Dan Kan a aplicat pentru 35 de locuri de muncă în perioada în care se afla în ultimul an de studii la colegiul Claremont McKenna din Claremont, SUA. Până la absolvirea studiilor, a fost respins de 33 din cele 35 de companii în cadrul cărora şi-a dorit să lucreze, potrivit unui interviu acordat Entrepreneur.com. ”Îmi amintesc cum în perioada aceea voiam o carieră în finanţe. Îmi spuneam că aceasta este calea potrivită, din care puteam să câştig mulţi bani”, a declarat Kan (29 de ani).
După această serie de respingeri, Kan avea doar două opţiuni: să fie profesor de limba engeză în Coreea sau să lucreze în San Francisco pentru un start-up numit UserVoice, o platformă ce ajuta companiile să colecteze feedback-ul utilizatorilor.
A ales start-up-ul, decizie care s-a dovedit a fi ideală. Şapte ani mai târziu, Kan este cofondator al Cruise Automation, un start-up pe care General Motors l-a cumpărat în luna martie în schimbul a 1 miliard de dolari.
După câţiva ani petrecuţi ca angajat alUserVoice, Dan Kan a încercat de mai multe ori să îşi lanseze o afacere proprie. În 2011 a creat Appetizely, o companie care construia aplicaţii pentru iPhone în domeniul restaurantelor, pe care a decis în cele din urmă să o închidă. Un an mai târzu a lansat Exec, un serviciu de asistenţă personală la cerere. Clienţii foloseau aplicaţia mai ales pentru servicii de curăţenie, astfel că a axat activităţile companiei în această direcţie. Compania s-a bucurat de un oarecare succes, dar nu era ceea ce Kan îşi dorea. În 2014 a vândut start-ul companiei de servicii la cerere Handy, care a devenit între timp lider în domeniu.
A înfiinţat apoi împreună cu Kyle Vogt, pe care îl cunoştea din perioada unor internship-uri, Cruise Automation, axată pe tehnologia maşinilor autonome şi vândută anul acesta gigantului General Motors.
Suma de 1 miliard de dolari primită în tranzacţie se împarte între Dan, Kyle Vogt şi cei 40 de angajaţi care lucrat în cadrul start-up-ului când acesta a fost cumpărat.
Orientarea spre antreprenoriat a lui Kan nu este întâmplătoare, el fiind născut într-o familie de antreprenori. Mama lui şi-a început propria afacere în imobiliare în Seattle în anii ’90, când Kan avea în jur de 10 ani. Justin, fratele său mai mare s-a mutat în San Francisco după absolvirea studiilor de unde a lansat platforma video Justin.tv în 2006, care a devenit mai târziu Twitch. Chiar dacă în prezent este cofondatorul unei companii-unicorn, Dan Kan împarte în continuare un apartament cu unul dintre cei doi fraţi.
De altfel, Kan recunoaşte că fără conexiunile sale şi fără ajutorul fratelui său, nu ar fi reuşit să intre în lumea Silicon Valley-ului: ”Nu aş fi aici fără fratele meu sau fără ceilalţi membri ai Twitch. Aceste conexiuni sunt probabil cele mai importante. Nu este suficient să ai şi să execuţi o idee – totul se leagă prin conexiunile pe care le ai, prin oamenii pe care îi cunoşti şi care te susţin.”
”Spun categoric şi răspicat, consilierii generali ai PMP sunt şi vor rămâne în opoziţie. Prim urmare, îi mulţumim doamnei Gabriela Vrânceanu Firea, pentru ideea vehiculată în spaţiul public cum că ar putea lua în calcul şi un viceprimar de la Partidul Mişcarea Populară, în şedinţa în care se va numi un nou viceprimar în locul domnului Tudor Ionescu, dar anunţăm răspicat că nu vom face nicio propunere pe postul de viceprimar. Pe parcursul acestui mandat, consilierii generali ai PMP vor rămâne în opoziţie”, a declarat Turcescu.
El a subliniat că PMP va vota în funcţie de proiectele propuse.
După cum am scris şi în materialul de copertă, smartwatch-urile câştigă teren, mai ales în România, însă ce trebuie să înţeleagă cumpărătorii, în opinia mea, este faptul că în general ceasurile inteligente, la fel ca şi cele clasice, sunt un accesoriu. Doar atât.
Cei care spun că smartwatch‑ul este un telefon la încheietură exagerează utilitatea produsului. Da, primeşti apeluri, însă ai nevoie de telefon pentru a putea vorbi. Da, poţi trimite mesaje, însă nu este comod. Da, poţi citi ştiri, dar nu este ideal. Şi aceste gadgeturi sunt încă puţin prea scumpe pentru ceea ce oferă, iar fără telefon, utilitatea unui ceas scade şi mai mult.
Haideţi să trecem la obiectul în cauză. Avem de-a face cu un Samsung Gear S2 Classic care are un ecran circular cu o diagonală de 1,2 inchi, cu o rezoluţie de 360×360 pixeli şi cu o densitate de 302 ppi. Are un procesor dual core de 1,0 GHz, 512 MB memorie RAM şi o memorie internă de 4 GB, suportă Wi-Fi, Bluetooth şi NFC. Ceasul este unul dintre smartwatch-urile aspectuoase, uşoare (42 de grame) şi vine cu două curele de piele (maro şi neagră). Rotiţa cadranului, deşi foarte utilă în a naviga prin meniuri, nu este foarte atractivă. Ecranul este ceva mai mic decât ceasurile competitorilor, însă are o rezoluţie bună, iar feţele de ceas şi iconiţele se văd bine (fotografiile descărcate din telefon nu erau redate la cea mai bună calitate).
Ceea ce mi-a plăcut, şi smartwatch-urile au un avantaj faţă de ceasurile clasice, este faptul că oricând îi poţi schimba faţa. Vrei un cadran negru, minimalist? S-a făcut. Te-ai plictisit şi vrei ceva fun? Gata. Iar asta se face imediat în câteva apăsări de buton sau pe telefon. Astfel câştigi mai multă funcţionalitate. Majoritatea timpului am purtat un cadran inspirat din jocul video Fallout, însă acel tip de display nu ar fi mers la un eveniment cu dress code business.
Revenind la utilitate. Ce face un smartwatch?
Evident, îţi spune cât este ora. Te anunţă când primeşti mesaje (SMS‑uri sau mesagerie Facebook), apeluri telefonice, notificări de e-mail-uri sau Instagram. Deja te gândeşti că este foarte util. Nu şi în cazul în care ai telefonul lângă tine pe birou şi-l auzi sunând, vibrând. Şi dacă eşti departe de el? Ghinion, ceasul se conectează la telefon prin Bluetooth şi are o limită de distanţă. Poate sunt prea cârcotaş. Da, câteodată te ajută să vezi dintr-o privire un mail sau un mesaj pe Facebook, fără să mai scoţi telefonul din buzunar. Şi da, mai poţi răspunde prin mesaje scurte preînregistrate („OK“, „Vorbim mai târziu“ etc.) când nu poţi vorbi, dar vrei să răspunzi. Ceea ce am realizat eu de-a lungul acestui test este cât de mult spam primesc pe mail.
Ce mai face un smartwatch? Îţi poate lua pulsul oricând doreşti şi poţi înregistra datele (odihnă, după alergare, stare normală sau le poţi clasifica în funcţie de stări – fericit, trist etc). Teoretic, aici ar fi necesară o perioadă de utilizare mai îndelungată pentru a putea aduna date şi a vedea cum funcţionează inima. Eu am avut mai tot timpul pulsul mai mare decât ar trebui, după cum era indicat de ceas. Ar trebui să-mi fac griji?
Tot cu ajutorul ceasului poţi citi ultimile ştiri în aplicaţii precum Flipboard, CNN sau Bloomberg. Poţi vedea câţi paşi faci într-o zi, iar ceasul te încurajează dacă ai activitate susţinută şi „te trage de mânecă“ dacă ai stat inactiv pentru o oră. Poţi vedea cum este vremea, ce evenimente ai plănuite, asculta muzică (stocată în memoria internă) prin conectarea la căşti Bluetooth, sau îl poţi folosi pentru a te orienta pe străzi, deşi merge destul de greoi. Lucruri pe care le poţi face şi pe telefon, dar mai lejer şi pe un ecran mai mare.
În cazul Samsung Gear S2 poţi seta ca display-ul să fie tot timpul aprins sau să se aprindă doar atunci când te uiţi la el, când îl utilizezi. Cu primul mod, ceasul ţine cel mult o zi, iar cu display-ul stins ajunge până la aproape două zile de utilizare. Interesant cu Samsung Gear S2 este că bateria telefonului nu se mai scurge la fel de repede (nu mai verific toate notificările de pe telefon), dar la sfârşitul zilei am două gadgeturi băgate în priză, nu doar unul.
Samsung Gear S2 nu este nici prea mare, nici prea mic, este plăcut la atingere şi confortabil. Rotiţa cu care vine acest ceas este foarte utilă şi, deşi poţi naviga atingând ecranul ca la Apple Watch sau alte ceasuri cu Android Wear, rotiţa este mult mai plăcut de utilizat. Nu vei bloca imaginea de pe ecran cu degetele şi este foarte precisă. Samsung Gear S2 este compatibil cu mai multe telefoane Android (verificaţi lista de compatibilitate înainte de achiziţie), însă nu are foarte multe aplicaţii utile şi revin spunând că Gear S2 şi smartwatch-urile, în general, trebuie tratate ca accesorii. Deocamdată, cel puţin.
Preşedintele Klaus Iohannis l-a eliberat joi din funcţie pe Ion Vasilache, procuror militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a pensionării.
Decretul privind eliberarea din funcţie a generalului-locotenent Ion Vasilache a fost semnat de şeful statului, a anunţat Administraţia Prezidenţială, după ce, începând cu 1 iunie, şeful Parchetelor Militare a fost trecut în rezervă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Noul ministru al Transporturilor, Petru Sorin Buşe, are o experienţă de peste 25 de ani în industria auto globală, între septembrie 2010 şi mai 2015 fiind vicepreşedinte al Inginerie Renault Globale şi Directorul General al Renault Technologie Roumaine (RTR), informează Guvernul.
Anterior, tot în cadrul grupului Renault, în perioada iulie 2009 – septembrie 2010 a fost Director General adjunct al RTR, iar în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, Inginer Şef Adjunct pentru Rusia.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Care este elementul-sursă în geneza procesului de inovaţie? Răspunsul este unul singur: omul…omul format din raţiune, inteligenţă emoţională, supus greşelii, cu dorinţe înnăscute de a cunoaşte, de a explora. Omul pasional, imaginativ, inconştient uneori… însă omul – angajat are nevoie de un mediu corespunzător pentru a-şi manifesta personalitatea compozită. Există în compania ta un asemenea mediu fertil-generator de noutate? Iată cele 25 de atribute intrinseci care ne ajută să răspundem la întrebare:
1.Independenţa
(Omul bazat pe propriile puteri, iniţiativă personală, neinfluenţat de alţii, face alegeri libere, experimentează consecinţele)
2. Libertatea
(Omul nesupus, face posibilă acţiunea şi decizia în conformitate cu propria voinţa şi dorinţă)
3. Ordinea
(ordinea din exterior determină ordinea din minte)
4. Dragostea
5. Siguranta (stare de linişte şi încredere, lipsa de îndoială, certitudine)
6. Observator
7. Fără pedepse
8. Fără recompense externe
9. Autoconştientizarea greşelii
10. Ghidarea (călăuzire…)
11. Încurajarea
12. Responsabilitatea (consecinţa libertăţii, conştientizarea răspunderii faţă de consecinţele deciziilor)
13. Alegeri libere
14. Autoevaluarea consecinţelor
15. Stima de sine (autoapreciere, dar şi autocritica, influenţează comportamentele, stima de sine bună face ca obstacolele să devină provocări de depăşit pentru atingerea obiectivelor)
16. Unicitatea (datorită însuşirilor excepţionale ale Omului…)
17. Pozitivitatea
18. Curiozitatea (esenţială în inovaţie, dorinţa de a cunoaşte ceva nou, neobişnuit)
19. Implicarea
20. Autodisciplina
21. Asocierea (ideilor, conceptelor…)
22. Explorarea
23. Întrebările
24. Observarea detaliilor
25. Încrederea
Dacă dorim să avem angajaţi motivaţi spre Inovaţie, fără să dezvolte comportamente deviante faţă de normele culturii organizaţionale definite în fiecare companie, trebuie să ne implicăm în mod direct în observarea şi evaluarea lor pe baza unor criterii pedagocico – psihologice. În selecţia lor, în măsurarea performanţelor lor, în stabilirea criteriilor de promovare.
Este obligatoriu, pentru a putea ajunge la concluzii relevante în acest proces, să deschidem canalele de comunicare, să nu le blocăm datorită ierarhiei. Cu cât creşte libertatea şi eliberăm angajaţii de constrângeri şi bariere de comunicare, cu atât nivelul de “actorie” şi “devianţă” comportamentală este redus şi eliminat. Trebuie să ne transformăm în Manageri – Educatori, să observăm comportamente, să analizăm mesajele non verbale, să iniţiem şi să dezvoltăm spaţiu pentru curiozitate, extrovertire, creativitate, optimism, entuziasm, adică să transformăm factorii externi în stimulente interne pentru dezvoltarea unui mediu organizaţional de tip sangvinic. Doar aşa putem să vorbim despre autonomie cu impact direct în responsabilitate, iar în final să ajungem la nivel de fericire, motivaţie şi, implicit, performanţa aşteptată.
Ce caracteristici trebuie să îndeplinească un Manager – Educator pentru a dezvolta acest mediu? În primul rând, trebuie să fie un ghid, un îndrumător, un călăuzitor, să intervină foarte rar în mod direct în responsabilităţile angajaţilor. Este observator, nonintervenţionist şi evaluator, gradul de participare directă este scăzut, în timp ce gradul de observare indirectă este unul foarte crescut. Managerul – Educator acordă ajutor doar atunci când angajatul se află într-un impas. Managerul – Educator NU acordă nici pedepse, dar nici recompense externe.
El consideră că singura recompensă de care un angajat are nevoie provine din mulţumirea de sine, din faptul că a realizat corect şi bine un task, bazându-se pe propriile puteri. Managerul – Educator NU corectează un angajat atunci când greşeste, ci reia task-ul respectiv până când se identifică sursa erorii. Managerul – Educator creează şi defineşte mediul înconjurător pentru a stimula activităţile constructive şi a dezvolta spiritul de iniţiativă, inclusiv asigură o ordine exemplară în aşezarea birourilor.
Închei cu un citat perfect valid şi aplicabil şi la “copii mai mari” din organizaţii: “În loc să încercăm să-l cucerim din interior şi să-l direcţionăm ca pe un suflet uman, întotdeauna ne-am dorit să dominăm copilul prin forţă, prin impunerea unor legi externe. În acest mod, copiii au trăit pe lângă noi fără să ajungem să fim capabili de a-i înţelege vreodată. Dar dacă dăm la o parte toată artificialitatea cu care i-am învăluit şi toată violenţa cu care, prosteşte, am încercat să-i disciplinăm, ei ni se vor arăta nouă în toată frumuseţea firii lor copilăreşti, cu o gentileţe şi drăgălăşenie absolută.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori – 1969)
Fenomenul a reunit un grup de persoane, care au încercat să descifreze misterul.
Oamenii au început să audă un zumzet, la început considerând că este sunetul scos de avioane. Sunetul era prezent în general noaptea între orele 22:00 şi 23:00.
Chiar dacă oamenii îşi opresc orice dispozitiv electronic din casă, sunetul nu dispărea. Zumzetul nu se auzea în afara casei sau a maşinii. Fenomenul a reunit un grup de persoane, care au încercat să descifreze misterul.
Fostul premier Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat, a stabilit Comisia Tehnică din cadrul Consiliului Naţionale de Atestare a Diplomelor (CNATDCU), urmând ca raportul final să fie supus votului în Consiliul General de joi, au declarat surse din Ministerul Educaţiei pentru MEDIAFAX.
Potrivit unor surse din Ministerul Educaţiei, Comisia Tehnică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a finalizat raportul privind lucrarea de doctorat a fostului premier Victor Ponta.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro