BusinessMagazin

Tag: calitate

  • De ce urâm noi Dacia?

    De ce urâm noi Dacia?
    Am făcut un mic experiment – un test video acid la adresa noului venit în cadrul mărcii româneşti. Cum ne-am aşteptat, acesta a despărţit apele în două tabere cu vederi complet diferite. Unii ne-au acuzat că facem reclamă la Dacia. Ceilalţi, că ne batem joc de marca naţională. Interesant.
    Cele două tabere sunt – ca de atâtea ori în România – ireconciliabile.

    Unii, posesori de Logane, consideră că nu există maşină mai bună pe lume raportată la banii daţi pe ea. Mulţi dintre ei sunt abia la prima maşină sau au condus până acum Dacii vechi sau maşini second hand la fel de vechi. Pentru aceştia, faptul de a indica minusurile maşinii naţionale echivalează cu o insultă. Suntem plătiţi de concurenţă, sau ne-am născut în maşini germane, de-aia o criticăm (sau în căruţă, cum plastic se exprima un cititor). Ba încă cineva spunea că nu va mai citi ProMotor, dezamăgit probabil că am făcut mişto de unele dintre neajunsurile ciudate ale noului Logan.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Londra a introdus o TAXĂ pentru cele mai poluante maşini. Suma pe care trebuie să o plătească şoferii ZILNIC

    Numită T-charge, taxa zilnică de zece lire se aplică maşinilor cu motor diesel şi pe benzină înregistrate înainte de 2006, care nu intră sub directiva europeană „Euro 4” 2005 care reglementează emisiile vehiculelor.

    Nouă taxă se va aplica în timpul zilelor lucrătoare, în intervalul orar 7-18, precum taxa existentă de 11,5 lire pentru congestia traficului rutier. Astfel, şoferii vor plăti 21,5 lire pentru a conduce în zona centrală a Londrei.

    Măsura vine după ce Curtea de Justiţie din Marea Britanie a concluzionat că măsurile guvernului Marii Britanii pentru a combate poluarea aerului nu îndeplinesc regulile Uniunii Europene în ceea ce priveşte limitele de dioxid de azot.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ar putea fi o soluţie şi pentru Bucureşti? Londra a introdus o taxă pentru cele mai poluante maşini

    Numită T-charge, taxa zilnică de zece lire se aplică maşinilor cu motor diesel şi pe benzină înregistrate înainte de 2006, care nu intră sub directiva europeană „Euro 4” 2005 care reglementează emisiile vehiculelor.

    Nouă taxă se va aplica în timpul zilelor lucrătoare, în intervalul orar 7-18, precum taxa existentă de 11,5 lire pentru congestia traficului rutier. Astfel, şoferii vor plăti 21,5 lire pentru a conduce în zona centrală a Londrei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul vrea un sistem de monitorizare a preţurilor pentru carburanţi

    ”Platforma de monitorizare a preţurilor pentru carburanţi, instrument similar Monitorului preţurilor în domeniul de retail alimentar, va conduce la transparentizarea pieţei pentru consumatori, astfel încât aceştia să poată alege carburanţii auto cu cel mai bun raport preţ-calitate. Creşterea transparenţei pentru consumatori ar putea accentua gradul de concurenţă pe piaţa comercializării cu amănuntul de carburanţi auto, cu implicaţii benefice asupra preţului carburanţilor, dar şi asupra calităţii acestora, serviciilor oferite în staţiile de distribuţie a carburanţilor etc”, se arată într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Potrivit sursei citate, în vederea extinderii Monitorului preţurilor şi în domeniul carburanţilor auto, se intenţionează amendarea corespunzătoare a legii concurenţei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Alesonor extinde Amber Gardens, primul proiect rezidenţial din România cu locuinţe verzi, inteligente

    Până în prezent, în cadrul proiectului Amber Gardens au fost vândute 32 de locuinţe verzi de lux cu dimensiuni de peste 250 m2 şi grădini de peste 550 m2, iar 14 familii locuiesc deja în complex.   

    „Am primit foarte multe solicitări din partea potenţialilor clienţi Amber Gardens pentru locuinţe în cadrul complexului, adaptate nevoilor familiilor lor, de la locuinţe de 150 m2 la peste 550 m2 construiţi. Ne bucurăm să întâlnim din ce în ce mai multe familii interesate de Amber Gardens, un proiect ambiţios, inovator şi unic în România. Sunt familii care apreciază calitatea şi durabilitatea pe termen lung a construcţiilor noastre, designul modern, profesionalismul echipei noastre şi, în acelaşi timp, înţeleg beneficiile pe care le oferă o locuinţă verde, printre care eficienţă energetică, confort, intimitate, stil de viaţă mai sănătos, aproape de natură etc.

    În acest context, am acceptat provocarea de a construi un ansamblu în care, respectând standardele de casă pasivă şi design bioclimatic, precum şi pe cele de design modern ale complexului, să oferim locuinţe potrivite ca dimensiuni pentru familiile care ne-au solicitat adaptarea proiectului, familii care împărtaşesc aceleaşi valori şi împreună alcătuiesc o comunitate frumoasă.”, a declarat Alex Skouras, Managing Partner Alesonor.

    Investiţia într-o locuinţă verde de lux, inteligentă, cu suprafaţă construită de 155 m2 şi grădină cu suprafaţă începând cu 350 m2 porneşte de la 182.000 euro + TVA. 

     

    Ce înseamnă o locuinţă verde de lux, inteligentă

    Amber Gardens este primul ansamblu rezidenţial din România cu locuinţe verzi de lux, care are la bază principiile designului bioclimatic şi aplică standardele energetice ale unei case pasive, cel mai performant standard energetic din lume.

    Concepute pentru a avea un nivel ridicat de performanţă, locuinţele Amber Gardens consumă cu 90% mai puţină energie faţă de o casă convenţională.

    Amber Gardens demonstrează că astăzi pot fi atinse cele mai ambiţioase obiective ale directivei de Eficienţă energetică a Uniunii Europene pentru 2020: consum energetic egal cu zero, respectând în acelaşi timp principii suplimentare, esenţiale pentru clădirile verzi, precum siguranţă, confort, sănătate, calitate, durabilitate etc.

    Pe lângă aplicaţiile Smart Home, prin care proprietarul casei are posibilitatea de a controla temperatura, umiditatea, calitatea aerului, luminile şi camerele de supraveghere oriunde s-ar afla, în vilele Amber Gardens sunt instalate cele mai inovatoare tehnologii şi sisteme, printre care: panouri solare pentru apă caldă, panouri fotovoltaice, sistemul unic al plafonului radiant, folosit atât pentru răcire, cât şi pentru încălzire, pompă de căldură şi o unitate de ventilaţie naturală cu recuperare a căldurii aerului, sistem inovator cu iluminat cu LED, sistem de protecţie anti-îngheţ, sistem centralizat de aspiraţie etc.

     

    Investiţie pe termen lung

    Eficiente din punct de vedere energetic şi construite la un standard înalt de calitate, locuinţele verzi de lux Amber Gardens sunt considerate investiţii sigure de către instituţiile bancare, calificându-se în acelaşi timp pentru ipoteca verde.

    În acelaşi timp, fiecare locuinţă poate aduce locuitorilor săi economii de aproximativ 50.000 euro de-a lungul a 20 de ani datorită utilizării eficiente.

    În complexul rezidenţial de lux Amber Gardens locuiesc în prezent 14 familii, din cele 32 care au ales deja o vilă. Membrii comunităţii Amber Gardens sunt familii care îşi doresc un stil de viaţă mai sănătos, echilibrat, sunt din ce în ce mai preocupaţi de calitatea vieţii lor, de confortul pe care îl oferă locuinţa personală şi de eficienţa energetică, precum şi de intimitatea spaţiului în care locuiesc. Printre clienţii Amber Gardens sunt antreprenori, expaţi, părinţi ai căror copii studiază la şcolile din nordul capitalei şi au ales să locuiască într-o comunitate care împărtăşeşte aceleaşi preocupări pentru stil de viaţă.

     

  • Motivul pentru care 30.000 de clienţi McDonald’s au primit micul dejun gratuit

    Pentru că este o zi specială, clienţii care au vizitat pe 16 octombrie, până în ora 10:00, restaurantele din întreaga ţară, s-au bucurat de câte un Cheese McMuffin cu Ou şi o cafea din partea casei. Produsele din meniul de mic dejun de la McDonald’s sunt preparate exact ca acasă din ingrediente simple şi proaspete, numai bune pentru dimineţile grăbite, în care tentaţia de a sări peste micul dejun e mare.

    Deşi micul dejun ne aduce energie şi bună dispoziţie pentru tot ce avem de făcut pe parcursul întregii zile, de cele mai multe ori uităm cât de important e. De aceea, meniul de mic dejun de la McDonald’s pune la dispoziţia clienţilor produse proaspete, de cea mai bună calitate: ouă, unt, suncă şi cafea din boabe proaspăt măcinate.

    Ingredientul vedetă al mic dejunului de la McDonald’s este oul. 

  • LOVITURĂ de proporţii pentru RCS/RDS. Anunţul a fost făcut OFICIAL azi

    Una din facilităţi, în valoare de 140 de milioane de euro, o fost obţinută pentru finalizarea achiziţiei operatorului ungar de telecomunicaţii Invitel Tavkozlesi Zrt de către Digi Kft, subsidiara din Ungaria a RCS & RDS.

    Cealaltă facilitate, în valoare de 60 de milioane de euro va fi folosită pentru „scorpuri generale corporative ale societăţii”, precizează un comunicat al companiei remis Bursei de Valori.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates

    Nu cred că cineva a putut să rezume cel mai bine situaţia IT-ului din România, domeniul cu care ne mândrim peste tot, decât Tugrul Tekbulut, cofondator al grupului Logo din Turcia, care a cumpărat firma românească TotalSoft.

    ”Piaţa din România nu este antreprenorială, aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de Turcia. Aici, în Turcia, nu găsim oameni pentru că toată lumea vrea să fie următorul Bill Gates. În România nu este aşa şi acest lucru este în favoarea noastră, pentru că putem găsi oameni buni; nimeni nu vrea să fie Bill Gates“.

    El a spus într-o discuţie cu Ziarul Financiar că românii sunt mai bine pregătiţi, dar nu îşi asumă mai multe riscuri. ”Calitatea resurselor umane din România este foarte bună; în medie, calitatea absolvenţilor este mai bună decât cea din Turcia. Oamenii nu îşi asumă însă mai multe riscuri, este o diferenţă culturală, cred.“

    Este un adevăr care poate să doară: românii vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates.

    România are peste 100.000 de IT-işti, cea mai mare parte dintre ei lucrând pentru Bill Gates (Microsoft), Larry Ellison (Oracle), IBM, Deutsche Bank, ING etc. Avem prea puţine cazuri în care programatori români, IT-işti, antreprenori români au vrut să facă ceva mare, s-au gândit la un produs scalabil din prima care să cucerească lumea. Aici am putea să includem familia Talpeş, cu Bitdefender, care reuşesc să controleze compania după 27 de ani (cu 60% din acţiuni), Netopia, compania de plăţi controlată de Antonio Eram, sau UiPath, controlat de Daniel Dines, considerat cel mai de viitor start-up românesc, care ar putea să valoreze un miliard de dolari (optimizează prin roboţi procesele repetitive).

    Radu Georgescu a avut antivirusul RAV, pe care l-a vândut către Microsoft la începutul anilor 2000, iar băieţii de la Cluj, Sergiu Biriş, care a ieşit pe parcurs din afacere, şi Andrei Dunca, s-au predat iniţial unor investitori de la Londra, după care au mers în Silicon Valley pentru a ajunge cu LiveRail în curtea lui Facebook pentru 500 de milioane de dolari (bineînţeles că din toată suma Andrei Dunca a luat doar o mică parte). După doi ani, Facebook i-a închis, iar echipa, în principal formată din români, s-a împrăştiat în întreaga lume.

    Totuşi, de ce IT-iştii români nu ţintesc mai sus decât a lucra pentru un gigant extern?

    O explicaţie este legată de faptul că au salarii prea mari pe poziţiile actuale şi, în consecinţă, nu sunt muritori de foame. Când Bill Gates te plăteşte cu 2.000-4.000 de dolari net în România, nu ştiu dacă mai ai energie şi determinare să laşi poziţia deţinută ca să te apuci de un start-up care nu ştii unde va ajunge.

    Când companiile din IT nu ştiu ce să mai facă pentru a îşi mai ţine programatorii – şeful BMW România spune că firmele din această industrie au ajuns să ofere bonusuri câte un BMW angajaţilor de top, nu numai directorilor din prima linie – nimeni nu se mai gândeşte să o ia pe cont propriu, să caute el angajaţi, să tremure pentru încasarea facturilor. Asta dacă găseşte de lucru; sau să consume mii de euro lunar din banii lui de acasă pentru a plăti salariile, chiar dacă nu vede un viitor promiţător.

    Câţi dintre voi, care sunteţi IT-işti şi credeţi că aveţi o idee care poate să ajungă în lumea întreagă, lăsaţi jobul din mână, unde salariul intră la timp, pentru o aventură unde falimentul este mai probabil decât succesul?

    Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă convingeţi prietenii să vină alături de voi, fără să fie plătiţi, ci doar cu o promisiune deşartă de a încasa ”câteva milioane“ dacă produsul sau serviciul creat va avea succes? Mai mult decât atât, cine ar accepta să lucreze pentru voi în aceste condiţii? (Apropo, articole despre Microsoft povestesc că secretara lui Bill Gates a fost plătită mulţi ani de zile în acţiuni, pentru că firma nu avea bani, şi a ajuns milionară când s-a listat la bursă.)

    În aceste condiţii, este mai bine să lucrezi pentru Bill Gates, pentru că nu rişti nimic.

    O altă explicaţie este legată de faptul că mediul din România nu încurajează start-up-urile în general, nu numai pe cele din IT. Probabil că dacă statul ar face trei parcuri de IT, în care doar să vii, să lucrezi acolo pe baza unei promisiuni că peste 10 ani, dacă produsul tău va avea succes, vei da înapoi o parte din bani statului, am mai avea o şansă să iasă un Bill Gates.

    Israelul a găsit o soluţie în urmă cu 30 de ani iar acum culege roadele, firmele israeliene ajungând pe Wall Street cu evaluări de miliarde de dolari, fiind cele mai bune în soluţii de securitate. Pericolul războiului şi atentatelor i-a mânat pe israelieni să facă performanţă în acest sector.

    Atât timp cât IT-iştii români nu vor muri de foame, nu va ieşi un Bill Gates dintre ei.

    Cinic vorbind, ca să se întâmple acest lucru ar trebui ca Oracle, IBM, Microsoft să plece din România şi să îi lase fără job. De foame, unii dintre ei vor încerca să devină antreprenori, să cucerească lumea şi să fie ca Bill Gates.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.