BusinessMagazin

Tag: brand

  • Orange începe să-şi pună în aplicare planul de integrare a fostului Romtelecom: Telekom Romania Communications renunţă la brandul german şi devine Orange România Communications

    Orange, liderul pieţei locale de telecom, a anunţat în urmă cu puţin timp că a demarat o nouă etapă a planului de integrare cu fostul monopol din telefonia fixă Romtelecom, al cărui pachet majoritar de acţiuni a fost preluat de le nemţii de la Deutsche Telekom şi grecii de la OTE.

    “Orange şi operatorul de servicii fixe, Telekom Romania Communications, au parcurs etape importante începând cu 30 septembrie 2021, pentru le asigura clienţilor şi partenerilor o experienţă unitară. Astfel, compania anunţă schimbarea numelui Telekom Romania Communications şi, din 28 martie 2022, unificarea principalelor canale de contact pentru clienţii ambelor companii. Aceste modificări nu au impact în oferta clienţilor, ce rămâne neschimbată.

    Telekom Romania Communications devine Orange Romania Communications

    Compania Telekom Romania Communications se redenumeşte Orange Romania Communications, ca urmare a deciziei AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) din 10 februarie 2022. Acest pas vine după ce pe 1 ianuarie 2022 sediul social al companiei a fost stabilit în Calea Victoriei nr. 35, 010061, Sector 1, Bucureşti, România.
    Orange Romania Communications va continua să funcţioneze separat, ca o subsidiară a Orange România. Cele două companii au obiectivul comun de a fi alegerea preferată a clienţilor pentru servicii convergente pe piaţa românească, precum şi acela de a fi un partener de încredere pentru afaceri şi administraţia publică.
    Această modificare aduce schimbări, treptat, în forma de prezentare a facturilor clienţilor şi a detaliilor legate de numele produselor, care nu vor mai conţine brandul “Telekom”.

    Unificarea canalelor de contact pentru clienţii Orange Romania Communications

    Din data de 28 martie 2022, clienţii Orange Romania Communications vor avea acces la principalele canale de contact Orange: call center, website ori social media.
    Pentru asistenţă telefonică ei vor putea suna la 300 – serviciul clienţi, apelabil gratuit din reţelele Orange şi Orange Romania Communications, tarif normal pentru apelurile din alte reţele naţionale. În acelaşi timp, website-ul oficial pentru ambele companii va fi www.orange.ro. Informaţii privind privind procesul de tranziţie vor continua să fie disponibile pe website-ul www.HelloFix.ro.
    Pagina de Facebook Orange Romania (@orangeromania) va fi spaţiul online de întâlnire al celor care doresc să fie la curent cu activitatea, produsele şi serviciile Orange. Echipa dedicată va răspunde prompt mesajelor şi solicitărilor primite pe acest canal digital.
    În cadrul acestui proces de transformare vor fi incluse şi magazinele Telekom Romania Communications, care vor deveni treptat magazine Orange, cu aceleaşi elemente şi materiale de brand precum Orange shops.
    Detalii complete privind canalele de contact sunt disponibile pe www.HelloFix.ro, dar şi pe www.orange.ro/contact.”, conform companiei.
    „Din 30 septembrie 2021 am început să scriem împreună cu echipele noastre reunite, Orange şi Orange Romania Communications, povestea comună, cu ambiţia de a fi prima alegere a clienţilor pentru servicii convergente din România. Schimbările anunţate astăzi înseamnă parcurgerea unei etape de cunoaştere, de înţelegere a proceselor şi sistemelor, de transformare şi stabilire a unui mod de lucru care să ne permită să oferim clienţilor o experienţă unitară, superioară. Am parcurs aceşti paşi interni de aliniere pentru ca începând cu data de 28 martie să putem pune la dispoziţia clienţilor şi partenerilor noştri canale şi puncte unice de asistenţă, precum şi aceeaşi experienţă de calitate furnizată de o echipă unită şi bine pregătită. Continuăm călătoria noastră împreună cu aceeaşi dedicare şi cu obiective clare”, a declarat Liudmila Climoc, CEO Orange România.
     

  • Cine este străinul care s-a îndrăgostit de o comună din România, unde a decis să cumpere un deal şi să îl transforme într-o afacere în care a investit milioane de euro

    Comuna Mica din judeţul Mureş, o localitate transilvăneană cu circa 4.000 de locuitori, este scenografia unei altfel de poveşti de dragoste: i-a plăcut atât de mult lui Heiner Oberrauch, un antreprenor sud-tirolez care deţine, printre altele, brandul de articole outdoor Salewa, încât a decis să cumpere aici un deal. 

     

    Pasiunea lui pentru acest loc nu a fost deloc mică: a investit  3,5 milioane de euro pentru a cultiva vinurile Villa Vinèa şi nu s-a dat în lături de la nimic: a remodelat dealul pentru ca acesta să fie propice cultivării a peste 10 soiuri de struguri, dar a construit şi un turn în stilul secolelor XVI-XVII pentru a păstra arhitectura zonei. Mircea Matei, un fost executiv dintr-o multinaţională este acum mâna sa dreaptă: a fost mai întâi client al cramei, iar apoi s-a întors în locurile copilăriei pentru a dezvolta  businessul Villa Vinèa, după ce, la rândul său, a fost cucerit de Feteasca Neagră de Transilvania.

    „Priveliştea din turn este superbă – la stânga avem o deschidere de 180 km, la poalele munţilor se află Sovata, pe valea Târnavei Mici, iar în dreapta avem o deschidere până după Târnăveni, de aproximativ 120 km de vale ce poate fi văzută”, descrie Mircea Matei, directorul general al Villa Vinèa, spaţiul verde amplu ce poate fi observat din turnul cramei Villa Vinèa.

    Acesta reprezintă locul de unde strugurii proaspăt culeşi iau drumul vinificării, fiind turnaţi fără folosirea energiei electrice spre etajele inferioare, unde sunt apoi prelucraţi, vinificaţi şi stocaţi. „Zilierii culeg strugurii dimineaţa devreme, aceştia sunt aduşi cu lăzile aici, unde folosim gravitaţia în locul pompelor pentru a împinge strugurii – nu vrem să risipim resurse de orice tip, fie că vorbim despre energie, materie primă, transport etc. Încercăm să păstrăm lucrurile cât mai simple.”

    Dincolo de utilitatea sa practică, turnul reprezintă totodată o formă de respect pentru peisajul transilvănean, aflat la tranziţia a trei culturi – românească, maghiară şi săsească: în fiecare sat din zonă, bisericile catolice sau reformate, construite în anii 1700-1800, sunt prevăzute cu un astfel de turn. La Villa Vinèa, un arhitect italian a proiectat toată crama într-un stil care să se integreze în peisajul transilvănean, în 2010-2012. „Se văd de aici aproape toate cele 32 de hectare, iar dealul nu s-a aflat în forma aceasta la cumpărare. Heinner a cumpărat dealul, apoi s-a lucrat aici timp de un şi jumătate la mutat pământ, la modelarea teraselor”, descrie Matei terasamentul viei, care se întinde cât vezi cu ochii.

    Mircea Matei, director general, Villa Vinèa: „După 15 ani în Bucureşti, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor şi nici acum nu sunt, este mult de învăţat.”

    Heinner Oberrauch a devenit un personaj aproape legendar în zonă: se autodescrie drept sud-tirolez (şi el fiind originar dintr-un loc aflat la o intersecţie de culturi – italienească şi austriacă), potrivit spuselor lui Mircea Matei. Omul de afaceri a ajuns prima oară în Ardeal acum circa două decenii, când a văzut potenţialul zonei şi a ales să investească la Târgu-Mureş într-o unitate de producţie pentru businessul pe care îl conduce, sesizând avantajul forţei calificate de muncă din această zonă. Afacerile antreprenorului, reunite sub umbrela grupului Oberalp, ajung la peste 200 de milioane de euro pe an. Businessul principal este specializat pe articole destinate pasionaţilor de munte şi funcţionează sub brandul Salewa – o afacere derulată pe parcursul a şase generaţii, cu fabrici în Europa şi Asia şi desfacere pe toate continentele. Câteva sute de angajaţi lucrează în fabrica Salewa de la Târgu-Mureş, pe care a ales să o predea unui prieten de familie, după ce şi-a reorientat producţia dinspre îmbrăcăminte către materiale textile pentru cărucioarele de bebeluşi, după cum povestea chiar el într-un material anterior al revistei. „I-a plăcut zona foarte mult, este iubitor de natură, iar businessul său principal este axat pe producţia de articole pentru sporturi montane. Totuşi, aici i-a plăcut potenţialul viticol, a crescut cu vie în familie – iar asta se vede chiar şi acum – în vizitele sale vine şi chiar şi curăţă via, e un personaj foarte activ, dinamic.”

    Antreprenor pur-sânge, Oberrauch a redescoperit potenţialul viticol al zonei şi şi-a propus să fie printre cei care redau acest teritoriu viticulturii, prolific în perioada comunistă. Dacă înainte de anii ’90, văile de aici erau pline de struguri, după această perioadă fuseseră retrocedate şi lăsate în paragină. „Pe atunci însă nu era vorba despre soiuri nobile, ci de soiuri hibride, exista un mare combinat la Târgu-Mureş unde erau prelucrate.” Oberrauch a început procesul de achiziţie al dealului în 2002,  iar acesta a continuat până în 2004, din cauza numeroşilor proprietari care se aflau în zonă. În comuna Mica a ajuns la o suprafaţă totală cultivată de 32 de hectare. 11 soiuri sunt cultivate în localitatea Mica, iar în 2016 au mai cumpărat 40 ha la circa 10 km de aici, la Găneşti, unde este cultivat un alt soi de viţă de vie. „În via de aici avem cele trei soiuri româneşti, Fetească Regală, Fetească Albă, Fetească Neagră. Oberrauch a fost de altfel primul care a pariat că se pot face vinuri roşii de calitate în Transilvania, este un curajos şi un vizionar”, spune Matei.

    Confluenţa dintre cele trei culturi aflate în zonă se regăseşte însă şi în soiurile cultivate, unele fiind specifice zonei: „În zona târnavelor se cultivau de către saşi Gewürztraminer şi Riesling de Rin – două soiuri tradiţionale; Muscat Ottonel – soi care este transformat într-un vin de desert, Sauvignon Blanc, Kerner – un soi de origine germanică pe care nu îl mai cultivă nimeni în România, se cultivă în zona de unde vine Oberrauch şi s-a naturalizat foarte bine”, explică Mircea Matei. Apoi, când vine vorba despre soiurile roşii menţionează Feteasca Neagră (atipic cultivată în această zonă), Zweigelt (un soi de origine austriacă adaptat climei reci), Pinot Noir”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Care este cel mai râvnit job al momentului pe care majoritatea tinerilor şi-l doresc cu ardoare si ce calităţi trebuie să le ai pentru a-l obţine

    O piaţă relativ nouă, pe care mulţi nu o înţeleg şi despre care nu ştiu foarte multe lucruri, a ajuns în 2021 la o valoare de 15 milioane euro. În cifre absolute, piaţa creatorilor de conţinut a crescut foarte mult, însă abia acum începe să se creeze o ordine, astfel pornind pe drumul său către maturitate. În România există în prezent circa 3.000 de creatori de conţinut, dintre care o bună parte fiind deschizătorii de drum ai acestei pieţe. Viitorul arată bine, însă fără muncă, calitate şi un conţinut conectat la realitate, piaţa se va cerne în avantajul celor care acum ţin cont de aceste criterii.

    Pe site-urile locale de recrutare nu pot fi găsite joburi de „creator de conţinut” sau „influencer”, însă este, poate, cea mai dorită profesie a prezentului, în special de către tineri. Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent cu privire la ceea ce urmăreşte. Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani influencerii puteau face un conţinut despre lifestyle, combinat cu informaţii despre înfrumuseţare, acum acestea sunt divizate, iar publicul îşi doreşte să găsească un anumit tip de informaţii atunci când urmăreşte un creator. Muncă, muncă şi iar muncă, dar şi un praf de carismă şi succesul ar putea fi garantat în cazul acestei profesii.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media, este de părere că uneori doar munca este suficientă, însă în funcţie de segmentul ales ar putea fi nevoie şi de carismă pentru a putea avea succes. „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri. Dacă nu ai carismă este în regulă, dar depinde de zona în care vrei să activezi, dacă alegi cea de entertainment, este clar că ai nevoie de o mică doză de carismă, dar dacă alegi educaţia, nu este un indicator care să impacteze mult conţinutul”, spune Adriana Popescu. Ea a deschis în urmă cu un an agenţia de impresariat Lioness Media şi are un portofoliu format din 14 creatori de conţinut.

    Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent.

    Adriana Popescu a ales calea antreprenoriatului după patru ani petrecuţi în această industrie, însă a ajuns într-un punct în care şi-a dorit să ia o pauză. După mai multe oferte de joburi primite de la agenţiile concurente, Adriana Popescu şi-a propus ca întoarcerea ei în industrie să fie în proprii termeni. Astfel, şi-a deschis firma sa de impresariat şi îşi propune să contribuie la schimbarea pieţei creatorilor de conţinut. „Mi-am dorit să setez şi să am grijă de câteva valori personale, mai ales în ceea ce priveşte calitatea talentelor cu care îmi doream să lucrez, în punctul în care lucrezi pentru cineva nu poţi să ai un control atât de mare asupra portofoliului.”

    Piaţa creatorilor de conţinut s-a confruntat cu multe probleme, iar publicul, cel puţin o parte din el, a început să aibă dubii despre cum îşi desfăşoară aceştia activitatea. Poate cea mai controversată discuţie cu privire la creatorii de conţinut este marcarea reclamelor, pe care Adriana Popescu o doreşte reglementată, în special pentru această piaţă. „Noi suntem foarte transparenţi, nici nu ar trebui să se discute despre aşa ceva, toate trebuie marcate şi noi susţinem reglementarea acestei zone de reclame. Îmi este greu să înţeleg de unde această ruşine să marchezi un conţinut sponzorizat, este o chestie de transparenţă şi respect faţă de comunitatea ta, de acolo ar trebui să pornească orice colaborare, felul în care îţi alegi un brand, felul în care eşti transparent faţă de comunitate, din respect faţă de oamenii care sunt adunaţi în jurul tău.”

    Cu toate că au existat suspiciuni cu privire la activitatea ilegală a creatorilor de conţinut, realitatea stă diferit, astfel că mulţi dintre aceştia au ales să îşi deschidă un SRL şi foarte puţini activează sub forma unui PFA sau chiar cu drepturi de autor. Fără existenţa unei forme legale de activitate, creatorii de conţinut şi companiile nu ar putea colabora. Adriana Popescu nu îşi doreşte să crească cu mult portofoliul creatorilor de conţinut, însă cei pe care i-a ales până acum au fost selectaţi după anumite criterii. „Îmi doresc foarte mult ca în echipa mea să existe oameni care sunt conectaţi la realitate, oameni care vorbesc despre principalele probleme ale societăţii fără să le fie teamă că asta le va afecta în vreun fel o relaţie cu un brand, care să fie asumaţi.”

    Adriana Popescu estimează că piaţa creatorilor de conţinut a avut anul trecut o valoare de 15 milioane euro, iar în acest segment activează circa 2.500-3.000 de creatori, aici fiind incluşi doar cei care îşi monetizează activitatea. Pe lângă aceştia, există încă 1.500 – 2.000 de persoane care creează conţinut pe reţelele de socializare, dar încă nu au încheiat nicio colaborare de promovare a unui produs sau serviciu. Una dintre cele mai des întâlnite întrebări cu privire la această piaţă este cât câştigă un creator de conţinut, cu toate că cifrele pot să difere în funcţie de anumiţi indicatori, în medie, un creator de conţinut, care are 100.000 de urmăritori pe Instagram, de exemplu, poate să plece de la câteva mii de euro pentru o campanie de publicitate. Însă, campaniile de publicitate pot reprezenta o colaborare prin care creatorul face 1-2 postări pe una dintre reţelele de socializare sau este un parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp, de câteva luni, iar în acest caz, câştigul se poate ridica la câteva zeci de mii de euro. Câştigurile diferă în funcţie de numărul de urmăritori ai creatorului, numărul de postări realizate, cât şi de specificul campaniei de publicitate. Adriana Popescu spune că îşi alege foarte atent brandurile/companiile cu care urmează să lucreze, iar în funcţie de fiecare produs promovat discută cu unul dintre creatorii de conţinut din portofoliul său pentru a încheia în final colaborarea. Brandurile sunt alese cu atenţie, astfel încât să se potrivească tipului de conţinut pe care un creator îl are, dar şi în funcţie de principiile pe care acesta le promovează. „Noi, la nivel de agenţie, avem o politică foarte strictă, nu lucrăm absolut deloc cu tot ce înseamnă zona de pariuri sau branduri de care nu a auzit nimeni. Discutăm cu branduri serioase, care au o istorie şi care comunică în conformitate cu valorile creatorilor. Ceea ce ne-a învăţat pe noi ultimul an a fost prevenţia, dacă vine către noi un brand de care nu suntem singuri, preferăm să spunem nu”, spune Adriana Popescu.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media: „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri.”

    Ea este de părere că cele mai importante principii pe care trebuie să le aibă un creator de conţinut sunt transparenţa şi sinceritatea faţă de publicul care acordă încredere în ceea ce face. De asemenea, un creator de conţinut ar trebui să înceapă această activitate pentru că îşi doreşte să discute anumite idei cu publicul său, nu să îşi transforme toată activitatea doar în promovarea unor produse. Un alt principiu de care ar trebui să ţină cont un creator de conţinut este asumarea, în momentul în care greşeşte să recunoască acest lucru.

    De asemenea, creatorii de conţinut nu îşi pot obţine veniturile doar din postările cu conţinut sponsorizat, în funcţie de platforma în care activează, aceştia mai pot câştiga câteva mii de euro pe lună. Spre exemplu, o persoană care are un cont de Youtube şi circa 300.000-500.000 de abonaţi la canalul său, ar putea obţine circa 6-7.000 euro pentru activitatea pe această platformă, care înseamnă, în medie, publicarea a două videouri pe săptămână, fiind de altfel şi recomandarea Youtube-ului.

    Adriana Popescu este de părere că piaţa nu este supraaglomerată, însă de ceva vreme se poate observa o segmentare clară a acesteia, astfel că fiecare creator de conţinut a ales o nişă pe care să activeze, fără să mai aibă un conţinut ce vizează mai multe segmente. Acest lucru va duce la o cernere a pieţei. Proprietara Lioness Media îşi doreşte ca anul acesta să depăşească o cifră de afaceri de 1 mil. euro, având în vedere că anul trecut a încheiat cu venituri de 600.000 euro. Nu plănuieşte să îşi mărească semnificativ portofoliul în 2022, însă vrea să lucreze la o serie de proiecte ce vizează dezvoltarea pe orizontală a agenţiei.

  • Povestea unor tineri care au plecat din ţară când aveau doar 18 ani şi care este motivul pentru care s-au întors în România

    Iuliana şi Ionuţ Popa aveau 18 ani când au plecat să lucreze în străinătate. După câţiva ani de muncă, au revenit în ţară, iar banii strânşi i-au investit într-o afacere – Pui de drag, un brand de produse lactate de capră din judeţul Iaşi.

    Suntem o familie de tineri antreprenori locali, cu o fermă de capre albe, care produce şi livrează la domiciliu o varietate de lactate şi brânzeturi naturale. În vara lui 2021 ne-am schimbat numele, din Azolact în Pui de Drag, fiindcă sună mai simpatic şi mai vioi, şi tot aşa ne-am plănuit să fim şi noi. Livrăm la domiciliu şi vrem să intrăm şi în magazinele cu produse locale din Iaşi şi zonele limitrofe. Susţinem manifestarea blândeţii în relaţia cu pământul, cu animalele şi cu oamenii şi muncim de la primele ore ale dimineţii ca să facem: iaurt, sana, chefir, telemea, caş, urdă, caşcaval, brânză de burduf şi creme de brânză din lapte proaspăt de la caprele noastre.”

    Aşa sună, pe scurt, povestea scrisă de cei doi antreprenori pe pagina de Facebook a afacerii lor. Aventura lor a început în 2012, când au plecat să muncească, la fel ca mulţi alţi români, în Italia, cu gândul la o viaţă mai bună. Acolo au văzut pentru prima dată familii care moşteneau, de generaţii, câte o fermă de animale. Înţelegând ce tradiţie au şi cum reuşeau ei să facă agricultură, deşi solul de acolo nu era atât de fertil precum cel din Romania, s-au întrebat de ce ei nu ar putea face la fel.

    „Un an mai târziu, am decis să ne întoarcem acasă şi să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren şi un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio şansă. Şi nu ne-a fost uşor”, povestesc Iuliana şi Ionuţ Popa. Au reuşit în cele din urmă să ia teren în arendă, să cumpere utilaje şi, pentru scurtă vreme, au avut şi câteva vaci. Când au apărut copiii în familia lor, negăsind uşor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condiţiile pe care şi le-ar fi dorit, au decis să cumpere şi nişte capre şi, după foarte multă documentare, au ales patru surate din rasa Saanen, de la un crescător în vârstă care le scria poezii.

    „Aşa am descoperit cu adevărat gustul laptelui şi al brânzei de capră. Ne-am îndrăgostit foarte repede de ele. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe şi că vrem să producem brânză şi alte delicii sănătoase din lapte de capră.” La început, au vândut rudelor, amicilor, apoi alţi doritori au început să apară. Încurajaţi de faptul că produsele lor aveau succes, au investit şi mai mult. Astăzi au 140 de capre adulte şi lucrează în jur de 80 de hectare de teren, cultivat cu lucernă, iarbă, porumb, orz, grâu şi floarea-soarelui.

    Au investit aproximativ 100.000 de euro în zootehnie şi procesare, iar în cultura vegetală – aproximativ 280.000 de euro. În total cam 380.000 de euro au mers aşadar către utilaje, animale, teren, clădiri, investiţii făcute treptat, din profit şi din credite bancare. Activitatea de prelucrare are loc într-un mic centru din cadrul fermei care se află în comuna Bălţaţi din judeţul Iaşi. „Anul 2020 a fost unul cu multe provocări din cauza secetei care a afectat foarte tare culturile agricole. Am avut o cifră de afaceri de 185.000 de lei, cu pierderi de 40%. În 2020 am avut trei angajaţi. 2021 este un an care ne-a readus pe linia de plutire, estimăm o cifră de afaceri de 600.000 de lei. A fost destul de provocator deoarece ne-am asumat riscuri destul de mari crescând numărul de animale şi în acelaşi timp şi capacitatea de productie”, mai spun cei doi antreprenori.

    Cât despre 2022, ei vor ca acesta să fie un an de eficientizare a muncii în fermă. Vor să extindă ferma, s-o facă mai potrivită pentru vizitele din partea curioşilor, să livreze o gamă mai variată de produse şi să-i susţină cu sfaturi raţionale pe toţi tinerii care-şi doresc să se apuce de agricultură, pentru că ştiu şi ei cât de mult contează încurajările. „Avem în portofoliu mai multe sortimente  – lapte, sana, iaurt, chefir, cremă de brânză (simplă, cu verdeaţă, cu dulceaţă de afine), telemea, caş, brânză de burduf, brânză cu mirodenii în ulei de măsline, brânză cu bulgăraşi, caşcaval. Preţul unui litru de lapte este de 7 lei, iar al unui kilogram de brânză începe cu 40 lei, dar variază în funcţie de sortiment.”

    Clienţii care cumpără de la Pui de Drag sunt în general părinţi cu copii, pe care îşi doresc să-i hrănească de mici cu produse sănătoase, dar şi persoanele care consumă regulat produsele din lapte de capră. Brandul şi-a făcut loc pe rafturile mai multor băcănii din Iaşi, Braşov, Bucureşti, Constanţa, dar poate fi şi livrat la domiciliu în Iaşi, în urma comenzilor plasate online.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Montesse Chalet – cabană (jud. Alba)

    Fondatori: Laura şi Alin Ilie

    Investiţii: 200.000 de euro

    Prezenţă: satul Mătişeşti din judeţul Alba

    Cabinet de avocatură (Sibiu)

    Fondatori: Coraliu Cunţan, Oana Cunţan, Ciprian Banea

    Prezenţă: Sibiu

    Charcuterie Delivery – livrări de platouri cu brânzeturi şi dulciuri (Bucureşti)

    Fondatori: Antonia Stancu şi Cosmin Niţu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, prin livrări

    Kitisimo – brand de haine pentru copii şi adulţi (Constanţa)

    Fondatoare: Anca Rădulescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 8.000 de euro

    Prezenţă: online

    iasoltanei.ro – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iuliana Asoltanei

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 30.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice din Bucureşti şi Sibiu

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Ispită pentru orice om de pe planetă, ciocolata a devenit şi o ispită în materie de business. Cine sunt antreprenorii români care reinventează gustul dulce al succesului?

    Ispită pentru orice om de pe planetă, ciocolata a devenit, pentru cei cu simţ întreprinzător, o ispită şi în materie de business. Aşa au apărut pe piaţa locală câteva branduri care au făcut din acest desert căruia nimeni nu poate să-i reziste o poveste de antreprenoriat, în care şi-au pus la bătaie atât stofa de manager, cât şi papilele gustative. Citiţi mai jos poveştile câtorva astfel de degustători în afaceri.

     

    Ştefan Negoiţă a făcut pasul către antreprenoriat în urmă cu cincisprezece ani, după ce lucrase într-o corporaţie care producea ingrediente pentru ciocolaterii, patiserii, brutării şi cofetării. Pe cont propriu, a dat naştere businessului Chocofashion, sub care creează delicii din ciocolată, precum praline, trufe, torturi, eclere sau mousse-uri. Afacerea a pornit în urma unei investiţii de circa
    70.000 de euro.

    „În 2006 făcusem micul nostru laborator, de 60-80 de metri pătraţi la acea vreme, aveam două maşini de temperat şi primele produse au fost o gamă de 12 praline. O parte dintre ele sunt şi acum în portofoliu”, povestea Ştefan Negoiţă în urmă cu câteva luni.

    Chocofashion îşi dezvoltă portofoliul de produse anual, întrucât există două sesiuni de creaţie pentru produse noi în fiecare an. Iniţial, sub brandul Chocofashion erau produse doar praline şi câteva sortimente de trufe, însă astăzi s-a ajuns la peste 80 de variante de praline. De asemenea, în portofoliu se regăsesc şi foarte multe sortimente de tablete şi figurine din ciocolată, o gamă de confiserie care include eclere, tarte sau mousse-uri şi o gamă de torturi.

    Corinei Ifrim Drăgulinescu îi plăcea ciocolata încă din copilărie, însă abia după 40 de ani a încolţit în mintea ei ideea de a face ciocolată fără zahăr, fără amelioratori şi fără conservanţi. Aşa a ajuns să creeze câteva zeci de tipuri de bomboane de ciocolată, sub brandul Corinne Chocolat, într-un atelier din Bucureşti. Corina a urmat cursuri de specialitate pentru a deveni ciocolatier, apoi a investit între 40.000 şi 45.000 de euro în visul său. Bomboanele de ciocolată create de Corinne Chocolat sunt făcute din ingrediente naturale şi au umplutură din sâmburi graşi neprăjţi, cum sunt cei de nuci, migdale şi alune de pădure, ori umplutură de ghimbir.

    Tiberiu şi Kinga Dicoi, doi antreprenori din Târgu-Mureş, au transformat pasiunea pentru dulce într-un business cu ciocolată artizanală numit Ingres. Planurile includ şi dezvoltarea businessului în afara ţării, până acum existând comenzi de la români care trăiesc în ţări precum Norvegia şi Marea Britanie. Ideea a pornit încă de acum câţiva ani, când cei doi antreprenori au mizat pe o plantaţie de goji, însă lucrurile nu au mers conform planului şi nu au reuşit să vândă fructele produse, astfel rămânând cu o mare cantitate de goji.

    „Ne-am tot gândit ce să facem cu ele, de la siropuri până la gem, am trecut apoi şi pe partea de ciocolată de casă cu goji, produs care a avut un mare succes în rândul cunoştinţelor. În urma acestui lucru, s-a ajuns şi la ciocolata artizanală, în condiţiile în care soţia mea a participat la un curs de ciocolaterie artizanală şi atunci ne-am axat doar pe partea de ciocolaterie. Businessul a venit la noi, nu ne-am dus noi către el”, povestea recent Tiberiu Dicoi.

    În prezent, produsele de ciocolată sunt fabricate într-un atelier de cofetărie cu care colaborează cei doi antreprenori, astfel că investiţia a fost mult mai mică decât în mod normal, având în vedere că atelierul era deja echipat cu echipamente şi ustensilele necesare. Investiţia în business a ajuns la circa 10.000 de euro.

    Sub brandul Ingres sunt vândute praline de ciocolată pictate manual, trufe de ciocolată, diverse tablete şi acadele de ciocolată, ciocolată caldă, dar şi specialităţi precum covrigei înveliţi în ciocolată sau bomboane cu umplutură de curmale şi migdale. Pentru materia primă, cei doi lucrează cu un distribuitor local, însă este vorba de o ciocolată de origine belgiană. Zilnic, în atelierul de producţie din judeţul Mureş, Kinga Dicoi poate produce chiar şi 500 de praline, însă capacitatea de producţie depinde foarte mult de complexitatea produselor pe care le realizează.

    Leomi Chocolate, un producător de ciocolată artizanală din Iaşi, a luat naştere în 2020, chiar înainte de pandemie, din pasiunea antreprenoarei Benedicta Drobotă pentru acest desert. Lucrurile au prins contur după o investiţie de 150.000 euro din fonduri nerambursabile şi credit.

    Pentru a diferenţia produsele, antreprenoarea se ocupă şi de pictarea cutiilor în care vin bomboanele de ciocolată, astfel îmbinând zona de artă cu cea de produse dulci. În atelierul de producţie, fondatoarea Leomi mai lucrează alături de o persoană care se ocupă de partea de fabricare.

    „E foarte greu de lucrat cu ciocolata, are nevoie de o anumită temperatură, astfel încât cele mai multe produse le facem spre iarnă, atunci când avem o temperatură optimă. Ciocolata vine din Belgia, am testat foarte multe până
    ne-am hotărât, am căutat să fie cele mai bune materii prime”, spunea Benedicta Drobotă în vara anului 2021.

    Capacitatea de producţie a Leomi este de 10 kilograme de ciocolată zilnic, vara fiind mai căutate fântânile de ciocolată, în contextul temperaturilor mai ridicate, şi iarna portofoliul crescând cu praline şi tablete de ciocolată.

    Laura Hizo-Miloş avea câţiva ani când a mers pentru prima dată cu mama ei în Belgia, în oraşele vestite pentru ciocolata artizanală, precum Bruges şi Waregem, şi s-a îndrăgostit de ce a văzut acolo. A urmat un traseu profesional în domeniul economic, pentru ca, după 11 ani petrecuţi în consultanţă,
    să schimbe macazul şi să aleagă o activitate creativă, inspirată de ce văzuse în călătoriile prin Belgia. Aşa a ajuns să pună bazele Maximilian Chocolat, o ciocolaterie din Cluj-Napoca.

    Maximilian Chocolat a apărut în decembrie 2019, după o investiţie de 45.000 de euro, din care 38.000 de euro au fost finanţare nerambursabilă. Brandul a fost inspirat din familie, Maximilian fiind numele fiului Laurei. Deschiderea a venit la capătul unui an în care antreprenoarea s-a perfecţionat la cursuri de formare şi a exersat, ea neavând deloc experienţă în domeniu. A obţinut Certificatul de Ciocolatier Artizanal, a urmat cursuri la Academia de Ciocolată Callebaut din Belgia, masterclassuri cu ciocolatieri şi maeştri patiseri pentru a învăţa conceptul de ciocolată rafinată, cu ganache-uri diverse.

    „Produsele noastre sunt praline – pictate manual – şi trufe. Realizarea unei praline durează trei zile. Matriţele se pictează cu unt de cacao colorat, după care trebuie să se stabilizeze, apoi se toarnă cochilia, ganache-ul şi se creează pralina”, spune Laura Hizo-Miloş.

    Atelierul de producţie este localizat în centrul istoric al Clujului, acolo unde Laura Hizo-Miloş şi ajutoarele ei „sculptează” pralinele pictate manual cu ganache preparat din ingrediente naturale: Ruby & Violetes, Peony Delight (cu ceai alb şi bujor), Intense Lime, Coffee, Clasic Gianduja (cremă de alune premium) şi Double Salted Caramel şi trufele, cu fistic, zmeură, portocale şi cocos.

    Tot pasiunea pentru ciocolată a determinat-o şi pe Gabriela Mureşan, auditor în managementul calităţii, să-şi schimbe complet drumul profesional. Astfel, a renunţat la jobul pe care-l avea şi a mers în „patria ciocolatei”, tot în Belgia, să înveţe tainele realizării acestui produs, iar după doi ani de formare a devenit artizan ciocolatier cu acte în regulă. Sub brandul Muri Chocolatier, ea produce bomboane de ciocolată pictate manual, trufe şi praline.

  • Câţi bani face un cuplu cu o cafenea deschisă în Calea Victoriei

    Beatrice Leca şi Dorin Dumitrana au fost parteneri de viaţă înainte de a fi parteneri de business. Lumea afacerilor i-a adus la aceeaşi masă când au preluat o franciză a reţelei de cafenele Handsome Monk Coffee, ancorându-se cu businessul lor chiar pe Calea Victoriei, cel mai efervescent bulevard al Capitalei.

    Handsome Monk Coffee Victoriei este prima franciză a brandului românesc Handsome Monk Coffee. Povestea noastră a început în anul 2017, când am obţinut finanţarea prin programul StartUp Nation, prima ediţie. Căutam o oportunitate, iar aceasta a venit în momentul în care am aflat despre programul StartUp Nation”, povesteşte Beatrice Leca.

    Au investit peste 100.000 de euro şi au deschis cafeneaua în august 2018, amândoi având background pe această piaţă. Beatrice Leca a fost brand manager chiar pentru Handsome Monk Coffee şi a asistat în mod direct la naşterea brandului, iar Dorin Dumitrana a activat în trecut pe piaţa de distribuţie de cafea.

    „Planul iniţial era să deschidem locaţia într-o clădire de birouri sau în vecinătatea unui conglomerat de clădiri de birouri. Între timp, am analizat mai bine această variantă şi ne-am dat seama că am fi destul de constrânşi în activitatea pe care urma să o desfăşurăm de programul de lucru al companiilor, lipsa traficului pietonal în weekend etc. Astfel, ne-am reorientat şi am început căutarea de spaţii comerciale în zonele centrale ale oraşului. Timp de patru-cinci luni, am luat la pas tot centrul oraşului şi am căutat cea mai bună variantă pentru noi.”

    Calea Victoriei au redescoperit-o, practic, în timpul căutărilor. Au simţit o energie aparte în plimbările lor şi şi-au dat seama că artera are un potenţial de dezvoltare foarte mare în viitorul apropiat, mai ales datorită numărului mare de turişti care o tranzitează. Au resimţit cumva aceeaşi atmosferă pe care au experimentat-o în alte capitale europene şi şi-au dorit să fie parte din ea.

    „Am reuşit să închiriem spaţiul într-o perioadă în care Calea Victoriei nu redevenise încă «la modă». Erau destul de multe spaţii disponibile spre închiriere. Dificultatea constă în bugetul pentru chirie, pe care îl setezi când porneşti pe acest drum. Iniţial, am bugetat un cost mult mai mic, pentru ceea ce ne propusesem (clădire de birouri), iar spaţiile din centrul oraşului depăşeau cu mult ceea ce aveam noi în plan. Diferenţa a fost undeva la 30-40%.”

    Cu toate astea, au luat decizia de a se poziţiona pe Calea Victoriei privind spre viitor şi către potenţialul real al acestei artere din centrul Capitalei. Astăzi este mult mai greu să închiriezi un spaţiu în aceeaşi zonă, spun cei doi antreprenori, întrucât cererea este foarte mare şi nu prea mai există spaţii disponibile. De asemenea, cota zonei a crescut foarte mult, iar costurile pe chirie sunt mult mai greu de negociat şi de susţinut.

    „Cursul firesc al lucrurilor era să mai deschidem o locaţie Handsome Monk Coffee şi ne conturăm asta în minte, însă impactul pandemiei de Covid-19 a fost atât de puternic încât nu am mai avut resursele necesare să facem un plan concret de dezvoltare. În existenţa noastră de trei ani pe piaţa HoReCa, aproape doi ani i-am traversat prin pandemie. A fost dificil să mai privim în perspectivă, însă ne păstrăm optimismul şi sperăm ca în următorul an să putem spune că lucrurile merg din ce în ce mai bine.”

    Pentru 2021, cei doi antreprenori estimează că cifra lor de afaceri a ajuns la 500.000 de lei, cu circa 50% mai mult comparativ cu anul precedent, o creştere similară cu cea din 2020, pentru cafeneaua Handsome Monk Coffee de pe Calea Victoriei lucrând doi angajaţi.

    „Categoria principală de vârstă (din care vin clienţii – n. red.) este 18-24 ani. Avem mulţi elevi şi studenţi care ne calcă pragul zilnic, însă avem într-o mare măsură şi oameni care vin să lucreze din cafenea – freelanceri, antreprenori. În weekenduri, clienţii sunt mult mai diversificaţi, din toate categoriile de vârstă.” Preţurile produselor din cafenea variază între 9 şi 20 lei, în funcţie de complexitatea băuturilor, când vine vorba de preparatele pe bază de cafea. În meniu se regăsesc însă şi băuturi alcoolice, deserturi şi snacksuri.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Cashmere Aroma – parfum şi balsam pentru haine (Joiţa, jud. Giurgiu)

    Fondatoare: Cristina Codiţă

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de activitate: 400.000 de euro

    Prezenţă: online

    Get Lit – brand de lumânări parfumate (jud. Prahova)

    Fondatori: Alex Costiug şi Bianca Sipu

    Cifră de afaceri: 10.000 de lei (2.000 de euro) pe lună

    Prezenţă: online

    Centrul educaţional Unicorn (Mamaia Nord)

    Fondatoare: Lauza Popazan

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: Mamaia Nord, jud. Constanţa

    Arami – atelier de obiecte de mobilier (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Adrian şi Răzvan Andreica

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Pivniţa Bunicii – brand de produse alimentare (Saschiz, jud. Mureş)

    Fondator: Jim Turnbull

    Investiţie iniţială: 50.000 de lei
    (10.000 de euro)

    Cifră de afaceri în 2021: 2,2 mil. lei (440.000 de euro)

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Sfârşitul unei ere: După 20 de ani, unul dintre cele mai cunoscute branduri iese definitiv din România

    Eugen Păturan, antreprenorul care dezvolta pe plan local brandul de în­­călţăminte Bata în franciză, a închis ultimele trei unităţi sub această marcă. Motivele care au stat în spa­tele acestei decizii au fost pandemia şi relaţia cu fran­cizorul, mai exact cu com­­pania-mamă.

    Eugen Păturan, antreprenorul care dezvolta pe plan local brandul de în­­călţăminte Bata în franciză, a închis ultimele trei unităţi sub această marcă. Motivele care au stat în spa­tele acestei decizii au fost pandemia şi relaţia cu fran­cizorul, mai exact cu com­­pania-mamă. „Am închis ultime­le trei maga­zi­ne Bata pe care le mai aveam în Ro­mâ­nia, e vorba de cel din mallurile Bănea­sa Shopping City şi AFI din Bucureşti şi cel din Iulius din Cluj-Napoca. Eu ope­­ram în franciză şi nu mă mai potri­veam cu consuma­torul. Trebuia să iau ce marfă îmi dădea francizorul şi nu ne mai potri­veam ca modele, aşa că nu mă puteam mişca“, spune omul de afaceri.

    El a adus brandul în România în 2003, deci în urmă cu aproape două de­cenii, iar în cel mai bun moment re­ţea­ua ajunsese la 12 unităţi sub nu­me­­le de Bata. Apoi, treptat, antre­pre­­­norul a început să închidă din uni­tăţi, iar pandemia a venit să pună capac situaţiei.

    „Mallurile m-au pus să plătesc chi­rie chiar şi în lockdown. Nu merită să faci sacrificiu dacă nu ai susţinerea francizorului.“

    Astfel, în prezent, Eugen Păturan mai are în portofoliu doar brandul AW Lab, operat tot în franciză, con­form celor mai recente date ale ZF. Acum circa doi ani el avea trei francize -Bata, New Balance şi AW Lab. Maga­zi­nele New Balance au fost însă închise şi ele.

    Eugen Păturan conduce opera­ţiu­nile businessului din 2009 după ce an­te­rior oferea consultanţă pentru com­pa­nia de încălţăminte şi accesorii Bata pe care a adus-o în România în franci­ză în 2003 împreună cu soţia sa. Din 1998 el a ocupat timp de 11 ani poziţia de contry manager al Indesit România (cum­părat de Whirlpool în­tre timp la nivel internaţional şi in­te­grat deja).  Anterior, timp de doi ani a fost di­rec­tor de vânzări pentru Colgate Ro­mâ­nia, iar din 1992 până în 1996 a lu­crat pentru compania de distribuţie Inter­brands ca director regional de vânzări.

    A absolvit Universitatea Politehnică Bucureşti.

    Acum, el mizează pe dezvoltarea brandului AW Lab, despre care spune că are rezultate bune local.

    „Mizez în continuare pe brandul AW Lab, pe care l-am adus pe piaţă în 2018. Avem acum două magazine, dar vom mai deschise, ne uităm către provincie, către Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi“, spune antreprenorul. AW Lab – prescurtare de la Athletes World – este un brand italian care vinde pantofi şi haine pentru sport şi care a fost lansat pe piaţă în urmă cu mai bine de două decenii. În România este adus în franciză de Eugen Păturan.

    Compania Evoline Impex opera toate operaţiunile pentru toate brandurile – Bata, New Balance şi AW Lab – şi ajunsese în cel mai bun moment, 2018, la afaceri de 30 mil. lei. Apoi a început declinul până la 13 mil. lei în 2020, primul an de pandemie.

     

  • Patroana unui cunoscut brand de pantofi din România a murit brusc, la 33 de ani. Drama tinerei din Constanţa era ştiută de puţină lume

    Mihaela Galani, o tânără din Constanţa, proprietară şi reprezentantă a brandului de încălţăminte Gemelli, a murit la doar 33 de ani. Surse medicale au declarat pentru Gândul că tânăra a fost găsită, luni, inconştientă în propria maşină şi ulterior, a decedat la spital.

    În urmă cu câţiva ani, Mihaela a făcut un transplant de rinichi în străinătate şi, în prezent, urma un tratament cu dializă. Zilele trecute, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, tinerei i s-a făcut rău în maşină.

    Ulterior, aceasta a intrat în stop cardio-respirator, iar medicii nu au mai putut să-i salveze viaţa.

    Fratele geamăn al Mihaelei ar fi murit din cauza unei bacterii
    Tânăra avea un istoric medical, motiv pentru care poliţiştii nu au deschis un dosar de moarte suspectă, au mai precizat surse pentru Gândul. În urmă cu mai mulţi ani, fratele geamăn al Mihaelei Galani s-a stins din viaţă din cauza unei bacterii.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Patroana unui cunoscut brand de pantofi din România a murit brusc, la 33 de ani. Drama tinerei din Constanţa era ştiută de puţină lume

    Mihaela Galani, o tânără din Constanţa, proprietară şi reprezentantă a brandului de încălţăminte Gemelli, a murit la doar 33 de ani. Surse medicale au declarat pentru Gândul că tânăra a fost găsită, luni, inconştientă în propria maşină şi ulterior, a decedat la spital.

    În urmă cu câţiva ani, Mihaela a făcut un transplant de rinichi în străinătate şi, în prezent, urma un tratament cu dializă. Zilele trecute, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, tinerei i s-a făcut rău în maşină.

    Ulterior, aceasta a intrat în stop cardio-respirator, iar medicii nu au mai putut să-i salveze viaţa.

    Fratele geamăn al Mihaelei ar fi murit din cauza unei bacterii
    Tânăra avea un istoric medical, motiv pentru care poliţiştii nu au deschis un dosar de moarte suspectă, au mai precizat surse pentru Gândul. În urmă cu mai mulţi ani, fratele geamăn al Mihaelei Galani s-a stins din viaţă din cauza unei bacterii.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Un nou brand se pregăteşte să intre pe piaţa de 5 mld. euro a modei: Polonezii de la CCC aduc în România outleturile HalfPrice în 2022

    Grupul polonez CCC aduce în 2022 în România brandul HalfPrice, care va activa pe segmentul de outlet de modă, spun sur­sele din piaţă. Până la închiderea edi­ţiei, oficialii com­paniei nu au răs­puns solicitării ZF privind această iniţiativă.

    CCC este deja prezent în Româ­nia atât cu brandul de încălţăminte cu ace­laşi nume – al doilea cel mai mare re­tailer de profil din România -, cât şi cu magazinele online epantofi şi Modivo. Brandul HalfPrice a fost lan­sat în mai 2021 şi a ajuns deja în cinci ţări şi la o reţea de 40 de ma­ga­zine offline. Acestora li se adaugă şi operaţiunile online abia anunţate.

    Pe lângă Polo­nia, compania s-a ex­tins în Croaţia (pri­mul magazin fiind deschis pe 30 no­iem­brie 2021), Cehia (octombrie), Austria (august) şi Ungaria (august). Rândul Româ­niei va veni în 2022, spun sursele ZF.

    Expansiunea cu un nou brand de tip outlet vine în contextul în care acest gen de magazine capătă tot mai mare popularitate, după cum spuneau oficialii grupului CCC la lansarea conceptului.

    În plus, în România, piaţa de outlet multibrand este fragmentată şi nu există un grup care să pătrundă în malluri cum face HalfPrice pe alte pieţe unde e deja prezent.

    Înainte de pandemie, piaţa de modă din România era evaluată la circa 5 mld. euro, fiind puternic competitivă.