BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Firea, noul mogul imobiliar al Capitalei. Primaria Bucureşti anunţă cel mai mare plan de construcţii rezidenţiale din piaţă

    ”Trustul nu vine în defavoarea afacerilor private, ne adresăm unei nişe diferite, şi anume cea socială. Avem 3000 de unităţi locative speciale nerezolvate. În prezent se rezolvă foarte puţine cazuri pe an, este o tensiune socială ridicată. Cazurile acestea nu se vor încadra în standardele de creditare pentru o bancă sau dezvoltator, şi vor rămâne cu situaţia locativă nerezolvată”, a declarat primarul General al Capitalei Gabriela Firea, în cadrul forumului Piaţa Imobiliară, organizat de Intact Media Debates.

    Primăria urmează să anunţe locaţiile unde se va demara construcţia locuinţelor sociale, prioritare fiind zonele cu acces la metrou sau staţii RATB cu conexiune bună.

    ”Am aprobat un buget de 15 mil. de euro care va merge către achiziţia de pe piaţa liberă a 300 de unităţi locative într-o primă etapă, şi încă 200 ulterior, locuinţe care vor fi destinate personalului medical. Vrem să cumpărăm 500 de apartamente şi garsoniere pentru medici şi asistente lângă spitale, având în vedere că este o urgenţă pentru furnizarea locuinţelor pentru 1100 de medici şi 3500 de asistente”, a spus Firea.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Accelerare şi frânare pentru creşterea economică

    Media generală de 7% a creşterii economice este rezultanta unor plusuri şi minusuri în evoluţia diverselor sectoare de activitate, consumul fiind de departe principalul accelerator, iar construcţiile şi comerţul exterior – principalii factori de frânare.

    Datele tip ”semnal“ publicate săptămâna trecută de Institutul Naţional de Statistică (INS) nu arată care sunt contribuţiile pe domenii de activitate la evoluţia economiei, dar seriile de date anuale pe ramuri, raportate în februarie, relevă câteva coordonate. Concret, potrivit INS, afacerile din transporturi au crescut în 2017 cu 15,7% faţă de 2016, iar vânzările din comerţul cu amănuntul au avansat cu 10,7%, ambele fiind impulsionate de apetitul pentru consum al populaţiei, dar şi al firmelor. |n detaliu, statisticile mai arată că şi subramurile adiacente transporturilor au crescut spectaculos, de exemplu înmatriculările auto cu 67,4%, comercializarea motocicletelor cu 50,6%, service-urile auto cu 22,9%, comercializarea carburanţilor cu 12,4%, comercializarea autovehiculelor cu 10,4% şi livrările de piese de schimb cu 7,3%. Iar în cazul comerţului cu amănuntul, am avut plusuri de 24,8% la livrările online, 13,2% la vânzările de produse nealimentare şi 6,8% la vînzările de alimente.

    Ca factori de frânare, cel mai mult au contat construcţiile şi deficitul comercial (decalajul dintre importuri şi exporturi), numit ”export net“ în terminologia statisticienilor. Construcţiile – arată statistica oficială – n-au ieşit din ”recesiunea“ în care intraseră încă din 2015, pe fondul stagnării investiţiilor mari de infrastructură, media generală a volumului lucrărilor scăzând cu 5,4% anul trecut. |n 2017, potrivit INS, construcţiile inginereşti au scăzut cu 21,3% faţă de 2016, după ce în 2016 scăzuseră cu 11,2% faţă de 2015. |n schimb, construcţiile rezidenţiale au marcat în 2017 un avans de 69,7% faţă de 2016, lucru care arată că în timp ce românii îşi construiesc case ca în anii buni dinaintea crizei, statul a lăsat baltă investiţiile în infrastructură.

    Cât priveşte comerţul exterior, importatorii au tras mai puternic de frânghia balanţei comerciale, învingându-i pe exportatorii aflaţi la celălalt capăt. Forţa importurilor a crescut cu 12,2%, în timp ce a exporturilor a crescut cu doar 9,1%, rezultând astfel un ”export net“ de minus trei puncte procentuale, care a tras în jos creşterea economică. Interesant este că, în timp ce importurile au crescut pe seama apetitului pentru consumul de bunuri obişnuite al clienţilor din comerţ (fenomen care îi îngrijorează pe economişti), exporturile au crescut pe seama cererii tot mai mari de produse industriale în ţările din zona euro – una dintre veştile bune ale anului trecut.

    De altfel, cea mai bună – şi mai surprinzătoare – veste a anului trecut a venit din industrie, unde producţia a consemnat un record de +8,2%, nemaiîntâlnit în ultimii 15 ani, de când se raportează sistematic acest indicator. De asemenea, potrivit INS, vânzările de mărfuri industriale au crescut cu 11,7%, iar cererea – comenzile noi – a crescut cu 12,9% în 2017 faţă de 2016.

    Am avut, aşadar, creşteri cu două cifre în majoritatea domeniilor de activitate şi numai două indicatoare au dat ”rateuri“ – construcţiile şi exporturile. Importanţa lor arată de ce economia per ansamblu n-a crescut tot cu două cifre şi mai ales explică de ce investiţiile erau mai necesare ca oricând.

  • România a înregistrat în decembrie cea mai mare rată de creştere a construcţiilor din Europa

    În ansambul uniunii, creşterea faţă de noiembrie 2017 a fost de 0,6%.

    Faţă de decembrie 2016, creşterea sectorului în UE este de 0,5%. În perioada menţionată cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Ungaria, cu 35%, Slovenia cu 21,2% şi Polonia, cu 18,3%, iar cele mai mari scăderi în Spania, cu 13,4% şi Bulgaria, cu 4,1%.

  • O nouă insolvenţă răsunătoare în România

    „Admite cererea debitorului SC Euro Construct Trading ’98 SRL. Califică cererile formulate de creditorii Fraţii Vlaic Prod SRL, Smart Construct şi UTI Grup ca fiind declaraţii de creanţă. În temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă deschide procedura generală împotriva debitorului Euro Construct Trading ’98 SRL”, se arată în decizia tribunalului.
     
    Termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului este 27 martie 2018, iar data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor este 5 aprilie 2018. Termenul de publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a fost stabilit pentru 3 aprilie 2018.
     
    Administratorul judiciar pentru Euro Construct Trading ’98 a fost desemnată compania Dinu, Urse şi Asociaţii SPRL, după cum se precizează în decizia tribunalului. Dinu, Urse şi Asociaţii SPRL se ocupă de 15 ani de soluţionarea procedurilor de insolvenţă, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei. Pe site nu sunt precizate însă alte dosare de care s-a ocupat compania până acum.
     

  • Mindaugas Valuckas, numit Country Manager Hanner România

    Compania a finalizat recent vânzările pentru THE PARK, un proiect rezidenţial cu 460 de apartamente, o investiţie în valoare de peste 40 milioane de euro. Hanner a început lucrările de construcţie pentru o dezvoltare imobiliară mixtă, alcătuită din patru monumente, clădiri noi şi spaţii publice, într-un efort de restaurare şi transformare a fostei fabrici de bere Griviţa.

    Investiţiile Grupului Hanner în România se ridică la peste 100 de milioane de euro. În prezent, toate eforturile companiei se concentrează asupra proiectului de restaurare a fabricii de bere, denumit FOSTA FABRICĂ, însă compania se află şi în căutare de noi oportunităţi de investiţii. Grupul Hanner este prezent pe pieţe precum Lituania, Letonia, România, Ucraina, Rusia şi Belarus.

    „Am intrat pe piaţa locală cu proiecte rezidenţiale de mari dimensiuni. Pentru viitor avem în vedere proiecte imobiliare mixte, cu impact mare pentru comunitate, cu zone de co-working, spaţii comerciale şi publice pe care vom continua să le administrăm şi după finalizarea proiectului. Componenta rezidenţială va fi în continuare prezentă”, a declarat Mindaugas Valuckas, CEO & Member of the Board Hanner Group OU şi CEO Hanner România. „Există loc pentru inovaţie în domeniul imobiliar şi planificăm crearea şi exploatarea segmentelor de piaţă care nu sunt încă în centrul atenţiei pentru mulţi dintre jucători, aducând o nouă viziune pentru un Bucureşti care este mai mult decât pregătit să primească proiecte îndrăzneţe şi de calitate”, a adăugat Mindaugas Valuckas.

    Mindaugas Valuckas este în prezent CEO & Member of the Board Hanner Group OU, cel mai mare dezvoltator imobiliar din Lituania, având o experienţă de peste 16 ani în Europa Centrală şi de Est. Cariera sa în cadrul companiei Hanner a început acum 15 ani, imediat după absolvire.

    În 2009 este numit Member of the board Hanner AB, iar în 2013 devine CEO şi Member of the board Hanner Group OU, grupul de companii Hanner. Valuckas este direct responsabil pentru toate activităţile companiei, cu focus pe proiectele din Letonia şi România.
     

  • Prefabricate pentru toate gusturile

    Situat la câteva zeci de kilometri de capitala ţării, Manila, Batulao Artscapes urmează a fi inaugurat în anul 2020 şi va cuprinde 6.000 de case, majoritatea prefabricate şi montate la faţa locului. Cumpărătorii unor astfel de locuinţe vor avea de ales dintre modele create de arhitecţi, designeri sau artişti, printre care Marcel Wanders, David Salle ori Lenny Kravitz.

    Casele vor fi disponibile la diverse preţuri, începând de la 50.000 de dolari, existând chiar şi unele luxoase (peste 1 milion de dolari), ceea ce demonstrează schimbarea de percepţie asupra locuinţelor prefabricate, care nu mai sunt văzute drept o opţiune doar pentru cei cu buget limitat.

  • A lăsat pe drumuri 20.000 de angajaţi, dar el a încasat un bonus de 800.000 de euro

    Firma de construcţii Carillion, ce angajează peste 20.000 de oameni în Marea Britanie, a intrat astăzi în procedura de lichidare, lăsând în urmă peste 450 de contracte nefinalizate.

    Lichidarea a venit ca urmare a incapacităţii de a găsi o metodă pentru a restructura datoria de peste 1,5 miliarde de euro.

    Deşi guvernul a transmis angajaţilor că planul de salvare a companiei este pus la punct, şoferii s-au trezit că trebuie să plătească combustibilul din banii lor, cardurile bancare fiind refuzate la plată de astăzi.

    Carillion a lucrat aproape în exclusivitate cu statul, derulând mii de contracte guvernamentale de-a lungul celor 200 de ani de existenţă.

    Deşi miile de angajaţi ai companiei trebuie acum să îşi găsească alt loc de muncă, fostul CEO Richard Howson, care a părăsit Carillion anul trecut, va continua să încaseze salariul până în octombrie. Suma pe care acesta o va încasa chiar şi după începerea procedurii de lichidare se ridică la aproape 800.000 de euro.

    Philip Green, preşedintele consiliului de administraţia, şi-a exprimat regretul faţă de colegi: “Este o zi tristă pentru Carillion, pentru colegii noştri, pentru furnizori şi clienţii pe care am avut mândria să îi servim ani de zile”, a spus acesta. “În ultimele luni am făcut eforturi uriaşe pentru a restructura compania, dar nu am reuşit să găsim finanţarea necesară planului de afaceri. Cu regret, a trebuit să luăm decizia de lichidare.”

  • Peste 19.000 de locuri de muncă în pericol, după ce cea mai mare firmă de construcţii a ţării intră în colaps. Sute de subcontractori riscă falimentul

    Falimentul firmei Carillion, unul dintre cei mai mari contractori ai guvernului, ameninţă peste 19.000 de locuri de muncă din Marea Britanie. De asemenea, sute de subcontractori şi de business-uri mici sunt în pericol de faliment.

    Un plan de pensie cu rol de protecţie va prelua fondul de pensie al companiei, care a înregistrat un deficit de 800 de milioane de dolari.

    Colapsul spectaculos al companiei care ajuta guvernul să rezolve chiar şi operaţiuni cotidiene – precum gestionarea închisorilor sau a mesei de prânz din cadrul şcolilor – ridică o serie de întrebări cu privire la contractele mari pe care guvernul a continuat să le ofere companiei, în ciuda problemelor evidente şi a avertismentelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peste 19.000 de locuri de muncă în pericol, după ce cea mai mare firmă de construcţii a ţării intră în colaps. Sute de subcontractori riscă falimentul

    Falimentul firmei Carillion, unul dintre cei mai mari contractori ai guvernului, ameninţă peste 19.000 de locuri de muncă din Marea Britanie. De asemenea, sute de subcontractori şi de business-uri mici sunt în pericol de faliment.

    Un plan de pensie cu rol de protecţie va prelua fondul de pensie al companiei, care a înregistrat un deficit de 800 de milioane de dolari.

    Colapsul spectaculos al companiei care ajuta guvernul să rezolve chiar şi operaţiuni cotidiene – precum gestionarea închisorilor sau a mesei de prânz din cadrul şcolilor – ridică o serie de întrebări cu privire la contractele mari pe care guvernul a continuat să le ofere companiei, în ciuda problemelor evidente şi a avertismentelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cui trebuie să-i mulţumiţi pentru salariile mari din IT

    Industria de IT reuşeşte să plătească un salariu mediu net de 6.200 de lei pe lună, de 2,5 ori mai mare decât media pe economie, de 2.500 de lei. În 2000, salariul mediu net în IT era de 266 de lei (140 de dolari la vremea respectivă), faţă de un salariu mediu net pe economie de 173 de lei. Atunci, salariul în bănci era de 441 de lei (232 de dolari).

    Industria de servicii IT realizează exporturi de aproape 3 miliarde de euro, cu un excedent de 1,5 miliarde de euro.Acestea sunt datele statistice. Dar cui trebuie să-i mulţumiţi pentru această evoluţie şi pentru aceste salarii?

    Bineînţeles, lui Ceauşescu, pentru ICI, celebrul institut de pe 1 Mai din Capitală, care a dat după revoluţie primii antreprenori români din IT – Florin Talpeş, Irina Socol, Nicolae Badea etc.

    Dintre toţi, familia Talpeş – Florin şi Măriuca – au creat cea mai valoroasă companie românească din IT până în acest moment, Bitdefender. De la o firmă de apartament, Bitdefender a ajuns să fie evaluată la „peste 600 de milioane de euro”, iar familia Talpeş continuă să deţină pachetul majoritar. Prin Bitdefender sau Siveco sau Romsys sau ComputerLand au trecut sute şi mii de IT-şti.

    Dar, ironic, cei care astăzi reprezintă noua generaţie din IT ar trebui să le mulţumească celor care, începând cu mijlocul anilor ’90 şi mijlocul anilor 2000, au vândut calculatoare şi programe informatice în România în cantităţi industriale, prin celebrele programe de informatizare.
    Că poate acele calculatoare şi programe aveau un super/suprapreţ nici nu mai contează acum.

    Foarte puţini din cei de astăzi care au joburi în Pipera, Barbu Văcărescu sau Politehnică au auzit de Mihai Pascadi, CEO al Compaq, Claudiu Florică şi Călin Tatomir (de ei au auzit din scandalul Microsoft), Vladimir Aninoiu şi Mihai Tudor de la IBM, Radu Enache şi Mircea Neagu de la HP sau Marian Popa de la ICL România. Ei, dar şi alţii, au informatizat România, deschizând porţile unei industrii.

    La începutul anilor 2000, Dan Nica şi Adrian Năstase de la PSD, cu Irina Socol de la Siveco în spate şi încă alte câteva multinaţionale americane, au venit cu ideea reducerii de impozit pentru IT-şti, care rezistă şi astăzi. Ideea de atunci era să nu ne mai plece creierele din ţară, dându-se ca exemplu Microsoft, unde la sediul central din Seattle a doua limbă vorbită era româna.

    După 2000, cu toate programele de informatizare în spate, unde s-au cheltuit miliarde de euro, industria IT a început să prindă putere şi viteză odată ce au apărut tot mai multe companii româneşti, dar mai ales multinaţionalele, cu centrele de servicii.

    După 2000, prima mare surpriză din IT a fost Gecad, firma lui Radu Georgescu, care a creat antivirusul RAV, achiziţionat de Microsoft. Exemplul lui Radu Georgescu a deschis imaginaţia multor români din IT, care s-au făcut antreprenori şi au început să presteze servicii către firmele multinaţionale.

    Cererea de creiere din ţară a crescut, iar salariile au început să prindă viteză din ce în ce mai mare. Investiţiile făcute de stat în informatizare şi programe – fiecare instituţie îşi făcea programul ei, spre bucuria furnizorilor – au fost de cel puţin 1 miliard de euro în fiecare an, bani din care au trăit multinaţionalele, dar şi companiile româneşti.

    În 2007, la Cluj, câţiva tineri, printre care Sergiu Biriş şi Andrei Dunca, au pornit un start-up – LiveRail, care în 2009 a fost dus de un investitor la Londra, iar apoi în Silicon Valley. În 2014, Facebook a plătit 500 de milioane de dolari pe LiveRail. Ce-i drept, acum doi ani l-a închis, iar echipa de români s-a împrăştiat în lume.

    Centrele de servicii făcute în România de Oracle, Microsoft, IBM, Ericcson, HP, Alcatel etc. au creat knowlledge, au dat de lucru unor generaţii întregi de români din IT şi au plătit salarii cu mult peste media din economie.

    Bineînţeles că aceste multinaţionale şi-au luat cel mai mult din creierul IT-ştilor români.

    Când a venit criza în 2009, toate sectoarele din economie cădeau în fiecare zi, dar IT-ul a a prins şi mai multă viteză, luând comenzi din ce în ce mai multe şi mai complexe, concomitent cu achiziţia celor mai buni oameni care erau pe piaţă. În afară de industria IT, nicio altă industrie nu mai angaja, ci dimpotrivă, începea să dea oameni afară, cum a fost sectorul bancar. Dacă în 2009 IT-ul avea o pondere de 2% în PIB, în 2015-2016 a ajuns la 5%, iar salariile IT-ştilor au crescut cu 50% mai mult decât ale bancherilor, care erau cel mai bine plătiţi din economie la finalul lui 2008.

    Programele de informatizare de la mijlocul anilor ’90 au creat milionari români – de pildă cazul lui Florică –, dar au reuşit să creeze o generaţie întreagă de start-up-uri în IT, care acum stau bine pe picioare şi ajung să lucreze în întreaga lume.

    Vă place, nu vă place, pentru salariile de astăzi, pentru condiţiile de astăzi din IT, trebuie să le mulţumim celor care au vândut calculatoarele şi programele informatice acum 15-20 de ani, chiar şi la suprapreţ.

    IT-ul merge înainte şi în ciuda faptului că salariile ar putea părea mari; 6.200 de lei net înseamnă 1.400 de euro.

    În caz că nu aţi aflat, gigantul american Amazon tocmai caută 2.000 de IT-şti pentru centrul din Bucureşti (la Iaşi, Amazon are un centru de aproape
    10 ani).