BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Adrian Sârbu: Azi, NATO e într-o adevărată criză pe care trebuie să şi-o rezolve. O acţiune prioritară este schimbarea statutului care să-i permită cooptarea Ucrainei şi Israelului, mâine!

    Adrian Sârbu: Marea problemă a noastră, a României, a Europei şi a întregului univers democratic este că nu luăm în serios acest război. Credem că aceşti criminali, psihopaţi patologici, cu mâna pe butonul nuclear, se opresc. Nu. Pentru că ei ştiu foarte clar că sunt condamnaţi. De istoria noastră. Dar dacă istoria viitoare va fi a lor şi nu a noastră? Şi eu văd astăzi ca acţiune prioritară o revizuire, o reeditare a statutului NATO.

    Nemo: Mai exact?

    Adrian Sârbu: NATO nu poate să fie o organizaţie de apărare, în care nişte membri ai ei să pactizeze cu agresorul. Astăzi, Turcia, prin acţiuni şi declaraţii sabotează apărarea NATO.

    Nemo: Păi, Turcia poate o face din gelozie, poate nu-i sabotează…

    Adrian Sârbu: Nu ştiu de ce o face, dar dacă tu eşti cu mine pe front şi tu lângă mine îmi generezi neliniştea că în loc să tragi în duşman, mă împuşti pe mine pe la spate, înseamnă că îmi creezi un set de întrebări. Şi eu cred astăzi că NATO e într-o în adevărata criză pe care trebuie să şi-o rezolve. Rezolvarea este schimbarea statutului NATO. Asta i-ar permite avertizarea Turciei, a Ungariei, inclusiv a Austriei, care e calul troian al Rusiei în Europa.

    Nemo: Vă reamintesc declaraţia lui Erdogan, a fost alături de Nehamer.

    Adrian Sârbu: Exact. Avertizarea lor: „Eşti cu noi sau împotriva noastră”, ceva ce pare de neconceput azi. „Dacă eşti împotriva noastră, afară!”

    Dar astăzi avem o oportunitate. Sunt ţări care vor să se alăture NATO, atenţie, nu pentru beneficii. Şi acestea sunt Ucraina şi mai nou,Israelul. Nimeni nu a vorbit de apartanenţa Israelului la NATO. Deci eu cred că oportunistic NATO trebuie să acepte o schimbare de statut şi să înglobeze Ucraina şi Israelul mâine. Şi, mai mult, dacă Turcia continuă să joace cum joacă, să o dea afară. Ungaria, la fel. Nu puteţi voi, Turcia şi Ungaria să sfidaţi NATO, când aţi fost chemate la masă.

    Cine erai tu, Ungaria? Un argat, un vasal al Uniunii Sovietice. Cine erai tu, Turcia? O ţară moartă după al doilea război mondial, moartă de foame, care, te-ai distins pentru că erai condusă de nişte militari kemalişti şi te-ai dus în Coreea de Sud de partea NATO şi te-ai remarcat, şi ai fost remunerată şi ai fost primită în NATO. Tu să vii astăzi să joci alba-neagra cu NATO?  Ieşi afară, dl. Erdogan, dl Orban, ieşi afară!

    „Cine vrea în NATO?” „Israel”. „Da, ai forţă, te baţi?” „Da.” „Cine vrea? Ucraina?” „Ai forţă, te baţi? Ce vrei?” „Vreau să mă bat pentru NATO, vreau să apăr valorile democraţiei.” Aceştia sunt adevăraţii membri ai NATO, nu cei care beneficiază şi nu contribuie.

    Pentru că, dacă Turcia nu juca alba-neagra şi Ungaria nu sabota, Putin era înapoi la Moscova.

     

     

  • Israel: Peste 1.200 de morţi în războiul cu Gaza

    Televiziunea publică israeliană Kan a publicat un raport că numărul deceselor din Israel. Bilanţul a trecut de 1.200. Majoritatea victimelor sunt civili, în special în fâşia Gaza, aflată sub controlul Hamas.

    Faţă de ultimml bilanţ, numărul victimelor decedate a crescut cu 200. După patru zile de când Hamas a terorizat oraşele din sudul Israelului, ucigând sute de persoane, soldaţii israelieni încă descoperă şi colectează cadavrele celor decedaţi.

    Cel mai recent bilanţ palestinian, furnizat de autoritatea sanitară din Gaza, a ridicat la 900 numărul morţilor din enclavă începând de sâmbătă. Printre morţi se numără 260 de copii şi 230 de femei.

    Estimările specialiştilor ONU arată că aproape 200.000 de palestinieni şi-au pierdut casele.

    „Strămutările au escaladat dramatic în Fâşia Gaza, ajungând la peste 187.500 de persoane, de sâmbătă. Majoritatea oamenilor se adăpostesc în şcoli”, a declarat Jens Laerke, purtătorul de cuvânt al OCHA, într-o şedinţă de informare la Geneva, spunând că sunt aşteptate noi cazuri pe măsură ce confruntările continuă.

  • Claudiu Cazacu, XTB România: Războiul din Israel readuce pe creştere preţul petrolului. Brent a crescut cu 4,4% luni faţă de închiderea de vineri

    Aurul şi petrolul sunt sensibile la evenimente geopolitice, fiind printre primele mărfuri care au răspuns la atacurile din Israel şi Fâşia Gaza din acest weekend.

    Petrolul Brent a crescut cu 4,4% luni faţă de închiderea de vineri. Cotaţiile revin după o perioadă de scădere, care a determinat o ajustare de 9,7% faţă de vârful atins recent, la 28 septembrie.

    În acelaşi timp, petrolul WTI tranzacţionat în SUA a avansat în prima zi a acestei săptămâni cu 4,3%. Aurul a urcat şi el cu 1,6%, revenind la rândul său după o scădere de 6,6%, produsă între 20 septembrie şi vineri.

    Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, cotaţiile petrolului au devenit şi mai importante pentru economia globală, care resimte tot mai sever nevoia de finanţare a datoriei publice. În acelaşi timp, refinanţarea pentru sectorul privat şi pentru cel public devine mai dificilă, la dobânzi mult peste cele obişnuite în ultimii 10-15 ani.

    „Obiectivul de a aduce inflaţia în marja confortabilă de 2%, ţintită de toate băncile centrale majore din Europa şi SUA – China fiind într-o situaţie diferită – este un obiectiv încă îndepărtat, cu riscuri la adresa economiei reale. Situaţia devine şi mai dificil de gestionat în contextul dinamicilor ascendente ale petrolului”, atrage atenţia analistul XTB România.

    Până acum, aşteptările erau în direcţia unor noi creşteri de dobândă în SUA, ceea ce ar fi susţinut dolarul american şi ar fi temperat preţurile la energie. Izbucnirea violenţelor dintre Israel şi gruparea separatistă Hamas, la 50 de ani de la războiul din octombrie 1973, are potenţialul de a schimba această direcţie şi de a reseta echilibrul anterior – fragil, dar gestionabil.

    După prima reacţie aproape condiţionată a investitorilor, pieţele vor avea nevoie să digere riscul unui conflict mai larg, care ar putea afecta semnificativ alimentarea cu petrol într-o perioadă delicată pentru economie.

    Inflaţia este, deja, un factor care a modelat în special aşteptările celor mai tineri, între 16-24 de ani, cu privire la evoluţia preţurilor.  Un nou şoc ar crea necesitatea unui răspuns şi mai restrictiv al băncilor centrale, diminuând pentru o vreme potenţialul de creştere al economiilor importatoare de energie.

    „Atacul surprinzător al Hamas a ridicat mari semne de întrebare asupra relaţiilor internaţionale şi a fluxurilor viitoare de petrol. Deşi, pe termen scurt, nu se observă vreun un impact asupra stocurilor în pieţele dezvoltate, relaţiile dintre Arabia Saudită şi Israel pot fi afecate, diminuând şansele unui acord istoric care părea, până de curând, posibil. Peisajul internaţional este, totuşi, diferit faţă de acum 50 de ani, când conflictul arabo-israelian a fost urmat de un embargo care a propulsat inflaţia şi a forţat politici monetare dure pentru a o stăvili, aducând economia SUA în recesiune aspră în anii ’80”, precizează Claudiu Cazacu.

     

    În urmă cu 40 de ani, Egiptul şi Siria făceau parte din alianţa cu OPEC care a impus embargo-ul SUA şi altor state industrializate. Pe de altă parte, conflictul din Ucraina complică peisajul rutelor de aprovizionare şi al nivelului de disponibilitate a unor resurse alternative de petrol, ceea ce induce un grad mai mare de incertitudine.

    Punctul critic ar fi, în acest moment, Iranul, care, deşi a negat oficial implicarea, este bănuit a fi oferit sprijin Hamas. Se pune problema unei extinderi a conflictului, care ar duce la o majorare semnificativă a consecinţelor economice. Acest lucru se datorează faptului că Iranul exportă aproape 2 milioane de barili de petrol şi condensate şi se află în apropierea strâmtorii Ormuz, care este crucială pentru tranzitul de petrol şi al altor bunuri.

    „Deşi, din punctul nostru de vedere, un astfel de scenariu este mai puţin probabil decât o prelungire în timp, dar nu neapărat geografică, a conflictului, totuşi situaţia este suficient de fluidă încât să oblige participanţii la piaţă să ia în calcul şi această ipoteză. Un discurs dinspre SUA şi aliaţii săi care să incrimineze neechivoc Iranul, sau un răspuns militar puternic dinspre Liban către Israel ar creşte rapid aversiunea faţă de risc, propulsând cotaţiile petrolului cu procente potenţial semnificative, la graniţa între una şi două cifre. În lipsa acestora, zilele următoare ar putea aduce o alunecare treptată spre nivelurile de la finele săptămânii trecute”, este de părere Claudiu Cazacu.

    În altă regiune a lumii, Venezuela se arată tot mai nemulţumită de extragerea petrolului de către Guyana, într-o zonă disputată între cele două state. Producţia în creştere din Guyana, estimată la 0,34 milioane de barili pe zi în primul semestru din 2023 şi la peste 1,2 milioane b/zi în 2027, devine tot mai importantă în condiţiile unor posibile fluctuaţii de ofertă. Europa a fost beneficiarul a aproape două treimi din exporturile ţării, şi, deşi un conflict cu mult mai puternica armată venezuelană nu este iminent, riscul nu poate trece neobservat şi va fi urmărit în continuare de către pieţe.

     

    Într-un mediu tensionat geopolitic, cu semnale de încetinire a economiei în Europa, SUA, dar şi unele regiuni din Asia, OPEC a ridicat estimarea pentru cerere, aducând-o la nivelul a 110,2 milioane b/zi în 2028 şi a 116 mil de barili pe zi în 2045. Prognoza include estimarea că, în 2045, vor fi 2,6 miliarde de maşini electrice. Acesta nu este doar un exerciţiu, ci pare a fi un semnal referitor la amprenta energiilor convenţionale, şi, în cele din urmă, importanţa OPEC în anii următori, cu un mesaj implicit referitor la preţuri.

  • Israel a înrolat un număr record de 300.000 de rezervişti

    De la atacul surpriză de sâmbătă, avioanele israeliene au lovit ţinte din Gaza, în timp ce forţele terestre au luptat pentru a recâştiga controlul asupra satelor şi oraşelor de la graniţa cu fâşia Gaza, care fuseseră cucerite de teroriştii Hamas.

    Amiralul Daniel Hagari, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, a declarat că israelienii au restabilit controlul până la graniţa cu zona controlată de Hamas, dar există lupte izolate contra luptătorilor terorişti ai Hamas.

    „Percheziţionăm toate comunităţile şi eliberăm zona”, a declarat purtătorul de cuvânt.

    Oficialii militari declaraseră anterior că accentul lor era pus pe asigurarea securităţii părţii israeliene a graniţei înainte de a desfăşura orice escaladare majoră a contraofensivei în Gaza.

    Hagari a mai declarat că 300.000 de rezervişti au fost convocaţi de către armată începând de sâmbătă.

  • Război în Israel: Companiile aeriene suspendă zborurile către Tel Aviv în urma atacurilor grupării teroriste Hamas

    Un număr tot mai mare de companii aeriene internaţionale au suspendat zborurile către Israel, care a declarat stare de război în urma atacului surpriză lansat de Hamas în weekend, autorităţile americane sfătuind transportatorii să monitorizeze situaţia înainte de a relua operaţiunile, raportează Bloomberg.

    Companiile aeriene americane, printre care Delta Air Lines Inc., United Airlines Holdings Inc. şi American Airlines Group Inc. şi-au anulat serviciile către Tel Aviv, asemenea marilor companii europene Deutsche Lufthansa AG, Air France-KLM şi Wizz Air Holdings Plc din Ungaria.

    Luptătorii grupării islamiste au ucis 700 de israelieni şi au răpit zeci de persoane în atacurile de sâmbătă, care au reprezentat cea mai sângeroasă incursiune de acest gen de la războiul de Yom Kippur de acum 50 de ani. Atacul terorist a determinat Israelul să riposteze prin bombardarea enclavei palestiniene din Gaza.

    Duminică, transportatorii aerieni americani United Airlines, Delta Air Lines şi American Airlines au anunţat că au suspendat zborurile directe către Israel, la fel ca Air France şi Finnair din Finlanda, potrivit Reuters.

    Companiile aeriene americane operează în mod normal zboruri directe din oraşe mari precum New York, Chicago, Washington DC şi Miami.

    Într-o declaraţie, United Airlines a precizat că a efectuat două zboruri programate din Israel către Statele Unite în decursului zilelor de sâmbătă şi duminică, dar că a suspendat serviciile „până când condiţiile vor permite reluarea lor”.

    Compania britanică easyjet a declarat că a întrerupt legăturile aeriene cu Tel Avivul pe durata zilelor de duminică şi luni, urmând să ajusteze orarul zborurilor în zilele următoare.

    Hainan Airlines, singura companie aeriană chineză care zboară între China şi Israel, a anulat luni zborurile între Tel Aviv şi Shanghai, invocând situaţia de securitate din Israel.

  • Conflictul arabo-israelian: istoria pe scurt a unui război sângeros care nu se va termina prea curând

    Conflictul arabo-israelian de lungă durată a început în 1948, după apariţia Israelului ca stat suveran şi independent.

    Cele mai notabile confruntări au fost în 1948, Războiul de Şase Zile din 1967 şi Războiul de Yom Kippur din 1973. Din 1948 încoace, au fost ucişi peste 91,000 de arabi şi 24,000 de israelieni.
    Conflictul arabo-israelian este un conflict de lungă durată între Israel şi statele arabe din Orientul Mijlociu.
    Acesta a început în 1948, când Israelul şi-a declarat independenţa după retragerea Marii Britanii din Palestina.
    Liga Arabă, formată din Egipt, Siria, Irak, Iordania, Liban şi alte ţări, a respins planul ONU de împărţire a Palestinei în două state, unul evreiesc şi unul arab, şi a invadat noul stat israelian.
    Războiul a durat până în 1949, când s-au semnat armistiţii separate între Israel şi fiecare stat arab. Israelul a reuşit să-şi apere existenţa şi să-şi extindă teritoriul cu 50% faţă de planul ONU.
    De atunci, au avut loc mai multe războaie şi conflicte între Israel şi statele arabe sau grupările palestiniene. Unele dintre cele mai importante sunt:
     Războiul Arabo-Israelian din 1948, dintre Israel şi Liga Arabă (Arabia Saudită, Irak, Transiordania (Iordania de azi), Egipt, Siria, Liban, Yemen). Confruntarea, deşi era dezechilibrată, s-a încheiat cu o victorie categorică a Israelului. Nu doar că şi-a păstrat statul suveran, dar a capturat 60% din teritoriul statului arab – West Bank de la Iordania, Fâşia Gaza de la Egipt
     Criza Suezului din 1956, când Israelul, Marea Britanie şi Franţa au atacat Egiptul după naţionalizarea Canalului Suez de către preşedintele egiptean Gamal Abdel Nasser.  Deşi cele trei state au obţinut victorii, din cauza ameninţărilor din partea liderului sovietic Nikita Hruşciov, preşedintele american Dwight Eisenhower le-a impus să se retragă imediat. Criza a fost sfârşitul rolului Marii Britanii ca mare putere la nivel global, iar canalul Suez a rămas de atunci sub proprietatea Egiptului.
     Războiul de Şase Zile din 1967, când Israelul a lansat un atac preventiv asupra Egiptului, Siriei şi Iordaniei, ocupând Peninsula Sinai, Fâşia Gaza, Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Înălţimile Golan.
     Războiul de Uzură din 1967-1970:  ostilităţile au fos reluate între Israel şi Egipt, Organizaţia de Eliberare a Palestinei, Iordania, Kuweit, statele arabe având de această dată sprijinul din partea Uniunii Sovietice, care le-a echipat cu artilerie, blindate şi a adus până la 15,000 de militari. O serie de incursiuni şi bombardamente au fost efectuate, iar în 1969, Nasser a escaladat războiul la scară largă. Ostilităţile s-au încheiat în 1970, ambele tabere revendicând victoria, în vreme ce Israel a continuat să deţină controlul asupra Sinaiului şi să creeze linia Bar Lev.
     Războiul de Yom Kippur din 1973, când Egiptul şi Siria au lansat un atac surpriză asupra Israelului în ziua sfântă evreiască a Iertării. Războiul s-a încheiat cu un armistiţiu negociat de SUA şi URSS. Forţele egiptene ocupă malul de est al Canalului Suez , cu excepţia punctului de trecere israelian din apropierea bazei aeriene Deversoir. Forţele israeliene ocupă 1.600 km 2  de teritoriu pe coasta de sud-vest a Canalului Suez la 100 km  de capitala egipteană Cairo şi înconjoară o enclavă egipteană pe malul său estic, plus 500 km 2 din regiunea siriană Basan  pe vârful Înălţimilor Golan, la  32 km de capitala siriană Damasc.  La acordurile de la Camp David din 1978,  Israelul a returnat întreaga Peninsula Sinai către Egipt şi tratatul de pace egiptean-israelian a fost semnat ulterior în 1979. Egiptul a fost prima ţară arabă care a recunoscut Israelul ca stat legitim.  După obţinerea păcii cu Israelul,   Uniunea Sovietică a încetat să se mai implice de atunci în războaiele arabo-israeliene.
     Războiul din Liban din 1982, când Israelul a invadat Libanul pentru a distruge Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care avea baze în sudul Libanului. Războiul a dus la masacrarea a peste 800 de civili palestinieni în taberele de refugiaţi Sabra şi Shatila de către miliţiile creştine libaneze aliate cu Israelul.
     Intifada el-Akţa din 2000-2005, o revoltă populară palestiniană împotriva ocupaţiei israeliene, declanşată de vizita liderului israelian Ariel Sharon pe Muntele Templului, loc sfânt pentru musulmani şi evrei. Intifada s-a soldat cu peste 3000 de morţi palestinieni şi peste 1000 de morţi israelieni.
     Războiul din Liban, desfăşurat în vara 2006, între Israel şi Liban, respectiv Hezbollah, care s-a încheiat cu armistiţiu.
     Conflictul dintre Israel şi Fâşia Gaza din 2006-prezent, o serie de confruntări armate între Israel şi grupările militante palestiniene Hamas şi Jihadul Islamic, care controlează Fâşia Gaza după retragerea unilaterală a Israelului din 2005. Conflictul a inclus trei războaie majore care au provocat mii de victime civile şi distrugeri masive în Fâşia Gaza.
     Israelul se află în războaie proxy cu Siria şi Iran din 1985.
    Au fost încheiate acorduri de pace, ca cel de succes de la Camp David din 1979 dintre Egipt şi Israel, sau cel de la Oslo din 1993, între Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.
    În prezent, cel mai intensificat conflict este cel dintre Israel şi Hamas pentru controlarea Fâşiei Gaza, dar şi între comunităţile palestiniene şi autorităţile israeliene.


     

  • La 50 de ani de la războiul Yom Kippur, Israelul este atacat: Teroriştii palestinieni din Fâşia Gaza au lansat sâmbătă dimineaţă baraje de rachete asupra sudului şi centrului Israelului

    Atacurile surpriză cu rachete şi infiltraţii ale Hamas asupra Israelului au loc la 50 de ani de la Războiul din 1973, un atac surpriză al vecinilor arabi ai Israelului, care a început la 6 octombrie 1973, informează site-ul de ştiri CNN World.

    Israelul numeşte războiul Războiul de Yom Kippur, deoarece blitzul a început în Yom Kippur, cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc. Evreii respectă de obicei această zi prin post şi pocăinţă pentru păcatele din anul precedent. În mare parte din lumea arabă, este cunoscut sub numele de Războiul din 6 octombrie şi este considerat o victorie.

    Conflictul a început cu Egiptul şi Siria, care au trimis trupe în speranţa că vor putea recuceri teritoriile din Înălţimile Golan şi Peninsula Sinai, confiscate anterior de Israel în Războiul de Şase Zile din iunie 1967.

    Arabia Saudită, Kuweit, Libia, Algeria, Tunisia, Sudan, Maroc şi Iordania au ajutat Egiptul şi Siria cu trupe, asistenţă financiară şi arme. Uniunea Sovietică a transportat pe calea aerului provizii către combatanţii arabi, în timp ce Statele Unite au oferit ajutor Israelului.

    Războiul s-a încheiat cu trupele israeliene apropiindu-se de Damasc şi cu o întreagă armată egipteană încercuită.

     

  • Israelul intră în stare de alertă de război după ce mişcarea islamistă Hamas a lansat un atac

    Teroriştii palestinieni din Fâşia Gaza au lansat sâmbătă dimineaţă baraje de rachete asupra sudului şi centrului Israelului, declanşând sirenele în numeroase oraşe, anunţă Times of Israel.

    Asediul a început în zorii zilei, în timp ce copiii mergeau la şcoală: «A început operaţiunea „potop al-Aqsa”.

    Israelul adună rezervişti pentru luptă, în timp ce soldaţi din Tel Aviv au fost capturaţi.

    Cel puţin cinci persoane au fost rănite şi una a decedat, citează Monitorul Apărării. Sirenele de avertizare „Red Alert” au fost activate în Tel Aviv, la aproximativ 70 de kilometri de Fâşia Gaza, precum şi în Sde Boker, Arad şi Dimona, în sud, de asemenea, la peste 70 de kilometri distanţă. Explozii au fost auzite de locuitorii din aceste zone.

    UPDATE 13:42 – Ciolacu: Sunt 790 de pelerini români în Israel. Căutăm soluţii să-i aducem acasă

    Sunt 790 de pelerini români în acest moment în Israel, spune premierul Marcel Ciolacu. Alături de ministrul de Externe, acesta caută soluţii să-i aducă acasă.

    „Împreună cu doamna ministru de Externe căutăm variantele ca să-i aducem cât mai repede acasă. După cum bine ştiţi, în acest moment sunt închise toate aeroporturile din Israel”, a spus, sâmbătă, Ciolacu, întrebat dacă vreun român din Israel a cerut ajutorul autorităţilor române.

    Deocamdată, spune premierul, s-a dat o avertizare de stare de război: „vom vedea evoluează lucrurile”.

    Prim-ministrul a precizat că nu este niciun român rănit sau în zona directă de conflict.

    Întrebat despre situaţia din Mioveni, unde PSD Argeş a decis excluderea din partid a primarul oraşului Mioveni, Ion Georgescu, după ce acesta a fost ridicat de DNA, acuzat că a luat bani pentru angajarea unei doctoriţe la spital, Ciolacu a precizat că nu a fost amânată, sâmbătă, vreo decizie.

    „Printre cei 790 de români este şi domnul preşedinte Mînzînă (Ion Mînzînă, preşedinte al Consiliului Judeţean şi al PSD Argeş – n.r.) în Israel şi este normal să aşteptăm să vină acasă, pentru că este o organizaţie în cadrul organizaţiei judeţene Argeş şi nu pot lua o decizie în lipsa preşedintui”, a spus Ciolacu.

    Întrebat, mai departe, cum a văzut mesajul de susţinere de la Mioveni, după ce a transmis că nu se mai acceptă corupţi în PSD, Ciolacu a răspuns: „Un moment de emoţie. Şi am văzut cu toţii că au depăşit şi acest moment după decizia magistraţilor de arestare pe 30 de zile”.

    PSD Mioveni îşi exprimase „susţinerea totală” faţă de primarul Ion Georgescu, considerând decizia de excludere a acestuia din partid „pripită şi fără fundament”.

    UPDATE 13:12 – Alertă de călătorie. MAE le cere românilor care vor să plece în Israel să îşi reprogrameze călătoria

    MAE atenţionează românii care intenţionează să călătorească în Israel să îşi reprogrameze călătoria.

    Având în vedere evenimentele recente care au constat în lansarea unui număr mare de rachete din Fâşia Gaza către teritoriul statului Israel şi declaraţia oficială a acestui stat privind mobilizare de lupta a armatei israeliene, Ministerul Afacerilor Externe recomandă românilor care se află sau tranzitează acest stat să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale, să se adăpostească în clădiri şi, când situaţia va permite, părăsirea ţării.

    Totodată, MAE atenţionează cetăţenii români care intenţionează să călătorească în Israel să îşi reprogrameze călătoria.

    Cetăţenii români care se află, tranzitează sau intenţionează să călătorească în Israel sunt sfătuiţi să se adreseze Ambasadei României la Tel Aviv şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând astfel datele de identificare şi propriile coordonate la adresa de e-mail telaviv@mae.ro, pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă.

    Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginilor de internet http://telaviv.mae.ro, https://consular-protection.ec.europa.eu/travel-advice_en şi www.mae.ro – rubrica „Sfaturi de călătorie” şi reaminteşte faptul că cetăţenii români care călătoresc în străinătate au la dispoziţie aplicaţia „Călătoreşte în siguranţă” (http://www.mae.ro/app_cs), care oferă informaţii şi sfaturi de călătorie, precum şi serviciul de alertă prin SMS, aferent campaniei de informare „Un SMS îţi poate salva viaţa!”.

    Cetăţenii români care ignoră avertismentele MAE şi se deplasează în zone de risc sunt atenţionaţi că o fac pe propria răspundere şi vor suporta consecinţele unor astfel de călătorii, având în vedere că, de la caz la caz, pot interveni limitări privind posibilităţile de intervenţie ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră în situaţii de urgenţă, transmite ministerul.

    UPDATE 12:59 – Cel puţin 22 de persoane au fost ucise de la începutul atacului masiv al grupării teroriste Hamas

    Cel puţin 22 de persoane au fost ucise de la începutul atacului masiv al grupării teroriste Hamas, susţine Magenul David Adom. Peste 70 de persoane sunt rănite grav. De asemenea, preşedintele consiliului regional Shaar ha-Negev a fost ucis într-un schimb de focuri. 

    Serviciul de urgenţă Magen David Adom spune că cel puţin 22 de persoane au fost ucise de la începutul atacului masiv al grupării teroriste Hamas. Există peste 70 de persoane grav rănite, potrivit unui purtător de cuvânt.

    Celulele teroriste ale grupării din Gaza s-au infiltrat în mai multe comunităţi din sudul ţării.

    Se aşteaptă ca bilanţul victimelor să crească, notează Times of Israel.

    De asemenea, preşedintele consiliului regional Shaar ha-Negev, Ofir Liebstein, a fost ucis în timpul luptelor cu teroriştii Hamas sâmbătă dimineaţă, conform autorităţilor locale.

    “Ofir a fost ucis când a mers să apere un oraş în timpul atacului terorist”, precizează consiliul.

    Adjunctul şefului consiliului, Yossi Keren, îi ţine în prezent locul.

    Times of Israel notează şi că Hamas publică imagini care arată cum membrii săi capturează mai mulţi soldaţi israelieni în timpul unui atac asupra unei baze militare de la graniţa cu Fâşia Gaza.

    Alte clipuri care circulă online pretind că arată civili israelieni luaţi ostatici de grupul terorist.

    UPDATE Atacul efectuat cu 5.000 de rachete, revendicat de Hamas

    Mohammed Deif, liderul aripii militare Hamas din Gaza, a declarat că „5.000 de rachete au fost lansate asupra Israelului sâmbătă dimineaţa pentru a începe Operaţiunea Furtuna Al-Aqsa”. Israelul a raportat şi o infiltrare din Gaza. Deif, care apare rar în public, a vorbit într-un mesaj video

    UPDATE Operaţiune militară împotriva Israelului

    Armata israeliană raportează apoi pătrunderea „un număr nespecificat de soldaţi” la graniţe, în timp ce Hamas declară că a început o nouă operaţiune militară împotriva Israelului. Ieri, zeci de mii de susţinători ai Jihadului Islamic s-au adunat pe străzile din Gaza pentru a sărbători aniversarea înfiinţării mişcării.

    UPDATE Armata Israelului „este gata de război”

    Între timp, armata israeliană spune că este „gata de război” şi loveşte ţinte în Fâşia Gaza, în timp ce sirenele raidului aerian sună în Ierusalim. Sunetele a cel puţin trei explozii s-au auzit în timp ce Israelul desfăşura apărare antirachetă. Atacul asupra Ierusalimului este considerat o escaladare gravă de către Israel.

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro

  • Între venit şi presiunea de a pleca: Efectul războiului asupra mediului de afaceri rusesc

    Când primele lovituri aeriene au căzut asupra Ucrainei în februarie 2022, directorii de companii cu operaţiuni în Rusia au fost nevoiţi să aleagă o tabără. Această decizie a avut implicaţii semnificative. Rusia rămâne o piaţă de afaceri majoră, cu o populaţie de 145 de milioane de locuitori; PIB-ul său din 2022 a fost de o valoare impresionantă de 2,24 trilioane de dolari, imediat după cel al Franţei. Fuga companiilor ar lăsa o mulţime de încasări pe masa, conform BBC.

    Cu toate acestea, în mijlocul unui război istovitor, cu zeci de mii de victime civile şi o condamnare internaţională pe scară largă a Rusiei, companiile riscau daune reputaţionale grave dacă rămâneau pe loc. În plus, un amestec de presiuni internaţionale, sancţiuni şi riscuri de interferenţă a guvernului rus au oferit motive puternice pentru ca societăţile să plece atunci când a început conflictul.

    “Unele au decis să rămână, altele au decis să plece foarte repede, iar altele au tras de timp”, spune Roman Sidortsov, profesor la Michigan Technological University, SUA, care a practicat dreptul corporatist şi a predat în Rusia.

    Una dintre cele mai mari companii care s-a retras aproape imediat a fost British Petroleum, care s-a retras la doar trei zile după începerea conflictului. La 1 martie, BMW a anunţat, de asemenea, că va opri producţia şi importurile din Rusia, iar după ce a anunţat pentru prima dată un plan de a părăsi Rusia în martie 2022, Heineken şi-a vândut afacerile din Rusia firmei ruseşti Arnest pentru un singur euro în luna august a acestui an, înregistrând o pierdere de 300 de milioane de euro pentru această divizie.

    Experţii nu sunt de acord cu privire la numărul exact de companii care au părăsit Rusia şi la ceea ce constituie o “plecare completă”. Institutul Şcolii de Economie din Kiev, care urmăreşte statutul companiilor străine care vând sau operează în Rusia prin intermediul proiectului “Leave Russia”, estimează că aproximativ 300 au plecat.

    Potrivit unei liste similare întocmite de Institutul de conducere a directorilor executivi (CELI) al Şcolii de Management din Yale, aproximativ o mie de companii au plecat. 

    Cu toate acestea, sute de companii străine continuă să opereze în Rusia sau să vândă în Rusia. Institutul KSE susţine că 1.400 de companii îşi desfăşoară în continuare activitatea sub o formă sau alta în ţară; conform calculelor CELI, aproximativ 500 de companii fac acest lucru.

    Un nume uşor de recunoscut pe lista KSE este PepsiCo. La începutul lunii septembrie, Agenţia Naţională de Prevenire a Corupţiei din Ucraina a acuzat gigantul multinaţional al băuturilor răcoritoare că a continuat să producă produse alimentare în Rusia, deşi a întrerupt producţia de Pepsi-Cola, 7Up şi Miranda.

    Giganţii din domeniul tehnologiei şi al finanţelor, inclusiv firma chineză Alibaba, continuă, de asemenea, să desfăşoare afaceri în această ţară, la fel ca şi firma farmaceutică britanico-suedeză AstraZeneca. Companiile aeriene, printre care Emirates, China Eastern şi Air Serbia, încă îşi fac publicitate deschisă pe site-urile lor web la zborurile către Rusia. Alte întreprinderi, cum ar fi rafinăria indiană Chennai Petroleum, se pregătesc în loc să se retragă: compania îşi extinde serviciile în Rusia din cauza invaziei.

    Criticii companiilor care au rămas în Rusia, inclusiv fondatorul Yale Chief Executive Leadership Institute, Jeffrey Sonnenfeld, denunţă aceste companii ca fiind lacome sau chiar complice la invazia Rusiei. Dar încetarea operaţiunilor într-o ţară cu implicaţii comerciale atât de importante nu este simplă. Unele întreprinderi rămân din cauza lipsei de presiune asupra lor pentru a pleca sau din cauza unei ameninţări existenţiale. Altele consideră că rămânerea este cea mai umană opţiune pentru consumatorii lor.

    Companiile aleg să-şi continue operaţiunile în Rusia din tot felul de motive, în ciuda presiunii publice imense exercitate atât de consumatori, cât şi de guverne.

    Cel mai simplu este solvabilitatea financiară. Creşterea veniturilor şi menţinerea cotei de piaţă sunt esenţiale pentru orice firmă, mai ales pentru una care depinde de consumatorii ruşi. Andreas Rasche, profesor de afaceri la Centrul pentru durabilitate al Şcolii de Afaceri din Copenhaga, oferă exemplul mărcii germane de ciocolată Ritter Sport, deţinută de o familie, care s-a angajat să nu mai investească şi să nu mai facă publicitate în Rusia, dar care îşi vinde în continuare produsele în această ţară. “Ei obţin 7% din veniturile lor totale din Rusia”, spune el. “Ei nu părăsesc pur şi simplu piaţa, deoarece, pentru ei, ar fi potenţial foarte dureros.”

    Sidortsov spune că şi alte companii pur şi simplu nu se pot teme de optica de a opera în Rusia, mai ales dacă aceste firme sunt mici sau nu sunt bine cunoscute public, sau dacă interesele de afaceri sunt pur şi simplu prea mari.

    El menţionează gigantul american SLB, care, împreună cu firmele Halliburton şi Baker Hughes, a continuat să aprovizioneze Rusia cu importuri după începerea războiului. Deşi Halliburton şi Baker Hughes şi-au încetat operaţiunile la mai puţin de şase luni de la începerea conflictului, SLB s-a oprit abia în iulie 2023. Rusia este un mare producător de petrol, iar Sidortsov spune că a existat un motiv de afaceri convingător pentru a rămâne. SLB chiar şi-a mărit uşor veniturile înainte de a pleca.

    “Riscul reputaţional nu era atât de mare, iar dependenţa de aceste companii era foarte, foarte mare, aşa că a meritat”, spune el.

    În multe cazuri, conducerea ar putea fi capabilă sau dispusă să părăsească Rusia, dar nu este dornică să vândă fabrici, depozite, vitrine sau alte active din ţară. Acest lucru este valabil mai ales având în vedere legislaţia rusă care complică retragerile companiilor străine.

    Rasche citează o lege, adoptată de Kremlin la sfârşitul anului 2022, care prevede, în esenţă, ca toate companiile străine care doresc să vândă active să fie evaluate de o agenţie guvernamentală rusă, apoi să fie vândute la jumătate din evaluarea agenţiei. Unele companii, cum ar fi Heineken, au fost dispuse să îşi vândă activele ruseşti cu o reducere abruptă. Dar Rasche spune că alte întreprinderi nu sunt la fel de dornice să îşi asume o lovitură financiară masivă.

    În plus, adaugă el, multe dintre aceste vânzări de active se fac cu oligarhi ruşi. “Destul de multe companii se luptă cu asta”, spune el.

    Chiar şi companiile care rămân riscă posibilitatea unei confiscări de către Kremlin. În iulie, acest lucru s-a întâmplat cu Carlsberg, un concurent danez al Heineken; preşedintele rus Vladimir Putin i-a confiscat activele ca represalii pentru că guvernele occidentale au preluat controlul activelor ruseşti din străinătate. Deşi Carlsberg deţine în continuare Baltika, nu mai are nici-o jurisdicţie asupra acesteia.

    Sidortsov, care a crescut în fosta Uniune Sovietică, spune că acesta ar putea fi un caz în care guvernul rus a confiscat în mod deliberat bunuri pentru a se îmbogăţi pe sine sau pe susţinătorii săi. Această practică, cunoscută în Rusia sub numele de “otzhim”, derivat din cuvântul rusesc pentru “a stoarce”, nu este neobişnuită în mediul de afaceri din Rusia.

    În alte cazuri, firme care furnizează alimente sau medicamente esenţiale, precum AstraZeneca, au susţinut că merită să rămână în Rusia din motive morale. Într-o declaraţie din august anul trecut, gigantul farmaceutic britanico-suedez a declarat că a semnat Pactul de afaceri din Ucraina în sprijinul redresării Ucrainei şi că şi-a suspendat investiţiile, dar va continua să vândă medicamente în Rusia.

    “Pacienţii se bazează pe medicamentele noastre esenţiale şi care salvează vieţi şi este vital ca lanţurile de aprovizionare medicală să continue să funcţioneze, permiţând sistemelor de sănătate şi lucrătorilor să ofere îngrijiri esenţiale”, se arată în declaraţie. Aceasta a adăugat că nu va începe studii clinice globale în ţară.

    Jeffrey Sonnenfeld, fondatorul Institutului de conducere a directorilor executivi de la Yale, consideră că firmele care aleg să rămână în Rusia pe fondul invaziei în curs din Ucraina nu vor fi privite cu ochi buni de către public.

    El compară această situaţie cu dezastrul de PR cu care s-au confruntat companiile care au condus operaţiunile germane în timpul celui de-al Treilea Reich. “Când se va termina războiul, vor fi văzute aşa cum au fost văzuţi colaboratorii nazişti”, spune el.

    El susţine că deciziile de a continua operaţiunile germane ale unor companii precum Woolworth, Royal Dutch Shell şi Texaco nu au fost în final în beneficiul rezultatelor lor. Toate trei au fost forţate să îşi oprească activităţile în Germania nazistă din cauza presiunilor, adaugă Sonnenfeld. Preşedintele Texaco, Torkild Rieber, a fost forţat să demisioneze în 1940 din cauza protestelor publice legate de simpatiile sale pro-fasciste şi de relaţiile cu Gerhard Westrick, un oficial nazist care reprezenta companiile americane care operau în Germania.

    Cu toate acestea, nu toate întreprinderile aflate în această situaţie au suferit prejudicii: IBM, care are în prezent o capitalizare de piaţă de 134 de miliarde de dolari, a furnizat tehnologie regimului nazist; în timp ce Volkswagen, producătorul iniţial al aşa-numitei “maşini a poporului” a lui Hitler, este în prezent cel mai mare grup auto din lume.

    În ceea ce priveşte conflictul actual, Rasche consideră că consecinţele pe termen lung pentru companiile care aleg să rămână în Rusia depind de apetitul investitorilor pentru risc. La urma urmei, spune el, companiile din Rusia ar putea avea activele confiscate, aşa cum a fost cazul Carlsberg, sau ar putea fi scoase din ţară. În cazul în care războiul escaladează şi mai mult în Rusia însăşi, muncitorii, fabricile şi alte active ar putea fi prinse în focul încrucişat.

    De asemenea, companiile s-ar putea confrunta cu reacţii negative din partea consumatorilor din întreaga lume. O miriadă de boicoturi au ca scop să determine companiile străine să părăsească Rusia, inclusiv proiectul Leave Russia al Institutului KSE, care urmăreşte ieşirile companiilor. Aceste campanii generează adesea o atenţie negativă pentru firmele care rămân, însă unele întreprinderi ar putea rezista bine în faţa furtunii. Rasche spune că implicaţiile financiare pentru companiile prinse în scandaluri sunt de obicei de scurtă durată.

    “Nike a avut toate aceste scandaluri legate de fabricile de prelucrare în anii 1990”, subliniază el. “În zilele noastre, oamenii încă le cumpără produsele. Aşadar, cred că există o tendinţă ca oamenii să uite şi poate să continue să meargă mai departe şi să revină la afaceri ca de obicei.”

    Deteriorarea continuă a economiei Rusiei, în faţa sancţiunilor şi condamnărilor internaţionale, ar putea totuşi să le dea companiilor rămase motive tot mai multe pentru a ieşi de pe piaţă. În timp ce economia rusă este mare, aceasta este încă sub performanţa SUA, a Chinei şi a Uniunii Europene. În cele din urmă, Sidortsov se aşteaptă ca mediul de afaceri al ţării să semene în cele din urmă cu cel al Coreei de Nord: foarte izolat, cu doar o mână de legături de afaceri cu lumea exterioară prin aliaţi de nădejde precum China.

    “Cred că va exista un moment dat”, spune el, “când vor rămâne foarte, foarte puţine companii străine”.

     

  • Schimbări importante în guvernul american: Joe Biden o numeşte pe Penny Pritzker într-o funcţie cheie pentru reconstrucţia Ucrainei. Aceasta a ocupat anterior funcţia de secretar al comerţului şi este o susţinătoare avidă a Partidului Democrat

    Preşedintele american Joe Biden a numit în funcţia de Reprezentant special pentru redresarea economică a Ucrainei pe Penny Pritzker, fost secretar al comerţului, scrie The New York Times. Numirea marchează o schimbare de paradigmă în politica americană, preşedintele concentrându-se pe eforturile post-război.

    Biden a explicat că Pritzker va „conduce eforturile Statelor Unite pentru a ajuta la reconstruirea economiei ucrainene”, lucrând cu guvernul Ucrainei împreună cu aliaţii SUA, instituţiile financiare internaţionale şi sectorul privat.

    Aceasta va dezvolta strategii pro-investiţii împreună cu Ucraina, sporind competitivitatea economică a ţării în ochii companiilor şi partenerilor internaţionali. Penny Pritzker plănuieşte să viziteze Ucraina în următoarele săptămâni pentru a vederea starea economiei şi a începe întâlniri cu oamenii de afaceri şi liderii politici.

    Un raport din martie al Băncii Mondiale a constatat că reconstruirea infrastructurii grav deteriorate şi a zonelor urbane ar putea costa peste 400 de miliarde de dolari în deceniul următor. G7 a început să testeze modul în care acest plan ar putea funcţiona, în timp ce ţara este încă ocupată de trupe ruse.

    Secretarul de Stat Antony Blinken, sub a cărui autoritate se va afla Penny Pritzker, a explicat că obiectul este acela de a transforma Ucraina într-o ”democraţie Europeană, prosperă şi sigură”.

    Pritzker a explicat că din funcţia de secretar al comerţului ”am lucrat cu guvernul ucrainean pentru a avansa progresul reformelor, a atrage apetitul sectorului privat şi a ne coordona cu partenerii guvernamentali”.

    Ea a jucat un rol important în ascensiunea lui Obama în politica americană, strângând pe campaniile electorale ale acestuia sute de milioane de dolari. Într-o declaraţie din ianuarie 2020 pentru susţinerea candidaturii Joe Biden a explicat că îl cunoaşte preşedintele american de peste 20 de ani.