BusinessMagazin

Tag: vladimir putin

  • Dacă Putin porneşte la război, îl va urma poporul? Sancţiunile occidentale de după anexarea Crimeei şi crizele mondiale au tras standardele de viaţă înapoi cu 10 ani

    Vladimir Putin conduce Rusia de mai bine de 20 de ani, timp în care şi-a construit imaginea de lider neînfricat, fără opoziţie la el acasă şi capabil să înfrunte Occidentul. Iar acum chiar o face, prin mesaje belicoase prin care dă de înţeles că NATO îi perturbă zona de confort geopolitic. Dar dacă Putin declanşează un război, aşa cum se tem mulţi, va fi el urmat de popor? Vor suporta economia şi societatea efortul de război?

    Protestele de la Moscova şi ascensiunea popularităţii unor disidenţi arată că în Rusia este o problemă cu chiar popularitatea lui Putin şi poate de aici atitudinea belicoasă a Kremlinului. Aţâţarea spiritului naţionalist i-ar putea face pe ruşi să uite de vremurile de criză cu care se confruntă.

    Rusia a invadat Ucraina în 2014 în plină criză economică. Standardele de viaţă au continuat să scadă de atunci. Însă situaţia de acum, cu rubla şubredă, inflaţie puternică, mâncare scumpă, o economie dependentă de exportul de materii prime şi neîncredere în autoritate, este rezultatul construcţiei economice la care chiar Putin a participat.

    Liderul de la Moscova le-a oferit ruşilor de-a lungul timpului cadouri teritoriale, Crimeea, o peninsulă anexată de la Ucraina, fiind cel mai preţios de până acum. Altele sunt di­ferite zone fierbinţi din Caucaz şi părţi din estul Ucrainei controlate de forţe sepa­ratiste pro-ruse. Anexarea Crimeei costă şi acum. Economistul Serghei Aleksaşenko estimează că până în 2019 costurile s-au ridicat la 160 de do­lari pentru fiecare cetăţean al Rusiei, băr­bat, femeie sau copil. Altfel calculat, pre­ţul înseamnă de 357 de ori bugetul Academiei Ruse pentru Ştiinţe.

    Până în 2019, spune Aleksaşenko, cei mai mulţi ruşi nu păreau să simtă că anexarea Crimeei le afectează calitatea vieţii. Dar de atunci în Rusia s-a instalat o criză economică. Per­cepţia se poate schimba. Iar în Crimeea Putin nu a reuşit să construiască tot ce şi-a pro­pus. Acest teritoriu încă se confruntă cu o criză de apă.

    Cuceriri mai mari ar fi şi mai costisitoare. La costurile plătite voluntar se adaugă şi cele provocate de Occident prin sancţiunile economice impuse Rusiei după agresiunile din Ucraina. Aceste sacţiuni au pentru companiile ruse un preţ echivalent cu 4,2% din PIB-ul ţării, potrivit unui studiu realizat de Daniel Ahn şi Rodney Ludema, foşti economişti la Departamentul de Stat al SUA.

    Marile companii din Rusia au adesea la conducere personaje din anturajul lui Putin sau apropiate Kremlinului. În total, costul agresiunilor s-ar ridica la 8% din PIB. Alţii, cum ar fi analiştii din Ucraina, văd aceste pierderi ca fiind mult-mult mai mici. Ucraina ar vrea sancţiuni mai puternice. 

    În 2019, Putin a sărbătorit 20 de ani în rolul de conducător al Rusiei. The Moscow Times a făcut atunci un parcurs al economiei ruse în aceste două decenii. Putin a preluat o economie în criză profundă, sfărâmată de destrămarea URSS, de un default de 40 de miliarde de dolari şi de colapsul sistemului bancar. Recesiunea măcina ţara timp de un deceniu, iar criza era agravată de prăbuşirea preţurilor petrolului pe pieţele internaţionale. Însă norocul i-a surâs rapid lui Putin. Din 2000 preţurile petrolului au început să urce, de la 10 dolari pe baril ajungând în zece ani la 150 de dolari barilul. Revărsarea unui ocean de petrodolari a făcut reconstrucţia Rusiei  o sarcină mai uşoară. Putin este responsabil pentru prima încercare mai serioasă de a reforma economia. Însă eforturile în acest sens au fost întrerupte de criza globală din 2008, iar reformele planificate n-au progresat decât cu 30%. Progresul era vizibil, totuşi, deşi a fost încetinit şi de furt sau corupţie. Rusia ajunsese cea mai bogată ţară din Comunitatea Statelor Independente. În 10 ani, din 1999 şi până în 2008, PIB-ul nominal a crescut cu 94%, iar PIB per capita s-a dublat. Valoarea economiei a decolat de la 210 miliarde dolari în 1999 pentru a ajunge la cota cea mai de sus, de 1.800 de miliarde dolari, în 2008. Ponderea economiei ruse în economia mondială crescuse de la 2% la 4%. Criza din 2008 a fost un moment crucial. Economia n-a mai reuşit să avanseze. Problemele s-au acutizat odată cu prăbuşirea preţurilor petrolului, în 2014. Atunci, în plină criză, Putin a decis să invadeze Ucraina. Au urmat sancţiunile economice şi financiare occidentale. Acestea şi turbulenţele mondiale au împins economia înapoi la 1.200 miliarde dolari în 2019. Criza provocată de pandemie a tras economia în jos şi mai mult. Ca pondere în PIB-ul mondial, Rusia s-a întors de unde a plecat în 1999. Acum, ruşii se confruntă din nou cu creşterea costurilor, dar şi cu alegeri dificile, notează AFP. Ca mai tuturor popoarelor slave sau balcanice, ruşilor le place ca de sărbători să aibă mesele îmbelşugate, dar anul acesta mâncarea este mai scumpă, cu mult mai scumpă. Inflaţia depăşeşte 8%, nivel cu care se confruntă şi statele est-europene. Însă în Europa de est creşterea preţurilor reflectă cel mai mult scumpirea gazelor importate din Rusia. Ruşii nu se încălzesc şi nu gătesc cu gaze importate, prin urmare inflaţia reflectă o problemă mai gravă, şi anume scumpirea alimentelor. Rusia este o ţară agricolă, însă mâncarea se scumpeşte din cauza producţiei slabe, influenţată de capriciile vremii, şi a penuriilor cauzate de exporturi. Ruşii percep inflaţia ca fiind de 18%. Totul se scumpeşte, iar salariile nu cresc. Aproape jumătate din ruşi nu au bani puşi deoparte, ceea ce face ca impactul unor şocuri să fie deosebit de dur asupra gospodăriilor. Standardele de viaţă regresează. Sunt cu 10% mai mici decât erau în 2013, anul de dinaintea anexării Crimeei. 

     

  • Vladimir Putin deplânge căderea cominsmului: Preşedintele Rus a declarat că după dispariţia Uniunii Sovietice a fost nevoit să lucreze ca şofer de taxi

    Preşedintele rus Vladimir Putin a deplâns căderea Uniunii Sovietice şi a recunoscut că după căderea blocului a lucrat pe post de şofer de taxi pentru a-şi câştiga banii, scrie Business Insider.

    Într-un documentar difuzat duminică de canalul media de stat Rusia 1, Putin a descris dispariţia URSS-ului din 1991 drept o „tragedie” pentru cetăţenii ruşi, apreciind evenimentul ca sfârşitul „Rusiei istorice”. Fragmente din documentar, intitulat „Rusia. Istoria recentă”, au fost publicate pe canalul de YouTube al publicaţiei de stat Rusia 24.

    Uneori a trebuit să câştig bani în plus”, a declarat Putin. „Am făcut asta lucrând ca şofer privat. E neplăcut să vorbeşti despre asta, să fiu sincer, dar, din păcate, aşa a fost”.

    Taxiurile erau rare imediat după căderea Uniunii Sovietice, în Rusia stabilindu-se o perioadă de instabilitate economică pe fondul căreia unii cetăţeni ofereau călătorii străinilor cu maşina pentru un venit suplimentar, a raportat BBC.

    Putin, care a urcat pe scara politică după cariera sa în serviciile de informaţii KGB, şi-a exprimat în mod regulat regretul faţă de căderea URSS. În 2018, preşedintele rus a declarat că dacă ar putea inversa ceva în istoria Rusiei, ar fi colapsiul Uniunii.

    Declaraţiile sale despre fosta Uniune Sovietică vin pe fondul preocupărilor tot mai mari cu privire la acumularea militară rusă la graniţa cu Ucraina.

    Potrivit The New York Times, Rusia a adunat aproape 100.000 de militari chiar în afara Ucrainei, stârnind temeri că Putin va lansa o invazie la scară largă asupra statului vecin.

     

  • Cine este omul care a proiectat cel mai controversat palat al lumii şi ce spune el despre faptul cã ar fi fost construit pentru preşedintele Vladimir Putin

    Lanfranco Cirillo este arhitectul opulentului palat despre care Aleksei Navalnîi, un politician rus considerat disident, susţine că îi aparţine preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. „Am folosit materiale fantastice, am fost mândru de munca mea”, a spus arhitectul când a fost contactat de publicaţia germană Der Spiegel.

    Cirillo spune însă că nu ştie pentru cine a realizat de fapt lucrarea, deşi a primit foarte mulţi bani pentru ea. Palatul, în viziunea lui Navalnîi, ar trebui să fie simbolul prăpastiei dintre conducerea oligarhică a Rusiei şi necazurile provocate de sărăcie rusului de rând. Cu tot scandalul iscat, palatul costisitor este departe de a fi terminat. A fost năpădit de mucegai, pereţii dezgoliţi, iar mobilierul scump a fost îndepărtat. Să fi fost o greşeală de proiectare? Lanfranco Cirillo stă în faţa computerului său în pantaloni scurţi şi tricou polo.

    Este cald în Dubai, iar el se pregăteşte să plece pe malul mării. Arhitectul, care a petrecut zeci de ani oferind superbogaţilor din Moscova vile şi design de inspiraţie italiană, a plecat din Rusia cea rece cu mult timp în urmă. Şi-a închis chiar şi firma de arhitectură de acolo. Însă ruşii nu au uitat lucrările lui Cirillo. Acest lucru se datorează în parte politicianului de opoziţie Alexei Navalnîi şi filmului său de pe YouTube „A Palace for Putin”. Subiectul filmului este un conac de lux de pe coasta Mării Negre care a fost construit, spune Navalnîi, de membrii cercului de apropiaţi din jurul lui Putin special pentru preşedintele rus. Documentarul a fost vizionat de 113 milioane de ori şi un sfert din ruşi l-au văzut, conform sondajelor.

    Arhitectul palatului este Lanfranco Cirillo. „Opulenţă” este cuvântul pe care chiar Cirillo îl foloseşte pentru a descrie proiectul. „Din punct de vedere arhitectural, nu este cel mai mare sau cel mai bun proiect pe care l-am făcut. Este un neoclasicism frumos – asta s-a cerut. Ca arhitect, construiesc ceea ce îşi doreşte clientul.” Sună aproape ca şi cum ar vrea să se distanţeze, să se justifice pentru stilul bombastic. „Estetic vorbind, nu este nimic greşit având în vedere proporţiile istorice. Nu este kitsch”, spune el.

    „Nu este exagerat, dar, în mod natural, este bogat, aşa cum trebuia să fie. Şi am folosit materiale fantastice. Eram mândru de meseria mea. Este un  «Made in Italy» foarte bun.” Opulenţă este, de asemenea, termenul pe care mulţi ruşi l-ar folosi pentru a descrie decorul. Există o discotecă la piscină, un bar cu narghilea cu un stâlp pentru pole dance, un home theater – toate acestea apar în filmul lui Navalnîi, reconstruite meticulos pe computer conform planurilor de amenajare pe care le-a obţinut. În partea dreaptă jos a planurilor este numele firmei de arhitectură a lui Cirillo din acea vreme: Stroygazkomplekt.

    Vorbind pe Zoom din Dubai, arhitectul spune că, desigur, a văzut filmul lui Navalnîi. El confirmă, de asemenea, că planurile de amenajare a palatului par a fi autentice şi spune că reconstrucţia 3-D este, de asemenea, în linii mari corectă, deşi nu chiar în fiecare detaliu. Italianul susţine că, într-adevăr, a proiectat şi un bar cu narghilea, dar stâlpul de pole dance din film este ceva inventat. Altfel, Cirillo crede că aproape totul din film este înşelător.

    El susţine că proprietatea de la Marea Neagră nu este nici spectaculoasă şi nici nu a fost construită pentru Putin sau pentru oricare alt individ. Cirillo spune că nu poate înţelege toată agitaţia şi că Rusia are probleme mai mari decât un proiect de construcţie vechi deja de 12 ani. Se poate încerca crearea unei poveşti a palatului din Gelenjik prin cuvintele lui Cirillo în loc de ale lui Navalnîi, însă şi această naraţiune rămâne incompletă, cu multe ambiguităţi. În maniera lui prietenoasă, Cirillo lasă câteva întrebări fără răspuns.

    Lanfranco Cirillo spune cu mândrie că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clientii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri.

    El spune că povestea începe în 2007 sau 2008. Cirillo se descurca bine ca arhitect la acea vreme. Arhitectul venise la Moscova la începutul anilor 1990 ca reprezentant al companiei de mobilă Mascagni şi s-a stabilit acolo ca un fel de profesor de stil de viaţă al noilor bogaţi. A construit case şi vile pentru personaje precum şeful companiei petroliere Lukoil. „Pe atunci nu erau mulţi străini care să vorbească rusă şi să facă produse la cheie. Nu doar construiam o casă, ci şi vindeam un stil de viaţă. Casele erau complete până la pahare şi vinurile italieneşti Sassicaia şi Masseto. Tot ce trebuia să mai faci era să-ţi aduci hainele”, spune Cirillo cu mândrie.

    El spune cu mândrie şi că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clienţii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri. El a angajat 140 de arhitecţi şi ingineri în biroul său, fiind găsit de clienţi prin recomandare, fără a fi nevoie de publicitate pe internet. „Chiar şi aşa primeam prea multe comenzi”, spune el. În mod ciudat, totuşi, în afara clientelei sale foarte bogate, numele lui Cirillo nu a fost cunoscut la Moscova de multă vreme. Arhitecţii ruşi mult timp n-au ştiut cine este. Era văzut rar în comunitatea de expaţi italieni. „În ochii mei, Cirillo nu este un arhitect, ci un comerciant de mobilier italian scump”, spune criticul de arhitectură rus Grigori Rezvin. „Acest domeniu nu face parte din competenţele mele”.

    Numele Cirillo a fost menţionat pentru prima dată public în 2010,  legat de misterioasa moşie de la Marea Neagră. Un om de afaceri informat a scris într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui de atunci Dmitri Medvedev că se construieşte un palat pentru Putin lângă Gelenjik cu bani murdari. Bărbatul a descris modul în care el şi alţi oameni de afaceri au fost jecmăniţi pentru proiect. El a estimat costul total la un miliard de dolari şi a spus că designul interior a fost aprobat personal de Putin şi executat de Cirillo.

    Chiar şi fără să fie întrebat despre Putin, Cirillo a simţit nevoia să precizeze: „Nu l-am văzut niciodată pe preşedinte la Gelenjik şi nu am vorbit niciodată cu preşedintele despre acest proiect”. El susţine că clientul său a fost Stroygazconsulting, o companie deţinută de omul de afaceri iordanian Ziad Al Manaseer. A fost contractat să proiecteze clădirea şi interiorul, dar nu a fost implicat în construcţia propriu-zisă. „Şi fie că a avut de-a face cu designul, fie cu interiorul, am avut contact doar cu Stroygazconsulting”, spune Cirillo. La vremea respectivă, Stroygazconsulting era una dintre puţinele companii de construcţii care au primit contracte cu adevărat mari de la compania energetică de stat Gazprom. Proprietarul Stroygazconsulting, Manaseer, a avut contacte strânse cu şeful Gazprom, Alexei Miller, dar şi cu cunoscuţii de rang înalt ai lui Putin din perioada petrecută de acesta la Sankt Petersburg. Dar pentru cine construia Stroygazconsulting proprietatea? Cirillo nu spune. Dar el indică aspectul clădirii pentru a argumenta că nu a fost concepută ca o reşedinţă privată. „Nu este o reşedinţă – este un loc în care poţi primi oaspeţi. Şi nu doar unul, ci 20 până la 30. Nu există nicio zonă destinată a fi locuită de familie în proprietate. Nu construieşti un bar cu narghilea pentru o reşedinţă”. Arhitectul spune că a fost însărcinat să construiască o clădire pentru recepţii, un loc exclusivist în care întâlnirile de afaceri se puteau ţine într-o atmosferă plăcută – aşa cum au nevoie marile companii. În 2008, banii încă se găseau peste tot în Rusia. „A fost altceva atunci”.

    „Şi de ce ar trebui Putin să deţină un loc atât de mare pentru el? Fiecare uşă din ţară îi este deschisă lui Putin. Dacă vrea, poate să se ducă în orice vilă, tot ce trebuie să facă este să dea un telefon”, spune Cirillo. Dar, în mod ciudat, a fost instituită o zonă de interdicţie pentru zboruri în jurul clădirii. FSO, serviciul de securitate prezidenţial, păzeşte moşia împreună cu agenţia de servicii secrete FSB. Nici vapoarele nu au voie în apele de coastă din faţa vilei.

    De asemenea, este ciudat faptul că unii subcontractanţi şi-au descris lucrările de construcţie drept contribuţii la o reşedinţă a administraţiei prezidenţiale. Şi dacă Putin este suspectat în mod greşit, de ce persoana care a emis contractul iniţial nu a vorbit pentru a scuti Kremlinul de o durere de cap inutilă? Abia recent, fostul partener de judo al lui Putin, Arkadi Rotenberg, a declarat recent că este proprietarul actual, susţinând că a cumpărat proiectul „cu câţiva ani în urmă” pentru a dezvolta acolo un „hotel cu apartamente”. Dar nu a arătat niciun document. Cirillo spune că a vizitat proprietatea de cel mult 30 de ori, chiar dacă, după cum susţine el, nu a fost implicat în procesul de construcţie. El spune că a fost doar responsabil pentru design şi mai târziu pentru decor şi mobilier şi că a vizitat ultima dată şantierul în primăvara anului 2014. Cirillo spune că nu a avut nimic de-a face cu puţul adânc de 16 etaje şi tunelul lung de 100 de metri care duce de la palat direct la apă. „Când eram implicat, exista doar un drum care ducea la plajă”, spune el. Totuşi, adaugă, a lucrat la parc, inclusiv la amenajarea grădinii italieneşti, Orangeria, la casa de oaspeţi şi la podul care duce la aceasta. Şi amfiteatrul din parc a fost ideea lui, spune el. Silvio Berlusconi are şi el unul la vila sa privată din Sardinia. Putin l-a vizitat acolo odată, ceea ce a dus la speculaţii că amfiteatrul ar fi fost copiat de la Berlusconi. Cirillo nu zice nici da, nici ba. Berlusconi, spune el, este un vecin – şi, de altfel, „un tip fantastic cu o casă fantastică”. Echipa lui Navalnîi a găsit şi numele lui Cirillo în registrul de proprietăţi din Gelenjik. Se precizează în film că şi el a deţinut o proprietate la malul mării pentru o perioadă. Navalnîi spune că acea casă a fost o recompensă. La urma urmei, este „avantajos să păstrezi secretele lui Putin”. Cirillo consideră că acuzaţia este ridicolă: „Deţin trei vile în Porto Cervo, în Sardinia. Nu sunt un om sărac. Nu mă voi implica în chestii dubioase pentru câteva sute de mii de dolari”, spune el. În 2014, lui Cirillo i s-a acordat cetăţenia rusă prin decret dat direct de preşedintele Putin – o onoare neobişnuită. Cirillo spune că acest lucru are de-a face cu implicarea sa în Rusia în ansamblu şi nu cu proiecte individuale de construcţie. „Nu sunt arhitectul lui Putin. Ar fi frumos, dar nu este adevărat. Dar da, am avut ocazia să-i strâng mâna.” Pentru o vreme, se părea că Cirillo ar putea avansa de la proiectant de vile de lux la arhitect de stat. În concursul de arhitectură pentru o nouă clădire a Parlamentului, proiectul său a ajuns pe lista scurtă. Dar clădirea nu a fost construită niciodată, iar Cirillo spune că este fericit că aşa s-a întâmplat pentru că altfel ar lucra la el şi acum. Şi-a încetat activităţile în Rusia în 2015. Fiica sa adultă avea cancer şi dorea să petreacă timp cu ea. El spune că şi-a închis biroul din Moscova cu mult timp în urmă. Fiica lui a murit şi acum vrea să facă bine în numele ei şi să se dedice cauzelor de mediu. În prezent, încearcă să-l ducă pe Papa de la Roma la Polul Nord pentru a atrage atenţia asupra distrugerii Arcticii. Într-o întorsătură uşor absurdă, palatul din Gelenjik este în prezent mai departe de finalizare decât oricând. După ce a fost infestată cu mucegai, clădirea a trebuit să fie dezbrăcată până la pereţii de beton, iar mobilierul şi materialele italiene scumpe au fost îndepărtate. Ceea ce Navalnîi arată în filmul său corespunde planurilor de amenajare, dar nu mai reflectă starea actuală. Întregul proiect pare un pic ca dezastrul aeroportului din Berlin, care a fost deschis cu o întârziere de aproape un deceniu. Pur şi simplu nu poate ajunge la linia de sosire. Problema mucegaiului se datorează unei erori de proiectare? „Nu sunt inginer, sunt arhitect”, spune Cirillo. „Dar dacă încălzeşti o casă şi nu deschizi niciodată ferestrele, atunci, desigur, multe pot merge prost.”

  • Semnal neobişnuit: Vladimir Putin spune că criptomonedele au dreptul să existe şi pot fi folosite ca metodă de plată

    Preşedintele rus Vladimir Putin a dat un semnal de toleranţă faţă de criptomonede, într-un context global în care autorităţile de reglmentare pregătesc măsuri pentru a elimina posibilitatea ca această clasă de active să fie utilizată în spălarea banilor şi în activităţi criminale, potrivit Bloomberg.

    Criptomonedele „au dreptul să existe şi pot fi folosite ca metodă de plată”, a declarat Vladimir Putin într-un interviu acordat americanilor de la CNBC.

    Totuşi, el a menţionat că este prea devreme să discutăm despre utilizarea monedelor digitale pentru tranzacţionarea de petrol sau tranzacţionarea de alte bunuri care reprezintă mare parte din exporturile Rusiei.

    Rusia caută alternative la tranzacţionarea în dolari încă din 2014, când a fost sancţionată pentru anexarea agresivă a Crimeei. Putin acuză Statele Unite că folosesc moneda ca pe o armă.

    Entuziaştii criptomonedelor susţin că un sistem descentralizat de bani ar putea ajunge să înlocuiască banii aşa-numiţi fiat emişi de băncile centrale.

    Banca centrală a Rusiei a avertizat în mod repetat investitorii cu privire la volatilitatea extremă a pieţei criptomonedelor, iar monedele digitale nu sunt în acest moment o metodă de plată acceptată în Rusia.

    Cu toate acestea, nici nu există planuri pentru o interdicţie totală – aşa cum a acţionat China – conform declaraţiilor Ministerului de Finanţe din Rusia.

    Toleranţa lui Putin faţă de criptomonede vine în contextul în care Casa Albă analizează lansarea unei iniţiative mai ample prin care să coordoneze reglementarea criptomonedelor la nivelul întregii administraţii Biden. De cealaltă parte, China a intrezis toate tranzacţiile cu criptomonede în luna septembrie a acestui an.

     

  • Putin continuă să îşi elimine opoziţia înaintea alegerilor parlamentare de vineri. Partidul preşedintelui, Rusia Unită, se confruntă cu cele mai slabe rezultate din ultimii 10 ani

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi-a eliminat ultimii oponenţi politici, încarcerându-i sau trimiţându-i în exil, pe măsură ce partidul aflat la putere caută să îşi extindă controlul în urma alegerilor parlamentare, în ciuda unui nivel tot mai mic de încredere în rândul populaţiei, potrivit Bloomberg.

    Deşi Putin încă se bucură de un grad relativ ridicat de susţinere, partidul său, Rusia Unită, a înregistrat anul acesta cele mai slabe cifre din ultimul deceniu, alimentate de condiţiile joase de trai şi de o serie nepopulară de decizii politice.

    Însă Kremlinul nu îşi asumă niciun risc, determinat să se asigure că partidul obţine din nou majoritate în Duma de Stat, aşa cum este cunoscută camera inferioară a Parlamentului rus. Putin a dat de înţeles că vor fi lansate luna aceasta 700 de miliarde de ruble (9,6 miliarde de dolari) către pensii şi alte cheltuieli.

    „Cât timp regimul are suficiente resurse financiare şi nu face greşeli majore care ar putea revolta populaţia, el poate supravieţui în continuare”, spune Tatiana Stanovaia, fondatoare a firmei de consultanţă politică R.Politik. Astfel, votul din 17-19 septembrie va reprezenta cel mai recent test al partidului.

    Unele sondaje arată că popularitatea Rusiei Unite a scăzut până la 27%. Totuşi, Kremlinul intenţionează să obţină circa 45% din voturile cetăţenilor, eliminând candidaţii independenţi, în timp ce se asigură că prezenţa la vot rămâne scăzută pentru a marca astfel impactul generat de votanţii loiali, reprezentanţi de pensionari şi angajaţii statului.

    Sursele citate de Bloomberg spun că partidul aflat la conducere va crea de unul singur locurile necesare pentru controlarea curselor districturale, care alocă cealaltă jumătate din locuri.

    Protestele masive din Belarus par să fi alarmat Kremlinul. Moscova l-a susţinut constant pe dictatorul Alexander Lukaşenko în ceea ce priveşte strivirea opoziţiei belaruse, în ciuda sancţiunilor aplicate de statele vestice. Însă în prezent, există puţine semne ce ar duce la izbucnirea unor proteste similare în Rusia, spune furnizorul de sondaje Levada Center.

    În acelaşi timp, există persoane din interiorul Kremlinului care consideră că Rusia Unită s-ar putea chinui să obţină rezultate puternice în regiunile unde situaţia economică pare să se deterioreze.

     

  • Putin anunţă plăţi preelectorale de 7 miliarde de dolari

    Preşedintele rus Vladimir Putin a propus acordarea de plăţi excepţionale pensionarilor şi personalului militar al ţării cu doar patru luni înaintea alegerilor parlamentare, scrie The Moscow Times.

    Preşedintele a făcut apel la legislatori să aprobe acordarea unei plăţi de 10.000 de ruble (135 de dolari) pensionarilor şi a unui bonus de 15.000 de ruble (200 de dolari) celor din serviciile militare.

     

  • Vladimir Putin semnează legea care îi va permite să candideze pentru încă două mandate. Preşedintele rus ar putea rămâne în funcţie până în 2036

    Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat o lege care îi va permite să candideze pentru încă două mandate, potrivit unei declaraţii publicate pe site-ul oficial al guvernului, citată de Reuters.

    Legislaţia a fost aprobată luna trecută de Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului rus.

    Actualul mandat al lui Putin expiră în 2024, însă liderul de la Kremlin va putea rămâne în funcţie până în 2036 în situaţia în care se va decide să candideze din nou. Fiind născut în 1952, Vladimir Putin ar putea împlini 93 de ani în 2036.

    Între timp, preşedintele american Joe Biden şi-a exprimat „sprijinul neclintit” al Statelor Unite pentru suveranitatea Ucrainei, care acuzase anterior Rusia de mobilizarea a mii de militari la frontieră şi în peninsula Crimeea, anexată de ruşi în urmă cu şapte ani.

    De asemenea, săptămână trecută, Kremlinul a impus oficial preinstalarea unui software rusesc pentru toate dispozitivele smart din Rusia. Autorităţile consideră că legea reprezintă o nouă modalitate prin care companiile locale de software vor putea concura cu firmele internaţionale.

     

  • Raliul petrolului este probabil tot ce-i trebuie lui Putin pentru a-i mulţumi pe ruşi

    Creşterea preţurilor petrolului şi deprecierea rublei ar putea furniza Kremlinului lichidităţi suplimentare de până la 33 miliarde de dolari pentru cheltuieli sociale în acest an, preşedintele Vladimir Putin beneficiind astfel de capacitatea financiară de a stăvili nemulţumirea în creştere a publicului, scrie Bloomberg. 

  • Câţi bani are Vladimir Putin? Unii spun că el ar fi, de fapt, cel mai bogat om din lume, cu o avere de sute de miliarde

    Pe hârtie, Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, are o avere modestă, cel mult demnă de un înalt funcţionar al statului, în contrast cu somptuosul palat despre care oponentul Aleksei Navalnîi a dezvăluit că temutul politician rus şi l-ar construi. Mulţi au încercat să dea de urma banilor conducătorului de la Kremlin, însă cât de bogat este acesta rămâne un mister. Unii spun că Putin i-ar întrece pe toţi oligarhii ruşi, alţii că ar fi cel mai bogat om din lume. Cert este că în Rusia lui Putin, banii înseamnă putere.

    În 2019, cu ocazia împlinirii vârstei de 67 de ani, Putin şi-a făcut cadou o mărire de salariu, scrie Radio Europa Liberă. Bani mai mulţi la leafă au primit şi alţi oficiali guvernamentali de rang înalt. Salariul preşedintelui, aprobat prin ordin preşedinţial, a crescut cu 4,3%, în linie cu inflaţia, la echivalentul a 11.500 de dolari pe lună.

    An de an, Putin îşi semnează ajustările salariale şi, probabil, an de an respinge criticile că posedă bogăţii vaste, spunând că salariul este principala sa sursă de venit. Aceasta cu toate că oameni apropiaţi lui, oligarhi şi oficiali care fac parte din cercul său de prieteni şi aliaţi, controlează mari companii de stat şi private, deţin monopoluri şi averi fabuloase.

    Un exemplu ar fi oligarhul Arkadi Rotenberg, care s-a grăbit să revendice luxosul palat încă neterminat de la Marea Neagră despre care Navalnîi a spus că este al lui Putin. Construcţia ar costa aproape 1,4 miliarde de dolari. Şi-ar putea permite preşedintele rus un astfel de răsfăţ? În declaraţia oficială de avere publicată de Putin în 2018 înainte de alegerile prezidenţiale se arată că acesta deţine un apartament de 74 de metri pătraţi în St. Petersburg, două autovehicule din era sovietică şi o camionetă de teren.

    Veniturile din salariu îi sunt suplimentate de o pensie militară, dobânzi din economii şi profit din investiţii. Nimic deosebit. Însă un proiect de lege depus în 2019 în Congresul SUA şi numit „Vladimir Putin Transparency Act” menţiona că experţi externi estimează că „averea netă reală a lui Putin este de miliarde de dolari  sugerând corupţia extinsă care-l înconjoară pe lider şi legăturile cu activităţi de spălare a banilor şi altele fapte ilicite întreprinse  pentru a-l îmbogăţi pe Putin pe nedrept şi pentru a ascunde de public adevărata sa situaţie financiară”.

    In 2017, William Browder, un investitor care a devenit unul dintre cei mai mari critici ai lui Putin în străinătate, a declarat Comitetului Judiciar al Senatului SUA că el crede că preşedintele rus „a acumulat 200 de miliarde de dolari din câştiguri obţinute pe nedrept”. Browder este CEO-ul Hermitage Capital Management, consilierul financiar al Hermitage Fund, cândva fondul de investiţii străin cu cel mai mare portofoliu de active ruseşti.

    În cele din urmă, investitorul a fost deportat din Rusia şi declarat pericol pentru securitatea naţională. Browder a publicat şi o carte în care detaliază povestea tragică despre cum o infracţiune financiară în Rusia lui Putin a avut ca rezultat închiderea şi moartea avocatului firmei sale, Serghei Magnitschi. „Cred că Putin are o avere de 200 de miliarde de dolari”, a spus Browder. „După 14 ani la putere în Rusia şi banii pe care ţara i-a făcut şi care nu au fost cheltuiţi pentru şcoli şi drumuri şi spitale şi aşa mai departe, toţi aceşti bani sunt în proprietăţi, în conturi bancare elveţiene, în acţiuni şi fonduri speculative gestionate pentru Putin şi amicii săi.” Putin, fost spion activ în Europa în vremea Războiului Rece, ştie cu siguranţă să ascundă ceea ce nu vrea să fie găsit.

    În declaraţia oficială de avere publicată de Putin în 2018 înainte de alegerile pentru preşedinte se arată că acesta deţine un apartament de 74 de metri patraţi în St. Petersburg, două autovehicule din era sovietică şi o camionetă de teren. Veniturile din salariu îi sunt suplimentate de o pensie militară, dobânzi din economii şi profit din investiţii.

    Anders Aslund, asociat al Atlantic Council, a estimat că averea lui Putin s-ar putea ridica la 100-160 miliarde dolari. „Bineînţeles, Putin şi prietenii săi nu se pot bucura de bogăţiile lor. Totul este despre putere. Se tem că vor pierde puterea dacă nu sunt cei mai bogaţi”, a scris Aslund. Banii înseamnă putere în Rusia. În 2007 se estima că Putin avea o avere de 40 de miliarde de dolari, făcându-l „cel mai bogat om din Europa”. Suma a crescut apoi la 70 de miliarde de dolari în 2012, propulsându-l pe fostul spion pe primul loc la nivel mondial.

    Aşa cum a scris Leonid Bershidski pentru Bloomberg View în 2013, majoritatea estimărilor de până atunci puteau fi urmărite până la un singur om: Stanislav Belcovschi, un analist politic rus care a susţinut în 2007 pentru prima dată că Putin „controla” 37% din compania petrolieră Surgutneftegaz şi 4,5% din exportatorul de gaze naturale Gazprom. Dacă Belcovschi a avut dreptate, asta l-ar fi făcut cu siguranţă pe Putin foarte bogat, scrie The Washington Post. Însă estimările privind bogăţia lui Putin nu se bazau pe nici cea mai mică dovadă verificabilă. Unii consideră că sumele sunt irelevante şi că mai important este cât de multe îi oferă preşedintelui puterea pe care o deţine.

    O analiză din 2012 realizată de un grup de disidenţi ruşi şi intitulată sarcastic „Viaţa unui sclav pe galeră” a trecut în revistă luxul oferit de poziţia lui Putin. Printre numeroasele avantaje se numărau o proprietate fastuoasă numită Palatul Constantin, care a fost renovată cu cheltuieli de milioane de dolari, şi 43 de aeronave în valoare totală de aproximativ 1 miliard de dolari. Prima dovadă cu impact a mărimii averii lui Putin a fost o broşură numită „Putin şi Gazprom”, publicată în 2008 de fostul vicepremier Boris Nemţov, asasinat în 2015, şi de fostul viceministru al energiei Vladimir Milov. Cei doi autori au susţinut că cei mai apropiaţi patru oameni de afaceri ai lui Putin din St. Petersburg Iuri Covalciuc, Genadi Timcenco şi fraţii Arcadi şi Boris Rotenberg  au extras nu mai puţin de 60 de miliarde de dolari din Gazprom, monopolul rus al gazelor naturale, din 2004 şi până în 2007. Aceştia ar fi făcut acest lucru prin achiziţii publice fără licitaţie, devalizare şi manipularea acţiunilor.

    Putin a subminat toate drepturile de proprietate din Rusia. Prin urmare, preşedintele şi prietenii săi trebuie să-şi transfere averile în paradisuri offshore. În caz contrar, dacă vor pierde puterea în Rusia, vor pierde totul instantaneu.

    Guvernul SUA i-a sancţionat pe toţi patru în martie 2014, provocând proteste puternice din partea Kremlinului. Valoarea de piaţă a Gazprom, care este listată la Bursa din Londra, a atins un maximum de 369 miliarde dolari în mai 2008. Ulterior, când investitorii şi-au dat seama că Gazprom lucrează mai degrabă pentru contractanţii săi şi pentru devalizatori decât pentru acţionari, compania a scăzut în valoare. În 2019, valoarea ei de piaţă era de 60 de miliarde de dolari.

    Aceasta înseamnă că persoanele din interiorul Gazprom i-au redus valoarea cu aproximativ 310 miliarde de dolari, ceea ce trebuie să se califice fie ca un caz de management extrem de prost, fie ca unul dintre cele mai mari jafuri din toate timpurile. Directorul executiv Alexei Miller, fost asistent al lui Putin, ocupă postul din mai 2001, ceea ce sugerează că Putin este mulţumit de performanţa sa. Următoarea afirmaţie notabilă despre averea lui Putin a venit de la Serghei Koleşnicov, un partener al oligarhului Nicolai Şamalov. Koleşnicov a fugit din Rusia pentru că se temea pentru viaţa sa. El a oferit un interviu lung şi detaliat proeminentului jurnalist rus Ievghenia Albats în 2012. Koleşnicov, care a fost implicat în acest proiect, a dezvăluit că Putin îşi construia un mare palat lângă staţiunea Soci de la Marea Neagră cu fonduri de la stat.

    El a sugerat că, în mod obişnuit, jumătate din orice afacere a marionetelor lui Putin se ducea la acesta şi jumătate la partenerul său principal, în timp ce partenerii juniori primeau doar câteva procente. Ironia este că Putin a subminat toate drepturile de proprietate din Rusia. Prin urmare, preşedintele şi prietenii săi trebuie să-şi transfere averile în paradisuri offshore. În caz contrar, dacă vor pierde puterea în Rusia, vor pierde totul instantaneu.

    Documentele Panama Papers, pe care Putin le-a condamnat în termenii cei mai severi, au oferit informaţii suplimentare. Potrivit acestora, unul dintre prietenii din copilărie ai lui Putin, violoncelistul Serghei Roldugin, s-a dovedit a fi multimiliardar, aparent fără să o ştie. Cel mai mare cadou identificat în Panama Papers a fost unul de 259 milioane de dolari pe care Roldugin l-a primit de la omul de afaceri rus Suleiman Cerimov, care a fost trecut pe lista cu ruşi sancţionaţi de Departamentul Trezoreriei SUA în aprilie 2018. Unele estimări spun că marionetele lui Putin au transferat 15-25 de miliarde de dolari pe an din ţară din 2006 încoace. Jumătate din suma totală i-ar aparţine lui Putin.

    O analiză din 2012 realizată de un grup de disidenţi ruşi şi intitulată sarcastic „Viaţa unui sclav pe galeră” a trecut în revistă luxul oferit de poziţia lui Putin. Printre numeroasele avantaje se numărau o proprietate fastuoasă numită Palatul Constantin, care a fost renovată cu cheltuieli de milioane de dolari, şi 43 de aeronave în valoare totală de aproximativ 1 miliard de dolari.

    Broşura „Viaţa unui sclav pe galeră”, scrisă în 2012 de Nemţov şi de activistul Leonid Martiniuc, a concluzionat că Putin avea la dispoziţie 20 de palate, patru iahturi, 58 de avioane şi o colecţie de ceasuri în valoare de aproximativ 700.000 de dolari. La fel ca mulţi alţi critici ai regimului, Martiniuc a fost nevoit să fugă din Rusia. Dar ce mai face Putin cu atâta bogăţie, în afară de asigurarea puterii? Este generos cu anumiţi oameni. Platforma de jurnalism de investigaţie rusă Proekt a luat la bani mărunţi averea milionarei Svetlana Krivonogici, dezvăluind legăturile sale cu preşedintele Putin.

    Potrivit Proekt, Krivonogici, care s-a născut la St. Petersburg în 1975, a făcut cunoştinţă cu Putin în anii ’90. Ea şi viitorul lider rus au călătorit cu acelaşi zbor de la St. Petersburg la Moscova cel puţin o dată (în 1999). După ce Krivonogici a absolvit universitatea în 2000, „viaţa ei a început să se schimbe dramatic”  a achiziţionat acţiuni la mai multe companii importante, în special la Rossiya Bank. Foştii vecini din blocul unde Krivonogici a crescut au spus că sursa averii ei este un binefăcător bogat, pe care un vecin l-a descris drept „membru al guvernului regional”.

    În prezent, Krivonogici deţine 2,8% din Rossiya Bank şi este proprietarul principal atât al staţiunii de schi Igora (unde fiica lui Putin, Katerina, şi-a făcut nunta în 2013), cât şi al Leningrad Center, un centru al artei din St. Petersburg. Proekt estimeazăvaloarea totală a tuturor activelor deţinute de familia Crivonogici la 7,7 miliarde de ruble (aproximativ 101 milioane de dolari), din care 800 de milioane de ruble (aproximativ 10,6 milioane de dolari) în acţiuni la Banca Rossiya. Proekt susţine, de asemenea, că fiica lui Krivonogici, Ielizaveta Vladimirovna, în vârstă de 17 ani, „seamănă extraordinar de bine” cu preşedintele rus. Rossiya Bank este una dintre primele douăzeci de bănci din Rusia în ceea ce priveşte activele. Acţionarul său principal este Iuri Kovalciuc, un prieten al lui Putin. În 2014, imediat după anexarea Crimeei, banca a intrat sub imperiul sancţiunilor occidentale, dar Putin a sărit în ajutorul ei anunţând că în semn de sprijin va deschide un cont acolo pentru a-şi păstra salariul.

  • Alexei Navalnîi a publicat, la două zile de la arestarea sa, o anchetă despre Putin. Opozantul lui Putin arată schema de corupţie dirijată de Putin ca să obţină o proprietate fastuoasă

    Navalnîi a publicat şi imagini cu Palatul lui Putin care ar fi costat peste 1 miliard de dolari. Documentarul se numeşte ”Palatul lui Putin. Istoria celei mai mari mite din lume”

    Alexei Navalnîi se duelează cu Putin şi din arest. Cel mai aprig opozant al lui Vladimir Putin a lansat o anchetă despre o proprietate fastuoasă de la Marea Neagră, care i-ar aparţine preşedintelui rus.

    Navalnîi susţine că “Palatul” lui Putin a costat 1,35 miliarde de dolari şi a fost plătit „cu cea mai mare mită din istorie”.
    Alexei Navalnîi: Toată lumea a spus că e imposibil să o filmezi. Vă prezentăm cel mai secret Palat din Rusia, palatul lui Putin, din Gelendzhic.

    Navalnîi susţine că proprietatea lui Putin este de 39 de ori mai mare decât Monaco. ”Un muncitor neatent s-a intins pe canpeaua aceea. Ar trebui sa fie atent căci canapeaua costă mai mult decât apartamentul său. Împărat nebun sunt cuvintele care îţi vin în minte când vezi aşa ceva. Baldachin, aur, şi chiar un televizor pentru a nu rata ştirile de pe Chanel One”- acestea sunt comentariile lui Navalnîi pe măsură ce explorează locaţia.

    Palatul dispune de un cazino în interiorul unui conac, de 17.691 metri, un patinoar şi podgorii.
    „Este o podgorie mică, aporximativ 150 de mii de sticle pe an. Totusi, în ciuda producţiei, cineva a acordat un credit de 7,5 miliarde de ruble. Cineva a donat de două ori bugetul localităţii pentru o cramă”, povesteşte Navalnîi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro