Tag: caz

„Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

„Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

„Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

„Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.