BusinessMagazin

Tag: fabrica

  • Incã o fabricã mare din România dã faliment din cauza pandemiei de COVID-19. Sute de angajati rãmân fãrã locuri de muncã

    Fabrica de pantaloni RHM Pants din localitatea Estelnic, judeţul Covasna, care aparţine producătorului german Dr. Bock Industries, se închide din cauza pandemiei de COVID-19. Fabrica are peste 200 de angajaţi. 

    Compania germană Dr. Bock Industries anunţă că, din cauza COVID-19, sunt mai puţine cereri şi s-au anulat comenzi de către cei mai importanţi clienţi.

    „Prin urmare, Consiliul de administraţie şi Consiliul de supraveghere au decis închiderea uzinei RHM Pants din Estelnic (România), deoarece pierderile nu pot fi compensate prin măsuri pe termen scurt şi nu se preconizează o redresare pe termen scurt a pieţei”, arată compania.

    În fabrica din Estelnic lucrează 235 de angajaţi. Directoarea fabricii de pantaloni din Estelnic, Livia Damian, a declarat pentru Mediafax că nu a fost informată până la această oră despre închidere:

    „Nu ştiu nimic despre vreo decizie de închidere a fabricii”. Dr. Bock Industries este o companie germană înfiinţată în 1984, furnizor pentru branduri de îmbrăcăminte precum Gant, Hugo Boss, Marc O’Polo, Zegna, Raffaelo Rossi sau Windsor. Producătorul german are fabrici deschise în Germania, Italia, Bulgaria, Ucraina şi România.

     

     

  • Incă un focar de coronavirus la o fabrică din România. 26 de angajaţi au fost confirmaţi cu COVID-19

    26 de angajaţi de la o fabrică de prelucrare a oţeşului din Paşcani au fost confirmaţi pozitiv cu noul coronavirus. Iniţial, la fabrica din Paşcani, fuseseră confirmate doar patru cazuri. Secţia a fost închisă, iar angajaţii infectaţi cu SARS-CoV 2 au fost internaţi la spitalul din Iaşi.

    Peste 20 de angajaţi de la o fabrică de prelucrare a oţelului din Paşcani au fost depistaţi pozitiv cu COVID-19.

    Iniţial patru angajaţi s-au îmbolnăvit, iar în urma anchetei epidemiologice începute de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Iaşi, încă 22 au fost confirmaţi.

    Secţia în care lucrează aceştia a fost închisă.

    „DSP Iaşi a dispus întreruperea activităţii la o secţie din cadrul unei fabrici private din judeţul Iaşi.(….) Practic, în momentul de faţă sunt în total 26 de persoane confirmate pozitiv. Măsura de întreupere a activităţii a fost luată pentru 14 zile, perioadă în care angajaţii acestei secţii vor fi izolaţi la domicliu”, a declarat purtătorul de cuvânt al DSP Iaşi, Marius Voicescu.

    Cei 26 de angajaţi ai fabricii din Paşcani au fost internaţi la Spitalul de Boli Infecţioase din Iaşi. Reprezentanţii companiei nu au putut fi contactaţi pentru a comenta situaţia.

  • Cum s-a adaptat la pandemie Philip Morris, care are în România una dintre cele mai importante fabrici la nivel european

    „Prioritatea noastră în această perioadă a fost protejarea angajaţilor, atât din punctul de vedere al sănătăţii şi reducerii expunerii la noul coronavirus, cât şi din punctul de vedere al stabilităţii locului de muncă. În România, dar şi la nivel internaţional, nu s-au făcut concedieri din motive legate de criză şi niciun angajat nu a fost trimis în şomaj tehnic”, descrie Dragoş Bucurenci, communications director în cadrul Philip Morris România, deciziile referitoare la angajaţi pe care le-au luat în contextul pandemiei de COVID-19.
    Pe plan local, Philip Morris activează prin două companii: Philip Morris România, compania care are activitatea de producţie în fabrica din Otopeni, şi Philip Morris Trading, care se ocupă de comercializare. Potrivit ZF, aceasta din urmă este cea mai mare şi a avut în 2018, cel mai recent an pentru care există date publice disponibile, o cifră de afaceri de
    2,5 miliarde de lei.
    În fabrica din Otopeni, Philip Morris produce atât ţigarete clasice, cât şi HEETS (brandul tutunului încălzit care se foloseşte cu dispozitivul IQOS).
    Directorul de comunicare al Philip Morris spune că încă de la începutul crizei au hotărât ca angajaţii care se află în situaţii vulnerabile, în rândul cărora se numără cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem imunitar scăzut, persoanele gravide şi persoanele care au peste 60 de ani, să rămână acasă. Dintre aceştia unii nu puteau lucra de acasă, astfel că au luat decizia să le acorde concediu plătit 100% de către companie până când va trece această perioadă dificilă.
    De asemenea, precizează reprezentantul Philip Morris, angajaţii a căror prezenţă a fost şi continuă să fie necesară în fabrica din Otopeni în această perioadă au beneficiat de o recunoaştere specială. „Este vorba de aproximativ 750 de angajaţi care, în funcţie de zilele efectiv lucrate pe durata stării de urgenţă, vor primi prime al căror cuantum brut va ajunge până la 500 de dolari per angajat”, precizează Bucurenci.
    În acest moment, fabrica Philip Morris din Otopeni îşi continuă activitatea în regim normal, dar în condiţii stricte de igienă, dezinfecţie şi sprijin medical pentru angajaţi.
    „Pentru a putea continua producţia în fabrica din Otopeni, am  luat măsuri suplimentare pentru a-i proteja pe angajaţii fabricii, printre care transportul acestora în microbuze şi reducerea interacţiunilor fizice dintre ei în fabrică până la monitorizarea permanentă a temperaturii de la distanţă, limitarea interacţiunii cu furnizorii externi şi controlul fluxurilor de materii prime şi materiale. În plus, angajaţii au acces nonstop la servicii medicale prin intermediul unui cabinet medical din interiorul fabricii. În cazul angajaţilor din departamentele care oferă suport fabricii din Otopeni, aceştia lucrează prin rotaţie la sediul fabricii sau de acasă, în funcţie de organizarea internă a fiecărui departament.
    „În această perioadă, am încercat să facem tot ce ţine de noi pentru a reduce la minimum riscurile pentru toţi colegii noştri. Măsurile de protecţie şi de prevenire a răspândirii coronavirusului au fost adoptate în funcţie de contextul local: unele companii afiliate au luat măsuri încă din luna februarie, altele din martie. În România, am anticipat încă din luna februarie că va urma o perioadă dificilă şi am înfiinţat un comitet intern pentru situaţii de urgenţă care a gândit măsurile şi planurile de acţiune în avans”, descrie Dragoş Bucurenci reacţia companiei la contextul pandemic.
    Angajaţii Philip Morris din sediul central din Bucureşti au lucrat de acasă începând cu 12 martie, iar clădirea a rămas deschisă doar pentru cei câţiva angajaţi a căror prezenţă este esenţială în desfăşurarea activităţii. „Angajaţii care sunt părinţi au avut posibilitatea să lucreze de acasă sau să îşi ia concediu dacă lucrul de acasă nu este o soluţie – le-am oferit această opţiune chiar înainte ca legea care îi priveşte să fie adoptată. Fiecare angajat a primit acasă un kit de protecţie pentru uz personal, care conţine mănuşi, măşti şi gel dezinfectant, asta pe lângă cele disponibile în sediile noastre. De asemenea, toţi angajaţii, atât cei din sediul central, cât şi cei din fabrică, au la dispoziţie o linie de consiliere psihologică şi o platformă pentru consulturi medicale online”, detaliază reprezentantul Philip Morris.
    În ceea ce priveşte data de 15 mai şi revenirea la „noua normalitate”, compania i-a încurajat pe angajaţi ca în situaţia în care a fost fezabil pentru business, angajaţii să lucreze de acasă, în funcţie de specificul rolului lor. „Această recomandare este obligatorie pentru categoriile vulnerabile – angajaţii care prezintă un risc mai mare de infecţie severă cu SARS-CoV-2, cei cu o condiţie medicală preexistentă, cu un sistem de imunitate scăzut sau angajatele care aşteaptă un copil”, explică Bucurenci. 
    Totuşi, ca urmare a eliminării parţiale a unor restricţii de deplasare din ţară şi a evoluţiei pandemiei în România, şi-au propus să revină gradual la birou, într-o manieră controlată: vor începe cu un număr mic de angajaţi care au nevoie să vină la birou şi vor continua, încetul cu încetul, cu un grup mai mare.
    „La sediul central şi în fabrică am instalat sisteme de monitorizare a temperaturii de la distanţă, iar cei care se întorc la birou trebuie să urmeze reguli foarte stricte de protecţie sanitară, în special menite să continue să asigure distanţarea socială. Această abordare prudentă este susţinută de dorinţa noastră de a menţine mediul de lucru cât mai sigur posibil şi de a contribui la obiectivul general al societăţii: evitarea unui al doilea val al pandemiei în România. Dacă situaţia se schimbă, probabil vom fi nevoiţi să reintroducem restricţii. Pe de altă parte, dacă lucrurile se vor îmbunătăţi, vom relaxa restricţiile, cu siguranţă”, explică Dragoş Bucurenci.
    În ceea ce priveşte relaţia cu consumatorii, odată cu închiderea magazinelor IQOS din malluri, au mutat cea mai mare parte a activităţii de vânzare şi suport în mediul online şi au adaptat modul în care interacţionează cu aceştia conform condiţiilor impuse de starea de urgenţă. „După cum ştiţi, ne adresăm doar consumatorilor adulţi, utilizatori ai dispozitivului IQOS. În procesul de adaptare la noua situaţie, am regândit modul de funcţionare şi infrastructura de distribuţie, cea digitală (e-commerce, CRM) şi cea de asistenţă pentru clienţi. Suntem alături de utilizatorii de IQOS şi cu suport tehnic imediat, dar de la distanţă. Ne dorim ca ei să ştie că, în această perioadă, au parte de tot sprijinul nostru, într-un mod simplificat, online şi prin call center, pentru a rezolva orice problemă ar apărea”, descrie Bucurenci schimbările făcute în ceea ce îi priveşte pe consumatori. Pentru comunicarea cu consumatorii se bazează pe sistem complex de CRM (Customer Relationship Management), dar şi pe un serviciu telefonic şi prin prezenţa lor în media. „Cea mai mare provocare a fost legată de comunicarea comercială. Ne-am dat seama de la bun început că nu este momentul pentru a mai comunica oferte şi promoţii aşa cum o făceam înainte, că acest tip de comunicare ar fi avut un efect contrar celui scontat. Oamenii au sancţionat în această perioadă alte campanii comerciale care nu au luat în calcul sensibilităţile perioadei. Fireşte, nu am putut să nu mai avem deloc comunicare de marketing, dar a trebuit să găsim căi de a o face care să fie în acord cu atmosfera generală”, descrie Bucurenci una dintre provocările acestei perioade.
    El precizează că la nivel global, compania pe care o reprezintă este în plin proces de transformare, motiv pentru care sunt flexibili când vine vorba de schimbări. „Vrem să construim viitorul companiei pe o categorie nouă de produse care sunt o alternativă mai bună la continuarea fumatului. Această viziune a venit cu nenumărate provocări, ceea ce înseamnă că a trebuit să devenim mai agili, mai adaptabili, mai creativi decât eram înainte”, spune el. Astfel, crede că au fost pregătiţi la izbucnirea pandemiei – într-o oarecare măsură – să facă faţă schimbărilor care au survenit în această perioadă – dar nu în totalitate. „Criza ne-a luat pe toţi prin surprindere, dar pe noi ne-a ajutat faptul că eram deja familiarizaţi cu schimbările. Asta s-a văzut în modul în care colegii mei s-au adaptat neaşteptat de repede şi de bine noii situaţii. O altă dovadă a fost că am reuşit să luăm, din timp, măsurile necesare care să ne ajute să ne continuăm activitatea”, descrie el modul în care au reacţionat la noul context global.  
    Iar când vine vorba despre lecţiile deprinse din această criză şi de modul în care acestea se vor reflecta în businessul Philip Morris, Dragoş Bucurenci menţionează importanţa acţiunilor individuale şi faptul că se poate face în continuare business chiar şi atunci când premisele fundamentale ale interacţiunii dintre oameni sunt date peste cap. „Mai mult ca oricând, am învăţat în aceste două luni că acţiunile individuale pot avea efecte majore asupra societăţii, că efortul fiecăruia dintre noi contează pentru binele comun, chiar şi atunci când este vorba despre un lucru atât de simplu şi în acelaşi timp atât de complicat cum este păstrarea distanţei. Pe de altă parte, am descoperit aproape cu surprindere că oamenii şi organizaţiile au o capacitate extraordinară de a se adapta în timpul unei crize. Cred că adaptarea businessului şi a modului în care comunicăm la noile standarde de distanţare socială este ceva ce va continua să rămână în ADN-ul Philip Morris România”, spune Bucurenci.
    În ceea ce priveşte comunicarea, domeniul de care el este responsabil, spune că era importantă şi înainte, dar în timpul crizei a devenit esenţială. „Prioritar pentru noi în această perioadă a fost să comunicăm transparent, frecvent şi empatic. Mesajul din partea managementului a fost foarte clar de la bun început: nu se vor face disponibilizări şi nimeni nu va fi concediat în perioada următoare din cauza crizei.”
    Spune însă că „cea mai importantă lecţie este empatia, iar în această direcţie, compania a sponsorizat Crucea Roşie cu 1 milion de dolari, a donat măşti organizaţiilor care aveau nevoie de acestea, iar cantina fabricii lor pregăteşte zilnic câte 100 de porţii de mâncare pentru persoane dezavantajate din Otopeni”.  Criza aceasta a adus şi o serie de oportunităţi – printre care revelaţii referitoare la telemuncă – „probabil că cea mai importantă oportunitate pe care ne-a adus-o această criză a fost că ne-a făcut să renunţăm la foarte multe prejudecăţi pe care le aveam în legătură cu telemunca. Multe companii le permiteau angajaţilor să muncească de acasă câteva zile pe lună încă dinainte de criză, inclusiv noi făceam asta, freelancerii fac asta de mulţi ani, conceptul nu este unul nou, dar adevărul este că până la această criză nu ne-am dat seama de amploarea acestei posibilităţi pentru că fetişizam, de fapt, munca de la birou”, descrie Dragoş Bucurenci oportunităţile pe care sesizează că le-a adus această criză. Spune că au reconsiderat ceea ce credeau până acum despre productivitate, beneficiile muncii de la birou şi ale aproprierii fizice dintre membrii unei echipe. „Am descoperit că oamenii pot fi productivi şi eficienţi chiar şi când lucrează de acasă, că apropierea virtuală poate compensa distanţele fizice şi că unii oameni chiar lucrează mai bine atunci când amestecă programul personal cu cel profesional sau când participă la şedinţe îmbrăcaţi în haine de casă. Noi ne-am propus să explorăm aceste posibilităţi şi în viitor şi vrem să ieşim din criza asta măcar cu mintea deschisă în legătură cu lucrul de acasă”, adaugă el.
    O altă oportunitate a acestei perioade a fost, cu siguranţă, digitalizarea. Criza a forţat nenumărate organizaţii şi instituţii publice să iniţieze, să accelereze sau să finalizeze trecerea către mediul digital, iar asta înseamnă mai multe beneficii pentru mai mulţi consumatori, mai puţină inegalitate în accesul la servicii şi o economie mai dinamică.
    „Chiar dacă în viitorul imediat criza va fi urmată de o recesiune, telemunca şi digitalizarea sunt avantaje care vor rămâne cu noi pe termen lung. Important este să rămânem solidari şi responsabili, să continuăm să avem grijă unii de ceilalţi pentru a putea ajunge să ne bucurăm de aceste beneficii foarte scump plătite”, crede Dragoş Bucurenci.

  • Povestea omului care a creat o băutură pe care o consumă zeci de milioane de oameni din toată lumea în fiecare zi

    După o singură degustare, industriaşul Danez J.C. Jacobsen s-a îndrăgostit de gustul berii germane. A creat astfel în Danemarca, după o reţetă nemţească, unul dintre cele mai cunoscute branduri de bere din lume – Carlsberg, vândută astăzi în barurile, restaurantele şi magazinele de pretutindeni.

    Jacob Christian Jacobsen s-a născut pe 2 septembrie 1811 în Danemarca, în familia Carolinei Frederikke Schelbeck, fiica unul ţesător de mătase, şi a lui Christen Jacobsen, un fiu de fermier, care, după ce se mutase în Copenhaga, îşi deschisese aici o mică berărie. J.C. Jacobsen şi-a petrecut astfel mare parte din copilărie în fabrica tatălui său.
    În 1830 vechile bresle de berari au fost desfiinţate, permiţând oricui să profeseze această meserie.

    În acelaşi an, antreprenorul a întâlnit-o pe Laura Holst, cu care s-a căsătorit în 1839, trei ani mai târziu născându-se şi fiul lor, Carl. Deşi nu a urmat studii universitare, cu ajutorul verişorilor Laurei, care studiau în Copenhaga, Jacobsen a participat la o serie de cursuri de biologie şi chimie.

    După moartea tatălui său, în 1835, el a preluat frâiele businessului, alături de mama sa. Un an mai târziu a avut ocazia să testeze o bere nemţească, iar la scurt timp după aceea a călătorit la Hamburg pentru a învăţa procesul de fermentaţie şi tehnica din spatele savorii berii germane. După alţi trei ani, a vizitat o berărie din München, întorcându-se acasă cu o reţetă de drojdie pentru fermentare, care a devenit baza pentru producţia berii Carlsberg.

    În 1847 antreprenorul a fondat berăria Carlsberg în Vallaby, în proximitatea capitalei daneze. Primul butoi din noua bere produsă în stil bavarez a fost gata pe 10 noiembrie. Numele companiei a fost dat după fiul antreprenorului, Carl, şi locul unde era amplasată fabrica (în germană, berg înseamnă deal). În 1854 familia Jacobsen s-a mutat lângă fabrică, locuinţa lor găzduind astăzi Academia Carlsberg.

    În 1875, pentru a fi sigur că berea pe care o produce are calitatea pe care şi-o dorea, fondatorul a deschis laboratorul Carlsberg, care a devenit una dintre primele instituţii de cercetare din domeniu din lume. În 1879 fiul său şi-a deschis deschide propria berărie, New Carlsberg, lucru care i-a transformat pe cei doi în competitori, stârnind astfel un conflict, care a dus de altfel şi la dezmoştenirea lui Carl, fondatorul luând decizia ca, la moartea sa, toată averea să revină fundaţiei Carlsberg, pe care a înfiinţase cu trei ani înainte.

    În afară de producţia de bere, antreprenorul a fost interesat deopotrivă de politică, fiind un susţinător al Partidul Naţional Liberal şi ales ca membru al Parlamentului în anumite perioade dintre anii 1854 şi 1871, cât şi de artă – după incendiul de la palatul Frederiksborg din 1859, el a plătit reconstrucţia acestuia. În 1879, a devenit doctor onorific al Facultăţii de Ştiinţă din cadrul Universităţii Copenhaga. Pe 30 aprilie 1887 J.C. Jacobsen a murit.

    În 2016, ultimul an pentru care există date disponibile, veniturile grupului Carlsberg s-au ridicat la aproape 9,5 miliarde de dolari, iar echipa companiei număra 41.000 de angajaţi. În piaţa locală, grupul United Romanian Breweries Bereprod (URBB), din portofoliul căruia face parte brandul Carlsberg, a înregistrat în anul 2018 o cifră de afaceri de peste 465 de milioane de lei, un profit net de 20 de milioane de lei şi un număr mediu de 387 de angajaţi, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. 

  • Povestea omului care a fost numit şi „Thomas Edison al Japoniei”. El a fondat compania care a stat la baza unuia dintre cei mai mari producători de electronice din lume

    Savantul, inginerul şi inventatorul japonez Tanaka Hisashige a avut o contribuţie impresionantă la dezvoltarea laturii moderne, dar şi a economiei ţării sale. Numit şi „Thomas Edison al Japoniei”, în urmă cu un deceniu şi jumătate el a fondat compania care a stat la baza unuia dintre cei mai mari producători de electronice din lume, Toshiba.

    Tanaka Hisashige s-a născut pe 16 octombrie 1799 în oraşul Kurume din provincia Chikugo, Japonia, în familia unui meşteşugar care confecţiona decoraţiuni din carapace de broască ţestoasă. Lucrând încă de mic copil ca ucenic, Hisashige s-a dovedit a fi un talentat artizan.

    La vârsta de 8 ani, el a inventat o călimară cu închizătoare secretă, iar mai apoi a confecţionat un război de ţesut. La 20 de ani, a început să producă păpuşi karakuri – marionete mecanizate, capabile, cu ajutorul unor arcuri, să execute mişcări relativ complexe, fiind foarte solicitate de aristocraţii din Kyoto, de celebrii daimyō feudali şi de oamenii de la curtea shōgunului, din Edo.

    Un an mai târziu, Hisashige a refuzat să se ocupe de businessul familiei, cedându-i acest rol fratelui său mai mic pentru a se putea dedica complet pasiunii sale, şi a început să meargă la diverse festivaluri din ţară cu păpuşile pe care le fabrica singur.

    Cu toate acestea, pe când avea în jur de 35 de ani, aceste păpuşi au ieşit din modă. În 1834, el s-a mutat în Osaka, unde a început să creeze corpuri de iluminat, inclusiv o lampă cu pompă de combustibil sub presiune, care a devenit foarte populară. A plecat apoi la Kyoto, unde a studiat rangaku (metodele vestice de învăţare) şi astronomia. Ulterior, Hisashige a proiectat prima locomotivă japoneză şi prima navă de război japoneză cu aer folosindu-se de schiţele dintr-o carte olandeză, fără să aibă nicio experienţă în domeniu. După succesul acestui proiect, a urmat cursurile centrului de instruire Nagasaki Naval. Ulterior, a construit mai multe obiecte de referinţă din istoria ţării, necesare inclusiv în producerea armamentului modern.

    În 1873, în timpul dinastiei Meiji, Tanaka, pe atunci în vârstă de 74 de ani şi încă energic, a fost invitat de Ministerul Industriei la Tokyo pentru a produce telegrafe la mica fabrică a ministerului. Antreprenorul s-a mutat în cartierul Ginza în 1875 şi a închiriat al doilea etaj al unui templu pentru a-l folosi drept atelier. Aici a pus, în acelaşi an, bazele primei sale companii – Tanaka Seizo-sho (Tanaka Engineering Works), unul dintre precursorii companiei Toshiba. 

    În paralel, în 1878, Ichisuke Fujioka, un alt inventator japonez, a dezvoltat primul bec incandescent din Japonia în timp ce studia la Imperial College of Engineering (acum Facultatea de Inginerie a Universităţii din Tokio), sub tutela profesorului William Ayrton. În acel moment, Japonia trebuia să importe toate lămpile sale electrice. În 1890 Fujioka a înfiinţat Hakunetsu-sha Co., Ltd, compania având ca domeniu de activitate producţia de becuri.

    După moartea celor doi inventatori (a lui Tanaka Hisashige în 1881 şi a lui Ichisuke Fujioka în 1918), companiile au fuzionat, în 1939, sub numele de Tokyo Shibaura Denki K.K. (Tokyo Shibaura Electric Co., Ltd). Numele noii companii a fost schimbat oficial în Toshiba Corporation în 1978.

    În 2019, conglomeratul a avut vânzări de 34,4 miliarde de dolari. În prezent, compania are o echipă de circa 141.000 de angajaţi. Produsele şi serviciile businessului includ tehnologii informaţionale şi echipamente şi sisteme de comunicaţii, componente şi materiale electronice, sisteme de alimentare, sisteme de infrastructură industrială şi socială, electronice de consum, electrocasnice, echipamente medicale, echipamente de birou, precum şi produse de iluminat.

  • O fabrică din Călăraşi realizează cămăşi pentru giganţii Versace, River Island sau Trussardi. 90% din producţie merge la export

    Businessul Condra, înfiinţat în ur­mă cu peste 25 de ani în Olteniţa, la cir­ca 70 km de Călăraşi, controlat de o fa­mi­lie de antreprenori, a ajuns anul tre­cut a afaceri de 8,1 mil. lei din producţia de cămăşi pentru bărbaţi, o creştere uşoa­ră faţă de 2016. Circa 90% din pro­ducţia realizată de cei 140 de angajaţi ai fabricii merge la export, în magazinele unor branduri celebre în modă, precum italienii de la Versace, Trussardi sau englezii de la River Island.

    „Am început cu patru oameni într-un spaţiu închiriat, am vândut prin târguri. Oamenii au crezut în noi. Ne-am extins până în 2003, de la o clădire de 180 mp am ajuns la 620 mp. Ne-am propus să ţinem oamenii în firmă şi cu ajutorul lor am reuşit să ne reinventăm. Perioada crizei ne-a făcut să trecem de la serie foarte mare la clienţi dedicaţi pe nişă de producţie. Am investit continuu, iar din 1998 am început exportul sub formă lohn“, a spus pentru ZF Silviu Rotaru, unul dintre acţionarii companiei.

    El a menţionat că înainte de ade­rarea României la Uniunea Euro­pea­nă avea 240 de angajaţi, iar în primele două luni de la aderare au plecat 60 de oameni pentru a lucra în străi­nătate. Antreprenorul menţio­nează că, deşi este o perioadă grea deoarece nu mai vin oameni din urmă pentru a lucra, nu resimte criza de personal de care se plânge mediul de business din România.

    „Până la un punct se poate stăpâni cri­za de forţă de muncă, din pro­duc­tivitate, dacă ne gândim că putem in­vesti şi asigurăm nişte condiţii de muncă“, a mai spus Silviu Rotaru. Din ac­ţionariatul companiei mai fac parte şi soţia şi soacra sa.

    El a menţionat că că investeşte permanent în oameni şi în utilaje pentru producţie şi că a trebuit să se uite spre pieţele de nişă pentru că astfel apar şi rezultatele în business.

    „Avem o gamă largă, lucrăm ca subcontractori şi la Versace, Trussardi, lucrăm şi pentru branduri mari din Marea Britanie, ca River Island. Din ţările nordice Peak Performance. Mai avem o gamă de clienţi strict pe online. Noi am construit prima parte a firmei bazată pe piaţa internă“, a mai spus Silviu Rotaru.

    Pe lângă cămăşi, Condra produce şi pijamale pentru bărbaţi. Capacitatea de producţie a fabricii este de 1.100 de cămăşi pe zi.

  • O fabrică de bere din Marea Britanie oferă gratis berea rămasă nevândută

    O fabrică de bere din Marea Britanie dăruieşte gratis clienţilor berea rămasă nevândută odată cu începerea pandemiei. Fabrica de bere Alnwick din Northumberland le-a cerut localnicilor să vină cu recipiente proprii pentru a-şi lua butoaiele cu bere acasă.

    O fabrică de bere din MArea Britanie dăruieşte clienţilor berea rămasă nevândută odată cu începerea pandemiei de coronavirus.

    Fabrica de bere Alnwick din Northumberland le-a cerut localnicilor să vină cu recipiente proprii pentru a-şi lua butoaiele cu bere acasă.

    În schimb, li s-a solicitat să facă o donaţie către serviciul public de Sănătate din Marea Britanie (NHS).

    Patronii berăriei au spus că o persoană „a glumit că va veni cu o cadă”.

  • Povestea lui Dariusz Miłek, fondatorul unuia dintre cei mai cunoscuţi retaileri europeni de încălţăminte. Magazinele companiei pe care a fondat-o se găsesc în fiecare mall

    Dariusz Miłek s-a născut pe 1 februarie 1968 în Szczecin, Polonia. În 1976, familia s-a mutat în Lubin. În 1989, imediat după căderea regimului comunist din Polonia, antreprenorul a început să vândă pantofi sub brandul Miłek. Din 1996, compania Miłek a deschis primele magazine în sistem de franciză, care operau sub denumirea Yellow Foot. În 1999, Dariusz Miłek a pus bazele retailerului de încălţăminte CCC Sp. z o.o., începând rapid colaborarea cu peste 100 de francizaţi.

    La doi ani distanţă, sunt inaugurate un nou sediu şi un depozit în Polkowice. În paralel, este dat startul construcţiei fabricii CCC.  În 2004, antreprenorul hotărăşte să schimbe numele firmei în CCC S.A. şi să listeze compania la Bursa de Valori din Varşovia începând cu 2 decembrie. Tot în acelaşi an Dariusz Miłek devine acţionarul principal şi preşedintele consiliului de administraţie, iar businessul se extinde în afara graniţelor, cu o primă subsidiară în Praga, Cehia.

    Un an mai târziu, fabrica CCC ajunge să producă pentru prima dată în istoria grupului un număr record de peste 1 milion de perechi de încălţăminte. În prezent, CCC Capital Group operează în 29 de state prin intermediul a 1.242 de magazine, cu o echipă de peste 15.600 de angajaţi. Pe lângă prezenţa din Europa, începând cu primăvara anului 2019 grupul s-a extins în sistem de franciză şi în Emirabele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită, Bahrein şi Oman.

    Cota CCC pe piaţa foarte fragmentată de retail de încălţăminte din Polonia este estimată la aproximativ 25%. În 2019, businessul a vândut 52 de milioane de perechi de încălţăminte şi a înregistrat venituri consolidate de peste 1,2 miliarde de euro.

    Businessul a intrat în piaţa locală în urmă cu şase ani, iar până la sfârşitul anului 2018 ajunsese la un număr de 62 de unităţi.

    De-a lungul timpului, Dariusz Miłek a investit de asemenea în tehnologia de imprimare 3D şi în real estate. În anul 2009 el a cumpărat palatul Kulczyk din Mazovia, construit în secolul XIX. În prezent, Miłek locuieşte în Chrostnik, Polonia, alături de soţia sa şi cei trei copii şi, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, are o avere de 1 miliard de dolari. 

  • Antreprenorii care au lansat un business pornind de la expresia „trăieşti o singură dată”

    „În perioada aceasta în care cu toţii facem şi stocăm fotografiile pe telefonul mobil, ne-a venit ideea de a reintroduce tradiţia imprimării fotografiilor, combinând-o cu tehnologiile moderne prin care se efectuează comanda şi cu realizarea acestor produse cu ajutorul echipamentelor de imprimare”, spune Kristina Mancu, administratorul firmei Yolo Technology, cea care operează businessul.

    În doi ani de existenţă, Filip Milenković şi Stefan Bogunović au primit şi onorat peste 100.000 de comenzi, numărul celor care au descărcat aplicaţia YoloBook fiind dublu. Odată cu solicitările, s-a extins şi echipa, care numără acum 40 de angajaţi în patru ţări – România, Serbia, Bosnia şi Herţegovina şi Croaţia. În România, punctul de lucru se află în Timişoara, unde lucrează o echipă formată din trei oameni.

    Cum funcţionează concret YoloBook? Clientul descarcă o aplicaţie, accesează produsul pe care şi-l doreşte, încarcă fotografiile pe care le vrea printate, din galeria telefonului, de pe Facebook sau de pe Instagram, alege coperta dorită pentru album şi plasează comanda. Fotografiile sunt printate în Serbia şi de acolo pleacă mai departe către cei care vor să-şi ţină amintirile în mâini.

    „70% din succesul realizat a fost înregistrat în anul 2019. Ne străduim să ne extindem fabrica şi portofoliul de produse. Birourile noastre acoperă pieţele din ţările balcanice şi ale Uniunii Europene, iar viziunea noastră este ca, într-o zi, în fiecare locuinţă să existe un colţ în care vor fi ataşate produsele noastre YoloBook, un colţ de emoţie, fericire şi amintiri”, mai spune Kristina Mancu.

    YoloBook este o afacere de tip B2C (business to consumer), astfel că ţinta sunt beneficiarii finali, cei care vor ca fotografiile lor să dăinuiască în format fizic sau cei care vor să le dăruiască familiei, prietenilor, apropiaţilor un album cu fotografii ceva mai emoţionant decât un folder din computer.

    „Produsele noastre se adresează tuturor – tinerilor, persoanelor vârstnice, bărbaţilor şi femeilor, acestea din urmă fiind totodată şi principalii consumatori, în principiu cele între 20 şi 45 de ani.”
    Fotografiile integrate într-un album astfel încât să spună o poveste sunt printate în fabrica din Belgrad, acolo unde, de altfel, a început toată povestea. Deşi businessul a crescut, fabrica a rămas tot în Serbia. Un album YoloBook costă 59 de lei, în vreme ce o cutie cu poze tip polaroid YoloBox costă 69 de lei, iar o ramă foto de perete YoloFrame – 89 de lei sau 109 lei.

    „Am investit într-un număr mare de echipamente, angajaţi şi muncitori instruiţi, astfel încât să putem acorda atenţie fiecărui detaliu al procesului de realizare a produselor. Datorită cererii şi comenzilor în creştere, dar şi având în vedere faptul că avem un potenţial destul de mare pe o piaţă mai largă, următorul pas este extinderea activităţii şi în alte ţări din UE. Dorinţa noastră este să reintroducem trendul imprimării fotografiilor, să readucem această obişnuinţă, să avem amintiri păstrate în format fizic, şi nu doar într-un format digital”, mai spune Kristina Mancu.

  • Sibiu: Fabrică de produse medicale închisă. O femeie a murit şi 17 angajaţi confirmaţi cu COVID-19

    O fabrică de produse medicale din oraşul Cisnădie, judeţul Sibiu, a fost închisă, după ce o angajată care avea COVID-19 a murit şi alţi 17 oameni au fost confirmaţi cu noul coronavirus. Aproape 300 de oameni s-au izolat la domiciliu.

    Purtătorul de cuvânt al Prefecturii Sibiu, Andreea Ştefan, a declarat, luni, că la fabrica de produse medicale din Cisnădie au fost confirmate pozitiv un număr de 17 persoane.

    „Toate cele 17 persoane se află în acest moment internate la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, sub tratament specific şi fiind atent monitorizate”, a spus Ştefan.

    O femeie, angajată a fabricii din Cisnădie, a murit săptămâna trecută din cauza coronavirusului.

    La fabrica de produse medicale lucrează circa 300 de persoane, în prezent toţi angajaţii fiind izolaţi la domiciliu.

    Fabrica şi-a suspendat activitatea până la data de 30 aprilie, urmând ca în funcţie de evoluţia situaţiei reprezentanţii ei să decidă dacă va fi reluată sau nu munca.

    Angajata