BusinessMagazin

Tag: caz

  • Exemplul Lituania: De ce ar putea deveni fintech-urile precum Revolut o ameninţare la adresa securităţii

    Industria financiară din Lituania s-a apropiat pas cu pas de nevoia de transformare odată cu succesiunea de scandaluri de spălare de bani care a ieşit la iveală în regiunea baltică în ultimii ani.

    În cazul Lituaniei, industria financiară trece printr-o transformare, profitând de avantajele tehnologiei, care ar putea transforma Vilnius în cel mai mare centru financiar pentru companii fintech din Uniunea Europeană, după ce Londra părăseşte blocul comercial, potrivit FT.

    Mai mult, Brexitul ar putea determina majoritatea startup-urilor de tehnologie care încearcă să inoveze industria financiară să se îndrepte spre Lituania, în contextul în care ţara baltică s-a poziţionat ca „poarta de intrare în Europa” pentru fintech-urile din întreaga lume – din Israel până în China.

    Cu toate acestea, pariul pe fintech-uri vine cu un anumit risc pentru Lituania. Majoritatea problemelor implicate în scandalurile de spălare de bani – Ukio în Lituania, ABLV în Letonia, Danske Bank în Estonia – apar în contextul apropierii regiunii baltice de Rusia şi dorinţei de a deveni un pod financiar între est şi Uniunea Europeană. Ceea ce s-a conturat însă ca rezultat este destabilizarea sistemului financiar.

    Influenţa Rusiei rămâne o problemă şi în cazul industriei fintech-urilor, însă complexitatea discuţiei creşte în contextul în care există şi un interes semnificativ al Chinei în această piaţă.

    „În termeni de securitate, fintech-urile reprezintă o provocare. Una care trebuie luată în serios”, a spus Linas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei.

    Explozia înregistrată de această industrie în Lituania se datorează nemulţumirilor adunate faţă de băncile scandinave care domină sistemul financiar din regiune. După criza financiară din 2008, oficialii lituanieni au decis că băncile predominant suedeze din piaţă nu fac progrese majore în direcţia serviciilor digitale, ceea ce i-a determinat să deschidă piaţa pentru startup-urile interesate.

    „Experimentam o lipsă de inovaţie. Le-am spus fintech-urilor: vă rog, veniţi aici, şi perturbaţi piaţa noastră locală”, a declarat Marius Jurgilas, membru al board-ului în cadrul băncii centrale din Lituania.

    Astfel, Banca Lituaniei a emis 64 de licenţe de funcţionare pentru fintech-uri şi mai are încă 40 de aplicaţii în analiză. Prin comparaţie, Marea Britanie are 150 de licenţe de fintech-uri emise până acum. În rest, nicio ţară din Uniunea Europeană nu are mai mult de 20 de licenţe emise.

    Prin această strategie Lituania a reuşit să atragă unele dintre cele mai mari nume din piaţa fintech-urilor, precum şi fintech-ul britanic Revolut.

    „Banca Lituaniei este foarte abordabilă”, spune Richard Davies, directorul operaţional al Revolut.

    În spaţiul public au apărut preocupări referitoare la Revolut din cauza originilor ruseşti ale fondatorului Nikolay Storonsky, însă banca digitală britanică a reuşit să îşi asigure licenţa de funcţionare. Totuşi, unii parlamentari lituanieni sunt îngrijoraţi cu privire la capacitatea autorităţii locale de supraveghere de a anticipa toate riscurile.

    Banca centrală susţine că are 150 de angajaţi în divizia de supraveghere, dintre care două treimi se ocupă de segmentul de fintech-uri. „Nu suntem naivi”, spune Jurgilas.

    Tadas Vizgirda, şeful fintech-ului local Shift4 Payments, crede că lituanienii sunt atât de obişnuiţi cu ameninţarea influenţei ruseşti, încât „este mai uşor pentru ei să identifice” fenomenul.

    La fel de problematice pentru Lituania, ţară membră Nato, sunt relaţiile fintech-urilor cu China. Oficialii din Vilnius nu par să se pună de acord în legătură cu poziţia lor referitoare la fintech-urile din China.

    În timp ce 3.000 de participanţi erau la o conferinţă fintech în capitala Lituaniei în noiembrie 2019, Lituania organiza o întâlnire între 17 ţări din Europa Centrală şi de Est, în care discuta cu China subiectul fintech-urilor.

     

     

     

  • Exemplul Lituania: De ce ar putea deveni fintech-urile precum Revolut o ameninţare la adresa securităţii

    Industria financiară din Lituania s-a apropiat pas cu pas de nevoia de transformare odată cu succesiunea de scandaluri de spălare de bani care a ieşit la iveală în regiunea baltică în ultimii ani.

    În cazul Lituaniei, industria financiară trece printr-o transformare, profitând de avantajele tehnologiei, care ar putea transforma Vilnius în cel mai mare centru financiar pentru companii fintech din Uniunea Europeană, după ce Londra părăseşte blocul comercial, potrivit FT.

    Mai mult, Brexitul ar putea determina majoritatea startup-urilor de tehnologie care încearcă să inoveze industria financiară să se îndrepte spre Lituania, în contextul în care ţara baltică s-a poziţionat ca „poarta de intrare în Europa” pentru fintech-urile din întreaga lume – din Israel până în China.

    Cu toate acestea, pariul pe fintech-uri vine cu un anumit risc pentru Lituania. Majoritatea problemelor implicate în scandalurile de spălare de bani – Ukio în Lituania, ABLV în Letonia, Danske Bank în Estonia – apar în contextul apropierii regiunii baltice de Rusia şi dorinţei de a deveni un pod financiar între est şi Uniunea Europeană. Ceea ce s-a conturat însă ca rezultat este destabilizarea sistemului financiar.

    Influenţa Rusiei rămâne o problemă şi în cazul industriei fintech-urilor, însă complexitatea discuţiei creşte în contextul în care există şi un interes semnificativ al Chinei în această piaţă.

    „În termeni de securitate, fintech-urile reprezintă o provocare. Una care trebuie luată în serios”, a spus Linas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei.

    Explozia înregistrată de această industrie în Lituania se datorează nemulţumirilor adunate faţă de băncile scandinave care domină sistemul financiar din regiune. După criza financiară din 2008, oficialii lituanieni au decis că băncile predominant suedeze din piaţă nu fac progrese majore în direcţia serviciilor digitale, ceea ce i-a determinat să deschidă piaţa pentru startup-urile interesate.

    „Experimentam o lipsă de inovaţie. Le-am spus fintech-urilor: vă rog, veniţi aici, şi perturbaţi piaţa noastră locală”, a declarat Marius Jurgilas, membru al board-ului în cadrul băncii centrale din Lituania.

    Astfel, Banca Lituaniei a emis 64 de licenţe de funcţionare pentru fintech-uri şi mai are încă 40 de aplicaţii în analiză. Prin comparaţie, Marea Britanie are 150 de licenţe de fintech-uri emise până acum. În rest, nicio ţară din Uniunea Europeană nu are mai mult de 20 de licenţe emise.

    Prin această strategie Lituania a reuşit să atragă unele dintre cele mai mari nume din piaţa fintech-urilor, precum şi fintech-ul britanic Revolut.

    „Banca Lituaniei este foarte abordabilă”, spune Richard Davies, directorul operaţional al Revolut.

    În spaţiul public au apărut preocupări referitoare la Revolut din cauza originilor ruseşti ale fondatorului Nikolay Storonsky, însă banca digitală britanică a reuşit să îşi asigure licenţa de funcţionare. Totuşi, unii parlamentari lituanieni sunt îngrijoraţi cu privire la capacitatea autorităţii locale de supraveghere de a anticipa toate riscurile.

    Banca centrală susţine că are 150 de angajaţi în divizia de supraveghere, dintre care două treimi se ocupă de segmentul de fintech-uri. „Nu suntem naivi”, spune Jurgilas.

    Tadas Vizgirda, şeful fintech-ului local Shift4 Payments, crede că lituanienii sunt atât de obişnuiţi cu ameninţarea influenţei ruseşti, încât „este mai uşor pentru ei să identifice” fenomenul.

    La fel de problematice pentru Lituania, ţară membră Nato, sunt relaţiile fintech-urilor cu China. Oficialii din Vilnius nu par să se pună de acord în legătură cu poziţia lor referitoare la fintech-urile din China.

    În timp ce 3.000 de participanţi erau la o conferinţă fintech în capitala Lituaniei în noiembrie 2019, Lituania organiza o întâlnire între 17 ţări din Europa Centrală şi de Est, în care discuta cu China subiectul fintech-urilor.

     

     

     

  • ​Nereguli în lanţ la Spitalul Floreasca descoperite de Ministerul Sănătăţii după ce o pacientă a luat foc pe masa de operaţii. „Protocolul operatoriu greşit a mai fost folosit în cazul a zeci de pacienţi”

    Opt nereguli de protocol obligatoriu în cazul oricărei operaţii au fost încălcate de echipa operatorie condusă de medicul Mircea Beuran în cazul pacientei care a luat foc pe masa de operaţii la Spitalul Floreasca şi care, şapte zile mai târziu, la 29 decembrie, a murit. Concluziile au fost prezentate de Ministerul Sănătăţii într-o conferinţă de presă după ce corpul de control al ministrului a făcut o cercetare la spitalul din Bucureşti.

    „Biocidul folosit pe pacientă este avizat doar pentru dezinfecţia mâinilor medicilor. S-a ignorat o procedură obligatorie de dezinfecţie a tegumentelor. S-a diagnosticat greşit o alergie la iod, nu era niciun element care să indice alergia la iod. Niciunul dintre medici nu se afla în gardă, în protocolul operatoriu incidentul apare într-o anexă, medicul rezident nu era supravegheat de un specialist”, a spus Victor Costache, ministrul Sănătăţii, care a enumerat lista cu nereguli găsite la Spitalul Floreasca.

    În plus, ministrul Sănătăţii a mai spus că va continua cercetările în Spitalul Floreasca pentru că folosirea biocidului greşit (substanţa care dezinfectează – n.red.) a mai fost practicată de chirurgul Beuran în cazul a „zeci de pacienţi”.

    Întrebat de ce nimeni nu a observat greşelile de procedură până acum, managerul Spitalului Floreasca a spus că „în procedura operaţională a spitalului, substanţa dezinfectantă are indicaţie pentru utilizat la pacienţi, cu indicaţii foarte clare. Ea are ce căuta în blocul operator”, a spus Ionuţ Negoi, managerul Spitalului Floreasca. Victor Costache a spus însă că acesta este un „dezacord”, explicând că biocidul folosit în cazul pacientei care a murit poate fi folosit doar pentru dezinfecţia mâinilor chirurgilor.

    „Vedem o utilizare off label a acestui produs şi de fiecare dată când facem ceva off label se întâmplă, mai devreme sau mai târziu, o dramă”, a mai spus Victor Costache.

    Mai mult, ministrul a mai spus că mai trimite corpul de control într-o nouă anchetă la Spitalul Floreasca pentru că există informaţii că o altă pacientă ar fi fost în aceeaşi situaţie, iar în acel caz pacienta a supravieţuit.

  • Rezistenţa cu trotinete: singaporezii învaţă cum să scape de poliţie când merg pe două roţi

    Dacă unii au trecut la trotinete simple, care încă au voie pe trotuar, alţii au constituit grupuri ai căror membri se anunţă de locurile unde stă poliţia la pândă, oferindu-şi sugestii de trasee alternative şi de modalităţi de a scăpa neprinşi. Aceştia susţin că nu doresc să renunţe la deplasarea cu trotinetele electrice şi speră chiar să convingă guvernul să se răzgândească în privinţa interdicţiei. A existat chiar şi un caz în care un nemulţumit a fost filmat mergând cu trotineta electrică pe o copertină de protecţie deasupra unei porţiuni de trotuar, fiind ulterior arestat. 

  • Cazul Caracal, un mister adâncit: Manevra lui Ghorghe Dincă: Acoperirea adevăraţilor autori

    Presupusul complice al lui Gheorghe Dincă este arestat preventiv pentru 30 de zile

    Magistraţii Tribunalului Bucureşti au admis cererea procurorilor DIICOT şi au dispus arestarea preventivă a lui Ştefan Risipiţeanu, acuzat că ar fi violat-o pe Luiza Melencu în casa lui Gheorghe Dincă.

    Ştefan Risipiţeanu va fi arestat preventiv pentru 30 de zile, după ce Tribunalul Bucureşti a admis cererea procurorilor. Acesta este acuzat că ar fi violat-o pe Luiza Melencu atunci când era sechestrată în casa lui Gheorghe Dincă.

    Înainte de pronunţare, avocatul bărbatului, Valentin Vladu, a declarat că nu sunt probe suficiente împotriva clientului său şi, dacă se va dispune arestul preventiv, decizia va fi contestată.

    Giorgiana Hosu, adjunctul DIICOT, a anunţat, miercuri, că a fost reţinut un bărbat în vârstă de 46 de ani, pentru că a violat-o pe Luiza Melencu atunci când fata era în casa lui Gheorghe Dincă. Atât cel reţinut, cât şi Dincă, ar fi violat-o pe tânără, anunţă DIICOT.

    Tonel Pop spune că Gheorghe Dincă i-a ameninţat familia cu violul

    Tonel Pop, avocatul familiei Melencu, acuză faptul că Gheorghe Dincă i-a ameninţat familia în timpul audierilor de luni, în prezenţa procurorilor DIICOT şi a poliţiştilor.Avocatul lui Dincă spune că Pop a înţeles eronat, iar clientul său a reproşat că s-a spus în spaţiul public că şi-a violat fiica.

    Avocatul familiei Melencu, Tonel Pop, a declarat, pentru MEDIAFAX, că el şi colega sa, au fost ameninţaţi de Gheorghe Dincă în timpul audierilor de luni, în prezenţa poliţiştilor şi procurorilor. Tonel Pop afirmă chiar că Dincă s-a ridicat ameninţător şi s-a dus către el, spunându-i: „Şobolan, te termin”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Vehiculele comerciale se îndreaptă spre zona electrică

    Noi vehicule electrificate, soluţiile inovatoare de conectare şi parteneriatele strategice vor creşte productivitatea şi opţiunile disponibile pentru clienţii vehiculelor comerciale Ford în Europa şi o nouă furgonetă Transit complet electrică este aşteptată pe piaţă în 2021. În plus, transportorul de persoane Tourneo Custom Plug-In Hybrid ţinteşte 50 de kilometri de autonomie pur electrică şi va fi disponibil pe piaţa locală în primul trimestru al anului viitor.

    „Noua generaţie de Ford Transit este cea mai productivă şi smart lansată până acum. Vorbim de o scădere a consumului de combustibil la diesel de 7%, avem patru versiuni de putere de până la 185 CP şi gama va fi completată cu o cutie de viteze automată cu zece trepte pentru versiunile cu tracţiune spate, a spus Nick Manson, vehicle engineering manager la Transit. Gama va include şi motorizări mild-hybrid pentru dieseluri şi hibride plug-in. Cu ajutorul sistemelor mild-hybrid se obţine o economie de combustibil între 3% şi până la 8% în oraş. Sistemul permite creşterea sarcinii utile cu 80 kg în cazul versiunilor cu tracţiune spate şi 48 kg pentru cele cu tracţiune pe puntea faţă.

    Noile modele dispun inclusiv de moduri diferite de condus, precum Eco, Alunecos – pentru rulare pe ud sau traseu acoperit cu gheaţă, Noroi şi Remorcă – mod care optimizează folosirea frânei de motor. Printre noile funcţii se numără senzorul de unghi mort cu funcţie de remorcă, tempomat adaptiv cu recunoaşterea semnelor rutiere, sistem de păstrare a benzii de rulare, sistem de frânare la urgenţă, asistenţă la parcare.

    Noile modele vin cu sistemul FordPass Connect, cu modem de date şi hotspot cu conectivitate permanentă. Cei care deţin un IMM cu până la cinci maşini pot opta pentru sistemul FordPass Pro, prin care se poate verifica starea maşinii, nivelul combustibilului şi al AdBlue, statusul maşinii şi locaţia sa. În plus, maşinile pot fi încuiate, descuiate şi motorul pornit de la distanţă. În cazul flotelor de mari dimensiuni, există opţiunea Ford Commercial Solutions.

    De ce o utilitară plug-in hybrid? Pentru că piaţa se schimbă şi există dorinţa de a reduce emisiile de noxe şi dioxid de carbon. În mediul urban există opţiunea de a nu avea niciun fel de emisii atunci când se merge în modul electric, iar în caz de urgenţă, există opţiunea utilizării motorului termic.

    Bateria sistemului electric poate fi încărcată atât la priză, cât şi la frânare sau la rulare cu viteză constantă, iar motorul ecoboost joacă rol de generator. Motorul termic nu este conectat la transmisie, ci joacă doar rol de generator.

    „Clienţii doresc flexibilitate, vor şi mod electric, dar şi o autonomie mare în cazul distanţelor lungi. Şi toate acestea fără vreo modificare adusă compartimentului de încărcare – 6 metri cubi capacitate şi 1.130 kg sarcină utilă, a spus Ian Porter, chief engineer la Transit PHEV.

    În cazul sistemului plug-in hybrid există patru sisteme de condus – EV Auto – optimizează bateria, EV Now – modul electric, EV Later – păstrează nivelul bateriei – şi EV Charge – încarcă bateria din mers. Cu ajutorul acestui sistem, consumul mediu scade la 2,7 litri/100 km sau 60 g CO2 per kilometru.
    Sistemul hibrid plug-in este instalat şi pe versiunea de pasageri – pe Tourneo Custom cu opt locuri.

    În urmă cu 18 luni Ford a demarat un proiect în Londra de utilitare plug-in, în cadrul căruia 20 de maşini au rulat peste 240.000 km timp de 12 luni, iar 75% din rute au fost operate în mod electric.

    Următoarele oraşe vizate de proiect sunt Köln în Germania şi Valencia în Spania. Cum arată piaţa la nivel local? În primele opt luni ale acestui an s-au livrat pe piaţa locală 14.500 de vehicule comerciale, în creştere cu 6% faţă de perioada similară a anului trecut – fără a lua în calcul camioanele. Ford este în continuare cel mai bine vândut brand pentru al patrulea an consecutiv.

    Potrivit datelor Ford, diferenţa de preţ dintre un Transit cu motor diesel „simplu şi unul hibrid va fi de 700 de euro, diferenţă care va fi amortizată prin consumul mai redus şi valoarea reziduală mai mare. În cazul versiunii plug-in hybrid avem în plan o ofertă de leasing operaţional şi financiar, iar costul de întreţinere va fi inclus în rată.

    Pe piaţa locală sistemul plug-in hybrid va fi disponibil din primăvara anului viitor.

    Sistemul FordPass Pro va fi lansat în România în primul trimestru al anului viitor, când va fi integrat pe toate autvehiculele mărcii. Acestea vor dispune de modem cu router Wi-Fi şi conexiune de date printr-un abonament Vodafone.

    Segmentul comercialelor cu sarcină utilă de 2 tone reprezintă aproape jumătate din volumul total, cu aproape 6.900 de unităţi, segment din care Ford are 18% cotă de piaţă, iar pe trei din cele cinci segmente ale vehiculelor comerciale Ford este pe primul loc.

    „Piaţa auto locală are nevoie de un program Rabla pentru vehiculele comerciale, există o necesitate cu privire la reînnoirea parcului de utilitare. Vorbim de 78% din parcul auto naţional de utilitare care are o vechime de peste 10 ani. Programul Rabla actual nu permite achiziţia unei utilitare noi, însă prin programul Ford în urma casării vehiculului vechi poate fi obţinut un discount la o utilitară nouă, a spus Cristian Prichea, directorul general al Ford România.

    Ford a fost din nou brandul de vehicule comerciale numărul 1 în Europa în 2018, al patrulea an consecutiv când compania reuşeşte această performanţă la nivelul vânzărilor anuale pe cele 20 de pieţe europene. Ford a comercializat 380.900 de maşini din gama utilitară în aceste 20 de pieţe, în creştere cu 8% faţă de anul 2017.

  • În spatele uşilor închise, varianta spaniolă

    Liderul regional (un fel de baron local din politica românească) Manuel López Vidal a conceput un sistem ticălos pentru a-şi umple rapid buzunarele, dar este demascat atunci când prietenul său apropiat, Paco (Nacho Fresneda), este acuzat de corupţie. Dintr-o dată, după ce o discuţie înregistrată apare în mass-media, viaţa lui Manuel este dată peste cap de o investigaţie amănunţită care îl poate trimite la închisoare.
    Antonio de la Torre (Marshland, Cannibal) iese aici în evidenţă, interpretarea sa mergând perfect cu magnetismul personajului pe care îl interpretează. În ceea ce priveşte tensiunea, regizorul Rodrigo Sorogoyen şi scenarista Isabel Peña – colaborând aici pentru a treia oară – pornesc cu motoarele deja ambalate, aruncându-l pe spectator în mijlocul acţiunii, şi reuşesc să menţină această stare până la final. Nu e puţin lucru, având în vedere că filmul durează mai bine de 2 ore.
    Şi nu doar interpretarea este excelentă, ci şi mişcarea camerei, care impresionează încă de la primele cadre. Sunt imagini fluide, fără schimbări bruşte, care ajută spectatorul să preia cât mai mult din emoţia celor de pe ecran.
    El reino este produs de oamenii care au stat în spatele filmului El secreto de sus ojos, un excelent thriller argentinian care a oferit o privire asemănătoare asupra lumii de azi. Nu există prea multă violenţă, dar nici prea multă melodramă sau nemulţumire; povestea este realistă şi bine legată.
    El reino este un film care ridică ştacheta din multe puncte de vedere, fiind un exemplu excelent al calităţii cinematografiei spaniole.
    Industria spaniolă de film a produs, în mai multe rânduri, adevărate capodopere recunoscute la nivel global. Deşi m-am temut de influenţa tot mai evidentă a serviciilor de streaming, care pun de multe ori cantitatea înaintea calităţii, mă bucur să observ că grijile mele nu au avut obiect.
    Nota: 8/10

    El reino
    Regia: Rodrigo Sorogoyen
    Distribuţie: Antonio de la Torre, Mónica López, Josep Maria Pou
    Durată: 2 ore 12 minute
    Buget: 4 milioane euro
    Data lansării: 8 noiembrie

  • Locul şi opera

    Pentru expoziţia organizată de o artistă din Los Angeles, Nancy Baker Cahill, scrie LA Times, au fost invitaţi 24 de artişti din New Orleans, cărora li s-a cerut să aleagă un loc din zonă care evocă un conflict de orice fel, de unde şi denumirea. Aceştia au ales o plantaţie de zahăr, ape poluate sau zone gentrificate pe care au suprapus o lucrare de-a lor, vizibilă doar cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată. Cei care doresc să viziteze expoziţia trebuie să descarce o aplicaţie în care primesc indicii pentru a ajunge la locurile alese şi cu ajutorul căreia pot vedea lucrările artiştilor suprapuse peste acestea.

  • Moda din gunoaie

    Acesta, scrie CNN, preferă să creeze articole de îmbrăcăminte pe care să le poarte numai el, ca o formă de artă care-i permite să transmită mesaje prin care să atragă atenţia asupra unor probleme. Creaţiile lui Wan Yunfeng sunt realizate din tot felul de deşeuri ori vechituri de care face rost de la prieteni, din talciocuri sau pe care le găseşte aruncate. Odată confecţionate articolele sale vestimentare, artistul se pozează îmbrăcat cu ele în diverse locuri din lume. De exemplu, s-a fotografiat în faţa Luvrului îmbrăcat într-o rochie de bal confecţionată dintr-o faţă de pătură, în apropierea turnului Eiffel într-o ţinută din denim reciclat şi purtând pe cap o reproducere a turnului şi în Times Square, la New York, îmbrăcat într-o rochie din sacoşe albastre de la Ikea.

    Ultima sa serie de creaţii surprinsă în fotografii şi intitulată „Protection of the Ocean” doreşte să atragă atenţia asupra puterii distrugătoare a consumului uman. În aceste fotografii, artistul pare prins în plase de pescuit şi deşeuri de plastic, încercând să redea prin expresia feţei durerea animalelor din ocean care mor din cauza poluării.

  • O industrie care nu poate să scadă

    Valentin Stănescu a preluat la începutul anului 2017 poziţia de country general manager pentru operaţiunile noii entităţi formate prin fuziunea Dell, un business cu câteva sute de angajaţi pe plan local, care include şi un centru de servicii care lucrează pentru clienţi internaţionali, şi EMC Corporation, companie specializată în furnizarea de echipamente şi soluţii software pentru infrastructura IT. Începând cu anul 2004, Stănescu a lucrat pentru mai multe companii de IT de pe piaţa locală, printre care Star Storage şi IBM, şi a fost promovat şef al operaţiunilor locale ale EMC în 2009, după ce fusese timp de aproape patru ani director de vânzări.

    „Noi suntem furnizori de tehnologie, ne dorim să fim văzuţi ca principalul furnizor de tehnologie esenţială, însă este evident că având cel mai amplu portofoliu din industrie nu putem avea, pe toate zonele, cea mai bună prezenţă sau prestaţie. Prin urmare, alături de parteneri acoperim întreg spectrul”, explică Valentin Stănescu. „În cadrul unui eveniment precum Dell Technology Forum (desfăşurat la începutul lunii octombrie la Bucureşti – n.red.) reuşim să transmitem clienţilor finali încrederea că a lucra cu o companie ca Dell Technologies le dă posibilitatea nu doar să investească în tehnologie, ci într-o viziune pe termen lung şi le dă şi flexibilitatea de a avea opţiuni în cazul în care consideră că investiţia pe care au făcut-o a fost aliniată 100% cu ce şi-au dorit să atingă mai târziu. Multe dintre companiile cu care lucrăm astăzi ştiu că trebuie să facă schimbări, transformări, dar nu ştiu 100% unde vor ajunge făcând aceste transformări. Noi, ca furnizori de tehnologie, încercăm să le oferim această flexibilitate în timp – este, dacă vreţi, o protecţie a investiţiei. Ei ştiu că dacă au apucat-o pe o cale, au apoi posibilitatea să se replieze, nu se află pe o autostradă care nu are ieşire câteva sute de kilometri”, notează şeful Dell Technologies.

    Dell Technologies România a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri netă de 990 milioane lei şi un profit net de 3,83 milioane lei. Numărul mediu de angajaţi declarat la Ministerul de Finanţe era, în 2018, de 490.

    La nivelul grupului Dell, România face parte din regiunea CEE, care include 38 de ţări; acestea sunt grupate în funcţie de importanţă, fie în clustere, fie ca ţări directe. „România este una dintre cele cinci ţări directe, din prima categoria, fiind una extrem de importantă şi care raportează direct, nu prin intermediul unei subregiuni. Din punctul de vedere al prezenţei companiilor mari în regiune, România este o ţară mare”, notează Stănescu. „Aşadar, pentru businessul nostru de end user computing este o piaţă extrem de importantă, una dintre cele mai mari din Europa.”

    Pe partea de data center, România este importantă prin inovaţie, spune Valentin Stănescu, care aminteşte că de-a lungul timpului compania a reuşit să dezvolte local proiecte care apoi au fost replicate în alte state. „Reuşim, într-o piaţă care nu este atât de matură, să inovăm, putem să alegem nişte căi scurte pentru rezolvarea unui lucru. Dacă am fi în Germania sau Franţa, acolo lucrurile sunt foarte mature, sunt foarte bine stabilite din punctul de vedere al modului în care un proiect se poate desfăşura. În România încă există flexibilitate la nivelul companiilor mari, acestea pot inova, pot alege moduri alternative de a implementa un proiect.”

    Ciclurile de modernizare a infrastructurii de tehnologie au o rapiditate mai mare în ţările din sud-estul Europei faţă de ţările mature, pentru că operaţiunile pe care o companie le are în România nu sunt atât de complexe cum sunt operaţiunile pe care le are într-o ţară ca Germania, explică Stănescu. Mai mult, o schimbare în sistem sau în paradigma de abordare a unui sistem este mult mai greu de realizat în cazul acestor ţări mature: „Trebuie să faci multe teste înainte ca să poţi înţelege toate efectele unei astfel de schimbări. Pentru că operaţiunile acelor companii în România nu sunt atât de complexe, este mai simplu şi mai rapid să inovezi aici.”

    Şeful Dell Technologies România oferă următorul exemplu: „O instituţie de orice natură are în Germania o infrastructură care oferă 100 de funcţionalităţi; pentru a realiza o schimbare în infrastructură, trebuie să testezi cum vor fi afectate toate acele funcţionalităţi. În România, în general, activităţile sunt mai puţin complexe – în loc de 100 de funcţionalităţi pe care trebuie să le susţină o infrastructură, sunt doar 10, e mult mai uşor şi mai rapid să testezi 10 funcţionalităţi. Mai mult, companiile-mamă consideră că în zona complexă este mai riscant să testezi lucruri noi şi atunci se aleg ţări de test precum România, făcându-se ulterior roll-out către celelalte ţări”.

    Din punct de vedere comercial, piaţa locală este segmentată în funcţie de tehnologie şi de dimensiunea clienţilor, explică Stănescu. Luând tehnologia drept criteriu, compania desemnează două categorii mari: tehnologie de tip end user computing şi tehnologii de tip data center. „Suntem undeva la 60%-40% şi se merge către balansare, pentru că avem un potenţial foarte mare şi investiţii destul de mari în zona de data center. În general, în structura totală a veniturilor Dell, volumele cele mai mari se fac în zona de client computing; e normal, pentru că e mult mai simplu să investeşti într-un laptop sau într-un monitor decât să mergi în zona de data center, unde proiectele sunt de altă natură.”

    Legat de modelul de business Dell, şi anume oferirea unui portofoliu cât mai amplu de produse şi servicii, Valentin Stănescu spune că acesta nu e unul standard şi că principalii competitori au ales un alt model. „Orice client şi-ar dori – cel puţin aşa credem noi – să găsească un portofoliu care să îi satisfacă toate nevoile. Dacă îşi doreşte să facă o alegere diferită, spre exemplu să folosească tehnologie din alte părţi şi să o integreze, este evident alegerea sa, dar asta se întâmplă de obicei atunci când ştiu foarte bine ce îşi doresc.”

    Deocamdată, piaţa din România este încă la un nivel la care companiile îşi testează capabilităţile în era digitală; cu alte cuvinte, partea de tehnologie poate fi un suport pentru schimbare, dar şi un enabler pentru inovaţie, notează el. „Prin urmare, crede el, companiile îşi doresc să găsească în acelaşi loc atât tehnologia prin care să modernizeze ceea ce au, să-şi reducă costurile de operare şi mentenanţă, cât şi să reinvestească economiile din zona respectivă către inovaţie.“

    Deşi reticenţa pare să fi dispărut din rândul managerilor români, pe zona de educaţie este încă loc de mai bine, crede Stănescu. „În viitorul apropiat, vom avea din ce în ce mai multe sesiuni educative pentru piaţă, vom aduce la Bucureşti mulţi dintre specialiştii noştri; am pus Bucureştiul pe hartă într-o constelaţie de 10-12 oraşe importante din lume pentru a creşte awareness-ul pe partea de inteligenţă artificială şi IoT”, notează el. „Cu cât mai repede vom reuşi să educăm cât mai multe companii, cu atât mai repede ni se vor întoarce beneficiile ca cetăţeni.”
    Şeful Technologies spune că România este una dintre ţările în care inovaţia este în natura omului – „trebuie doar să le oferim românilor posibilitatea şi să le aducem tehnologiile şi platformele potrivite astfel încât să poată să îşi testeze ideile. Este una dintre cele mai inovatoare ţări, cel puţin din regiunea din care facem parte”.

    Piaţa în ansamblul ei – incluzând aici tot segmentul IT şi toate serviciile asociate – nu are cum să nu crească, crede Valentin Stănescu. „Este atât de multă nevoie de inovaţie prin tehnologie, în această ţară, iar România are un apetit atât de mare pentru tehnologie, încât nu văd vreo şansă ca piaţa să experimenteze scădere în viitor. Dacă ne apucăm şi secţionăm piaţa, evident că sunt unele zonele tradiţionale de IT care fie au o creştere mai înceată, fie au o stagnare, însă zonele noi de inovaţie care apar, proiectele noi care sunt rezultatul încercării companiilor de a fi competitive în noua eră de funcţionare şi în faţa start-up-urilor noi, agile care vin din urmă, acestea aduc un plus”, încheie el.