BusinessMagazin

Tag: Vin

  • S-a deschis prima fântână din care curge vin. Oricine se poate servi

    Weekendul trecut s-a deschis prima fântână din care curge vin  în loc de apă într-o podgorie din Italia. Podgoria Dora Sarchese din localitatea Caldari di Ortona a dat liber la vin şi oricine poate gusta vin cu paharul, sticla sau butoiul din fântâna lor deoarece este gratis, potrivit Harpers Bazaar.

    Fântâna a fost realizată de arhitectul Rocco Valentini şi va fi deschisă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, iar reprezentanţii companiei speră ca “fântâna să devină un loc de întâlnire al iubitorilor de vin”, precizând că “nu este un loc pentru beţivi”.

    Aşadar, biletele spre Italia sunt destul de ieftine, să sperăm că şi vinul ce iese din La Fontana del Vino este bun.
     

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Protest al transportatorilor pe Şoseaua de Centură a Capitalei. Reprezentant FORT: Avem 800 de colegi, dar vin în continuare şi alţii

    La protest participă câteva sute de maşini (tiruri, taxiuri şi microbuze). Tirurile care participă la protest au plecat din oraşul Popeşti către DN1, întâlnindu-se cu ceilalţi protestatari pe Şoseaua de Centură a Capitalei.

    Centrul Infotrafic anunţă că traficul rutier pe Şoseaua de Centură a Capitalei este îngreunat la intersecţia cu căile de acces spre Popeşti-Leordeni, Tunari-Otopeni şi Mogoşoaia-Otopeni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea prăjiturii care ne-a făcut copilăria mai dulce

    Copilaria ne aduce de multe ori in amintire primele experiente culinare, cele mai pregnante fiind cele referitoare la dulciuri, prajituri. Cofetariile de alta data , acum aproape inexistente, aveau un numar limitat de prajituri insa savoarea si gustul erau inconfundabile. Sa ne amintim de exemplu de celebra Prajitura Savarina, bine insiropata, cu miros de rom si frisca, dulce si parfumata.

    V-ati intrebat vreodata de unde ii vin numele si savoarea de rom ? Iata o poveste cu tenta istorica dar si gastronomica:

    Daca, la inceput, Baba au Rhum era un simplu aluat dospit, garnisit cu fructe uscate, in zilele noastre, prajitura se serveste insiropata cu rom, alaturi de frisca sau inghetata de vanilie.

    Povestea acestei prajituri incepe cu regele decazut si exilat al Poloniei, Stanislau Leszczynski, pentru care zilele se scurg melancolice, in compania fiicei sale Marie, intr-o modesta locuinta in Wissembourg,Franta, unde i-au urmat doar cativa servitori  fideli. Vechiul monarh nu are decat doua regrete: faptul ca isi va putea casatori foarte greu fiica, pe Marie si ca aici, in exil nu mai poate savura prajiturile cu care era obisnuit in Polonia, in special veritabila Baba poloneza, o prajitura mare, facuta din aluat dospit, asezonata cu stafide si fructe confiate, pe care ii placea sa o deguste cu un pahar de vin alaturi. Aceasta prajitura era inalta si avea o forma cilndrica, evocand oarecum forma rochiilor purtate de batranele poloneze iarna, cand din cauza frigului isi puneau pe ele mai multe straturi de haine.

    Acolo unde este exilat, in provincial Lorraine, acestor prajituri li se spunea  Briose, sau Kouglof si regele in lipsa de altceva le mananca si pe acestea . Dar nu uita niciodata sa isi ia  alaturi o sosiera cu vin de Malaga dulce, aromatizat cu sofran, in care inmuia bucati din  prajitura, deoarece le gasea prea uscate pentru gustul lui si pentru bietele sale gingii fara dinti!

    In acest moment al povestii intervine Stohrer, patiser  ambitios, care isi propune sa imbunatateasca reteta prajiturii. Astfel plecand de la un aluat dospit, dar mai putin bogat in unt decat cel de briosa, el va adauga un mic detaliu care va schimba totul:va imbiba prajitura odata racita intr-un sirop cald cu  rom alcoolic, pana la saturatie. Cititi mai multe pe papadulce.ro

     

  • Paradisul din Europa unde oamenii trăiesc 100 de ani şi sunt feriţi de boli

    Dorinţa de a duce o viaţă lungă şi sănătoasă îi împinge pe mulţi să urmeze diete stricte şi, de multe ori, costisitoare.  De pildă, americanii cheltuiesc aproximativ 10 miliarde dolari anual pe diete, abonamente la sală sau suplimente. Inutil însă, atâta vreme cât efortul zilnic sau dieta sănătoasă nu devin constante ale vieţii oamenilor.

    Acest fapt este dovedit şi de populaţia din satele răspândite pe crestele munţilor de pe insula italiană Sardinia, regiune care a fost inclusă de experţi între aşa-numitele „zone albastre”, unde oamenii trăiesc cele mai îndelungate perioade şi unde ratele bolilor cronice sunt cele mai scăzute.

    Vedeţi AICI care este SECRETUL unei vieţi fără boli până la 100 de ani

  • Om de afaceri din Londra: am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • Om de afaceri din Londra:Am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • De ce tot mai mulţi români merg să se trateze la acest spital din Viena

    „Avem pacienţi din foarte multe ţări străine, în jur de 40% din pacienţi sunt străini, iar 20% dintre aceştia sunt români. În ultimii ani numărul lor a crescut. Suntem interesaţi de România, dar şi de ţările din Europa de Est“, a spus Ebm în timpul unei discuţii pe care am avut-o într-un restaurant din Bucureşti. Austriacul, în vârstă de 65 de ani, vorbeşte moale, iar în engleza sa se simt accente austriaco-germane.

    Spitalul Wiener Privatklinik (WPK) are o istorie de 145 de ani şi conducerea mizează pe tradiţie pentru a atrage mai mulţi pacienţi. Fapt care se dovedeşte a fi eficient având în vedere că în primele şase luni ale acestui an numărul de pacienţi români a crescut cu 40% faţă de aceeaşi perioadă din 2015, ajungând la 300. Principalele afecţiuni tratate au fost cele de natură ortopedică, urmate de afecţiuni oncologice şi boli cardiovasculare. „Cred că turismul medical din ţările est-europene înregistrează plusuri an de an, şi România este o piaţă care creşte mult. Turismul medical se va îmbunătăţi, toate informaţiile sunt disponibile pe internet. Acum oamenii pot alege dintr-o mulţime de spitale unde vor să se ducă să se trateze. Europa de Est creşte mai repede decât Occidentul. Dacă sunt probleme în sistemele lor, oamenii căuta tratament mai bun în altă parte“, spune Walter Ebm.

    Spitalul dispune de 145 de paturi, are un bloc operator cu patru săli de operaţie, servicii de imagistică, fizioterapie şi recuperare medicală. Potrivit reprezentanţilor companiei, în spital sunt trataţi în jur de 7.000 de pacienţi pe an, iar cei mai mulţi dintre ei vin pentru un consult, apoi „de cele mai multe ori se tratează în continuare la noi sau vin pentru că vor un „second opinion““.

    Un alt element pe care mizează WPK este îmbinarea serviciilor medicale cu ospitalitatea hotelieră, iar pe site-ul spitalului se decretează că pacienţii vor beneficia de „ambianţa unui hotel de lux“. „Nu vrem un spital care să arate ca un spital, ci un loc mai confortabil, mai relaxant“, a spus şi Ebm. În plus, compania are parteneriate cu diferite companii aeriene pentru a oferi discounturi la zboruri către Viena sau le oferă  posibilitatea pacienţilor de a schimba avionul, dacă pacientul este nevoit să stea mai mult în spital. „Încercăm să avem grijă de pacient, dar şi de familia acestuia“, adaugă Ema Diea, head of business development al WPK pentru România, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru.

    WPK nu este singura companie care oferă astfel de servicii. Compania aeriană Turkish Airlines oferă o reducere de 50% din preţul biletului de avion pacienţilor internaţionali care se tratează la clinicile din Turcia. Turismul medical este extrem de bine dezvoltat şi încurajat în Turcia, o ţară care a ajuns la peste 500 de spitale private. Aproximativ 6.000 de pacienţi români merg anual pentru tratament în Turcia, potrivit informaţiilor Ziarului Financiar. Mai mult, numărul românilor care vor apela la clinici din Turcia pentru diferite tratamente şi intervenţii chirugicale va creşte în acest an cu 40%, peste 2.000 de pacienţi optând anual pentru această variantă, potrivit unui comunicat al agenţiei de turism Happy Tour.

    În aceste condiţii, rata de ocupare a spitalului vienez este de 85% şi este mai mică în timpul verii şi în perioada sărbătorilor de iarnă deoarece atunci doctorii sunt plecaţi în vacanţă.

    Medicii sunt cea mai importantă resursă a unui spital, este evident, însă poate şi mai important pentru un spital precum WPK. „Doctorii sunt cei mai importanţi pentru un spital privat. O companie trebuie să-şi atragă cei mai importanţi clienţi, iar cei mai importanţi clienţi pentru un spital privat sunt doctori, deoarece aceştia vin cu pacienţii lor“, mărturiseşte şeful WPK. În cadrul spitalului vienez lucrează în mod regulat în jur de 30 de medici, însă numărul doctorilor colaboratori este mai mare; „pe an aproximativ 150 trec pragul spitalului nostru“. Cei mai mulţi medici sunt austrieci, iar unii dintre ei trăiesc în afara ţării şi vin cu pacienţi străini. Ebm dă exemplu de medici austrieci care vin din Ucraina sau Iran. Majoritatea pacienţilor care se tratează la WPK provin din clasa mijlocie sau superioară, care sunt dispuşi să plătească 840 de euro pentru o consultaţie şi pot ajunge până la 5.460 de euro pentru un pachet de lux care conţine consultaţii şi analize detaliate.

  • Pe ce lucruri ridicole cu preţuri absurde dau banii bogaţii lumii -GALERIE FOTO

    Când ai mai mulţi bani decât ştii ce să faci cu ei îţi permiţi să fii excentric. Poţi cumpără ce vrei, chiar şi lucruri ridicole cu un preţ absurd. Câteva elemente comune se află în această listă (maşini sau case), însă aici apar şi lucruri mai bizare precum un porumbel care costă 200.000 de dolari sau şase litri de vin cumpăraţi cu peste 300.000 de dolari.

    1. Pereche de blugi Levi – 27.000 de dolari

    Doar 8 asemenea perechi au fost create de artistul Damien Hirst pentru o galerie de artă.

    2. Apartamentul Royal Penthouse al Hotelului President Wilson din Geneva – 65.000 de dolari

    Apartamentul Royal Penthouse Suite de la Hotelul President Wilson din Geneva este format din 12 camere şi şapte băi, o sală de sport şi jacuzzi. Aici au stat personalităţi precum Bill Clinton, Mihail Gorbaciov sau Michael Jackson.

    3. Un porumbel de curse – 200.000 de dolari

    Blue Prince este porumbelul de curse care s-a vândut cu 200.000 de dolari la o licitaţie. Tot acolo s-a vândut o colonie de porumbei cu 1,8 milion de dolari.

    4. Primul computer Apple – 219.249 de dolari

    Omul de afaceri Marco Boglione a achiziţionat primul computer Apple la o licitaţie Christie în noiembrie 2010 cu peste 200.000 de dolari. În prezent este cel mai scump PC vândut vreodată la licitaţie. Când a fost lansat în 1976 computerul costa 666 de dolari.

    5. Şase litri de vin – 304.375 de dolari

    Un pachet de şase sticle de vin de Cheval Blanc din 1947 a fost vândut la licitaţie în 2010 pentru 304.375 de dolari.

     

     

  • Povestea Cramei la Salina

    Viţa de vie care exista deja în podgorie a fost defrişată, au fost efectuate analize de sol, iar terenul a fost adus la un nivel optim pentru plantare. O nouă viţă de vie s-a născut pe dealurile însorite ale Turzii, iar astfel a început revigorarea unei zone cu un potenţial pentru turismul viticol. Investiţia totală în proiectul depăşeşte 4 milioane de euro, iar bugetele cheltuite pâna acum au vizat plantaţia cu viţă de vie, o cramă, un restaurant, o pensiune, dar şi o herghelie de cai.

    „Am găsit în zona Durgăului, în apropiere de salina din Turda, o vie veche, atestată de la venirea romanilor în Dacia, care se afla în administrarea Staţiunii de Cercetare Turda, cu care suntem asociaţi. Ei au avut administrarea terenului la momentul demarării proiectului, iar pentru derularea investiţiei am colaborat cu consultanţi români, francezi şi austrieci“, îşi aminteşte Claudiu Sugar, unul dintre proprietarii podgoriei.

    Proiectul La Salina a fost demarat în anul 2011, odată cu analiza solului şi condiţiilor climatice, scrierea unui proiect de replantare, pregătirea terenului, urmând apoi plantarea efectivă a viţelor de vie, aduse de la două pepiniere din Franţa.
    În 2013 a fost instalat sistemul de susţinere şi a fost tăiată via, iar în anul următor au fost plantate nouă hectare cu vlăstari de vie aduşi din Austria; în acelaşi an a fost culeasă prima recoltă, de pe o suprafaţă de 20 de hectare, producţia fiind de 47.000 de sticle. Tot în 2014, antreprenorii clujeni au deschis restaurantul Sarea-n Bucate, căruia anul trecut i s-a adăugat pensiunea cu acelaşi nume (cu 13 camere, 40 de locuri de cazare), crama La Salina şi a fost lansat centrul de echitaţie Salina Equines.

    În prezent, suprafaţa totală a plantaţiei este de 70 de hectare, din care aproximativ 32 de hectare sunt cultivate cu vie care a ajuns la rod, cu soiurile Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Muscat Ottonel şi Riesling de Rin. Alte 9 hectare vor intra pe rod în doi ani, aceste suprafeţe fiind cultivate cu Fetească Neagră, Cabernet Sauvinon şi Neuburger. Antreprenorul clujean crede că este o alegere curajoasă şi bine calculată şi oferă argumente: podgoria se află la altitudine mai mare de 450 de metri, este orientată către sud şi influenţa Arieşului face ca în zonă temperatura medie anuală să fie puţin mai ridicată decât în împrejurimi.

    „În trecut, tot viţă de vie a fost plantată pe Dealurile Durgăului, cu Fetească Regală, Fetească Albă, Traminer, adică soiuri de tradiţie pentru centrul viticol Blaj, de care aparţine Turda. În mod surprinzător, apropierea de salină nu influenţează solul, care este format din cernoziomuri cu intruziuni de calcar“, afirmă Claudiu Sugar.

    Antreprenorul clujean spune că lucrul la vie nu se opreşte niciodată, iar pentru a se obţine un vin bun, via trebuie trecută prin mai multe etape. Fluxul tehnologic pentru obţinerea băuturii lui Bachus începe cu stabilirea momentului optim de recoltare, iar apoi începe lungul drum al strugurilor către sticlă, care porneşte de la cules, iar apoi urmează recepţia cantitativă şi calitativă, zdrobitul şi scoaterea boabelor de pe chiorchini, presarea boabelor, fermentarea în tancuri, tragerea vinului de pe drojdie, filtrarea şi îmbutelierea.

    „Calitatea vinului este pregătită încă din vie, unde strugurii sunt îngrijiţi şi culeşi manual. În lădiţe, cu o capacitate de 20 kg, nu ajung decât strugurii cei mai buni“, continuă Sugar povestea. În prezent, capacitatea de producţie, respectiv stocare, este de 140.000 de litri, reprezentată prin tancuri de inox şi butoaie din lemn de stejar. Tancurile de inox sunt dotate cu un sistem de răcire controlat, iar în timpul fermentaţiei alcolice temperatura nu depăşeşte 17-18 grade Celsius; după acest proces vinul este păstrat la 10-11 grade Celsius. După îmbuteliere, sticlele sunt aşezate orizontal în boxpaleţi metalici, astfel încât dopul să fie în contact permanent cu vinul, şi sunt depozitate în camere cu temperatura controlată, între 10-12 grade şi umiditatea peste 70%. Vinul este comercializat ulterior în retail şi horeca, preţul unei butelii ajungând la 7 euro.