BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Care vor fi clădirile spectaculoase ale anului 2018

    Printre clădirile cele mai spectaculoase care ar trebui inaugurate în acest an se numără un palat de justiţie de sticlă la Paris compus din patru volume suprapuse ce descresc în dimensiune de la bază spre vârf, lăsând loc unor grădini pe acoperiş ce însumează circa un hectar de spaţiu verde, un zgârie-nori cu siluetă subţire ca de creion la New York, 111 West 57th Street, a cărui zvelteţe este dictată de o clădire istorică din apropiere pe care trebuie să o pună în valoare, şi un proiect mixt nerezidenţial la Sankt Petersburg, Lakhta Center, care ar trebui să devină cea mai înaltă clădire din Europa.

    Recordul de înălţime al anului, aproape 528 de metri, îl va deţine însă China Zun Tower din Beijing, dacă va fi terminat la timp. O altă clădire spectaculoasă urmează să fie inaugurată în luna mai la Gizeh, în vecinătatea piramidelor din Egipt, care va găzdui un muzeu dedicat Egiptului antic. în Australia, la Sydney, ar trebui să se încheie anul acesta lucrările la Darling Exchange, o clădire multifuncţională în care vor funcţiona, printre altele, o bibliotecă publică şi un restaurant pe acoperiş.

    Darling Exchange aminteşte, în viziunea celor care au proiectat-o, de un stup de albine, fiind îmbrăcată de sus până jos în inele de lemn. în oraşul Portland din statul american Oregon se află în construcţie o clădire multietajată din lemn, Framework, care se doreşte a fi cea mai înaltă de acest tip din SUA şi se încadrează într-o tendinţă mondială de a acorda mai multă atenţie acestui material în domeniul construcţiilor cu regim mare de înălţime.

  • Partidul naţionalist al foştilor lideri catalani Jordi Pujol şi Artur Mas a fost finanţat ilegal

    Formaţiunea Convergenţa Democratică a Cataloniei a fost dizolvată în iulie 2016, iar preşedintele Artus Mas a decis să fondeze un nou partid cu aceeaşi membri, Partidul Democrat European Catalan (PDeCAT). Printre motivele procesului de reformare şi redenumire se regăsesc dorinţa de disociere faţă de anumite dosare de corupţie.

    Instanţa din Barcelona a decis că partidul a primit finanţare din partea companiei de construcţii Ferrovial, în schimbul unor contracte de lucrări publice. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul fundaţiei Palatul Muzicii Catalane din Barcelona, în perioada 1999-2009.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A lăsat pe drumuri 20.000 de angajaţi, dar el a încasat un bonus de 800.000 de euro

    Firma de construcţii Carillion, ce angajează peste 20.000 de oameni în Marea Britanie, a intrat astăzi în procedura de lichidare, lăsând în urmă peste 450 de contracte nefinalizate.

    Lichidarea a venit ca urmare a incapacităţii de a găsi o metodă pentru a restructura datoria de peste 1,5 miliarde de euro.

    Deşi guvernul a transmis angajaţilor că planul de salvare a companiei este pus la punct, şoferii s-au trezit că trebuie să plătească combustibilul din banii lor, cardurile bancare fiind refuzate la plată de astăzi.

    Carillion a lucrat aproape în exclusivitate cu statul, derulând mii de contracte guvernamentale de-a lungul celor 200 de ani de existenţă.

    Deşi miile de angajaţi ai companiei trebuie acum să îşi găsească alt loc de muncă, fostul CEO Richard Howson, care a părăsit Carillion anul trecut, va continua să încaseze salariul până în octombrie. Suma pe care acesta o va încasa chiar şi după începerea procedurii de lichidare se ridică la aproape 800.000 de euro.

    Philip Green, preşedintele consiliului de administraţia, şi-a exprimat regretul faţă de colegi: “Este o zi tristă pentru Carillion, pentru colegii noştri, pentru furnizori şi clienţii pe care am avut mândria să îi servim ani de zile”, a spus acesta. “În ultimele luni am făcut eforturi uriaşe pentru a restructura compania, dar nu am reuşit să găsim finanţarea necesară planului de afaceri. Cu regret, a trebuit să luăm decizia de lichidare.”

  • Metoda foarte simplă de a face bani descoperită de un tânăr de 20 de ani. A renuntat la serviciu si acum câştigă 100.000 de euro

    James Grear are 20 de ani şi este născut în Bristol, în Marea Britanie. Împreună cu un prieten, Henry, a pus bazele The Coin Supplier, după ce a văzut că monezile rare se vând pe bani frumoşi, relatează Dailymail. Firma care a fost înfiinţată în ianuarie 2017 a ajuns deja la câştiguri de aproape 100.000 de euro.

    Cei doi tineri şi-au dorit iniţial să-şi rotunjească veniturile, lucrând în construcţii. La început, cea mai importantă dificultate a fost să identifice monezile rare. Acum, cei doi tineri vând monezile cel mai des la preţuri fixe, în loc de licitaţii.

    Acum Henry călătoreşte prin lume iar James Grear se ocupă de firmă de acasă. Cei doi sunt de părere că se pot face o mulţine de bani din vânzarea de monede rare, însă atrag atenţia că nu orice monedă care arată neobişnuit este şi valoroasă. “Este chiar posibil să fie monezi false,” spune tânărul antreprenor.

    La fel de adevărat este că tinerii atrag atenţia că unele monede care par lipsite de valoare, chiar printre cele pe care le avem în portofel, se pot dovedi mult mai preţioase şi pot fi vândute pe sume ce variază între 50 de euro şi 1.500 de euro.

  • Cum să câştigi 11.000 de dolari pe lună făcând o slujbă pentru care ai nevoie de doar 2 zile de pregătire

    Amy Dowsett câştigă de două ori mai mult decât obţine o soră medicală din Australia şi asta datorită industriei de construcţii, dar şi a sindicatelor, scrie Daily Mail.

    “Când le spun cât de mult câştig, toţi mă întrebă unde se pot înscrie”, a declarat ea pentru The Daily Telegraph.

    Controlorii de trafic sunt acele persoane care dirijează traficul rutier, cât şi pietonal, în zonele de construcţie. Acestea trebuie să stea în zonă cât timp se lucrează şi să aibă grijă ca persoanele să se afle la o distanţă corespunzătoare de lucrările de construcţii.

    Cei care doresc o astfel de slujbă trebuie să participe la training-uri de doar două zile.

    “Am prieteni care fac asta acum şi le place. Nu se plictisesc, tot timpul se întâmplă ceva”, mai spune tânăra.

    Astfel de controlori primesc peste 40 de dolari pe oră, plus alţi 45 de dolari pe zi drept alocaţie şi alţi 22 de dolari pentru mâncare. De asemenea, în funcţie de mărimea proiectului de construcţie, controlorul mai poate primi încă 2-3 dolari pe oră.
    Brian Parker, secretarul sindicatului NSW, spune că salariul este justificat, menţionând că unii controlori pot câştiga până la 180.000 de dolari pe an. “Stau toată ziua afară indiferent de vreme şi sunt abuzaţi de public”
     

  • Ruptura dintre stat şi privat se vede în statisticile creşterii economice

    Creşterea economică de 7% în primele 9 luni şi de 8,8% în trimestrul III 2017, anunţată de Institutul Naţional de Statistică (INS), reprezintă o medie naţională a evoluţiilor sectoriale, o rezultantă a minusurilor şi plusurilor, unde – în premieră – minusurile vin din sectorul public, dependent de bugetul de stat, iar plusurile vin din sectorul privat. Cifrele INS sunt tip ”semnal“, arată doar evoluţia pe scurt a Produsului Intern Brut, dar din datele lunare comunicate recent se poate întrevedea contribuţia fiecărui sector la mersul economiei.

    Afacerile din industrie, spre exemplu, au un plus de peste 10% pe medie, dar asta pentru că în ramurile privatizate vânzările au crescut cu 15% spre 20% (producţia de autovehicule, confecţiile metalice şi activităţile de rafinare ar fi câteva exemple), în timp ce ramurile unde predomină statul (cum ar fi extracţia cărbunelui) au minusuri de până la 15%. Mai mult, vechea problemă a investiţiilor este prezentă şi acum: cheltuielile publice de capital au un minus de 20,3%, iar la construcţiile inginereşti – lucrările de infrastructură – minusul este de 26%, în timp ce construcţiile de case (particulare) au crescut cu 82,9% şi înmatriculările auto – cu 43,8%.

    Practic, toate sectoarele importante ale economiei au avut creşteri cu două cifre în primele nouă luni: comerţul (+11% la auto şi carburanţi, +12.5% la mărfurile nealimentare, +29,9% la livrările online), serviciile profesionale şi pentru populaţie (+13,1%, respectiv +14,1%), transporturile (+14,7%), turismul (+10,8%). Atunci de ce media naţională a creşterii economice este de numai 7%?

    Explicaţia nu poate fi alta decât că statul, prin retragerea în locul alocării de fonduri care ar trebui direcţionate către investiţii, nu mai e un factor multiplicator, ci un vector care trage în jos, cel puţin statistic, economia.

    Privite dintr-o altă perspectivă, cifrele sectoriale mai arată că industria câştigă tot mai mult teren, agăţându-se de creşterea încă viguroasă a consumului populaţiei (a se vedea avansurile din comerţ, auto şi construcţiile rezidenţiale), dar acoperă într-o măsură deocamdată redusă această cerere, restul venind din import.

    Ţările din care noi importăm până şi cele mai banale produse ce puteau fi obţinute aici (să zicem Germania, Polonia, Turcia sau Olanda) ar trebui să transmită României scrisori de mulţumire. Prin cumpărăturile noastre furibunde, le menţinem lor locurile de muncă, le cedăm lor crema profiturilor şi le umplem lor vistieriile cu valută. Ei produc, noi cumpărăm.

    Dar – vestea bună – începem să producem tot mai mult, acoperind într-o mai mare măsură şi ce cumpărăm noi (în locul importurilor), şi ce cumpără ei (la export). Şi încă o veste bună: media salariilor nete a crescut (cu 13,5% în septembrie 2017 faţă de septembrie 2016) şi va mai creşte, având în vedere noua criză a forţei de muncă, susţinând – ca putere de cumpărare – şi economia românească, şi economiile altora.

    Continuăm, aşadar, cu acest model de creştere economică bazată pe consum şi importuri, cu investiţii şi construcţii în derivă. Acum, în statisticile primelor nouă luni, se mai vede încă ceva: între stat şi privat se produce o ruptură care ar putea avea consecinţe chiar mai grave decât o eventuală supraîncălzire a economiei, câtă vreme sectorul public pare hotărât să anuleze avântul sectorului particular.

  • Materialele de construcţii, la vânzare după reguli noi. Care sunt schimbările normative

    „HG 688/2017 intră în vigoare la 18 noiembrie 2017 (la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial), dată la care HG 622/2004 îşi încetează aplicabilitatea”, se arată într-un document al Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR).

    Faţă de prevederile anterioare, HG 668/2017 cuprinde – potrivit APMCR – următoarele principale noutăţi:
    – Pentru un produs care face obiectul unui standard sau document de standardizare nearmonizat se utilizează schema de certificare echivalentă sistemului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei prevăzut de Decizia Comisiei Europene referitoare la evaluarea şi verificarea performanţei produsului în cauză;
    – Dacă pentru produsul în cauză nu a fost emisă o Decizie a Comisiei Europene, se va utiliza schema de certificare echivalentă sistemului 4 de evaluare şi verificare a constanţei performanţei, adică evaluarea şi verificarea efectuată de către fabricant [art. 10 alin. (2) si (3)];
    – Produsele evaluate şi verificate potrivit unui agrement tehnic în construcţii se pun la dispoziţie pe piaţă însoţite de declaraţia de conformitate cu agrementul tehnic respectiv [art. 14 alin. (1)];
    – Declaraţia de conformitate cu un standard sau document de standardizare nearmonizat sau agrement tehnic în construcţii se redactează conform prevederilor seriei de standarde SR ISO/CEI 17050 şi cuprinde, în plus, performanţele determinate şi verificate potrivit referenţialului aplicat [art. 12 alin. (1) si (2); art. 15 alin. (1) si (2)];
    – Declaraţiile de performanţă sau de conformitate aferente produselor care conţin substanţe menţionate ca periculoase în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 trebuie însoţite de fişele cu date de securitate întocmite de fabricant [art. 8 alin. (3); art. 12 alin. (4); art. 15 alin. (4)];
    – Dovada deţinerii în mod legal, de către emitentul declaraţiei de performanţă/conformitate, a specificaţiei tehnice de referinţă menţionată în declaraţia în cauză [art. 8 alin. (2)].

    Unul dintre distribuitorii semnificativi de materiale pentru construcţii, Cosmin Răileanu (administratorul portalului www.vindem-ieftin.ro), consideră benefice aceste schimbări legislative, dar atrage atenţia că ele mai trebuie să fie şi aplicate.

    „În ultimii ani, piaţa construcţiilor din România a fost sever afectată de criza economică globală, care a reprezentat o adevărată provocare pentru producătorii de materiale de construcţii. Piaţa materialelor de construcţii, care reprezintă aproximativ o treime din industria construcţiilor, a avut de suferit pe parcursul anilor de criză”, a declarat Cosmin Răileanu, pentru MEDIAFAX.

    Potrivit retailerului, din anul 2013 s-a observat o uşoară revenire a pieţei, datorită numărului mare de români care au început să îşi construiască locuinţe în afara oraşelor mari, fapt care a dus implicit la creşterea numărului de solicitări pentru materiale şi servicii în construcţii, în special pe perioada verii. Mai mult, „românii plecaţi în străinătate s-au întors în ţară cu scopul de a construi case în care să poată reveni cu plăcere în vacanţe, acesta reprezentând un elan evident pentru piaţa de construcţii”.

    „Aşteptările pieţei sunt ca orice produs vândut să fie însoţit de certificate de conformitate, de încercare, număr de identificare a lotului din care face parte şi multe alte cerinţe imperios necesare pentru a împiedica inducerea în eroare a clientului/beneficiarului şi, nu în ultimul rând, pentru calitatea construcţiei. Practicile neortodoxe la care recurg unii producători/distribuitori sunt generate de lipsa materiei prime în cantităţi suficiente pentru satisfacerea cererilor în timp util; unii recurg la achiziţii de la diferiţi furnizori nevalidaţi, ale căror garanţii sunt îndoielnice”, relatează specialistul.

    „Clientul neinformat riscă să-şi construiască o locuinţă, un bloc sau un centru de afaceri în neconformitate cu normativele (în vigoare sau în prooiect), punându-şi în pericol chiar familia şi pe cei din jur. Acest proiect de lege este binevenit, dar numai dacă şi normele de aplicare vor fi implementate cu succes. Nerespectarea prevederilor ar trebui să atragă sancţiuni severe pentru a nu genera un precedent”, arată Cosmin Răileanu.

    Un ajutor suplimentar ar fi eficient – în opinia retailerului – dacă toleranţa materialelor ar fi de maximum +/-1%, şi nu de 5%, cât este acum la unele produse. „Noi vindem şi ne confruntăm cu aceste situaţii zilnic, când clienţii ne cer un produs (să zicem plasă sudată de fi (n.n.- diametru) 8 mm; în depozite este disponibilă gata eco de 7,5 mm, dar la raft este prezentată fi 8mm (numit eco) şi sunt multe alte situaţii de acest gen, iar clientul plăteşte un preţ mare pentru un produs inferior”, semnalează retailerul.

     

  • Realitatea se schimbă pentru retaileri – VIDEO

    Jean-Francois Chianetta este un tânăr îmbrăcat în blugi şi cu un tricou cu imprimeu; are părul dezordonat, ca şi cum abia s-ar fi ridicat din pat. Nu ai zice că este CEO al Augment, companie care de şase ani de zile se ”joacă“ cu tehnologia de realitate augmentată şi care are, în prezent, peste 40 de clienţi din 140 de ţări, majoritatea în Europa şi America. El se află în Copenhaga, la ShopTalk, cel mai mare târg din Europa dedicat retailului, pentru a vorbi despre tehnologia pe care compania lui o poate aduce către toţi retailerii care îşi doresc să profite de ea.

    Tehnologia nu este foarte nouă, dar a fost adusă în prim-plan anul trecut de jocul Pokemon Go, care a demonstrat companiilor că utilizarea tehnologiei într-un mod corect poate crea un întreg val de isterie.

    IKEA este un exemplu în acest sens. Retailerul a dezvoltat încă din 2013 în aplicaţia sa o nouă caracteristică, care le permite clienţilor să aşeze modele 3D ale produselor direct în camera unde vor să amplaseze canapeaua, dulapul etc. Un alt pionier în domeniu a fost firma de adidaşi Converse, care a lansat o aplicaţie în 2010 cu care puteai ”proba“ adidaşi ca să vezi cum ţi-ar sta în combinaţie cu o anumită pereche de blugi, de exemplu. Puteai fotografia rezultatul şi apoi să distribui fotografia prietenilor.

    ”Pentru retaileri este o metodă de a obţine o rată de conversie mai mare. Pentru clienţi este o soluţie pentru a se asigura că alegerea lor este exact ceea ce cumpără. Astfel vor scădea ratele de returnare a produselor. De asemenea, utilizatorii vor petrece mai mult timp în aplicaţie“, spune Chianetta, fondatorul şi CEO-ul Augment, companie franţuzească ce activează în domeniu din 2011. Concret, el spune că rata de conversie amagazinului creşte cu cel puţin 20%, iar rata de retur scade cu 40% şi ”timpul petrecut în aplicaţie se triplează“.

    Augment are 150 de clienţi în peste 40 de ţări, majoritatea în Europa şi SUA, şi de la înfiinţare până în prezent compania a strâns 6 milioane de dolari de la investitori. Printre cei mai importanţi clienţi se numără Decathlon, Leroy Merlin sau Cdiscount şi lucrează cu firme precum Lenovo sau Philips pentru a crea modele 3D.

    ”Tehnologia noastră poate fi integrată în aplicaţia retailerului, sub formă de «plug and play». De exemplu, la Leroy Merlin, atunci când te uiţi în aplicaţia magazinului, în dreptul unui obiect apare un buton care după ce-l apeşi îţi permite să vezi cum ar arăta obiectul real în spaţiul în care te afli. Astfel ai o idee despre cât de mare este produsul şi unde-l vei putea pune“, spune francezul.
    Această tehnologie este utilă pentru retaileri nu doar pentru că le dă şansa utilizatorilor să vadă cum vor arăta obiectele în propria casă, dar şi pentru că îi face să vină în magazinele fizice. Retailerul Lowe a folosit ochelarii de realitate augmentată de la Microsoft, HoloLens, pentru a le da clienţilor ocazia să testeze diferite produse. De exemplu, s-ar putea uita la o întreagă mobilă de bucătărie, apoi să schimbe uşor culorile, materialele, stilul blatului, ordinea componentelor înainte de a lua o decizie în ce priveşte achiziţia. Proiectul a fost un test şi demonstrează faptul că marile magazine sunt interesate de o astfel de tehnologie şi de noi metode de a atrage şi a convinge clienţii să cumpere.

    Totuşi nu toată lumea este convinsă de beneficiile realităţii augmentate pentru magazinele clasice. ”Unul dintre dezavantajele implementării realităţii augmentate pentru magazine de mobilă este faptul că s-ar putea să scadă traficul în magazine. Chiar şi acum, în era shoppingului online, consumatorii ezită să cumpere produse precum mobilă fără a le vedea în persoană. Acum cu AR, clienţii nu mai au niciun motiv pentru a vizita magazinele“, spune Kelly Jo Sands, vicepreşedinte executiv al Ansira, provider de soluţii tehnologice de marketing.

    Chianetta a pornit compania având în minte ideea realităţii augumentate, însă la acea vreme, deşi nu au trecut decât şase ani de atunci, jucătorii din retail nu erau interesaţi de perspectivele oferite de această tehnologie; ba chiar mulţi dintre ei nici nu aveau dezvoltate aplicaţii proprii unde puteau utiliza realitatea augmentată mai eficient, explică tânărul antreprenor. Soluţia a fost să se îndrepte către alte industrii şi au găsit contracte în construcţii, manufactură sau arhitectură. ”Am lucrat cu Coca-Cola, Colgate, Unilever; ne foloseau tehnologia pentru a vinde produsele. Mergeau la client şi le arătau modelele 3D.“
    Francezul vinde tehnologia sub formă de abonament, SaaS (Software as a Service), iar costul variază în funcţie de mărimea catalogului magazinului, însă în momentul de faţă se situează în jurul a câteva mii de euro pe lună. ”Recuperarea investiţiei se face destul de repede; dacă retururile scad, atunci şi costurile se reduc. Nu este o investiţie pe termen lung, ci plăteşti lunar şi poţi opri serviciul dacă nu ţi se pare că merită“, consideră Chianetta.

    Conform unui sondaj realizat de Google, mai mult de două treimi (69%) dintre consumatori se aşteaptă ca retailerii să lanseze o aplicaţie cu funcţii de realitate augmentată în următoarele şase luni.

    Atât Apple cât şi Google pregătesc terenul pentru aplicaţii de realitate agumentată; ambele companii au lansat platforme (ARKit şi ARCore) prin care dezvoltatorii pot începe să creeze aplicaţii şi jocuri bazate pe această tehnologie. |n plus, atât noile modele iPhone cât şi smartphone-urile Google Pixel îmbrăţişează tehnologia de realitate augmentată. Deja orice utilizator de iPhone 8 pooate juca tot felul de jocuri care au această tehnologie în spate. Un reprezentant al Google, pe scena ShopTalk, a declarat că în urmă cu ceva timp compania a trecut la o abordare ”mobile first“, însă în viitorul apropiat acest lucru se va schimba din nou, de data aceasta prin ”AI first“ (inteligenţă artificială).

    |n 2016, veniturile de la aplicaţii AR, la nivel global, au fost de 725 de milioane de dolari, potrivit Statista. |n 2020, veniturile ar urma să ajungă, conform prognozelor, la 6,2 miliarde de dolari, iar până în 2025 să facă un salt uriaş la 15,4 miliarde de dolari – o valoare de peste două ori şi jumătate mai mare.

    ”Consider că suntem abia la început şi lucrurile vor evolua mult în acest sens. |n viitor, sute de milioane de device-uri vor fi compatibile cu această tehnologie, vor apărea ochelari AR, iar posibilităţile vor fi numeroase“, crede Jean-François Chianetta.

  • Restaurantul din Roma unde se poate plăti în lei

    Pentru o experienţă într-o piaţă de dimineaţă tipic italienească, Campo de’ Fiori din Roma este una dintre cele mai bune pentru a face asta: la tot pasul se găsesc fructe şi legume colorate, magazine cu flori, şuncă tradiţională şi brânză, precum şi haine şi accesorii; toate într-un zumzet permanent al turiştilor şi localnicilor care împânzesc locul. Seara, locul se transformă şi devine şi mai animat, fiind una dintre atracţiile pentru tineri: ei îşi comandă băuturile la restaurantele şi barurile aflate aici şi le consumă discutând în picioare, în piaţă.

    Efervescenţa acestui loc l-a determinat şi pe antreprenorul Florin Potra să îşi deschidă un restaurant aici, pe care îl descrie drept ”singurul restaurant din zonă în care se poate plăti şi în lei“. Am ajuns să discutăm cu el întâmplător, după ce Elena, managerul restaurantului, ne-a auzit vorbind în română pe stradă. După o pauză în care îi lăsăm pe cântăreţii ambulanţi – specifici şi ei pieţelor din Roma – să încheie o melodie din Naşul, am aflat de la Potra că restaurantul este deschis de câteva luni. Numbs Ristorante are o suprafaţă de 200 de metri pătraţi şi 80 de locuri. Antreprenorul spune că şi-a propus să ajungă la o medie de 200-300 de clienţi pe zi şi un bon mediu de 15-20 de euro; în acest scenariu previzionează să îşi recupereze investiţia în 4-5 ani, cu o ţintă de venituri de 1 milion de euro anual.

    În România, Florin Potra conduce, împreună cu soţia sa, afacerea de producţie de geamuri şi tâmplărie Astra Roger. A absolvit Facultatea de Contrucţii din Bucureşti şi şi-a consolidat pregătirea şi cu un master în afaceri. Singura experienţă ca angajat a durat şase luni, în 1989, când a lucrat în domeniul construcţiilor. în 1991 a înfiinţat firma, iar de atunci spune că a trecut prin toate. Criza, de pildă, i-a prins echilibraţi, astfel că au putut să o depăşească: ”Am avut noroc că mergeam foarte mult în perioada aceea în Statele Unite şi am văzut-o cu ceva timp înainte, era clar că o să ajungă şi la noi. Oamenii nu s-au adaptat, nu au putut fi dimensionate afacerile, aceasta a fost problema, dar pe noi ne-a prins echilibraţi“. Veniturile firmei de construcţii se plasează în jurul a 2,5 milioane de euro, iar 70% din producţie se adresează exporturilor, mai ales către  Germania şi Italia.

    Vizitele lui Florin Potra în Roma au devenit mai dese după ce s-a împrietenit cu un italian, sosit în Bucureşti pentru cursurile de pilotaj al unei aeronave Airbus (în Bucureşti era mai ieftină şcoala de pilotaj decât în Italia). S-a împrietenit cu el în perioada cursurilor urmate de italian, iar apoi a început şi el să viziteze Roma. ”A fost o schimbare totală, m-am decis să fac cu totul altceva; în viaţă vrei să faci lucruri inedite, să ai provocări; consider afacerea cu restaurantul o astfel de provocare.“ A decis astfel să investească aproximativ 400.000 de euro în restaurantul din Roma, după ce a înţeles că, în mod paradoxal, aici există o problemă legată de găsirea locurilor în care să mănânci bine: ”Dacă eşti cunoscător al bucătăriei italiene, e dificil să găseşti un restaurant bun, mai ales în centru“. Şi-a propus să creeze un astfel de spaţiu, într-o zonă turistică.

    A cumpărat licenţa necesară de la un grup italian – în Italia restaurantele nu pot fi deschise în orice spaţiu, ci în baza unor licenţe oferite în urmă cu circa 50 de ani şi care acum nu se mai oferă, potrivit antreprenorului. Campo de’ Fiori, este, alături de Piazza Navona şi Piazza Spagna, printre cele mai renumite locuri pentru o astfel de afacere. ”Acum 2.000 de ani erau 100-200 de pieţe, iar din cele existente au rămas câteva care sunt printre cele faimoase.“ A încheiat contracul după un proces de due diligence care a durat în jur de patru luni şi a deschis restaurantul în vara acestui an.

    De ce nu a ales totuşi să deschidă un restaurant în România? Consideră că activitatea în HoReCa ste dificilă şi în România, şi în Italia, dar când investiţiile sunt mari, pe piaţa locală nu ai stabilitatea investiţiei – aici este o activitate mai puţin riscantă în ceea ce priveşte investiţia, având o locaţie de top, ricurile sunt mai mici. ”Singura problemă la noi este puterea de cumpărare, în rest s-ar putea face business şi în România şi mi-ar fi plăcut mai mult să facem o astfel de afacere în ţară la noi.“

    Şi-a propus să se adreseze unei varietăţi de clienţi, deopotrivă turişti care vizitează aceste pieţe, dar şi localnici italieni care, potrivit antreprenorului, sunt foarte pretenţioşi la mâcare, se uită la orice detaliu, de la calitatea uleiului sau oţetului pe care îl pun pe masă, până la calitatea mâncării. Spune că italienii au un cult pentru mersul la restaurant, aşa cum românii preferă să meargă la club. ”Ei mănâncă la prânz, seara cu familia la restaurant. Sunt foarte exigenţi la mâncare, un restaurant într-adevăr bun este cel în care mănâncă italienii; pentru noi este o bucătărie să spunem nouă, dar pentru ei sunt nişte elemente care contează, cum ar fi, de exemplu, să mănânce paste de casă.“

    O altă diferenţă pe care a observat-o pe piaţa din capitala italiană este efervescenţa zonei comerciale stradale: ”Suntem diferiţi din punctul de vedere al culturii; lor le place să stea în piaţă, le place să stea cu băutura în mână. Nu stau jos, sunt spectacole cu trupe ambulante dar care într-adevăr au o calitate bună şi ai avantajul că viaţa societăţii se desfăşoară în aceste pieţe – este o cultură a lor – de 2.000 de ani“. Un astfel de comportament este stimulat şi de zonele comerciale stradale, precum piaţa în care ne aflăm. ”În Bucureşti, când mergem într-o zonă istorică – zona de nord, centrul Bucureştiului, Cotroceniul – ne trezim în mijlocul unei zone de vile şi de case cu un bloc de şapte etaje. Aici este o zonă comercială stradală, care dă senzaţia de viu, de activitate unui oraş. Un oraş este viu când toate spaţiile lui sunt vii; în Bucureşti, având atâtea malluri, nu mai avem comerţ stradal, ceea ce dă un aspect tern străzilor, nu mai avem forfotă pe străzi, un element de frumuseţe pe care-l căutaţi şi pe care-l găsiţi aici.“

    Doar Calea Victoriei este un astfel de exemplu, însă aceasta este prea scumpă pentru puterea de cumpărare a românilor, observă antreprenorul. ”Comerţul stradal a fost distrus de apariţia mallurilor, care nu au ce căuta în oraş, dacă vrei să păstrezi o viaţă economică activă, să fie oraşul viu. Dacă vedem spaţii goale, închise, ai impresia că acel oraş nu trăieşte. Aceasta este diferenţa, reglementările urbanistice – la noi discutăm despre blocuri verzi, oranj. E gândit bine, vine dintr-o cultură de câteva mii de ani şi se simte pe fiecare stradă, în fiecare punct.“ Spune că autorităţile care reglementează domeniul nu sunt foarte permisive şi oferă un exemplu în acest sens: ”Dacă depăşeşti cu 10 cm suprafaţa de alocare a spaţiului public, primeşti o amendă. Altfel nu pot să spun că îţi pun beţe în roate, nu te trezeşti toată ziua cu controale“. Programul de funcţionare a restaurantului respectă reglementările existente, care impun încetarea acestor activităţi după ora 2: ”Trebuie ales un program optim între dorinţa de a face business şi confortul locatarilor. în locurile turistice, aceste spaţii sunt deschise de la 8 dimineaţa la 2 noaptea“.

    În ceea ce priveşe personalul, la restaurantul românului lucrează 12 persoane – o parte dintre angajaţii fostului proprietar, un nou bucătar şi alţi câţiva noi chelneri. Cheltuielile cele mai mari sunt cu personalul: potrivit antreprenorului, un chelner în Italia câştigă minimum 1.200 de euro plus bacşiş.

    După experienţa de până acum în afacerea cu restaurantul, Potra spune că lucrul cel mai dificil este că trebuie să stea nonstop la locaţie, de la 8 dimineaţa la 2 noaptea, pentru a se asigura că totul decurge cum trebuie; de altfel, majoritatea timpului şi-l petrece acum la Roma şi mai puţin în România, deşi a angajat şi manager român cu experienţă în HoReCa. Dacă merge bine businessul de acolo, se gândeşte să mai deschidă un astfel de spaţiu tot în Roma.

    Florin Potra oferă şi un sfat pentru un antreprenor care vrea să-şi deschisă o afacere în străinătate: ”Să studieze foarte bine înainte, să se informeze, apoi să ia decizia pe baza a ceea ce simte că e bine să facă; procesul de due diligence să fie minuţios“. Ce nu trebuie să rateze un turist ca mâncare în Roma? în afară de pizza, există diferite feluri de mâncare specifice fiecărei zone, iar Florin Potra recomandă pastele de casă în diferite combinaţii, dar şi polpetto cu paste – un fel de mâncare tradiţională.

  • De ce importă Dubai nisip. “Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip”

    „Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip. Lucrez de peste 20 de ani în sectorul dedicat mediului înconjurător, dar nu mă aşteptam ca nisipul să fie o resursă atât de disputată”, a declarat Pascal Peduzzi, cercetător în cadrul Naţiunilor Unite.

    Peduzzi se afla în Jamaica în urmă cu şase ani studiind eroziunea plajelor când localnici i-au spus că oamenii mafiei locale veneau pe plajă în mijlocul nopţii şi luau nisip cu sacii, informează BBC.

    Piaţa de nisip şi pietriş din SUA a fost evaluată la 8.3 miliarde de dolari anul trecut, potrivit USGS. Iar cererea pentru nisip va creşte cu până la 5.5% în fiecare an până în 2018, conform unui raport din decembrie 2014 al Freedonia Group.
    Cererea de nisip a crescut foarte mult în special în China şi India. Dezvoltările de clădiri noi, baraje, poduri şi drumuri în China  au crescut foarte mult cererea pentru nisip. De fapt, s-a utilizat mai mult nisip în China în ultimii patru ani decât a folosit SUA în ultimul secol, potrivit lui Peduzzi.

    Nisipul este utilizat ca material de construcţii încă din anul 3500 î. Ch. Iar odată cu boom-ul global din construcţii şi cererea de nisip a explodat. În 2014 aproximativ 196 milioane de tone de nisip şi pietriş au fost utilizate pe glob, potrivit US Geological Survery. După apă, nisipul este cea mai folosită resursă naturală. Acesta se regăseşte în filtre, ecrane de smartphone-uri şi chiar pasta de dinţi.

    Chiar şi Emiratele Arabe Unite au importat nisip, pietriş şi pietre în valoare de 456 milioane de dolari în 2014, potrivit Naţiunilor Unite. De ce? Deşi Dubaiul se află în inima deşertului, nisipul de acolo nu poate fi folosit la construcţii deoarece este mult prea fin.

    În State cererea de nisip a crescut foarte mult din cauza fracturării hidraulice (fracking) pentru că prin această tehnologie de foraj este utilizată foarte multă apă, nisip şi chimicale. Din 2011 până în 2014, cererea de nisip pentru fracking a crescut de la 24 milioane de tone la 59 milioane de tone, însă a scăzut la 50 milioane de tone în 2015.

    Plajele de pe glob s-au micşorat cu 40 de metri din 1968 până în 2008, este de părere Pascal Peduzzi.

    „Încă avem foarte mult nisip, dar pentru că îl utilizăm atât de mult nisipul ar putea deveni o resursă pe cale de dispariţie. Nu spun că nu ar mai trebui să folosim nisip, ci doar să fim mai conştienţi în utilizarea acestuia”, spune Peduzzi.