Există locuri în care este extrem de dificil să poţi ajunge. Unele dintre ele se află la capătul Pământului, în timp ce altele se găsesc în locuri în care simpla intenţie de a ajunge este sinonimă cu aventură extremă.
Mai jos vă prezentăm o listă a unor astfel de destinaţii extreme.
1. La Rinconada, Peru
La Rinconada este oraşul situat la cea mai mare altitudine din lume, 5.200 metri deasupra nivelui mării. Oraşelul este situat pe un gheţar permanent şi poate fi atins doar cu o maşină rezistentă de teren, pe un traseu foarte dificil. Majoritatea locuitorilor lucrează în mina de aur din apropiere.
2. Statia McMurdo, Antartica
O aşezare de la capătul lumii, şi asta pentru că nu există o altă localitate la care se ajunge mai dificil decât staţia de cercetare McMurdo din Antarctica. Casa a 1.200 de oameni de ştiinţă şi muncitori, McMurdo a devenit un veritabil oraşel odată cu ridicarea unui mic aeroport şi dotarea staţiei cu 3 avioane.
3.Peninsula Cape York
Peninsula Cape York, din nordul Australiei, este unul dintre cele mai primitive şi mai nedezvoltate locuri de pe Terra. Populaţia de aproximativ 18.000 de oameni este formată, aproape complet, din aborigeni, singurul mod în care se poate ajunge la ei fiind un veritabil safari cu o maşina de teren sau cu elicopterul. În plus, drumul catre Cape Yok este închis, pe durata sezonului ploios.
4. Ittoqqortoormiit, Groenlanda
Ittoqqortoormiit este o localitate în care pescuitul şi, ocazional, vânătoarea balenelor, focilor şi a urşilor polari reprezintă ocupaţiile principale ale celor aproximativ 500 de persoane care locuiesc aici.
5. Motuo, China
Considerata ultima zona din China unde nu există străzi sau drumuri, Motuo este o regiune tibetană încă neatinsă de lumea modernă. Nu mai putin de 10% dintre toate plantele din China se regasesc, în stare salbatică, în acest loc. Autorităţile chineze au investit zeci de milioane de dolari în construirea unor strazi către Motuo dar toate proiectele au fost abandonate din cauza solului instabil.
6. Tristan da Cunha
Tristan da Cunha, micul arhipelag situat in sudul Oceanului Atlantic, poate fi considerat cel mai izolat loc de pe Terra. 2,816 de kilometri îl desparte de Africa de Sud, cel mai apropiat punct, şi 3.360 de kiloemtri de coasta Americii de Sud.Tristan da Cunha are o populaţie totală de 271 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei fiind descendenţi ai marinarilor britanici care au rămas pe insule în anii 1800. Astăzi, ei supravieţuiesc din pescuit şi o agricultură rudimentară. Relieful a facut imposibilă construcţia unui aeroport, singura legătură a oamenilor de aici cu restul lumii fiind o navă britanică ce lega Tristan da Cunha de Africa de Sud. Cum aceasta a fost scoasă din uz, unica modalitate de a pleca sau o sosi în acest mărunt arhipelag o reprezintă vasele de pescuit oceanic.
Celebrul bucătar englez Gordon Ramsay a declarat revent că el personal preferă să nu mănânce nimic atunci când este în avion, asta pentru că vreme de mulţi ani a fost consultant pentru Singapore Airlines. Ce face totuşi ca să nu călătorească, mai ales la drum lung, cu stomacul gol?
Merge mai devreme la aeroport pentru a avea timp să mănânce la restaurantele din incinta, preferatele lui fiind cele italieneşti. De altfel, şi el are un restaurant în aeroportul din Londra.
Pe de altă parte, Fritz Gross, director de excelenţă culinară pentru LSG Sky Chefs Asia Pacific, spune că secretul unei mese cât de cât reuşite în avion este să comandăm ori orez prăjit sau mâncăruri gătite.
Acestea au toate şansele să îşi păstreze aromele în ciuda dificultăţilor apărute din cauza condiţiilor de depozitare impuse la bordul unei aeronave.
Celebrul bucătar englez Gordon Ramsay a declarat revent că el personal preferă să nu mănânce nimic atunci când este în avion, asta pentru că vreme de mulţi ani a fost consultant pentru Singapore Airlines. Ce face totuşi ca să nu călătorească, mai ales la drum lung, cu stomacul gol?
Merge mai devreme la aeroport pentru a avea timp să mănânce la restaurantele din incinta, preferatele lui fiind cele italieneşti. De altfel, şi el are un restaurant în aeroportul din Londra.
Pe de altă parte, Fritz Gross, director de excelenţă culinară pentru LSG Sky Chefs Asia Pacific, spune că secretul unei mese cât de cât reuşite în avion este să comandăm ori orez prăjit sau mâncăruri gătite.
Acestea au toate şansele să îşi păstreze aromele în ciuda dificultăţilor apărute din cauza condiţiilor de depozitare impuse la bordul unei aeronave.
Există locuri în care este extrem de dificil să poţi ajunge. Unele dintre ele se află la capătul Pământului, în timp ce altele se găsesc în locuri în care simpla intenţie de a ajunge este sinonimă cu aventură extremă.
Mai jos vă prezentăm o listă a unor astfel de destinaţii extreme.
1. La Rinconada, Peru
La Rinconada este oraşul situat la cea mai mare altitudine din lume, 5.200 metri deasupra nivelui mării. Oraşelul este situat pe un gheţar permanent şi poate fi atins doar cu o maşină rezistentă de teren, pe un traseu foarte dificil. Majoritatea locuitorilor lucrează în mina de aur din apropiere.
2. Statia McMurdo, Antartica
O aşezare de la capătul lumii, şi asta pentru că nu există o altă localitate la care se ajunge mai dificil decât staţia de cercetare McMurdo din Antarctica. Casa a 1.200 de oameni de ştiinţă şi muncitori, McMurdo a devenit un veritabil oraşel odată cu ridicarea unui mic aeroport şi dotarea staţiei cu 3 avioane.
3.Peninsula Cape York
Peninsula Cape York, din nordul Australiei, este unul dintre cele mai primitive şi mai nedezvoltate locuri de pe Terra. Populaţia de aproximativ 18.000 de oameni este formată, aproape complet, din aborigeni, singurul mod în care se poate ajunge la ei fiind un veritabil safari cu o maşina de teren sau cu elicopterul. În plus, drumul catre Cape Yok este închis, pe durata sezonului ploios.
4. Ittoqqortoormiit, Groenlanda
Ittoqqortoormiit este o localitate în care pescuitul şi, ocazional, vânătoarea balenelor, focilor şi a urşilor polari reprezintă ocupaţiile principale ale celor aproximativ 500 de persoane care locuiesc aici.
5. Motuo, China
Considerata ultima zona din China unde nu există străzi sau drumuri, Motuo este o regiune tibetană încă neatinsă de lumea modernă. Nu mai putin de 10% dintre toate plantele din China se regasesc, în stare salbatică, în acest loc. Autorităţile chineze au investit zeci de milioane de dolari în construirea unor strazi către Motuo dar toate proiectele au fost abandonate din cauza solului instabil.
6. Tristan da Cunha
Tristan da Cunha, micul arhipelag situat in sudul Oceanului Atlantic, poate fi considerat cel mai izolat loc de pe Terra. 2,816 de kilometri îl desparte de Africa de Sud, cel mai apropiat punct, şi 3.360 de kiloemtri de coasta Americii de Sud.Tristan da Cunha are o populaţie totală de 271 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei fiind descendenţi ai marinarilor britanici care au rămas pe insule în anii 1800. Astăzi, ei supravieţuiesc din pescuit şi o agricultură rudimentară. Relieful a facut imposibilă construcţia unui aeroport, singura legătură a oamenilor de aici cu restul lumii fiind o navă britanică ce lega Tristan da Cunha de Africa de Sud. Cum aceasta a fost scoasă din uz, unica modalitate de a pleca sau o sosi în acest mărunt arhipelag o reprezintă vasele de pescuit oceanic.
Compensaţia se acordă pentru toate cursele efectuate de companii aeriene înregistrate în Europa sau dacă decolarea a avut loc de pe un aeroport din Europa.
Riscul cel mai mare pentru pierderea conexiunii îl au pasagerii cu escală în China (fie ca vorbim de Beijing sau Shanghai), unde transferul de la un zbor la altul ajunge la trei ore. În Europa, şansele cele mai mari de ratare a îmbarcării pe zbor de conexiune sunt la Madrid (o oră şi jumătate timpul de transfer, respectiv 65 de minute dacă cursele sunt operate de către Iberia). Pentru persoanele din afara zonei Schengen, inclusiv românii, aeroportul din Bruxelles are un timp de conexiune de 90 de minute, similar cu aeroportul din Paris (Charles de Gaulle) atunci când pasagerul trebuie să se deplaseze de la un terminal la altul (vezi tabelul 1 de la final).
La polul opus, se află aeroporturi precum cel din Amsterdam, Munchen sau Zurich, recomandate pasagerilor care au de efectuat zboruri ce necesită escală. Aeroportul Otopeni se află, de asemenea, în rândul celor care au un timp scurt de transfer pentru zborurile de conexiune, mai exact o medie de 50 de minute.
”Când rezervi zboruri cu escale şi rezervi separat fiecare segment, trebuie luat în calcul timpii de transfer din respectivele aeroporturi. Aceste transferuri diferă la fiecare aeroport. Din păcate, dacă zborurile sunt rezervate separat şi se pierde conexiunea, pasagerul nu are dreptul la o cursă alternativă şi nici la compensaţii. Poate primi despăgubire doar dacă primul zbor efectuat a înregistrat o întârziere mai mare de trei ore faţă de momentul iniţial al aterizării”, spune Ştefan Radu, country manager Air Help.
Potrivit Directivei Europene 261/2004, dacă un zbor are mai multe escale, inclusiv întârzierea la una dintre ele poate fi despăgubită, dacă sunt respectate condiţiile de eligibilitate. Esenţial este ca toate acele zboruri să fie pe o singură rezervare. În prezent, multe zboruri sunt operate în code-share cu partenerii aerieni din aceeaşi alianţă, însă compania care emite biletul de zbor este răspunzătoare pentru operarea cursei până la final, inclusiv pentru întârzierile sau anulările ce pot apărea.
”Foarte multe companii aeriene nu respectă timpul de transfer stabilit de aeroporturi pentru transferuri, lucru care, adesea, cauzează pasagerilor pierderea zborului de legătură. De curând, am avut un caz al unei familii de patru persoane care a pierdut conexiunea la Frankfurt pentru că a avut mai puţin de zece minute să prindă zborul de legătură, în condiţiile în care acest aeroport necesită 90 de minute pentru zborurile cu escală. Compania a învinuit familia cu pricina că nu s-a grăbit pentru a prinde îmbarcarea, ceea ce este inacceptabil. Noi, la Air Help, ne asigurăm că pasageri precum membrii familiei despre care vorbeam să primească compensaţii pe măsură, pentru că este dreptul lor”, spune Ştefan Radu.
AirHelp este liderul mondial în obţinerea compensatiilor pentru pasageri, ca urmare a întârzierii, anulării sau supraîncărcării zborului. Din 2013, când AirHelp a fost fondată, compania a ajutat peste cinci milioane de pasageri să primească despăgubiri în valoare de 300 de milioane de euro. AirHelp are reprezentanţe în Europa, Asia şi America de Nord, care deservesc 30 de ţari, oferind asistenţă în 16 limbi. Compania are peste 500 de angajaţi la nivel mondial.
Millenium Pro Design SRL, compania care operează activităţile duty free-ului de pe aeroportul din Otopeni, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri netă de aproximativ 165,4 milioane de lei, în creştere cu cca. 35% faţă de 2015, când veniturile înregistrate de companie erau de 121,8 milioane de lei, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. Profitul net al companiei aproape s-a dublat, crescând de la 9,6 milioane de lei, la 18,7 milioane de lei.
Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, compania are un capital social de 9.200 de lei şi este deţinută în proporţie de 72,17% de mai mulţi acţionari români printre care şi Roşca Emil şi firma Heinrig Impex SRL (în proporţie de 27,83%). Heinrig Impex este, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei, o companie cu capital 100% german specializată în distribuţia şi comercializarea unei game diverse de produse reprezentative pentru cele mai renumite case producătoare de băuturi alcoolice, ţigarete, dulciuri, parfumerie, produse cosmetice şi accesorii.
O prezenţă discretă în presă, Emil Roşca este unul dintre oamenii de afaceri care stau în spatele lansării mărcii Bigotti pe piaţa românească. Originar din Cluj-Napoca, Roşca a vrut să ajungă arhitect, şi-a continuat studiile şi a lucrat şi în marketing, potrivit unuia dintre puţinele interviuri acordate presei de profil, publicat în 2003 în suplimentul După Afaceri Premium al Ziarului Financiar. Roşca a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucuresti în 1993, iar din 1996 a fost marketing manager al Graffitti, compania care distribuia Bigotti pe piaţa locală.
Roşca a ajuns pentru prima dată în Bucureşti în 1986, unde a rămas pe toată perioada facultăţii. Spiritul antreprenorial l-a impins pe perioada studenţiei şi la mişcări mai puţin reuşite. „În al cincilea an de facultate am înfiinţat împreună cu câţiva colegi un birou de arhitectură. Nu am avut succesul scontat. Era prematur pentru piaţă ceea ce ofeream noi sau poate că nu aveam experienţa necesară”, declara el atunci. Primul program Bigotti pe care l-a introdus pe piaţa românească a fost cel de cravate, în 1995, ulterior au lansat şi programele de cămăşi, pielărie, costume.
Traficul de pe cele 17 aeroporturi din ţară a crescut anul trecut cu peste 23%, până la peste 16 de milioane de pasageri; dintre aceştia aproximativ 11 milioane au trecut prin aeroportul Henri Coandă, număr reflectat şi în activităţile duty free-ului.
Cel mai mult au plătit călătorii care au trecut prin aeroportul Henri Coandă din Otopeni: pasagerii care au călătorit spre principalul aeroport al ţării au plătit, în medie, 146 de euro/persoană, iar cei care au zburat din Otopeni spre alte aeroporturi, au plătit în medie 195 de euro.
Pragul de jos al tarifelor de zbor plătite a fost atins pentru zborurile spre şi dinspre aeroportul Traian Vuia din Timişoara: cei care au zburat către Timişoara au plătit 112 euro, iar cei care au zburat de pe acest aeroport, au plătit 115 euro.
În ceea ce priveşte aeroportul internaţional Avram Iancu din Cluj, pasagerii care au aterizat pe acesta au plătit un tarif mediu de 123 de euro, iar cei care au decolat de pe acest aeroport, 141 de euro.
Pentru celelalte aeroporturi din ţară, tariful mediu/pasager a fost de 127 de euro spre Iaşi şi 128 de euro, dinspre Iaşi; Oradea – 159 de euro (spre această destinaţie) şi 141 de euro (dinspre această destinaţie).
După aeroportul Henri Coandă, spre şi de pe care au călătorit anul trecut aproximativ 11 milioane de pasageri, în topul aeroporturilor din România se află Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca, cu 1,88 milioane de pasageri, iar pe trei aeroportul Traian Vuia din Timişoara, cu 1,16 milioane de pasageri.
Compensaţia se acordă pentru toate cursele efectuate de companii aeriene înregistrate în Europa sau dacă decolarea a avut loc de pe un aeroport din Europa.
Riscul cel mai mare pentru pierderea conexiunii îl au pasagerii cu escală în China (fie ca vorbim de Beijing sau Shanghai), unde transferul de la un zbor la altul ajunge la trei ore. În Europa, şansele cele mai mari de ratare a îmbarcării pe zbor de conexiune sunt la Madrid (o oră şi jumătate timpul de transfer, respectiv 65 de minute dacă cursele sunt operate de către Iberia). Pentru persoanele din afara zonei Schengen, inclusiv românii, aeroportul din Bruxelles are un timp de conexiune de 90 de minute, similar cu aeroportul din Paris (Charles de Gaulle) atunci când pasagerul trebuie să se deplaseze de la un terminal la altul (vezi tabelul 1 de la final).
La polul opus, se află aeroporturi precum cel din Amsterdam, Munchen sau Zurich, recomandate pasagerilor care au de efectuat zboruri ce necesită escală. Aeroportul Otopeni se află, de asemenea, în rândul celor care au un timp scurt de transfer pentru zborurile de conexiune, mai exact o medie de 50 de minute.
”Când rezervi zboruri cu escale şi rezervi separat fiecare segment, trebuie luat în calcul timpii de transfer din respectivele aeroporturi. Aceste transferuri diferă la fiecare aeroport. Din păcate, dacă zborurile sunt rezervate separat şi se pierde conexiunea, pasagerul nu are dreptul la o cursă alternativă şi nici la compensaţii. Poate primi despăgubire doar dacă primul zbor efectuat a înregistrat o întârziere mai mare de trei ore faţă de momentul iniţial al aterizării”, spune Ştefan Radu, country manager Air Help.
Potrivit Directivei Europene 261/2004, dacă un zbor are mai multe escale, inclusiv întârzierea la una dintre ele poate fi despăgubită, dacă sunt respectate condiţiile de eligibilitate. Esenţial este ca toate acele zboruri să fie pe o singură rezervare. În prezent, multe zboruri sunt operate în code-share cu partenerii aerieni din aceeaşi alianţă, însă compania care emite biletul de zbor este răspunzătoare pentru operarea cursei până la final, inclusiv pentru întârzierile sau anulările ce pot apărea.
”Foarte multe companii aeriene nu respectă timpul de transfer stabilit de aeroporturi pentru transferuri, lucru care, adesea, cauzează pasagerilor pierderea zborului de legătură. De curând, am avut un caz al unei familii de patru persoane care a pierdut conexiunea la Frankfurt pentru că a avut mai puţin de zece minute să prindă zborul de legătură, în condiţiile în care acest aeroport necesită 90 de minute pentru zborurile cu escală. Compania a învinuit familia cu pricina că nu s-a grăbit pentru a prinde îmbarcarea, ceea ce este inacceptabil. Noi, la Air Help, ne asigurăm că pasageri precum membrii familiei despre care vorbeam să primească compensaţii pe măsură, pentru că este dreptul lor”, spune Ştefan Radu.
AirHelp este liderul mondial în obţinerea compensatiilor pentru pasageri, ca urmare a întârzierii, anulării sau supraîncărcării zborului. Din 2013, când AirHelp a fost fondată, compania a ajutat peste cinci milioane de pasageri să primească despăgubiri în valoare de 300 de milioane de euro. AirHelp are reprezentanţe în Europa, Asia şi America de Nord, care deservesc 30 de ţari, oferind asistenţă în 16 limbi. Compania are peste 500 de angajaţi la nivel mondial.
Potrivit reprezentanţilor CNAB, acest rezultat s-a datorat în primul rând creşterii traficului aerian de pasageri. De asemenea, şi profitul brut al companiei a crescut cu 34% în primele nouă luni ale acestui an, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, până la o valoare de 320 milioane lei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro