Tag: serie

  • Producătorul Ray-Ban a acceptat fuziunea cu Essilor în valoare de 46 de miliarde de euro

    Luxottica, cel mai mare producător de ochelari din lume, care deţine Ray-Ban şi Oakley, va fuziona cu producătorul francez de lentile Essilor, valoarea întrunită a celor două firme urmând să ajungă la 46 de miliarde de euro, potrivit BBC.

    Designerul italian Luxottica a devenit cel mai mare producător de ochelari din lume după o serie de achiziţii, printre care se numără Ray-Ban, în 1999 şi Oakley, în 2007.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • 10 lucruri pe care nu ştiai că le poţi cere în avion

    Călătoria cu avionul poate  fi una dintre cele mai plăcute dacă ştii ce să ceri atunci când urci la bord. Există o serie de servicii de care poate beneficia orice călător, de la schimbarea locului şi până la cererea felului doi, dar aceste servicii există numai pentru aceia care le cunosc. Mai mulţi însoţitori de bord, personal au mărturisit pe site-ul reddit ce fel de servicii pot beneficia pasagerii.

    1. Doza întreagă de suc.

    Dacă nu ţi-ai potolit setea, poţi cere oricând întreaga doză de suc. Ţi se va reumple paharul fără ca stewardesele să-ţi arunce priviri ucigaşe.

    2. Felul doi.

    De multe ori companiile care îţi oferă la bord gustări sau mese gratuite, îţi pot oferi şi felul doi de mâncare, mai ales atunci când mulţi pasageri sar peste masă, aşa cum se întamplă de obicei noaptea. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns punga de covrigei de la începutul zborului, ai o şansă să primeşti încă o porţie de mâncare.

    3. Îţi poţi schimba locul.

    Dacă prietenul cu care zbori a primit un loc diferit ai opţiunea să rogi însoţitorii de zbor să te ajute să găseşti un loc lângă el. Trebuie doar să îţi faci cunoscută cererea imediat  după îmbarcare.

    4. Şerveţele igienice.

    Dacă te temi de microbi , poţi oricând să ceri însoţitorilor de zbor serveţele igienice pentru a curăţa puţin locul unde vei sta. Mai mult ca sigur le vor avea la îndemână. 

    5. Medicamente şi bandaje.

    Fiecare avion are în stoc medicamentele de bază pentru combaterea durerilor de cap provocate de decolare sau pentru cei care au frică de zbor. De cele mai multe ori poţi cere şi bandaje în caz că ai vreo tăietură minoră.

    Vedeţi ce alte lucruri le puteţi cere în timpul zborului pe www.one.ro

  • Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO

    Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.

    Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.

    În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
     

    Vedeţi imaginile impresionante aici

    Sursa: Bigpicture.ru

     

  • Topul gadgeturilor din 2016

    2016 a fost interesant din punctul de vedere al gadgeturilor. Microsoft a scos al doilea său produs hardware, Microsoft Studio, cu care a uimit lumea, Apple a venit cu iPhone 7 şi a reînnoit seria de laptopuri, iar Samsung a avut probleme cu noul său flagship, Galaxy Note 7. Însă pe lângă astea, multe alte produse hi-tech s-au comercializat, iar eu am avut ocazia să „mă joc” cu mai multe dintre ele. Mai departe prezint câteva dintre cele mai interesante gadgeturi care mi-au trecut prin mâini.

    LENOVO YOGABOOK – Review-ul complet aici 


    Este unul dintre produsele cu cel mai interesant design; laptopul-tabletă Yogabook este extrem de uşor şi subţire şi nu are cu o tastatură tradiţională, ci una haptică, iluminată, ce pare scoasă din filmele science-fiction. Tastatura oferă o experienţă nouă de scris, însă este nevoie de timp pentru a te obişnui. Produsul are un aspect business şi chiar te duce cu gândul la o agendă elegantă. În plus, Yogabook vine cu un stylus pe care-l poţi utiliza pe ecran sau direct pe tastatură sau pe foaie. Este o unealtă utilă când navighezi mai ales în modul tabletă, dar mai interesant este că poţi lua notiţe sau desena pe o hârtie, iar acestea sunt automat captate şi înregistrate în calculator. Este perfect pentru cei care vor să-şi ia notiţe de mână, pentru designeri grafici, designeri de modă, pasionaţi de desen. Bateria este performantă şi poate ţine o zi întreagă de utilizare fără probleme. Totuşi, din cauza dimensiunii reduse, laptopul nu stă foarte bine la capitolul conectivitate: are un port de încărcare micro-USB, un port HDMI, un jack de 3,5 mm pentru căşti, slot micro- SIM (astfel nu eşti dependent de Wi-Fi) şi cam atât. Produsul este disponibil cu Windows 10, dar şi cu Android 6.0, însă varianta cu Windows nu este cea mai rapidă.

    HUAWEI P9 – Review-ul complet aici 


    La capitolul telefoane mobile, Huawei P9 mi-a rămas în minte datorită senzorului de amprentă extrem de rapid şi precis, dar şi datorită camerei foto realizate în parteneriat cu Leica. Huawei P9 are un design ce aduce cu cel al iPhone-ului, corpul este realizat din metal, rotunjit la colţuri şi are un look premium. Senzorul de amprentă este foarte bun şi poate fi folosit şi pentru a naviga prin aplicaţia de poze sau pentru a realiza fotografii. Vorbind de fotografii, P9 capturează imagini plăcute, mult mai naturale în comparaţie cu fotografiile suprasaturate surprinse de Samsung S7, de exemplu, iar fotografiile alb-negru realizate de P9 sunt cele mai bune din categoria smartphone-urilor de top. Bateria telefonului ţine cel puţin o zi de muncă, chiar una şi jumătate, dacă telefonul nu este folosit intensiv. Cu toate acestea, mi-aş fi dorit un display mai bun cu imagini mai vivide şi mai luminos. Totuşi, performanţa oferită la acest preţ de vânzare este una foarte bună.

    ACER CHROMEBOOK R11 – Review-ul complet aici


    Un alt laptop interesant este Acer Chromebook R11, un laptop 2 în 1, mic, de 11 inchi, ce poate fi folosit deopotrivă ca tabletă, iar R11 ar putea fi dat drept exemplu pentru categoria sa: mic, robust, ecran touchscreen, viaţa bateriei de lungă durată şi ieftin. Un Chromebook bun trebuie să fie destul de uşor şi să aibă o viaţă a bateriei îndelungată pentru a putea fi cărat peste tot cu tine. Trebuie să aibă un ecran bun pentru că vei lucra ore bune în fiecare zi şi mai trebuie să fie ieftin. Iar Acer Chromebook R11 le nimereşte pe toate. Varianta testată de mine are un procesor quad-core Intel Celeron 1,6 GHZ, 4 GB RAM DDR3, un spaţiu de stocare eMMC de 32 GB (ce poate fi extins printr-un card de memorie), webcam şi un ecran IPS LCD HD multitouch. Menirea unui asemenea produs nu este să proceseze acţiuni complexe; este un produs care se deschide imediat (2-3 secunde), s-a conectat la Wi-Fi şi poţi începe treaba: fie că scrii, fie că editezi poze sau navighezi pe internet. După cum ziceam la început, întreg sistemul este un browser gigant, iar asta înseamnă că nu consumă foarte multe resurse, ceea ce face ca bateria să ţină cam zece ore în cazul R11 (o zi de muncă) şi se încarcă destul de repede (o oră şi jumătate pentru o încărcare completă). Totuşi problema cu Chromebook-urile este faptul că nu sunt foarte utile fără o conexiune la internet iar dacă te vezi cumva fără internet nu prea ai ce face cu un astfel de produs pe masă (există câteva aplicaţii şi jocuri online, însă selecţia este limitată).

  • Internetul ”se va închide” pentru 24 de ore în 2017

     

    În decembrie – o serie de experţi în diferite industrii se întrec în profeţii, însă una dintre acestea a atras atenţia presei internaţionale: tot internetul va fi închis timp de 24 de ore. 

    Previziunea a fost făcută de un specialist al companie americane de soluţii de securitate LogRhytm – potrivit lui James Carder, şeful de securitate şi vicepreşedintele acestei companii, va exista o problemă care nu va ţine doar de aspectele tehnice şi care îi va împiedica pe oameni să îşi încarce selfie-urile pe Instagram, de pildă.

    ”În 2017, vom avea o lovitură mare la un moment dat, undeva. Dacă internetul se va prăbuşi, pieţele financiare vor cădea”, spune el.

    Expertul de securitate a declarat jurnaliştilor de la Business Insider că au existat o serie de semne în acest sens pe parcursul anului 2016. ”Am văzut atacuri de securitate care au oprit funcţionalitatea Twitter şi Spotify pentru câteva ore. Acestea erau doar teste”, a spus el.

    Carter a prezis şi că problema ştirilor false se va înrăutăţi, iar hackerii vor ţinti instituţii media importante precum CNN şi Fox News.”Cred că hackerii se vor concentra pe două-trei instituţii media importante în vederea promovării libertăţii de exprimare.”

    Specialistul australian Simon Howe a prezis că atacurile tip ransomware pe dispozitivele mobile vor prevala în anul care urmează, în scopul furtului de bani de la utilizatorii acestora. 

    ”Spre exemplu, atacatorii vor ameninţa trimiterea sau ştergerea fotografiilor utilizatorilor, în cazul în care răscumpărarea solicitată nu va fi plătită. Gândiţi-vă – cam cât aţi plăti ca să vă recuperaţi fotografiile?”

     

    http://www.businessinsider.com/the-internet-will-shut-down-for-24-hours-next-year-2016-12

  • Următorul film al lui Martin Scorsese va fi “The Devil in the White City” cu Leonardo DiCaprio

    Următorul film al regizorului Martin Scorsese va fi “The Devil in the White City”, un proiect al studiourilor Paramount, în care starul hollywoodian Leonardo DiCaprio va interpreta rolul unui criminal în serie, informează The Independent.

    Martin Scorsese jonglează în prezent cu mai multe proiecte diferite în acelaşi timp, printre care un film biografic despre Frank Sinatra, un film biografic despre Evel Knievel, şi drama “The Irishman” cu Robert De Niro şi Al Pacino.

    Totuşi, următoarea prioritate pare să fie o adaptare a romanului din 2003 semnat Erik Larson, intitulat “The Devil in the White City” cu Leonardo DiCaprio în rol principal. Romanul împleteşte adevărata poveste a Târgului şi Expoziţiei Mondiale din Chicago, în 1893, şi povestea criminalul în serie viclean, care a folosit prilejul oferit de târg pentru a-şi atrage victimele în cursă. DiCaprio va juca rolul criminalul în serie, Dr. H. H. Holmes, un medic carismatic şi criminal în serie, care a ucis aproximativ 200 de oameni, potrivit relatărilor.

    Acest proiect cinematografie, aflat în preproducţie de peste un deceniu, îi va reuni pe DiCaprio şi Scorsese la peste trei ani după încheierea filmărilor de la “Lupul de pe Wall Street”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cartea Junglei nu este doar ficţiune. Vezi cum a trăit un băiat un an în junglă. Azi e unul dintre cei mai cunoscuţi producători de film

    Tom Hugh-Jones, producătorul seriei de documentare de succes Planet Earth II, avea doar cinci ani când părinţii săi, antropologi de meserie, s-au mutat timp de un an în pădurile tropicale amazoniene din Columbia, împreună cu el şi sora sa. Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la The Mail, bărbatul de 42 de ani spune că experienţa pe care a trăit-o în copilărie l-a ajutat în crearea seriei de documentare despre traiul animalelor, care a avut un mare succes la nivel global.

    „Îmi amintesc că în prima zi în junglă, călătorind cu o canoe de-a lugul râului până la locuinţele triburilor, localnicii aruncau cu săgeţi cu foc în maimuţele din copacii de pe mal. Am fost atât de şocat încât am început să ţip pentru a determina maimuţele să fugă şi să-şi salveze vieţile”, povesteşte Hugh-Jones. Dar odată ce s-a obişnuit cu mersul lucrurilor, a preluat şi din obiceiurile localnicilor – a avut propriul său arc cu săgeţi, cu care, spune el, urmărea animalele pe care ani mai târziu le-a filmat pentru documentar. „Plecam la vânătoare de papagali, maimuţe, tucani şi porci sălbatici, care făceau parte din meniul meu, la fel ca omizile, furnicile si tot felul de gândaci.

    „Am dormit în hamac şi vestimentaţia mea era exact ca cea a localnicilor, având rolul de a-ţi acoperi doar părţile intime. Am trăit în sălbăticie la cel mai veridic mod. Ai mei mă lăsau să mă plimb singur prin junglă sau să fac focul oriunde doream. Eram în elementul meu”, mai povesteşte acesta. Întreaga familie s-a adaptat, de asemenea, vieţii tribale, ceea ce însemna că vânau animale pentru a-şi procura hrana.  În tot acest timp, Tom a dezvoltat o afinitate pentru animale, cu care a rămas pe viaţă.  După un an, când familia a revenit la viaţa lor din Cambridge, Tom recunoaşte că pentru el a fost un şoc real şi a rămas în „starea de Mowgli ” o perioadă.

    Experienţa pe care a trăit-o în junglă, alături de pasiunea pentru documementarele lui David Attenborough, s-au numărat printre factorii ce l-au determinat pe Tom să-şi ia diploma în zoologie la Universitatea Bristol. Ulterior, acesta s-a alăturat BBC, unde a ajutat la producerea primei serii a documentarelor Planet Earth în 2006.  „La una dintre primele mele misiuni pe teren pentru filmarea Planet Earth m-am întors, după mulţi ani, în pădurile amazoniene, unde am filmat animalele pe care cândva le vânam. A fost o experienţă puţin ciudată.  Îi spuneam cameramanului <<acestea au chiar un gust bun>>” , îşi aminteşte Tom.  „Şi îmi tot veneau în minte mirosuri şi gusturi familiare, ce au evocat amintiri pe jumătate uitate, dar încă vii”, adaugă el.

    În calitate de producător al seriei a II-a Planet Earth, Tom a fost responsabil pentru supravegherea echipelor celor şase filme ce au captivat milioane de telespectatori. 

  • Cartea Junglei nu este doar ficţiune. Vezi cum a trăit un băiat un an în junglă. Azi e unul dintre cei mai cunoscuţi producători de film

    Tom Hugh-Jones, producătorul seriei de documentare de succes Planet Earth II, avea doar cinci ani când părinţii săi, antropologi de meserie, s-au mutat timp de un an în pădurile tropicale amazoniene din Columbia, împreună cu el şi sora sa. Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la The Mail, bărbatul de 42 de ani spune că experienţa pe care a trăit-o în copilărie l-a ajutat în crearea seriei de documentare despre traiul animalelor, care a avut un mare succes la nivel global.

    „Îmi amintesc că în prima zi în junglă, călătorind cu o canoe de-a lugul râului până la locuinţele triburilor, localnicii aruncau cu săgeţi cu foc în maimuţele din copacii de pe mal. Am fost atât de şocat încât am început să ţip pentru a determina maimuţele să fugă şi să-şi salveze vieţile”, povesteşte Hugh-Jones. Dar odată ce s-a obişnuit cu mersul lucrurilor, a preluat şi din obiceiurile localnicilor – a avut propriul său arc cu săgeţi, cu care, spune el, urmărea animalele pe care ani mai târziu le-a filmat pentru documentar. „Plecam la vânătoare de papagali, maimuţe, tucani şi porci sălbatici, care făceau parte din meniul meu, la fel ca omizile, furnicile si tot felul de gândaci.

    „Am dormit în hamac şi vestimentaţia mea era exact ca cea a localnicilor, având rolul de a-ţi acoperi doar părţile intime. Am trăit în sălbăticie la cel mai veridic mod. Ai mei mă lăsau să mă plimb singur prin junglă sau să fac focul oriunde doream. Eram în elementul meu”, mai povesteşte acesta. Întreaga familie s-a adaptat, de asemenea, vieţii tribale, ceea ce însemna că vânau animale pentru a-şi procura hrana.  În tot acest timp, Tom a dezvoltat o afinitate pentru animale, cu care a rămas pe viaţă.  După un an, când familia a revenit la viaţa lor din Cambridge, Tom recunoaşte că pentru el a fost un şoc real şi a rămas în „starea de Mowgli ” o perioadă.

    Experienţa pe care a trăit-o în junglă, alături de pasiunea pentru documementarele lui David Attenborough, s-au numărat printre factorii ce l-au determinat pe Tom să-şi ia diploma în zoologie la Universitatea Bristol. Ulterior, acesta s-a alăturat BBC, unde a ajutat la producerea primei serii a documentarelor Planet Earth în 2006.  „La una dintre primele mele misiuni pe teren pentru filmarea Planet Earth m-am întors, după mulţi ani, în pădurile amazoniene, unde am filmat animalele pe care cândva le vânam. A fost o experienţă puţin ciudată.  Îi spuneam cameramanului <<acestea au chiar un gust bun>>” , îşi aminteşte Tom.  „Şi îmi tot veneau în minte mirosuri şi gusturi familiare, ce au evocat amintiri pe jumătate uitate, dar încă vii”, adaugă el.

    În calitate de producător al seriei a II-a Planet Earth, Tom a fost responsabil pentru supravegherea echipelor celor şase filme ce au captivat milioane de telespectatori. 

  • Cinci întrebări enervante pe care le vei auzi de acum înainte la interviuri de angajare şi cum să răspunzi corect

    La aproape toate interviurile de angajare la care vei lua parte vor exista o serie de întrebări standard şi este ideal să te pregăteşti din timp pentru asta.

    În articolul de faţă veţi putea citi cinci întrebări pe care oamenii le-au auzit la interviurile de angajare de-a lungul anului şi care vor persista şi în viitor, scrie Forbes.

    1. La ce te pricepi mai bine decât oricine altcineva din lume?
    2. Care este un lucru din viaţa ta pe care l-ai fi făcut altfel dacă ai putea să o iei de la capăt?
    3. Care este jobul tău ideal – descrie detaliat
    4. Care este lucrul cel mai seminificativ care ţi s-a întâmplat până în prezent?
    5. Studiile arată că 20% dintre angajaţii unei organizaţii fac 80% din treabă. Care este elementul care te califică în cei 20%

    La prima întrebare poţi să răspunzi doar în felul următor, se arată în articol: “Mă pricep mai bine decât oricine altcineva să fiu eu”, apoi să adaugi câteva caracteristici şi pasiuni de-ale tale.

    La a doua întrebare poţi să alegi să răspunzi legat de o experienţă de învăţare de la slujbă.

    A treia întrebare este una complicată deoarece nu ştii exact ce presupune jobul pentru care aplici şi ceea ce vei descrie tu s-ar putea să fie complet diferit de ceea ce ai face dacă te-ar angaja. Aşadar poţi da un răspuns de genul: “Jobul meu ideal este acela unde pot lucra cu oameni deştepţi, de la care pot învăţa şi prin care aş putea să rezolv problemele importante ale companiei” şi aşa mai departe.

    A patra întrebare este de asemenea foarte personală şi nu este una potrivită pentru un interviu de angajare. Aşadar, pentru a nu intra în detalii intime, poţi spune ceva legat de şcoală. “Un moment important a fost atunci când mi-am luat diploma de master după ani grei de studiu”.

    Iar la ultima întrebare poţi răspunde cam aşa: “Nu am acordat atenţie la ceea ce fac colegii mei, concentrându-mă pe propria mea performanţă şi am avut colegi care m-au încurajat şi susţinut. Sper să găsesc acelaşi lucru şi aici”.