“Generalul Victor Atanasie Stănulescu a încetat din viaţă la 18.30 la un azil de bătrâni din Săftinca jud Ilfov”, a declarat pentru MEDIAFAX avocatul acestuia Cătălin Dancu.
Potrivit sursei citate acesta suferise un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, şi de atunci avea grave probleme de sănătate.
Trupul acestuia va fi incinerat marţi.
Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Generalul Stanley McChrystal a condus, pentru scrierea cărţii, o echipă de oameni de business şi de foşti militari: Tantum Collins, licenţiat în afaceri globale, elev al generalului, David Silverman, CEO al companiei de consultanţă în afaceri Crosslead, luptător, şi el, în marina americană, şi Chriss Fussel, fost membru al SEAL şi partener la Crosslead. Din acest amalgam de foşti soldaţi şi actuali oameni de afaceri a ieşit o carte despre ce pot învăţa organizaţiile de business de la militărie, de importanţa colaborării, a formării unei singure „echipe de echipe“ care să urmărească un scop comun, despre nevoia de a transfera adaptabilitatea şi capacitatea de coeziune a echipelor mici la nivel macro.
De altfel, generalul McChrystal aplică în viaţa reală aceste principii milităreşti, în cadrul propriei sale companii de consultanţă în leadership şi management. El spune că a observat că forţele armate pe care le conducea în Afganistan au mai multe în comun cu o companie de top 500 care încearcă să lupte cu o puzderie de start-up-uri decât cu comandamentele militare ale aliaţilor care se luptau cu nemţii în cel de-al doilea război mondial. Iar insurgenţii aveau succes nu pentru că erau mai buni tacticieni sau mai bine antrenaţi, ci pentru că structurile lor lipsite de ierarhii însemnau o manieră diferită de a duce o luptă.
Răspunsul său a fost transformarea organizaţiei militare, rigidă şi tradiţionalistă, într-o echipă de echipe predispuse la colaborare. Liderii de business, spune generalul, trebuie să renuţe la ideea de a controla totul şi să se împace cu necunoscutul, pe care să încerce să-l întoarcă în favoarea lor şi a organizaţiilor lor. Schimbarea fundamentală de care vorbeşte McChrystal este însă a schimbării rolului liderului, care se pune în subordinea subordonaţilor săi, într-o manieră asemănătoare cu cea a amiralului Nelson, care s-a transformat în timpul bătăliei de la Trafalgar într-un ofiţer de informaţii şi coeziune.
În modelul clasic subordonaţii furnizează informaţii şi liderii le prelucrează şi decid. În modelul propus de autorii Echipei de echipe, liderii furnizează informaţii şi subordonaţii iau iniţiativa şi stabilesc ce este de făcut. Un punct de vedere care ar trebui să vă determine să deschideţi cartea generalului cu patru stele.
Cineva remarca, înţelept, că în general jurnaliştii ar fi vrut să fie scriitori şi fotografii ar fi vrut să fie cineaşti, iar în cazul lui Aziz Ansari comicul ar fi vrut să fie analist de date. Aceasta poate fi una dintre explicaţiile faptului că un comic de stand-up, cu peste 5 milioane de fani pe Twitter şi care joacă la Madison Square Garden cu casa închisă, se aliază cu un profesor de sociologie, Eric Klineberg, şi scrie o carte despre amor în vremea tehnologiei.
Cei doi au elaborat un proiect amplu de cercetare, au luat sute de interviuri şi au participat la focus grupuri în mai toate colţurile lumii. Ca un bun comic ce este, Ansari îşi abordează cititorul într-un mod franc – „La dracu’, mersi că mi-ai cumpărat cartea. Banii sunt AI MEI acum. Dar am muncit din greu la carte şi cred că o să îţi placă“, iar la final va exclama: „Ei bine, GATA, am terminat naibii cu cartea! Grozav!“. Între cele două strigăte, comicul stabileşte câteva dintre regulile care stau la baza relaţiilor moderne, de exemplu aceea că unii au o relaţie mult mai strânsă cu smartphone-ul personal decât cu partenerul de viaţă. Iar relativa anonimitate formată din nickname-uri, emoticoane sau avatare iscă, plastic vorbind, monştri: de exemplu numărul uluitor de nătărăi care scriu „mesăjele“, folosesc o grămadă de „hahaha“-uri, asta când nu sunt de-a dreptul agresivi din punct de vedere sexual. Oamenii au două euri, cel real şi cel virtual, conchide, serios, comicul. Sau lipsa de originalitate, de personalitate: luat singur, un mesaj „Bună!“ poate părea inofensiv, dar dacă cinci ecrane de telefon se vor umple de „Bună“, „Bunăă“, „Hei“, „Bună, ce mai faci?“, „Hei“ şi tot aşa vei începe să judeci altfel specia umană. Pe alte meleaguri povestea capătă accente dramatice, de exemplu faptul că tinerii japonezi se dovedesc din ce în ce mai mult neinteresaţi de relaţii, de orice tip ar fi ele, punând guvernul în postura de a finanţa programe care să-i ajute pe oameni să îşi găsească perechea sau să trimită tinerelor cupluri bani şi cadouri.
Dar, dincolo de neajunsuri, de mutaţii, de euri virtuale şi de euri reale, de mesaje tembele şi de potriviri pe Tinder, trebuie reţinută ideea de bază că, „indiferent de cât de multe opţuni vedem pe un ecran, ar trebui să nu uităm că în spatele lor sunt persoane reale şi că e de preferat să petrecem timp de calitate cu oameni reali şi nu cu telefoanele sau laptopurile noastre, încercând să vedem dacă e cineva acolo“. Comicul dixit, şi nu pot decât să îl aprob. De citit musai, ca să înţelegem cum este lumea şi cum ar trebui să fie de fapt.
Cerul va fi variabil, cu unele înnorări, mai ales după-amiaza, când vor fi ploi slabe de scurtă durată, posibil însoţite de descărcări electrice, pe arii restrânse în zonele montane şi submontane şi izolat în centrul ţării. Vântul va sufla slab şi moderat.
Temperaturile maxime se vor încadra între 17 şi 25 de grade, iar cele minime se vor situa între 4 şi 14 grade. În zonele joase vor fi condiţii de ceaţă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Hartenfels este locul de unde pleacă anual circa 100 de case prefabricate, high end, din care aproximativ 40% în afara ţării – chiar şi în China şi Statele Unite ale Americii şi, din această toamnă, şi România. Georg Huf locuieşte în mijlocul satului expoziţional Huf, lângă unitatea de producţie a companiei, împreună cu soţia sa, într-o casă Huf. Benedikt, unul dintre fiii săi şi viitorul conducător al afacerii, locuieşte şi el în sat, într-o locuinţă aflată vizavi de cea a tatălui său. Georg Huf a locuit în Hartenfels toată viaţa lui şi spune că este cu siguranţă locul în care se simte cu uşurinţă acasă. Crede în filosofia propriei companii, iar casa sa reprezintă o expresie a acestui lucru. Spaţiile sale preferate din locuinţă sun sufrageria şi dining-ul, fiindcă acestea „sunt ilustrarea perfectă a deschiderii şi a spaţiului amplu din sticlă ce permite luminii să intre şi să facă totul mai luminos“. Totodată, de aceste spaţii se leagă cele mai frumoase amintiri ale sale: spre exemplu, într-un balansoar cu sigla companiei oferit cadou de angajaţii săi la aniversarea de 60 de ani, îi place să le citească celor patru nepoţi ai săi.
Totul sugerează sentimentul de familie pe care se bazează tradiţia Huf şi care reprezintă reţeta succesului, potrivit proprietarului afacerii. „O companie de familie este modelul de business perfect. În cazul nostru, am reuşit să înregistrăm o creştere continuă şi să ne extindem de la an la an. Faptul că afacerea este parte a unei moşteniri de familie îţi oferă un sentiment de responsabilitate faţă de tot ce au făcut părinţii şi bunicii tăi. În schimb, acest lucru te determină să faci mai mult decâ să conservi, să îmbunătăţeşti şi să construieşti mai departe istorie“, sintetizează Georg Huf reţeta afacerilor de familie germane.
Parte a celei de a treia generaţii de antreprenori, el conduce din 1996 compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro şi 430 de angajaţi. Istoria Huf Haus a început în anul 1912, când Johann Huf, bunicul actualului proprietar, a pus bazele unui atelier de tâmplărie în Hartenfels, acolo unde şi astăzi se află sediul central al companiei. În anul 1950, după mai multe etape de dezvoltare a atelierului şi evenimentele agitate din perioada celor două războaie mondiale, Franz Huf a călcat pe urmele tatălui său. Până la acest moment, atelierul de tâmplărie se transformase într-o companie recunoscută la nivel naţional. În 1996, Franz Huf a transmis compania fiilor săi Georg şi Thomas, sub îndrumarea cărora compania a deschis birouri în Elveţia, Austria, Italia, Olanda şi Franţa. Fratele lui Georg Huf, Thomas, a decedat în anul 2011, iar el a rămas unicul manager al afacerii. Cu experienţă în domeniul bancar, Georg Huf s-a alăturat companiei familiei ca agent de vânzări regional, iar trei ani mai târziu a devenit sales manager.
„Filosofia Huf este să încapsulăm preferinţele clienţilor într-un design bespoke“, descrie Huf conceptul după care se ghidează. În cei 100 de ani de existenţă a companiei, aceasta a evoluat în interpretarea caselor cu schelet din lemn. Anul 1972 a reprezentat un punct de cotitură: Franz Huf, proprietarul din acea vreme, a decis într-un mod revoluţionar, să introducă „Fachwerkhaus“2000 – designul aflat la baza evoluţiei companiei din ultimii ani. În prezent, acesta se traduce prin modele de casă eficiente energetic şi sustenabile, inovatoare şi cu un aspect modern, bazat pe o construcţie din grinzi de lemn şi suprafeţele vitrate generoase, ce formează o deschidere vizuală către natura înconjurătoare. Compania include anual noi tehnologii în casele construite – o echipă de experţi ai companiei cercetează noi modalităţi de a face casele eficiente energetic, ca urmare a programelor de economisire a energiei stipulate de guvern. Spre exemplu, una dintre cele mai reccente tehnologii introduse pe piaţă este încălzirea cu ajutorul unei pompe de căldură, care nu generează niciun cost în controlarea temperaturii din casă. Iar dacă până în istoria recentă s-au concentrat mai ales pe locuinţe de familie, compania îşi doreşte să dezvolte şi partea de construcţie de clădiri de birouri şi de apartamente – cel mai recent proiect dezvoltat este un grup de clădiri cu patru etaje şi 44 de apartamente în Germania.
„Am observat că piaţa imobiliară din România urmează o tendinţă ascendentă. Mai mult decât atât, mentalitatea românilor s-a schimbat şi nu doresc să aleagă compromisul când vine vorba de calitate. În plus, am descoperit aici un partener de încredere care înţelege valorile Huf Haus şi care va dezvolta brandul în România“, motivează Huf decizia intrării pe piaţa locală. România va fi prima experienţă a companiei în Europa de Sud-Est, principalul motiv fiind un colaborator de origine română stabilit de mai mulţi ani în Marea Britanie şi care dispune de suprafaţa de teren necesară dezvoltării proiectului. Reprezentanţii companiei sunt deocamdată discreţi în ce priveşte suprafaţa terenului pe care vor fi dezvoltate locuinţele şi numele partenerului român. Planurile lor în România sunt cât se poate de concrete: vor inaugura un showroom cu două locuinţe de prezentare, la fel ca cele din Hartenfels, iar într-un an de la inaugurarea showroomului, ce va avea loc în septembrie, vor vinde între 6 şi 10 locuinţe pe piaţa locală, cu preţuri ce pornesc de la 700.000 de euro.
Hartenfels este locul de unde pleacă anual circa 100 de case prefabricate, high end, din care aproximativ 40% în afara ţării – chiar şi în China şi Statele Unite ale Americii şi, din această toamnă, şi România. Georg Huf locuieşte în mijlocul satului expoziţional Huf, lângă unitatea de producţie a companiei, împreună cu soţia sa, într-o casă Huf. Benedikt, unul dintre fiii săi şi viitorul conducător al afacerii, locuieşte şi el în sat, într-o locuinţă aflată vizavi de cea a tatălui său. Georg Huf a locuit în Hartenfels toată viaţa lui şi spune că este cu siguranţă locul în care se simte cu uşurinţă acasă. Crede în filosofia propriei companii, iar casa sa reprezintă o expresie a acestui lucru. Spaţiile sale preferate din locuinţă sun sufrageria şi dining-ul, fiindcă acestea „sunt ilustrarea perfectă a deschiderii şi a spaţiului amplu din sticlă ce permite luminii să intre şi să facă totul mai luminos“. Totodată, de aceste spaţii se leagă cele mai frumoase amintiri ale sale: spre exemplu, într-un balansoar cu sigla companiei oferit cadou de angajaţii săi la aniversarea de 60 de ani, îi place să le citească celor patru nepoţi ai săi.
Totul sugerează sentimentul de familie pe care se bazează tradiţia Huf şi care reprezintă reţeta succesului, potrivit proprietarului afacerii. „O companie de familie este modelul de business perfect. În cazul nostru, am reuşit să înregistrăm o creştere continuă şi să ne extindem de la an la an. Faptul că afacerea este parte a unei moşteniri de familie îţi oferă un sentiment de responsabilitate faţă de tot ce au făcut părinţii şi bunicii tăi. În schimb, acest lucru te determină să faci mai mult decâ să conservi, să îmbunătăţeşti şi să construieşti mai departe istorie“, sintetizează Georg Huf reţeta afacerilor de familie germane.
Parte a celei de a treia generaţii de antreprenori, el conduce din 1996 compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro şi 430 de angajaţi. Istoria Huf Haus a început în anul 1912, când Johann Huf, bunicul actualului proprietar, a pus bazele unui atelier de tâmplărie în Hartenfels, acolo unde şi astăzi se află sediul central al companiei. În anul 1950, după mai multe etape de dezvoltare a atelierului şi evenimentele agitate din perioada celor două războaie mondiale, Franz Huf a călcat pe urmele tatălui său. Până la acest moment, atelierul de tâmplărie se transformase într-o companie recunoscută la nivel naţional. În 1996, Franz Huf a transmis compania fiilor săi Georg şi Thomas, sub îndrumarea cărora compania a deschis birouri în Elveţia, Austria, Italia, Olanda şi Franţa. Fratele lui Georg Huf, Thomas, a decedat în anul 2011, iar el a rămas unicul manager al afacerii. Cu experienţă în domeniul bancar, Georg Huf s-a alăturat companiei familiei ca agent de vânzări regional, iar trei ani mai târziu a devenit sales manager.
„Filosofia Huf este să încapsulăm preferinţele clienţilor într-un design bespoke“, descrie Huf conceptul după care se ghidează. În cei 100 de ani de existenţă a companiei, aceasta a evoluat în interpretarea caselor cu schelet din lemn. Anul 1972 a reprezentat un punct de cotitură: Franz Huf, proprietarul din acea vreme, a decis într-un mod revoluţionar, să introducă „Fachwerkhaus“2000 – designul aflat la baza evoluţiei companiei din ultimii ani. În prezent, acesta se traduce prin modele de casă eficiente energetic şi sustenabile, inovatoare şi cu un aspect modern, bazat pe o construcţie din grinzi de lemn şi suprafeţele vitrate generoase, ce formează o deschidere vizuală către natura înconjurătoare. Compania include anual noi tehnologii în casele construite – o echipă de experţi ai companiei cercetează noi modalităţi de a face casele eficiente energetic, ca urmare a programelor de economisire a energiei stipulate de guvern. Spre exemplu, una dintre cele mai reccente tehnologii introduse pe piaţă este încălzirea cu ajutorul unei pompe de căldură, care nu generează niciun cost în controlarea temperaturii din casă. Iar dacă până în istoria recentă s-au concentrat mai ales pe locuinţe de familie, compania îşi doreşte să dezvolte şi partea de construcţie de clădiri de birouri şi de apartamente – cel mai recent proiect dezvoltat este un grup de clădiri cu patru etaje şi 44 de apartamente în Germania.
„Am observat că piaţa imobiliară din România urmează o tendinţă ascendentă. Mai mult decât atât, mentalitatea românilor s-a schimbat şi nu doresc să aleagă compromisul când vine vorba de calitate. În plus, am descoperit aici un partener de încredere care înţelege valorile Huf Haus şi care va dezvolta brandul în România“, motivează Huf decizia intrării pe piaţa locală. România va fi prima experienţă a companiei în Europa de Sud-Est, principalul motiv fiind un colaborator de origine română stabilit de mai mulţi ani în Marea Britanie şi care dispune de suprafaţa de teren necesară dezvoltării proiectului. Reprezentanţii companiei sunt deocamdată discreţi în ce priveşte suprafaţa terenului pe care vor fi dezvoltate locuinţele şi numele partenerului român. Planurile lor în România sunt cât se poate de concrete: vor inaugura un showroom cu două locuinţe de prezentare, la fel ca cele din Hartenfels, iar într-un an de la inaugurarea showroomului, ce va avea loc în septembrie, vor vinde între 6 şi 10 locuinţe pe piaţa locală, cu preţuri ce pornesc de la 700.000 de euro.
Wang Jianlin este cel mai bogat om din asia, cu o avere estimată de 34,8 miliarde de dolari, potrivit ultimelor date ale forbes. jianlin conduce cel mai mare dezvoltator imobiliar din china, dalian wanda, dar este implicat şi în fotbal sau în cinematografie.
Wang Jianlin s-a născut pe 23 octombrie 1954 în provincia Sichuan, din China. Tatăl său a fost un general respectat, iar Wang a intrat în armată încă de la 15 ani. Experienţă despre care spune că a contribuit mult la succesul în afaceri. După 17 ani petrecuţi în uniformă a decis că viitorul lui nu este acela de general, ci de om de afaceri.
Aşadar, în 1988, după o perioadă când a lucrat ca administratorul unui birou, a pornit o companie în oraşul Dalian împrumutând 80.000 de dolari.
Acum Dalian Wanda este cel mai mare dezvoltator imobiliar din China, ce deţine 21,57 milioane de metri pătraţi de teren, 134 de malluri Wanda, 82 de hoteluri de lux, 213 cinematografe, 99 de magazine şi 54 de centre de karaoke. Compania sa a înregistrat anul trecut venituri de 40 de miliarde de dolari, cu 30% mai mult faţă de 2014.
De asemenea, Dalian Wand a cumpărat 25% din echipa de fotbal Atletico Madrid, care-şi dispută trofeul Champions League din acest an cu rivala Real Madrid.
În 2013 a cumpărat lanţul de cinematografe AMC Entertainment pentru 2,6 miliarde de dolari, iar anul trecut a primit o recunoaştere importantă prin faptul că filmul „Spotlight“ a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Pelicula a fost produsă de Open Road, o subsidiară a AMC Entertainment. Însă Wang Jianlin nu se mulţumeşte doar cu atât, ci vrea să construiască un mini-Hollywood pe coasta Chinei. În oraşul Qingdao construieşte un complex ce se întinde pe aproape 500 de hectare şi pentru care a cheltuit deja peste 8 miliarde de dolari. Când va fi inaugurat, în aprilie 2017, va fi unul dintre cele mai avansate studiouri de filmare din punct de vedere tehnologic. Jianlin nu şi-a oprit investiţiile în film şi în ianuarie 2016 a cumpărat compania de producţie de film Legendary Entertainment cu 3,5 miliarde de dolari.
Wang Jianlin are ambiţii mari şi vrea să transforme Dalian Wanda într-un colos în domeniul entertainmentului la nivel mondial capabil să se lupte de la egal la egal cu Disney şi vrea ca Dalian Wanda să ajungă la venituri de 100 de miliarde de dolari în 2020 şi să fie la fel de recunoscută ca Google sau Walmart.
Wang Jianlin îşi conduce afacerea exact ca un general cu o mână de fier – angajaţii sunt amendaţi dacă încalcă codul de îmbrăcăminte la locul de muncă – dar nu se teme să guste din fructele capitalismului, pentru că organizează petreceri extravagante şi deţine mai multe iahturi luxoase.
Milionarilor Americii nu le place ce văd pe pieţe sau în economie. Cei „masiv de bogaţi“ fac bani mai degrabă din pasiunile pe care le au decât din investiţii. Şi se distrează şi mai mult decât atunci când urmăresc mişcările pieţei, scrie CNBC.
Ron Carson, consilier în administrarea averilor, a mers recent la derby-ul din Kentucky cu un client. Un cal cu o performanţă bună în cursă se poate dovedi o investiţie destul de bună pentru cei bogaţi. Totuşi, niciunul dintre milionarii americani nu ar lua în considerare o astfel de investiţie.
„Consensul general al clienţilor şi celor prezenţi la derby este că economia se află într-o zonă crepusculară. Nimeni nu înţelege cu adevărat ce se întâmplă. Suntem într-o altă lume. Nu mai ştim ce este real“, spune Carson.
Pentru majoritatea bogaţilor Americii, nimic de pe pieţe nu pare să meargă bine în acest moment, iar aşteptările privitoare la perfor manţele investiţiilor sunt scăzute.
Milionarilor Americii nu le place ce văd pe pieţe sau în economie. Cei „masiv de bogaţi“ fac bani mai degrabă din pasiunile pe care le au decât din investiţii. Şi se distrează şi mai mult decât atunci când urmăresc mişcările pieţei, scrie CNBC.
Ron Carson, consilier în administrarea averilor, a mers recent la derby-ul din Kentucky cu un client. Un cal cu o performanţă bună în cursă se poate dovedi o investiţie destul de bună pentru cei bogaţi. Totuşi, niciunul dintre milionarii americani nu ar lua în considerare o astfel de investiţie.
„Consensul general al clienţilor şi celor prezenţi la derby este că economia se află într-o zonă crepusculară. Nimeni nu înţelege cu adevărat ce se întâmplă. Suntem într-o altă lume. Nu mai ştim ce este real“, spune Carson.
Pentru majoritatea bogaţilor Americii, nimic de pe pieţe nu pare să meargă bine în acest moment, iar aşteptările privitoare la perfor manţele investiţiilor sunt scăzute.
Un ceas de buzunar Breguet, deţinut de un general care l-a ajutat pe Napoloen să ajungă la putere, a fost vândut cu peste 3 milioane de dolari într-o licitaţie de obiecte preţioase care a strâns 19 mil. dolari, scrie Bloomberg.
Ceasul Breguet, care include un calendar care arată ziua şi luna, a fost vândut prima oară în 1800 către Jean Victor Marie Moreau, un general francez care l-a ajutat pe Napoleon şi a devenit ulterior rivalul acestuia, a fost exilat în SUA şi s-a întors în Europa pentru a lupta împotriva acestuia.
Ceasul a fost păstrat mai multe decenii într-o colecţie privată şi era estimat undeva la 1,2 mil. de dolari.