BusinessMagazin

Tag: dolar

  • Agentia de rating chineza: SUA sunt deja in faliment. Romania sta bine

    “SUA au intrat deja in incapacitate de plata a imprumuturilor
    luate”, a declarat Guan Jianzhong, presedintele agentiei de rating
    Dagong, citat de AFP.

    In cursul saptamanii, agentiile de rating Fitch, Moody’s si
    Standard& Poor’s au avertizat la unison ca SUA si-ar putea
    pierde ratingul actual, cel mai bun din lume, daca administratia
    Obama nu reuseste sa obtina de la Congres marirea plafonului de
    indatorare, spre a evita intrarea in incapacitate de plata a
    imprumuturilor. Daca guvernul american nu reuseste sa-i induplece
    pe republicani sa aprobe in Congres cresterea limitei de indatorare
    peste nivelul actual de 14,29 mii de miliarde de dolari, ramane
    fara bani de cheltuit la 2 august.

    O retrogradare a SUA din partea celor trei mari agentii ar creste
    puternic costurile de finantare pentru statul federal, deja aflat
    intr-o pozitie fiscala extrem de proasta, si ar ingrozi comunitatea
    financiara din toata lumea, care a considerat in mod traditional
    Statele Unite drept etalon al investitiilor sigure.

    China, cel mai mare detinator de titluri de stat si obligatiuni
    americane, si-a aratat ingrijorarea ca pachetele de stimulente
    financiare lansate de SUA pentru relansarea economiei dupa criza
    vor adanci indatorarea SUA, erodand valoarea dolarului si a
    bonurilor de tezaur. China si-a redus progresiv detinerile de
    titluri de stat americane, de la 1,175 mii de miliarde de dolari in
    octombrie anul trecut la 1,145 mii de miliarde in luna
    martie.

    Hong Lei, purtator de cuvant al diplomatiei chineze, a cerut zilele
    trecute SUA sa adopte masuri de ameliorare a situatiei
    fiscale.

    RATING SI PENTRU ROMANIA

    In iulie anul trecut, Dagong a emis un raport in care acorda rating
    pentru 50 de tari, intre care si Romania, care avea rating BB+ cu
    perspectiva negativa pentru datoria in moneda locala, respectiv BB
    cu perspectiva negativa pentru datoria in valuta. Romania era
    devansata de Venezuela si Nigeria, a caror datorie in valuta era
    apreciata mai bine. In acelasi timp, ratingul Romaniei era superior
    celui dat Greciei, Turciei sau Islandei.

    Tarile cu calificativ maxim pe linie (AAA) si perspectiva stabila
    erau Norvegia, Danemarca, Luxemburg, Elvetia si Singapore. Fata de
    acestea, China avea in minus un rating AA+ pentru datoria in moneda
    locala. SUA aveau AA pe linie, cu perspectiva negativa, la acelasi
    nivel cu Arabia Saudita. In noiembrie, Dagong a retrogradat SUA,
    acordandu-i calificativul A+, tot cu perspectiva negativa, pentru
    datoria in moneda locala si in alte monede.

    Dagong a explicat ca diferenta cea mai mare intre ea si marile
    agentii americane de rating este ca ea pune accent mai mult pe
    capacitatea concreta de plata a datoriei, nu pe statutul de tara
    dezvoltata sau in curs de dezvoltare.

  • Sistemul monetar al viitorului. Ne intoarcem la etalonul aur?

    Indicator al sanatatii unei monede, raportul dintre datoria
    totala a unei tari si PIB este in Statele Unite evident
    dezechilibrat, dupa ce a ajuns la peste 370%. Scepticii spun ca
    asta e dovada ca economia se afla intr-o plina bula a datoriei,
    fiindu-i necesari din ce in ce mai multi dolari imprumutati pentru
    a obtine un dolar de produs intern brut, raport care ajunsese
    recent la 10 dolari imprumutati pentru un dolar de crestere a
    PIB.

    Fata de anul 2000, PIB a crescut cu 56% (de la 9,4 trilioane de
    dolari la 14,7 trilioane), insa datoria totala s-a umflat cu 112%
    (de la 26,1 trilioane de dolari la 55,3 trilioane), potrivit
    USDebtclock.org. In timpul crizei din 1929-1933, acelasi raport
    ajunsese la un maximum de aproape 300% inainte de a face implozie
    si de a trimite intreaga lumea intr-un vertij la capatul caruia
    s-au aflat ororile razboiului mondial. Iar acum, tot razboiul
    dintre republicani si democrati se duce exact pe tema datoriei:
    poate fi marit plafonul de indatorare, ca statul sa nu ramana fara
    bani, sau trebuie taiate drastic cheltuielile, tocmai intr-o
    perioada cand relansarea economiei SUA e incerta?

    Cantitatea de moneda americana de pe piata a crescut deja odata
    cu programele de stimulare Q1 si Q2 de care aminteam mai sus si
    odata cu ea au crescut (aproape s-au dublat) si preturile
    principalelor marfuri. Corelatia dintre cresterea ofertei de dolari
    si inflatia mondiala nu denota insa o cauzalitate mecanica, afirma
    unii analisti: marfurile s-au scumpit pentru ca exista o cantitate
    mai mare de bani in piata, insa acea cantitate n-ar fi de dolari,
    ci de yuani.

    China, mai mult decat Statele Unite si Europa la un loc,
    tipareste yuani ca sa plateasca cu ei cantitatea in crestere de
    materii prime pe care o cere economia sa. Intre 1996 si 2008 China
    si-a crescut masa monetara M2 cu 17,4%, iar in 2009 ritmul de
    crestere fata de anul precedent a fost de 24,6%. La randul lor, SUA
    au majorat cu 6,3% masa monetara intre 1996 si 2008, iar in 2009 cu
    3,5% fata de anul precedent.

    La randul sau, Europa sta si ea destul de inconfortabil, mai
    ales ca nevoia de reformare a fundamentelor zonei euro se suprapune
    peste calendarele electorale din Germania si Franta. Conducerea
    Bancii Centrale Europene (BCE) ia in discutie saptamana aceasta
    problema datoriilor Greciei, unde criza datoriilor s-a acutizat.
    Problema in cazul Greciei este evident de solvabilitate, iar
    randamentele pe care le cer investitorii pentru a cumpara datorie
    greceasca arata clar ca isi fac foarte putine sperante ca Atena va
    fi vreodata in stare sa isi onoreze platile in structura lor de
    acum.

    Europa este insa divizata intre viziunea Germaniei, care nu-si
    doreste acordarea unor noi imprumuturi Greciei, ci restructurarea
    celor existente, si cea a Bancii Centrale Europene, pentru care o
    restructurare, fie ea si una “soft”, ar insemna decredibilizarea
    anticipata a oricaror alte viitoare emisiuni de datorie ale zonei
    euro.

    Tratamentul care a fost aplicat in Grecia din mai anul trecut si
    pana acum nu a dat roadele asteptate: economia nu si-a revenit,
    majoritatea imprumuturilor au fost folosite sa le rostogoleasca pe
    cele vechi, insa la dobanzi mai mari, iar tintele fiscale au fost
    ratate. Aceasta a deschis discutia despre posibilitatea ca
    aplicarea masurilor fiscale si tot programul de privatizare in
    valoare de 50 de miliarde de euro, la care Grecia s-a angajat
    pentru urmatorii trei-cinci ani, sa fie scoase de sub autoritatea
    Atenei si trecute in raspunderea directa a Bruxellesului. Ar
    insemna un pas inainte spre unificarea fiscala a zonei euro, asa
    cum e ea dorita de Germania, dar tot nu ar exclude un deznodamant
    prost al crizei datoriilor grecesti, lucru sanctionat prompt prin
    retrogradarile succesive de rating suferite de Grecia din partea
    Moody’s sau a Fitch.

    Coruptia, birocratia, fuga profiturilor in strainatate, faptul
    ca economia elena se afunda in recesiune in loc sa-si revina si
    faptul ca protestele de strada zilnice au devenit sport national
    compun un amestec cu potential exploziv, care ii determina pe unii
    comentatori greci si straini sa propuna o solutie radicala, de
    iesire din zona euro si din UE si de reintoarcere la drahma, pentru
    a-si putea apoi reaseza datoriile prin devalorizarea puternica
    (50-60%) a propriei monede. Ar fi pentru prima data cand un stat
    renunta la moneda unica (mecanismul de iesire din zona euro nici
    macar n-a fost prevazut in tratate), iar consecintele pentru zona
    euro ar fi catastrofale: dupa Grecia, pe usa ramasa deschisa ar
    putea urma oricand Irlanda si Portugalia, lipsite si ele de
    capacitatea de rambursare conform planului a imprumuturilor uriase
    pe care le-au angajat.

    Nimeni nu vrea sa deschida insa o astfel de cutie a Pandorei,
    pentru ca proiectul monedei unice europene e sfant pentru liderii
    ei, iar cei ce au interesul economic ca zona euro sa reziste si sa
    poata oferi o contrapondere solida la dominatia mondiala a
    dolarului sunt multi. Pe investitorii chinezi ii vedem deja in
    Grecia, cumparand active si oferindu-si sprijinul. Si daca ne luam
    dupa conservatorii americani speriati de o invazie rosie, au
    inceput deja sa faca acelasi lucru si in SUA.

  • Se pregateste America de un nou program de stimulare a economiei?

    Acest al doilea program de relaxare monetara cantitativa (QE2),
    initiat in noiembrie 2010 dupa ce a luat sfarsit cel initiat in
    2008 ca reactie la criza financiara, a insemnat cumpararea de catre
    Rezerva Federala de obligatiuni americane guvernamentale in valoare
    de 600 de miliarde de dolari si a fost apreciat de analistii care
    au vazut in el o cale eficienta de a stimula piata actiunilor,
    consumul si relansarea economiei dupa criza.

    Analistii de la Nomura scriu ca programul a fost de fapt o
    strategie de urcare a pretului activelor la nivel global, stimuland
    migrarea capitalurilor de la obligatiunile americane spre alte
    plasamente si deci indepartarea de SUA a pericolului de inflatie.
    Aceasta s-a transformat insa in export de inflatie catre alte tari
    vizate de fluxurile de capital speculativ, indeosebi tarile in curs
    de dezvoltare. Mai intai s-au apreciat monedele nationale, din Asia
    pana in America de Sud, apoi au crescut preturile materiilor prime,
    tot ca efect al speculatiilor de piata.

    Seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, a promis ca nu va mai
    exista si un al treilea program QE din iulie incolo, intrucat
    economia americana s-a redresat suficient astfel incat sa nu mai
    necesite astfel de stimulente. Comentatorii de la SeekingAlpha iau
    insa in calcul sugestia lui Ben Bernanke ca ar putea aparea si un
    QE3 “daca se deterioreaza conditiile economice” – or, taierile
    drastice de cheltuieli impuse de Congres ar corespunde unei astfel
    de deteriorari. La 16 mai, secretarul Trezoreriei, Timothy
    Geithner, a declarat ca guvernul nu-si mai poate onora toate
    obligatiile de plata, intrucat republicanii din Congres blocheaza
    cresterea limitei de indatorare publica, ceea ce ar corespunde unei
    situatii de “urgenta fiscala”.

    Deficitul bugetului federal se situeaza la circa 10% din PIB,
    iar daca la inceputul anului existau prognoze ca economia americana
    va creste cu pana la 5%, acum toate estimarile au devenit mult mai
    prudente: in ultimul sondaj printre analisti facut de Bloomberg,
    estimarea de crestere a PIB este de 2,7%.

  • Pretul petrolului a scazut cu peste doi dolari, in urma aprecierii dolarului

    La ora 14:00 GMT, petrolul destinat pietei americane, cu livrare
    in iunie, era cotat in scadere cu 2,04 dolari, la 96,4 dolari pe
    unitate, dupa ce a atins un maxim al sedintei de 99,6 dolari pe
    unitate. Pretul petrolului Brent, cu livrare in iulie, a coborat cu
    2,12 dolari, la 109,3 dolari pe unitate. Euro s-a depreciat fata de
    dolar din cauza ingrijorarii referitoare la dezacordurile privind
    solutiile pentru Grecia, dar si inaintea alegerilor locale din
    Spania, in care partidul socialist aflat la putere ar putea
    inregistra pierderi serioase, ceea ce ar putea scoate la iveala
    posibile noi probleme financiare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Banca Mondiala: Dominatia dolarului in sistemul monetar international va lua sfarsit pana in 2025

    “In prezent, euro concureaza tot mai mult dolarul pe piata
    internationala”, potrivit raportului. Pe de alta parte, datorita
    dezvoltarii continue a economiilor emergente si a contributiei tot
    mai active la comertul si activitatile financiare transfrontaliere,
    constatam ca monedele acestora, in special yuanul, vor juca un rol
    tot mai important. “Cel mai probabil scenariu pentru sistemul
    monetar international este un sistem multiplu de valute, centrat in
    jurul dolarului, euro si yuanului”, anticipeaza autorii raportului.
    Potrivit acestui scenariu, dolarul va pierde pozitia dominanta pana
    in 2025, lasand loc unui rol sporit la nivel international al euro
    si yuanului. Dezvoltarea unui sistem monetar multipolar este una
    dintre prioritatile presedintiei franceze a G20, care va avea ca
    punct culminant un summit la Cannes, in noiembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Uciderea lui ben Laden a dus la scaderea cotatiilor petrolului, aurului si argintului

    Razboiul din Libia, violentele din Orientul Mijlociu si
    posibilitatea unor represalii dupa moartea liderului al-Qaeda sunt
    suficiente pentru a produce ingrijorare pe pietele petrolului, care
    au inregistrat in acest an o crestere de circa 25% a cotatiilor.
    Pretul petrolului a scazut initial cu peste 4% in urma anuntului
    referitor la uciderea lui bin Laden, dar a recuperat circa jumatate
    din pierdere pana la deschiderea bursei din New York. Pretul
    aurului a scazut, odata cu aprecierea dolarului de la cel mai redus
    nivel din ultimii trei ani. Cotatia petrolului Brent, de referinta
    la Londra, a scazut cu 4,22 dolari, la 121,67 dolari pe baril, dar
    pana la ora 13:19 GMT a revenit la circa 124,4 dolari pe baril.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dolarul s-a apreciat si preturile marfurilor au scazut, dupa anuntarea mortii lui Osama bin Laden

    Indicele Nikkei al bursei de la Tokyo a inchis in urcare cu
    1,6%, depasind pragul psihologic de 10.000 de puncte pentru prima
    data de la cutremurul din 11 martie, datorita optimismului ca
    actiunile de pe Wall Street vor creste puternic. Presedintele
    Statelor Unite, Barack Obama, a anuntat ca liderul al-Qaeda Osama
    bin Laden a fost ucis in urma unei operatiuni militare in Pakistan.
    Pretul petrolului a scazut cu pana la 2%, iar argintul s-a
    depreciat cu 10%, cel mai abrupt declin de la finele lui 2008.
    Pretul petrolului Brent era in scadere cu 98 de centi la ora 5:08
    GMT (8:08 ora Romaniei), la 124,91 dolari pe baril, cu 2 dolari sub
    maximul ultimilor 32 de luni, de peste 127 dolari pe baril, atins
    in aprilie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru cine e rentabil cutremurul din Japonia

    Achizitiile, explicate de unii prin pariul pe o viitoare
    crestere a yenului bazata pe conversia in yeni a activelor
    institutiilor nipone implicate in reconstructie, iar de altii prin
    inchiderea pozitiilor de catre investitorii straini care pariasera
    contra yenului, au impins Banca Japoniei sa ceara ajutorul bancilor
    centrale din G7. Ministrii de finante si guvernatorii bancilor
    centrale au dat un comunicat in care spun ca volatilitatea excesiva
    a monedelor trebuie combatuta, fiindca ameninta redresarea
    economica a Japoniei, iar bancile au initiat prima lor interventie
    comuna pe piata din 2000 incoace, de cand sarisera in apararea
    monedei europene.

    Vanzarile de yeni si cumpararile de alte monede, facute in mod
    concertat de tarile G7, i-au luat prin surprindere pe speculatori,
    astfel incat, dupa recordul istoric de joi, yenul a revenit vineri
    la 81,79 fata de dolar. Situatia imprevizibila din Japonia lasa
    insa deschis riscul altor episoade speculative similare.

  • Cat va fi cursul leului peste sase luni

    Spunea guvernatorul BNR ca prin 2009 cei de la o agentie de
    rating comentau ca le vine greu sa coteze o tara ca Romania, care
    nu remarca nimic din ce se intampla in jurul ei in lume, din moment
    ce in Parlament se majoreaza salarii cu 50% in plin asalt al
    crizei. Optimismul ciudat de atunci al autoritatilor s-a perpetuat
    in alte forme si ulterior, cand au declarat periodic ca iesim din
    criza, ca am iesit deja din criza, ca tot ce-a fost mai greu a
    trecut, dar fara ca economia sa fi izbutit sa depaseasca
    recesiunea. Previziuni asemanatoare au avut si economistii romani
    si straini, inclusiv cei de la FMI, fara a se fi implinit. Toate
    acestea au nutrit un climat de neincredere greu de scuturat: stim
    cu totii cum arata forumurile publicatiilor online cand apar
    articole cu previziuni despre mersul economiei.

    In schimb, au capatat credit tocmai prezicerile catastrofice ori
    teoriile despre iesirea din criza pe seama unui curs de 6 lei, a
    unei inflatii de 20% sau a legarii monedei nationale la dolar.
    Realitatea e insa mult mai putin spectaculoasa. Romania n-a intrat
    in incapacitate de plata “ca Grecia”, leul nu s-a prabusit, ba
    chiar din a doua parte a lui 2009 si-a gasit locul intr-un interval
    de curs neobisnuit de stabil, cu care s-a obisnuit treptat toata
    lumea, inclusiv exportatorii, care spun acum ca i-a ajutat sa iasa
    din recesiune inaintea restului economiei.

    In ce ne priveste, am ajuns la al cincilea an cand, la fiecare
    sase luni, incercam sa obtinem de la analistii bancilor previziuni
    despre cat va fi cursul peste jumatate de an – in cazul de fata,
    cat va fi cursul la 30 iunie. Iar rezultatele seamana foarte bine
    cu cele de vara trecuta formulate pentru 30 decembrie: atunci,
    intre 4,1 si 4,35 leu/euro, acum intre 4,05 si 4,3 euro. In
    ianuarie trecut, cand au facut estimari pentru sfarsitul lui iunie,
    bancile s-au inselat inevitabil din cauza episodului de depreciere
    rapida din vara, ocazionat de tensiunile din jurul taierii
    pensiilor transformate rapid in majorare de TVA la 1 iulie.

    Ulterior insa, astfel de episoade nervoase n-au mai avut loc in
    viata leului. La sfarsitul lui noiembrie, leul a trecut de mai
    multe ori de nivelul de 4,3 din cauza situatiei incordate din zona
    euro (PIIGS) si din Ungaria, dar asta a fost tot. Doua banci dintre
    cele ce au raspuns solicitarii BUSINESS Magazin vara trecuta s-au
    apropiat cu estimarea de cursul real la care s-a incheiat luna
    decembrie – 4,2848 lei/euro (Carpatica – 4,30), respectiv 3,2045
    lei/dolar (Volksbank – 3,23). Or, ne amintim ca au fost perioade,
    in alti ani, cand nicio previziune n-a putut nici sa aproximeze
    cursul, si nu din cauza unei slabe capacitati de predictie din
    partea bancilor, ci pentru ca volatilitatea cursului era pe atunci
    ridicata – un fenomen de care acum am uitat si sa ne mai temem.


    “Regimul de flotare controlata a cursului de schimb si rezervele
    valutare mari ce acopera aproape noua luni de importuri furnizeaza
    BNR instrumentele necesare pentru a contracara volatilitatea”,
    afirma Lucian Anghel, economistul-sef al BCR. Evolutia leului in
    raport cu euro, apreciaza el, va fi determinata anul acesta in
    primul rand de modul concret de aplicare a reformelor publice in
    Romania si mai ales de perceptia investitorilor cu privire la
    acestea. Daca sunt indeplinite tintele convenite cu FMI si UE, se
    incheie un nou acord cu FMI si mediul extern ramane relativ
    favorabil, atunci “vom avea stabilitate a leului in coridorul
    4,1-4,3, iar media cursului de schimb fata de euro in 2011 ar putea
    fi sub 4,2”.

    Economistul-sef al BCR face parte din tabara, numeroasa in
    randul bancherilor, a celor care apreciau inca din vara trecuta ca
    ar fi necesar un nou acord cu FMI, chiar daca el nu va implica sume
    de bani atrase, ci doar ghidajul specific al Fondului in materie de
    politici economice, de natura sa impiedice recaderile in populism
    pe care Romania le risca odata cu apropierea alegerilor din 2012.
    Acum, cand incheierea urmatorului acord cu FMI e aproape un fapt
    implinit, sunt in discutie si sume de bani, insa ele nu vor fi
    folosite decat in cazuri de criza regionala majora, cu impact
    asupra valutelor din zona. “Nu cred ca vom apela la linia de
    credit, pentru ca nu o sa fie nevoie”, afirma Florin
    Constantinescu, arbitrajist la Banca Carpatica.

  • Cine castiga si cine pierde in razboiul mondial al valutelor

    Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
    Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
    fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
    deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
    monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
    competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
    deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
    pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
    dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
    Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
    trecand de 1,40 dolari/euro.

    Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
    care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
    inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
    expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
    cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
    devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
    Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
    reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
    sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
    de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
    de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
    devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
    SUA sau Germania.

    Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
    respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
    dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
    dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
    saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
    noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
    titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
    deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
    iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
    aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
    va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
    desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
    de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
    a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
    decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
    punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
    adica pentru China.

    Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
    in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
    scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
    mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
    cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
    din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
    o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
    in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
    centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
    de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
    reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
    guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).

    Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
    brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
    de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
    2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
    si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
    competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
    aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
    bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
    monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
    descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
    desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
    rentabile in care sa-si plaseze banii.

    Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
    sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
    unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
    dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
    Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
    de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
    care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
    Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
    ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
    crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
    contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
    numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
    sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
    implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
    bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
    conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
    economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.