Tag: Cover story

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Patrick Espasa, Auchan Romania

    Să cucerim şi să fidelizăm noi clienţi.
    Să integrăm şi să formăm noi colaboratori.
    Să îmbunătăţim rentabilitatea companiei.


    Patrick Espasa – DIRECTOR GENERAL AL AUCHAN ROMÂNIA

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Jean-Francois Fallacher, Orange România

    Jean-Francois Fallacher: 2013 va fi încă un an plin de provocări pentru întreaga economie şi pentru sectorul telecom în particular, dată fiind presiunea asupra veniturilor şi marjelor venită din partea deciziilor de reglementare. În ciuda acestor factori, în 2013 vom continua să investim masiv în reţele de ultimă generaţie 4G, în creşterea calităţii serviciilor, în diversificarea portofoliului de servicii şi produse şi în pregătirea angajaţilor Orange. Prin tot ceea ce ne propunem să facem anul acesta, vom încerca să atingem un nou nivel în ceea ce priveşte experienţa pe care o oferim clienţilor noştri oriunde şi oricând utilizează un serviciu Orange.


    Jean-Francois Fallacher este CEO al ORANGE ROMÂNIA.

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Radu Enache, HP România

    Mobilitatea, mediile cloud şi operarea cu volume din ce în ce mai mari de date schimbă în mod radical modelul IT tradiţional. Resimţim din plin nevoia managerilor IT de a-şi eficientiza costurile, dar şi de a se adapta rapid la evoluţia tehnologiei, în condiţiile în care au nevoie de soluţii pentru a-şi optimiza infrastructura deja existentă. În acest context general, pentru 2013 ne propunem să oferim:

    – Competenţele complementare ale HP – construim combinaţii atent personalizate de soluţii HP din cele mai diversificate arii – de la infrastructura propriu-zisă la aplicaţii, securitate şi managementul informaţiei, virtualizare şi construire de medii cloud;
    – Experienţă internaţională în proiecte de amploare în sistem public-privat – la nivel mondial, am implementat un număr foarte mare de proiecte în parteneriat public-privat, pe care o punem la dispoziţia instituţiilor publice pentru modernizarea infrastructurii tehnologice;
    – Colaborare strânsă şi de succes cu partenerii noştri – avem în România tehnologie HP de ultimă oră şi vom continua să lucrăm împreună cu partenerii noştri pentru a o transforma în soluţii viabile şi eficiente pentru orice companie sau instituţie;
    – O echipă profesionistă, performantă, valoroasă, în continuă expansiune – alături de centrul nostru de servicii partajate HP GeBOC din Bucureşti şi de centrul de cercetare-dezvoltare software de la Cluj-Napoca, compania HP se bazează în România pe mai bine de 3.600 de angajaţi.


    Radu Enache este COUNTRY MANAGER AL HP ROMÂNIA.

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Dana Cortina, Porsche Inter Auto România

    2013 e un an special pentru Porsche Inter Auto, pentru că vom reuşi să finalizăm un proiect foarte important, în urma unei investiţii de 15 milioane de euro, începută în urmă cu câţiva ani. Este vorba despre un centru auto exclusivist, cu o suprafaţă de 10.000 de mp construiţi, dedicat brandurilor de lux ale concernului Volkswagen – Audi, Porsche, Bentley şi Lamborghini. Deschiderea lui, respectiv redistribuirea brandurilor între Porsche Bucureşti Nord şi noul centru, Porsche Pipera, va avea loc în luna mai. Vom expune mărcile de volum ale grupului Volkswagen (Volkswagen, Skoda şi SEAT) la Porsche Bucureşti Nord, iar Audi, Porsche, Bentley şi Lamborghini se vor muta în noul spaţiu.

    Pentru mărcile de volum, în 2013 ne îndreptăm atenţia asupra clienţilor de flote. Anul trecut, acest segment a reprezentat peste 60% din business-ul nostru şi mizăm în continuare pe menţinerea şi chiar pe creşterea sa. Au fost câţiva ani de amânări din partea multor companii, iar în momentul de faţă multe parcuri auto sunt învechite, ceea ce generează costuri de întreţinere din ce în ce mai mari. Prin urmare, este un segment cu mare potenţial pentru noi şi vom tura motoarele la maxim şi în această direcţie.

    Continuăm să investim în calitatea serviciilor oferite, pentru că ne-am propus ca fiecare client care ne calcă pragul – fie în showroom, fie în service, fie persoană juridică, fie client individual – să plece de la noi extrem de mulţumit. În opinia mea, calitatea face diferenţa pe piaţă în acest moment, cumpărătorii pun mare preţ pe valoarea adăugată pe care le-o aduci, pe garanţia unor servicii la fel de bune şi post vânzare, mai ales că la maşini vorbim nu numai de o investiţie financiară, ci şi de una emoţională. Folosim numai piese originale, investim în echipamente de ultimă generaţie, ne trimitem mecanicii şi oamenii de service şi de vânzări la traininguri în fabricile sau punctele noastre de lucru din străinătate astfel încât pregătirea lor să respecte standardele mărcilor pe care le vindem. În plus, pe partea de vânzare, ofertele pe care le propunem în acest an sunt adaptate pentru fiecare segment de clienţi, pentru nevoile şi interesele lor specifice şi sperăm să fim la înălţimea devizei noastre de mai sus.


    Dana Cortina este DIRECTOR GENERAL AL PORSCHE INTER AUTO ROMÂNIA.

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Stephane Batoux, Coca-Cola HBC România

    Suntem optimişti. În faţa noului mediu de business pe care 2013 îl va aduce în România, trebuie să ne concentrăm pe punctele tari care ne-au adus aici şi care stau la baza avantajului competitiv pe care îl avem în piaţă: dezvoltarea parteneriatelor strategice cu clienţii noştri, care să depăşească abordarea pur comercială, investiţia în oamenii noştri cărora dorim să le dăm oportunitatea de a acţiona şi a se dezvolta ca adevăraţi lideri de piaţă şi, nu în ultimul rând, investiţia în eforturi continue de a adresa problemele de mediu şi sustenabilitate.


    Stephane Batoux – DIRECTOR GENERAL AL COCA-COLA HBC ROMÂNIA

  • Agenda celor mai puternici CEO în 2013 – Raul Ciurtin, Albalact

    Păstrarea unui echilibru între creşterea în volum şi profitabilitate, cu optimizarea cheltuielilor sunt două obiective importante pe agenda de business de anul acesta.

    Aşadar, urmărim consolidarea poziţiei în categoriile în care suntem lideri (lapte, smântână, unt) şi creşterea în alte categorii (iaurt, brânzeturi), cu menţinerea profitabilităţii.

    O altă prioritate este diversificarea portofoliului cu extinderi de gamă şi lansări de produse noi.

    2013 nu va fi un an mai uşor câtuşi de puţin, însă există oportunităţi de dezvoltare a businessului pe segmente care vor continua să crească.


    Raul Ciurtin este PREŞEDINTE ŞI DIRECTOR GENERAL AL ALBALACT.

  • Agenda celor mai puternici CEO din România în 2013

    Un singur element este solid în tot acest peisaj de nisipuri mişcătoare. Este vorba de abordarea pragmatică a şefilor de companii, cei care conduc şi formează pieţe. Aşa că ne-am gândit să-i întrebăm pe conducătorii acestor companii care sunt cele mai importante trei puncte de pe agenda lor de afaceri în acest an. Este acesta şi un exerciţiu de comunicare, directă, folositoare, fără interpretări. Clientul a revenit cu insistenţă între cele trei griji majore ale şefilor de companii, dar nu numai; avem proiecte noi, extinderi peste hotare, sustenabilitate şi energie verde, câştigarea sau păstrarea încrederii între jucătorii din piaţă, atragerea de talente sau dezvoltarea economiei digitale.


    Urmăreşte întreaga săptămană pe site-ul Business Magazin agenda celor mai puternici CEO din România. Varianta integrală a articolului e disponibilă în ediţia tipărită a revistei Business Magazin de luni, 25 feb. 2013.

  • Regele nopţilor albe – cum faci milioane de euro din cocteiluri, muzică şi femei frumoase

    iua şi-o dedică celorlalte businessuri, barul Biutiful din centrul istoric, membership clubul pentru expaţi şi executivi Le Club şi firma de catering Flavours. Câte ore are ziua lui Dani Caramihai, unul dintre cei patru Fratelli?

    Dani Caramihai are 37 de ani şi a ştiut încă din primii ani de liceu ce vrea să facă atunci când va fi mare. Nu s-a gândit niciodată să devină astronaut, medic sau pompier, meserii care sunt de regulă pe lista scurtă a băieţilor. A vrut să îi urmeze tatălui său în industria de restaurante. “Tata a cumpărat la începutul anilor ’90 restaurantul Casa Albă, pe care îl deţine şi astăzi.” Aflat în Băneasa, într-o clădire istorică, restaurantul datează de la începutul secolului al XX-lea, fiind cu câţiva ani mai tânăr decât Caru’ cu Bere. Pentru a prelua afacerea familiei a studiat la Facultatea de Economie a Comerţului şi Turismului, cea mai apropiată ca profil de industria HoReCa. “Era şi atunci, este şi astăzi cea mai apropiată.” Studiile l-au ajutat ulterior în business, recunoaşte el.

    A lucrat alături de tatăl său până la 28 de ani, respectiv până la finalul lui 2004. Acesta este de altfel momentul în care începe să se scrie istoria grupului Fratelli. Numele dă singur de gol povestea businessului: doi fraţi şi doi veri, foşti colegi de liceu şi prieteni vechi “ca fraţii” (fratelli în italiană), hotărăsc să se lanseze în businessul de restaurante. “A fost iniţiativa asociaţilor mei. Eu doar m-am lăsat convins, deşi aveam un loc călduţ deja asigurat.” Astăzi el se ocupă de managementul de zi cu zi al businessului, în timp ce fiecare dintre ceilalţi îşi împart atribuţiile de comunicare, design şi zona juridică. Deciziile majore nu se iau însă decât la comun.

    Cei patru “fratelli” au găsit un spaţiu liber pe strada Nicolae Golescu la numărul 5 şi au deschis Fratelli Espresso Bar. Au pornit la drum cu 170.000 de euro, bani proprii. “Nu am apelat niciodată la bănci”, precizează Dani Caramihai. Întreaga sumă a fost utilizată pentru a amenaja localul care stă astăzi mărturie celor opt ani în care s-a scris, practic, istoria pieţei locale de distracţie. Fratelli Espresso Bar a apărut într-o perioadă în care românii începeau abia să prindă gustul ieşirilor mondene. New Yorkul a avut Studio 54 încă din anii ’70. Era locul unde trebuia să mergi ca să fii văzut. În Bucureşti, harta distracţiei – fie ea de zi sau de noapte – a început să se contureze mult mai târziu. Fratelli a ales să se aşeze iniţial în centrul Capitalei.

    “Ne-a atras şi ne-a convins faptul că zona era în plină expansiune.” La momentul respectiv nu existau alţi poli de dezvoltare pentru cafenele şi baruri.” Au decis încă de la început că nu vor o cafenea simplă, ci un lounge. “Voiam un local unde să se poată veni şi dimineaţa şi la prânz şi seara.” Dezavantajul spaţiului era vitrina cu o deschidere de doar patru metri. Mic în faţă, spaţiul se lărgeşte puternic în partea din spate. “Avantajul am fost noi”, spune jumătate în glumă, jumătate în serios Dani Caramihai. Fiecare dintre cei patru acţionari au venit în acest business cu “oamenii săi”. Liviu Popescu, la momentul acela manager al membership clubului Le Club, a adus expaţii şi executivii.

    Fratele său, Mihai Popescu, de profesie designer, a venit cu artiştii şi arhitecţii. Nicu Mergeani a atras avocaţii, iar Dani Caramihai a adus oamenii din industria HoReCa şi din industriile conexe. “Am adus oameni din patru zone complet diferite, astfel că localul a fost uşor de umplut.” Deschis în noiembrie 2005, timp de un an de zile Fratelli Espresso Bar a mers singur, fără efort. “Prin martie ne-am gândit să ne extindem lângă Pescariu Sports & Spa şi să inaugurăm tot un lounge, care să fie deschis zilnic şi să servească mâncare fusion.

    Primul nostru local devenise neîncă-pător pentru publicul pe care îl atrăsese.” Au decis să meargă aici pentru că erau primii în zonă la momentul respectiv şi în plus aveau deschidere la apă – lacul Tei. Spaţiul din Nicolae Golescu nu avea terasă, motiv pentru care vara era greu să fie exploatat “la adevăratul său potenţial”. Aşa că în iunie 2006 au deschis al doilea local, un lounge cu terasă care îşi începea programul la primele ore ale zilei. În timp însă localul şi-a schimbat profilul, în contextul în care clienţii preferau să vină mai târziu şi să stea până mult după lăsarea nopţii. “Am schimbat programul într-unul de club.” În al doilea an au renunţat şi la bucătăria à-la-carte pentru ca transferul către zona de club să fie complet.

  • Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului

    Tudor Maier şi-a construit o carieră la care mulţi angajaţi de multinaţională nici măcar nu visează. Nu depinde de nimeni în meseria lui, nu ştie ce înseamnă să ai un şef, îşi organizează timpul după bunul-plac fără să se spetească muncind şi, cel mai important dintre toate, câştigă suficient cât să ducă un trai mai mult decât decent, fără grija zilei de mâine. Tânărul în vârstă de 32 de ani este freelancer, liber-profesionist pe internet, dacă vreţi, şi încă unul dintre cel mai bine plătiţi din România, cu un salariu care se poate compara chiar cu unul de executiv – câteva zeci bune de mii de dolari pe an. “Niciun job din România, oricât de bine plătit ar fi, nu m-ar putea determina acum să renunţ la statutul de freelancer şi să devin angajat”, spune Maier.

    Ce-i drept, aşa este obişnuit, pentru că a fost dintotdeauna antreprenor. După ce a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai de la Cluj, a avut timp de câţiva ani o firmă de publicitate în Alba Iulia şi mai apoi a publicat un ziar de anunţuri şi mică publicitate. Câştigurile ca antreprenor n-au fost însă strălucite, iar presiunea facturilor scadente a fost mereu o problemă, dar în 2008 a aflat pentru prima dată despre platformele unde freelancerii îşi pot găsi de lucru şi a decis să încerce şi el. “Începutul a fost foarte slab, cu doar două proiecte în primul an”, dezvăluie Tudor Maier, situaţie care arată acum cu totul altfel.

    Tânărul este designer grafic şi lucrează, în cea mai mare parte a timpului, coperţi pentru cărţi, design de cărţi în format electronic, dar şi paginare şi design pentru reviste, cataloage, broşuri, afişe şi alte materiale de marketing printre care inclusiv ambalaje pentru diverse produse. Pentru munca lui cere cel puţin 20 de dolari pe oră şi lucrează în jur de 30 de ore pe săptămână, dar există şi proiecte pentru care este plătit în ansamblu, indiferent de numărul orelor lucrate. “Cel mai bun contract pe care l-am avut vreodată a fost cu o editură pentru care am lucrat designul a 20 de cărţi pentru 7.000 de dolari”, spune Maier despre unul dintre cele 200 de proiecte realizate în ultimii patru ani.

    Ca el, zeci de milioane de oameni din toate colţurile lumii, între care şi câteva zeci de mii de români, îşi încearcă în permanenţă norocul pe cont propriu, pe platforme de freelancing precum Freelancer.com, Elance.com, oDesk.com sau vWorker.com. Speră, ca oricine de altfel, să găsească cheia banilor mulţi în schimbul muncii lor şi, deşi unii chiar reuşesc, trebuie spus de la bun început că freelancingul ca meserie nu-i chiar pentru oricine. Modul de funcţionare al platformelor de acest gen este destul de simplu – companii din toată lumea caută forţă de muncă bine pregătită şi mai ieftină decât ar găsi în ţara de unde provin pentru diverse proiecte specifice, iar freelancerii cei mulţi concurează unii cu ceilalţi folosind arme precum preţul, termenul de predare şi experienţa anterioară pentru a câştiga proiectele. De la sine înţeles că, pentru cineva de-abia pornit pe calea freelancingului, nici companiile nu se vor înghesui cu proiecte şi nici banii nu vor curge prea uşor, dar pentru cei care nu se lasă uşor descurajaţi, recompensele se pot dovedi mai mult decât suficiente pentru o viaţă relaxată. Daniel Simion (35 de ani), de exemplu, câştigă în medie 2.000 de dolari pe lună, aproape cât salariul pe care l-a avut în postura de angajat, dar cu un număr considerabil mai mic de ore lucrate. Activitatea lui ca freelancer se învârte în jurul editării de imagine şi sunet, procesării digitale a imaginii sau adăugării de efecte speciale sau animaţii. Mai exact tot ce are legătură cu etapa de post-producţie video. “Pe scurt, clientul îmi spune cu ce ar vrea să-l ajut, îmi trimite materialul brut (filmare, imagini, logo-uri, texte, explicaţii, exemple etc.), iar eu le asamblez pe toate ca pe nişte puzzle-uri sau fac modificările cerute”, explică Simion.

    Absolvent al Facultăţii de Film din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, n-a fost însă dintotdeauna freelancer. A început să lucreze încă din vremea liceului, ca impresar artistic cu jumătate de normă, organizând printre altele spectacole pentru o trupă care promova cultura braziliană în România. Apoi a lucrat timp de şapte ani ca fotograf şi operator foto pentru un studio de cartier, iar din 2004 a intrat în lumea filmului. “Am primit un job part-time la AMV Film, companie condusă de Mihai Vasilache, unul dintre cei mai experimentaţi editori de imagine din România”, povesteşte tânărul.

  • Lecţii de la doamna profesoară de asigurări – Violeta Ciurel

    Nu e de mirare că sala a fost plină la primul eveniment MEET THE CEO organizat în acest an de Business Magazin: invitata a fost  Violeta Ciurel, şefa AXA Life Insurance România, deja un fel de legendă vie a pieţei de asigurări, o piaţă pe care o cunoaşte de la începuturile ei şi căreia i-a adăugat experienţa a şase ani petrecuţi la Amsterdam, în conducerea operaţiunilor de asigurări ale grupului ING. Modestă, dar fără falsă modestie, Violeta Ciurel s-a bucurat că are ocazia să le spună participanţilor la eveniment ce a avut ea de învăţat de la oamenii din industria de asigurări cu care a avut de-a face de-a lungul carierei sale şi ce calităţi sunt cu adevărat necesare unui manager bun.

    Înainte de a intra în business a lucrat la ASE, în catedra de Relaţii Economice Internaţionale, imediat după ce a terminat stagiul, respectiv din 1984, la trei ani după absolvirea facultăţii. “În general nu mi-a plăcut să mă opresc la a face un singur lucru, pentru că îmi place diversitatea în tot ceea ce fac. De exemplu, acum, chiar dacă sunt la AXA, predau în continuare la ASE, activitate pe care am reluat-o la întoarcerea în ţară” – respectiv în 2010, când a fost recrutată de francezii de la AXA ca preşedinte şi CEO al AXA Life Insurance România.

    În paralel cu ASE a predat şi la universităţi particulare, precum şi la câteva proiecte derulate fie cu organisme internaţionale, fie cu companii străine care erau interesate să între în piaţa românească. Din 1995 a fost secretar general al Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR), timp de doi ani de zile, până ce a intrat în business. “Atracţia faţă de domeniul asigurărilor a venit în timp, nu de la început”, spune Violeta Ciurel, şi la fel a fost şi cu activitatea didactică, “pe care mai mult mama, fiind în învăţământ, m-a convins să o aleg”. După 1990 s-a reîn–fiinţat la ASE catedra de Relaţii Economice Internaţionale, care se desfiinţase chiar în anul când a susţinut ea examenul de admitere, în 1977, iar reînfiinţarea catedrei a adus la crearea unor noi discipline de studiu, între care Transporturi, Expediţii şi Asigurări Internaţionale, disciplină din care s-au separat Asigurările. “Eu deja eram admisă la doctorat, în 1992, aveam o temă legată de competitivitatea internaţională şi, odată cu această schimbare, profesorul cu care lucram mi-a propus să rămân eu titulară de disciplină la Asigurări, întrucât el nu era interesat de domeniu. Aşa încât mi-am schimbat tema de doctorat şi m-am axat pe domeniul asigurărilor.”

    Împreună cu profesorul Constantin Alexa a scris un curs de asigurări care a apărut în 1993, după care i s-a părut din ce în ce mai interesant domeniul: “M-a atras şi diversitatea lui, şi faptul că mi-am dat seama, pe măsură ce studiam, că viaţa noastră este supusă atât de mult riscurilor de tot felul, deşi noi nu înţelegem asta întotdeauna. Din Antichitate încoace există această idee de protecţie a riscurilor. În asigurările maritime, primele care au apărut ca o formă comercială şi instituţionalizată, expresia «Acts of God» reprezenta pericolele naturale”. A beneficiat apoi de o bursă de câteva luni la Reading University (Marea Britanie) în management strategic, în cursul căreia a reuşit să-şi găsească o serie de contacte în domeniul asigurărilor, cu ajutorul profesorilor de acolo, şi aşa a ajuns la piaţa Lloyd’s, iar “atunci când am intrat în acel templu al asigurărilor, am spus: gata, asta e ce-mi place şi nu mă mai interesează altceva”. Tot la Londra a avut ocazia să cunoască şi pool-ul de asigurări atomice (British Atomic Insurance Pool), care grupa 70% din capacitatea globală de asigurare pentru riscuri atomice – “mi s-a părut fascinant”.

    În România, însă, prima companie străină cu care a avut ocazia să intre în contact a fost Generali, abia prin 1995-96, pe când era secretar general al UNSAR. Pe atunci soseau mulţi investitori cu dorinţa de a începe un business în România; aşa i-a cunoscut pe cei de la ING, care de la prima întâlnire i-au propus să lucreze la ei. “Bineînţeles că răspunsul meu a fost negativ, pentru că îmi era bine cu ceea ce făceam atunci, aveam şi doi copii mici şi de fel sunt o persoană destul de independentă, aşa încât mă gândeam că n-o să accept şefi. Nu mi-am dat seama decât mai târziu cât erau de dornici să lucrez pentru ei.” Cel pe care ING Group îl recrutase atunci pentru conducerea operaţiunilor din România era Jetse de Vries, primul CEO al Nederlanden (ulterior ING) Asigurări de Viaţă între 1997 şi 1999. “Când a venit la UNSAR, l-am servit cu o cafea şi mi-a spus că vrea neapărat să lucrez cu ei, chiar şi sub forma unei colaborări. A luat zahărul, l-a pus în cafea şi a început să amestece cu pixul în ea – o scenă absolut amuzantă, pe care mi-o amintesc şi acum cu drag.” În final a acceptat, după ce olandezii au invitat-o în Slovacia, la ultimul greenfield deschis de ING în Europa Centrală şi de Est. “Am fost foarte impresionată de ceea ce am văzut şi am zis «da».”