperit”, spune Michal, ghidul acestei vizite în mină. El este miner încă, aşa că însoţeşte turiştii ca un job part-time.

    Există puţine locuri în Polonia unde istoria să nu fie dură ori zbuciumată. Şi e bine să o cunoşti. Dar e important şi să descoperi prezentul şi să vezi ce planuri au oamenii locului pentru viitor.

    La o plimbare agale pe străduţele din centru, poţi să admiri arhitectura, poţi să descoperi ceva din istoria locului sau poţi să susţii o suită de artişti autohtoni care transpun Cracovia in imagini vii.

    Pentru a incepe să descoperi cate ceva din ce are Polonia de oferit, trebuie să porneşti incursiunea de undeva din sud, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

    Mina de sare Wieliczka are 18 biserici subterane, tunele mai intortocheate ca un labirint, trei lacuri subterane şi cu o sală de evenimente.

  • PwC investeşte 100 mil. dolari în Polonia şi creează 5.000 de noi locuri de muncă

    Reţeaua internaţională de servicii de consultanţă PwC a anunţat că va investi cel puţin 100 milioane de dolari pentru a-şi extinde activităţile din Polonia, creând 5.000 de noi locuri de muncă, relatează The First News. Ca parte a strategiei de extindere, PwC va implementa noi servicii de cloud şi tech, automatizarea proceselor de audit şi serviciilor fiscale.

  • Cum a reuşit un oraş de 600.000 de oameni din Polonia să atragă 22 de producători de electrocasnice

    Dintre aceştia din urmă, doar Electrolux e prezent în România cu producţie, în timp ce BSH anunţase o investiţie de peste 100 mil. euro pe plan local dar a renunţat la ea între timp, scrie ZF.

    Spre comparaţie cu Wrocław şi regiunea Silezia de Jos, în toată România sunt şapte mari producători locali de electrocasnice şi componente pentru electrocasnice. Unii jucători au două fabrici, cum este cazul Arctic, De’Longhi sau Karcher. Această industrie se dezvoltă local, mai ales în ultimii ani, atât prin jucătorii deja existenţi care deschis noi fabrici, cât şi prin alţii noi – grupul chinezesc Haier va inaugura curând o unitate de producţie de frigidere. Totuşi, Polonia a fost şi rămâne de departe cel mai mare producător de frigidere, cuptoare sau maşini de spălat din Europa, iar regiunea Silezia de Jos e unul dintre motoarele domeniului.

    „Apropierea de Germania e un mare avantaj. Suntem la distanţe aproape egale de Berlin, Praga şi Varşovia. Un alt avantaj îl reprezintă oamenii bine pregătiţi, avem 28 de universităţi dintre care două pe lista ShanghaiRanking (unul dintre cele mai importante clasamente de gen – n.red.). Avem peste 100.000 de studenţi, deci avem bază de dezvoltare. Nu ne bazăm doar pe universităţi însă, ci şi pe şcoli vocaţionale pentru că vrem să dezvoltăm producţia locală şi pentru aceste joburi e nevoie de aptitudini noi“, spune Magdalena Okulowska, preşedintele agenţiei de dezvoltare a aglomerării urbane Wrocław.

    E vorba de un total de 29 de comune care dezvoltă proiecte unitare în regiune.

    Ea spune că nu te poţi baza doar pe oraşul Wrocław, care are 600.000 de locuitori, deci forţă de muncă limitată, ai nevoie şi de oamenii din localităţile din jur. Astfel, sunt în total circa 1 milion de oameni. Mai mult, regiunea mizează pe imigranţi pentru forţă de muncă, mai ales din Ucraina.

    Circa 350.000 de oameni lucrează în producţie şi construcţii în regiune, iar salariile sunt de 1.450-2.200 de euro brut pentru un inginer şi urcă la 5.500-8.900 de euro brut lunar pentru un manager de fabrică, conform unor rapoarte locale.

    Oraşul Wrocław şi localităţile înconjurătoare ce aparţin de regiunea Silezia de Jos au atras în total circa 150 de investitori din domenii precum auto, electrocasnice, cercetare-dezvoltare, logistică sau procesare alimente. Giganţi precum Amazon, Whirlpool, Mondelez, Cargill, Volvo, Toyota, Colgate-Palmolive sau Nestlé se află printre investitori.

    „Suntem un centru de producţie şi servicii, având dezvoltate domenii precum IT – cu Nokia ca unul dintre principalii investitori –, auto – cu fabrici Volvo, Volkswagen sau Toyota –, electrocasnice sau logistică. Amazon are aici un centru logistic, unul dintre cele mai mari din Europa.“

    Magdalena Okulowska mai spune că în zonă sunt 200 de centre de cercetare-dezvoltare şi 50 de laboratoare, regiunea fiind al doilea centru de start-up-uri din ţară după Varşovia. Raportat la populaţie, Wrocław şi Silezia de Jos sunt pe locul întâi, depăşind Capitala, adaugă ea. „Avantajele noastre în faţa investitorilor sunt poziţia geografică, brandul puternic şi deci imaginea bună. Contează însă şi ajutorul oferit de stat. Pentru că vrem să ne dezvoltăm în zona de inovaţie, cine deschide aici un centru de cercetare-dezvoltare primeşte reduceri de taxe pentru dezvoltare, spre exemplu.“

    În România mai multe companii din pr­o­ducţie – unele din industria de elec­tro­cas­nice – au primit ajutor de stat. Există şi ex­cep­ţii. Acum câţiva ani BSH, parte a grupului Bosch, a anunţat că vrea să construiască în România o fabrică de maşini de spălat, un pro­iect de peste 100 mil. euro, însă ulterior a renunţat la el. Anunţul a fost făcut la finalul anului 2019 după ce germanilor le-a fost refuzat ajutor de stat pentru fabrică. Ei au justificat atunci însă că „din cauza condiţiilor eco­no­mice şi a planificării strategice a vânzărilor, nu vedem necesitatea unor capacităţi de pro­ducţie noi“.

    Oraşul Wrocław şi localităţile înconjurătoare au atras o investiţie BSH, dar şi altele în sectorul electrocasnicelor. LG a fost primul mare investitor în domeniu în 2006 şi continuă dezvoltarea şi azi, având în prezent peste 6.000 de oameni în două fabrici, una de electrocasnice şi o alta de baterii pentru maşini electrice. Whirlpool, ce produce cuptoare şi cuptoare cu microunde, şi BSH au fiecare câte 3.000 de oameni. Acestora li se adaugă alţi circa 20 de investitori în domeniu. Spre comparaţie, per total, cei şapte jucători mari din producţia de electrocasnice din România au angajat aproape 1.300 de persoane în primul an al pandemiei, evoluţia fiind diferită de la companie la alta. În total, circa 10.000 de oameni lucrează în aceste companii.

    Un executiv din industrie spunea anterior că mulţi investitori din domeniul electroIT au venit în Polonia datorită apropierii de Vest. Între timp s-a dezvoltat puternic infrastructura, în timp ce în România acesta domeniu strategic e doar la nivel de plan. Lipsa autostrăzilor şi sistemul feroviar învechit au cântărit greu în deciziile unor investitori strategici care au ales alte ţări de-a lungul anilor.

  • Cum a reuşit un oraş de 600.000 de oameni din Polonia să atragă 22 de producători de electrocasnice

    Dintre aceştia din urmă, doar Electrolux e prezent în România cu producţie, în timp ce BSH anunţase o investiţie de peste 100 mil. euro pe plan local dar a renunţat la ea între timp, scrie ZF.

    Spre comparaţie cu Wrocław şi regiunea Silezia de Jos, în toată România sunt şapte mari producători locali de electrocasnice şi componente pentru electrocasnice. Unii jucători au două fabrici, cum este cazul Arctic, De’Longhi sau Karcher. Această industrie se dezvoltă local, mai ales în ultimii ani, atât prin jucătorii deja existenţi care deschis noi fabrici, cât şi prin alţii noi – grupul chinezesc Haier va inaugura curând o unitate de producţie de frigidere. Totuşi, Polonia a fost şi rămâne de departe cel mai mare producător de frigidere, cuptoare sau maşini de spălat din Europa, iar regiunea Silezia de Jos e unul dintre motoarele domeniului.

    „Apropierea de Germania e un mare avantaj. Suntem la distanţe aproape egale de Berlin, Praga şi Varşovia. Un alt avantaj îl reprezintă oamenii bine pregătiţi, avem 28 de universităţi dintre care două pe lista ShanghaiRanking (unul dintre cele mai importante clasamente de gen – n.red.). Avem peste 100.000 de studenţi, deci avem bază de dezvoltare. Nu ne bazăm doar pe universităţi însă, ci şi pe şcoli vocaţionale pentru că vrem să dezvoltăm producţia locală şi pentru aceste joburi e nevoie de aptitudini noi“, spune Magdalena Okulowska, preşedintele agenţiei de dezvoltare a aglomerării urbane Wrocław.

    E vorba de un total de 29 de comune care dezvoltă proiecte unitare în regiune.

    Ea spune că nu te poţi baza doar pe oraşul Wrocław, care are 600.000 de locuitori, deci forţă de muncă limitată, ai nevoie şi de oamenii din localităţile din jur. Astfel, sunt în total circa 1 milion de oameni. Mai mult, regiunea mizează pe imigranţi pentru forţă de muncă, mai ales din Ucraina.

    Circa 350.000 de oameni lucrează în producţie şi construcţii în regiune, iar salariile sunt de 1.450-2.200 de euro brut pentru un inginer şi urcă la 5.500-8.900 de euro brut lunar pentru un manager de fabrică, conform unor rapoarte locale.

    Oraşul Wrocław şi localităţile înconjurătoare ce aparţin de regiunea Silezia de Jos au atras în total circa 150 de investitori din domenii precum auto, electrocasnice, cercetare-dezvoltare, logistică sau procesare alimente. Giganţi precum Amazon, Whirlpool, Mondelez, Cargill, Volvo, Toyota, Colgate-Palmolive sau Nestlé se află printre investitori.

    „Suntem un centru de producţie şi servicii, având dezvoltate domenii precum IT – cu Nokia ca unul dintre principalii investitori –, auto – cu fabrici Volvo, Volkswagen sau Toyota –, electrocasnice sau logistică. Amazon are aici un centru logistic, unul dintre cele mai mari din Europa.“

    Magdalena Okulowska mai spune că în zonă sunt 200 de centre de cercetare-dezvoltare şi 50 de laboratoare, regiunea fiind al doilea centru de start-up-uri din ţară după Varşovia. Raportat la populaţie, Wrocław şi Silezia de Jos sunt pe locul întâi, depăşind Capitala, adaugă ea. „Avantajele noastre în faţa investitorilor sunt poziţia geografică, brandul puternic şi deci imaginea bună. Contează însă şi ajutorul oferit de stat. Pentru că vrem să ne dezvoltăm în zona de inovaţie, cine deschide aici un centru de cercetare-dezvoltare primeşte reduceri de taxe pentru dezvoltare, spre exemplu.“

    În România mai multe companii din pr­o­ducţie – unele din industria de elec­tro­cas­nice – au primit ajutor de stat. Există şi ex­cep­ţii. Acum câţiva ani BSH, parte a grupului Bosch, a anunţat că vrea să construiască în România o fabrică de maşini de spălat, un pro­iect de peste 100 mil. euro, însă ulterior a renunţat la el. Anunţul a fost făcut la finalul anului 2019 după ce germanilor le-a fost refuzat ajutor de stat pentru fabrică. Ei au justificat atunci însă că „din cauza condiţiilor eco­no­mice şi a planificării strategice a vânzărilor, nu vedem necesitatea unor capacităţi de pro­ducţie noi“.

    Oraşul Wrocław şi localităţile înconjurătoare au atras o investiţie BSH, dar şi altele în sectorul electrocasnicelor. LG a fost primul mare investitor în domeniu în 2006 şi continuă dezvoltarea şi azi, având în prezent peste 6.000 de oameni în două fabrici, una de electrocasnice şi o alta de baterii pentru maşini electrice. Whirlpool, ce produce cuptoare şi cuptoare cu microunde, şi BSH au fiecare câte 3.000 de oameni. Acestora li se adaugă alţi circa 20 de investitori în domeniu. Spre comparaţie, per total, cei şapte jucători mari din producţia de electrocasnice din România au angajat aproape 1.300 de persoane în primul an al pandemiei, evoluţia fiind diferită de la companie la alta. În total, circa 10.000 de oameni lucrează în aceste companii.

    Un executiv din industrie spunea anterior că mulţi investitori din domeniul electroIT au venit în Polonia datorită apropierii de Vest. Între timp s-a dezvoltat puternic infrastructura, în timp ce în România acesta domeniu strategic e doar la nivel de plan. Lipsa autostrăzilor şi sistemul feroviar învechit au cântărit greu în deciziile unor investitori strategici care au ales alte ţări de-a lungul anilor.

  • Paradoxul carbonului: Polonia depinde în proporţie de 70% de cărbune, România, circa 20%. Energia din România este însă mai scumpă decât cea din Polonia

    ♦ România nu depinde în proporţie covârşitoare de cărbuni pentru acoperirea cererii interne, ieri de exemplu, energia pe cărbune având o pondere de circa 20% în mixul energetic ♦ Dar cu toate acestea, energia produsă de CE Oltenia este cea care setează preţul în piaţă, scumpirea accelerată a electricităţii de la începutul anului fiind un efect direct al spargerii sectorului energetic pe surse de producţie.

    În cursul zilei de ieri, de exemplu, preţul mediu spot al energiei în Polonia, ţară dependetă în proporţie de 70% de energie produsă pe cărbuni, era de 90,5 euro pe MWh, în timp ce în România, ţară în care cărbunii au o pondere de 20% în producţie, preţul era de 95,4 euro pe MWh.

    Situaţiile reflectate de preţul spot al energiei sunt de moment, astfel că lucrurile pot varia semnificativ de la o zi la alta, mai ales în contextul extrem de volatil din piaţa energiei, de la începutul anului.

    Cert este însă că organizarea internă a pieţei de energie duce la scumpiri. România este singura ţară europeană în care sectorul de producţie este spart în funcţie de sursă, 80% din toată capacitatea fiind administrată de companii de stat. Astfel, prin modul de organizare a pieţei, cărbunii de la Complexul Energetic Oltenia, hidrocentralele de la Hidroelectrica sau reactoarele nucleare ale Nuclearelectrica concurează pe aceeaşi piaţă, cu costuri semnificativ diferite. În timp ce CE Oltenia este cel mai mare plătitor de certificate de emisii de CO2, Hidroelectrica şi Nuclear­electrica nu sunt afectate de felul în care osciliează preţul CO2-ului. Cum însă CE Oltenia dă semnalul de preţ, restul producă­torilor se aliniază.

    „Noi dacă vindem sub preţul pieţei, ne putem trezi cu Curtea de Conturi în control. Acesta este efectul spargerii sistemuluiî, spun oamenii din zona de producţie a energiei.

    Evoluţia preţului energiei abia acum a ajuns şi în atenţia premierului Florin Cîţu care i-a chemat săptămâna aceasta la guvern pe actorii din piaţa energiei, pentru a înţelege de ce se scumpeşte electricitatea. Specialiştii din domeniu avertizează de luni de zile că România se îndreaptă cu motoarele turate spre cea mai costisitoare iarnă din istoria sa. Săptămâna viitoare ar urma să aibă loc o nouă întâlnire.

    La rândul său, Virgil Popescu, ministrul energiei, a precizat, citat de Agerpres, că acei consumatori vulnerabili vor primi încă din această toamnă sprijin pentru plata facturilor la energie şi gaze, dacă legea care permite acordarea acestor ajutoare va fi aprobată în Parlament în septembrie. Până atunci, România încă nu are o definiţie clară a consumatorului vulnerabili, deşi unul din 10 români are probleme în a-şi achita factura la utilităţi.

     

  • Discovery va da în judecată Polonia din cauza „atacului” asupra libertăţii mass-media

    Într-o declaraţie, Discovery spune că a notificat guvernul polonez despre intenţia sa de a-l acţiona în instanţă, în temeiul unui tratat bilateral de investiţii din 1994.

    “Legea este cel mai recent atac asupra media independente şi a libertăţii presei şi vizează direct Discovery TVN, principalul grup de radiodifuziune independent şi furnizor de ştiri din ţară, precum şi una dintre cele mai mari investiţii americane în Polonia”, a spus compania. .

    Proiectul de lege va consolida interdicţia existentă pentru companiile media care operează în afara Europei de a controla furnizorii media polonezi. Propunerea a trecut miercuri de camera inferioară a parlamentului polonez cu 228 voturi pentru, 216 împotrivă şi 10 abţineri şi va avansa acum la Senat.

    TVN24 ar fi principalul canal afectat de noua legislaţie, deoarece este deţinut de Discovery printr-o filială înregistrată în Olanda.

    Guvernul polonez nu a răspuns imediat la o cerere de comentarii cu privire la acţiunile legale ale companiei. Acesta susţine că legea va fi utilizată pentru a bloca puterile străine ostile să preia controlul asupra canalelor media din ţară.

    Oponenţii spun că este o încercare clară de a reduce la tăcere TVN24, unul dintre puţinele posturi de televiziune independente rămase în ţară.

    Secretarul de stat Antony Blinken a declarat că Statele Unite sunt „profund tulburate” de proiect. „Acest proiect de legislaţie ameninţă libertatea presei şi ar putea submina puternicul climat investiţional din Polonia”.

    Consiliul de administraţie al TVN a făcut apel la parlamentarii polonezi şi preşedintele Andrzej Duda pentru a împiedica proiectul să devină lege.

     

  • Fini sunt! În timp ce Polonia anunţă întoarcerea polonezilor acasă, noi salutăm în continuare plecarea românilor la muncă în afară

    Premierul Poloniei spune că în ultimii doi ani mai mulţi polonezi s-au întors acasă din Marea Britanie, Irlanda şi Germania decât au plecat din ţară. „Cred că este prima astfel de perioadă din 1956, ne bucură aceste flux net de oameni”, spune premierul polonez Mateusz Morawiecki.

    Potrivit Biroului de Statistică polonez, în 2019 locuiau în străinătate peste 2,4 milioane polonezi.

    Premierul Poloniei crede că polonezii vor înceta să mai emigreze în câţiva ani, pe măsură ce salariile cresc în ţara lor. Iar estimările indică faptul că polonezii mai au nevoie de 18 ani pentru a ajunge cu salariile la nivelul mediei din Uniunea Europeană. Aceasta este situaţia din Polonia.

    Acum să revenim la România.

    Citiţi opinia integrală pe alephnews.ro

  • Fini sunt! În timp ce Polonia anunţă întoarcerea polonezilor acasă, noi salutăm în continuare plecarea românilor la muncă în afară

    Premierul Poloniei spune că în ultimii doi ani mai mulţi polonezi s-au întors acasă din Marea Britanie, Irlanda şi Germania decât au plecat din ţară. „Cred că este prima astfel de perioadă din 1956, ne bucură aceste flux net de oameni”, spune premierul polonez Mateusz Morawiecki.

    Potrivit Biroului de Statistică polonez, în 2019 locuiau în străinătate peste 2,4 milioane polonezi.

    Premierul Poloniei crede că polonezii vor înceta să mai emigreze în câţiva ani, pe măsură ce salariile cresc în ţara lor. Iar estimările indică faptul că polonezii mai au nevoie de 18 ani pentru a ajunge cu salariile la nivelul mediei din Uniunea Europeană. Aceasta este situaţia din Polonia.

    Acum să revenim la România.

    Citiţi opinia integrală pe alephnews.ro

  • Ministerul agriculturii din Polonia a publicat o listă cu companii „nepatriote“ care importă produse din lapte, „limitând astfel vânzările fermierilor polonezi“

    Ungaria le promite fermierilor fonduri record şi toate opor­tunităţile de a-i ajunge din urmă pe cei din Occident.

    Guvernul polonez va crea un Holding Naţional al Alimentelor pentru a-i ajuta pe fer­mierii locali şi pentru a ţine sub control creş­terea preţurilor. În Ungaria, guvernul se laudă că a ajutat la creşterea numărului de ferme mici, considerate coloana vertebrală a agri­cul­turii, şi a promis producătorilor agricoli locali toate oportunităţile pentru a-i prinde din urmă pe cei mai dezvoltaţi concurenţi europeni.

    Fermierii au căpătat o atenţie deosebită în ultimele luni  din partea guvernelor din Polonia şi Ungaria, ţări care se îndreaptă spre alegeri . În Polonia puterea partidului de guvernământ slăbeşte, iar în Ungaria formaţiunea politică aflată la conducere va înfrunta pentru prima dată o opoziţie unită contra sa.

    Premierul polonez Mateusz Morawiecki a prezentat zilele trecute ceea ce el a descris a fi „planul pentru zonele rurale“ elaborat de guvernul său, scrie Deutsche Welle. Acesta va creşte „nivelul de siguranţă al polonezilor în trei direcţii: familie, urban şi rural şi din exterior“. Deci, „să cumpărăm produse poloneze“, a spus Morawiecki la o întâlnire cu fermierii din Silesia. „Vrem să reclădim intervenţia statului în agricultură, ceea ce este necesar pentru stabilizarea preţurilor.“

    Planurile prevăd consolidarea unora din companiile din sectorul alimentar, un rol cheie fiind rezervat Consorţiului Naţional al Za­hărului (KSC). Acesta, cu venituri de 390 de milioane de euro anual, a primit acordul autorităţii naţionale de protecţie a concurenţei pentru preluarea a opt companii controlate de stat cu activităţi în înmulţirea plantelor şi animalelor, dar şi în tranzacţionarea de produse alimentare agricole.

    În varianta finală, grupul ar trebui să aibă 48 de companii şi să acopere sectoare precum pro­ducţia şi procesarea de fructe şi legume şi pro­ducţia de tutun. Presa scrie că guvernul nu vrea să intre deocamdată în sectoarele do­mi­na­te de entintăţi mari cum este cel al laptelui şi cărnii.

    De asemenea, grupul s-ar putea îndrepta şi spre piaţa de retail, spre exemplu prin pre­lua­rea unor lanţuri de retail, a explicat vice­mi­nistrul activelor statului Artur Sobon. Dacă ar face acest lucru, spun analiştii, ar alege lanţuri mai mici, regionale, care includ francize sau reţele de proprietari de magazine care coo­perează între ei. Planul include, de asemenea, maj­orarea subvenţiilor pentru combustibil şi prioritizarea agriculturii organice, tradiţionale şi regionale.

    Aceste idei sunt clar în linie cu aura de patriotism economic afişată de partidul de guvernământ, notează DW. În aprilie, preşedintele Andrzej Duda a lansat campania „Cumpără în cunoştinţă de cauză produse poloneze“ în care cere cumpărătorilor să fie atenţi la originea produselor şi să aleagă, atunci când se poate, produse poloneze. Tot în acea lună, ministerul agriculturii a publicat o listă cu companii „nepatriote“ care importă produse din lapte, „limitând astfel vânzările fermierilor polonezi“. 

    Autorităţile au anunţat, de asemenea, că anchetează unul dintre cele mai mari supermarketuri din ţară, Biedronka, companie portugheză, pentru vânzarea de produse străine etichetate ca fiind poloneze. Ministrul Sobon a ţinut să fie clar că statul nu intenţionează să naţionalizeze complet sectorul. „Însă un lanţ de magazine controlat de stat ar completa cu siguranţă ceea ce încercăm să facem.“ În Ungaria, atitudinea politicului faţă de retailerii străini este şi mai dură, cel puţin la nivel declarativ.

    În decembrie anul trecut, Janos Lazar, parlamentar din partea partidului aflat la guvernare şi fost şef de cabinet al premierului Viktor Orban, a declarat că planurile de viitor ale guvernului includ o politică protecţionistă deschisă pentru a scoate de pe piaţă lanţurile de retail străine, scrie Hungary Today.

     

    El a făcut aceste remarci într-un discurs centrat pe nevoia de independenţă agricolă în era postpandemie.

    La începutul anului, ministrul agriculturii a amintit că guvernul său a modificat legile moştenite de la administraţia aterioară pentru a sprijini proprietarii de terenuri mici şi mijlocii, majorând suprafaţa totală de teren deţinută de aceştia de la 2,5 milioane hectare în 2010 la 3,2 milioane hectare, sau 61% din suprafaţa arabilă a Ungariei. El a mai spus că cel puţin 80% din fondurile de dezvoltare agricolă se duc la fermierii mici şi mijlocii, adică oamenii care chiar îşi câştigă traiul din agricultură.

    Mai recent, secretarul de stat pentru supravegherea lanţului alimentar Norbert Erdos a declarat că guvernul său are în plan dezvoltarea la o scară fără precedent a industriei alimentare maghiare şi sprijinirea zonelor rurale până la sfârşitul deceniului, la acest lucru ajutând o creştere semnificativă a finanţării în timpul actualului buget UE. Este vorba de echivalentul a 12,5 miliarde de euro între 2021 şi 2027, din care 80% va fi  contribuţia statului (faţă de nici 18% în anii anteriori). Astfel, producătorii maghiari vor avea toate oportunităţile pentru a-i ajunge din urmă pe concurenţii mai dezvoltaţi din Europa.

     

     

  • Polonia, în faţa unui val „inevitabil“ de falimente

    Polonia se află în faţa unui val „inevitabil“ de falimente corporate în condiţiile în care firmele rămân treptat fără susţinerea acordată de stat în cadrul pachetelor de măsuri de urgenţă, în timp ce procese simplificate de restructurare intră în faza decisivă, potrivit lui Bartosz Sierakowski, din cadrul firmei de avocatură Zimmerman Sierakowski i Partenerzy, notează Warsaw Voice.