BusinessMagazin

Tag: conflict

  • SRI: Cartele prepaid româneşti folosite în Siria şi Irak

    Serviciul Român de Informaţii confirmă că în mai multe zone de conflict sunt folosite cartele prepay româneşti. Este un răspuns dat de SRI pentru Digi24 la o solicitare făcută după declaraţia premierului Dacian Cioloş, care a spus că au fost folosite cartele prepaid româneşti pentru pregătirea de atentate în UE. În răspunsul lor, ofiţerii SRI dau două exemple de ţări în care sunt folosite cartele româneşti. Este vorba despre Siria şi Irak. SRI susţine că aceste cartele telefonice pot fi folosite şi de membrii unor organizaţii teroriste.

    SRI precizează că din datele strânse până în acest moment, inclusiv de la partenerii externi, există informaţia că în mai multe zone de conflict, inclusiv în Siria şi Irak, sunt folosite cartele telefonice româneşti.

    SRI mai arată că există posibilitatea ca aceste cartele să fie folosite de românii care locuiesc în aceste zone de conflict, dar şi ca aceste cartele să fie folosite şi de persoane care au legături cu entităţi teroriste.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Reacţii la nenorocire

    Mă gândesc că Hillary Clinton o fi ştiind ce vorbeşte atunci când recomandă bancherilor europeni să nu mai finanţeze terorismul – a făcut-o într-un speech ţinut la Stanford zilele trecute. De la un anume punct încolo mă despart de logica doamnei candidat la preşedinţia Statelor Unite, care susţine un soi de echilibru între libertăţile civile şi limitările din zona internetului şi a comunicaţiilor promovate de autorităţi sau servicii de securitate. Libertatea este ceva ce poţi avea sau nu poţi avea, nu există o abordare de genul „libertate, da!, dar…“, nu există libertate cu „dar“. Şi nu cred că Hillary Clinton s-a referit la singura măsură, devenită publică din zona financiar bancară, menită să limiteze terorismul, şi mă refer aici la scoaterea de pe piaţă a bancnotei de 500 de euro.

    Mă mai gândesc că şi preşedintele turc, altfel nu un campion al democraţiei, are un cât de dreptate când spune că unul din teroriştii din Bruxelles a fost arestat în Turcia în 2015, apoi extrădat în Belgia şi că Turcia a avertizat autorităţile locale de apucăturile individului, dar acestea nu au luat măsuri; sau, dacă au luat măsuri, acestea nu au avut efect.
    Mă gândesc că la fel de multă dreptate are şi Jamie Smith, fost agent al CIA, autor al cărţii  „Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy“, care scrie într-un articol cât de simplu este pentru orice terorist să ajungă din nordul Africii în Europa, fără să fie în pericol să se înece cu supraaglomeratele bărci ale refugiaţilor ce se îndreaptă spre Grecia sau Italia şi fără să se bălăcească în noroaiele din Macedonia sau să se rupă în garduri de sârmă ghimpată.

    Mă gândesc că forţa (Hillary Clinton spune că ISIS trebuie înfrântă şi că nu se poate negocia cu ei) s-ar putea dovedi neputincioasă. Spun asta privind la: unu, rezultatele luptelor pe care varii armate le poartă cu Statul Islamic de o bună bucată de vreme, doi, rezultatele unui deceniu de conflict în Afganistan, şi trei, la un grafic al deceselor survenite din cauza terorismului în vestul Europei, grafic care ilustrează acest text. Campionii deceselor sunt Marea Britanie, între 1970 şi 1998, în urma atentatelor IRA. Urmează Spania, unde au acţionat în anii ’80 şi ’90 organizaţiile separatiste basce. Forţa nu a însemnat nimic în rezolvarea acestor conflicte; la reducerea lor a contribuit mai degrabă un amestec de politică, economie şi diplomaţie. Poate că o astfel de reţetă ar funcţiona, sau poate nu, şi în cazul ISIS.

    În cele din urmă mă văd nevoit să spun că atentatele au fost şi sunt imputabile 100% serviciilor secrete, de oriunde ar fi acestea. Nu detaliez, au fost o sumedenie de analişti care au spus asta în ultima vreme şi poate că serviciile ar trebui să îşi mute focusul de la pescuitul cu năvodul la pescuitul cu undiţa, al peştilor mari. Altfel vom avea abordări a la Liviu Dragnea: „Avem obligaţia să asigurăm pentru statul român capacitate investigativă, să nu fie ştirbită deloc, instituţiile abilitate ale statului să aibă capacitatea să protejeze cetăţenii români împotriva riscurilor teroriste….şamd“. În două decenii şi jumătate de presă am învăţat că orice „instituţie abilitată“ se va preocupa în România întâi de propriile interese şi jocuri, de culise, de putere sau de influenţă şi abia pe urmă îşi va folosi „capacitatea investigativă“, dacă mai rămâne, pentru „cetăţenii români“. Iar la nivel de lider european s-a manifestat un soi de nepăsare pe care au grefat elemente de marketing – vă amintiţi falsa manifestaţie a liderilor europeni după Paris? Şi dacă nu se rezolvă de la sine, dăm nişte bani şi poate scăpăm aşa (cazul aşa-zisei înţelegeri cu Turcia în problema refugiaţilor).

    Am întâlnit la profesorul de ştiinţe politice Marvin Folkertsma ideea de neo-leninism, un concept care cred că ni se potriveşte acum. Concret, leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Dacă grefăm peste asta un conflict pe fundamente religioase, obţinem doar nenorocire.

  • Putin are răspuns la orice

    Traducere de Florin Caşotă

    – Domnule Preşedinte, acum 25 de ani am sărbătorit sfârşitul Războiului Rece. Tocmai a trecut un an cu mai multe crize şi mai multe conflicte armate ca oricând. Ce s-a întâmplat între Rusia şi Occident?

    Vladimir Putin: O întrebare grea. Am făcut totul greşit.

    – Totul?

    – Încă de la început, nu am reuşit să depăşim diviziunea Europei. În urmă cu 25 de ani Zidul Berlinului a căzut, dar zidurile invizibile au fost mutate în Europa de Est. Acest lucru a dus la neînţelegeri reciproce şi atribuiri de vinovăţie. Aceste ziduri sunt cauza tuturor crizelor de atunci până acum.

    – Ce vreţi să spuneţi? Când au escaladat lucrurile?

    – În 2007 mulţi oameni m-au criticat pentru discursul meu de la conferinţa despre securitate din München. Dar ce am spus acolo? Doar am semnalat faptul că fostul secretar general al NATO Manfred Wörner a garantat faptul că NATO nu se va extinde în est după căderea Zidului Berlinului. Foarte mulţi politicieni germani au avertizat lumea în legătură cu acest lucru, un exemplu este Egon Bahr. (Vladimir Putin primeşte de la purtătorul de cuvânt un dosar subţire. Conţine transcrierile mai multe convorbiri). ”N-au fost publicate niciodată„, spune Putin.

    – Despre ce fel de convorbiri este vorba?

    – De-a lungul anului 1990, pe vremea acea, cancelarul Germaniei Helmut Kohl şi ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher au avut mai multe conversaţii cu preşedintele Gorbaciov şi cu alţi oficiali ruşi.

    (Putin citeşte cu voce tare, în rusă, din document. Degetul arătător urmăreşte fiecare propoziţie.)

    – De exemplu, asta a spus Egon Bahr pe 26 iunie 1990: ”Dacă nu facem acum paşi clari pentru a preveni diviziunea Europei acest lucru va duce la izolarea Rusiei„. Bahr, un om înţelept, a avut o sugestie concretă cu privire la modul în care ar putea fi evitat acest pericol: Statele Unite şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state interesate ar trebui să redefinească o zonă în Europa Centrală care să nu fie accesibilă de către NATO cu structurile militare. Bahr chiar a spus că: în cazul în care Rusia ar fi de acord cu extinderea Nato, el nu va mai veni la Moscova. (Putin râde în bărbie)

    – S-a mai întors în Rusia?

    – Sincer, nu ştiu, spune Putin încă râzând.

    – Acum serios, statele centrale europene au dorit să devină membre ale NATO din proprie voinţă. Se aşteptau la securitate odată cu acest pas.

    – Am auzit asta de o mie de ori. Bineînţeles, fiecare stat are dreptul să-şi organizeze securitatea în ce fel doreşte. Dar statele care erau deja în NATO ar fi putut să-şi urmărească propriile interese şi să se abţină în legătură cu expansiunea NATO în estul Europei.

    – Ar fi trebuit NATO să refuze?

    – De ce nu? întreabă Putin în germană ignorându-şi translatorul.

    – Deoarece face parte din reguli ca NATO să accepte orice ţară liberă în cazul în care aceasta doreşte şi dacă îndeplineşte anumite condiţii

     – Şi cine a făcut aceste reguli? Politicienii, nu?, vorbeşte Putin, tot în germană, apoi trece înapoi la rusă. Nicăieri nu este scris că NATO trebuie să accepte anumite ţări.

    – De ce crezi că s-a întâmplat astfel?

    – NATO şi SUA îşi doreau o victorie completă asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singuri pe tronul din Europa. Acum ei stau pe tron şi noi discutăm despre toate aceste crize, care nu s-ar fi întâmplat altfel. Se poate observa aceeaşi tendinţă spre un triumf absolut şi în planurile de apărare antirachetă americane.

    – Însă scutul american antirachetă nu este unul defensiv?

    – În 2009, preşedintele american Obama a spus că scuturile antirachetă servesc ca apărare împotriva rachetelor nucleare iraniene. Însă acum există un tratat prin care este interzisă dezvoltarea de rachete nucleare de către Teheran. Cu toate acestea Statele Unite încă lucrează la scuturile antirachetă. Un tratat cu Spania a fost semnat, se pregăteşte un sistem în România, acelaşi lucru se va întâmpla în Polonia în 2018, o unitate radar va fi instalată în Turcia. Care este scopul acestor acţiuni?

    – Aţi explicat în detaliu greşelile pe care le-a făcut Occidentul în relaţia cu Rusia. Rusia nu a făcut nicio greşeală?

    – Da, am făcut greşeli. Dacă am fi prezentat interesul naţional într-un mod mai clar încă de la început, lumea s-ar fi aflat în echilibru acum. După destrămarea Uniunii Sovietice, am avut şi noi probleme, pentru care noi suntem responsabili: prăbuşirea economică, prăbuşirea sistemului social, separatismul şi, desigur, atacurile teroriste care au zguduit ţara noastră. În acest sens, nu trebuie să căutăm vinovaţi în străinătate.

    – În ultimul interviu acordat Bild, în urmă cu 10 ani, aţi declarat că Germania şi Rusia nu au fost niciodată mai apropiate. Cum este această relaţie în prezent?

    – A rămas simpatia reciprocă a popoarelor noastre şi va rămâne fundamentul relaţiilor noastre.

    – Nimic nu s-a schimbat?

    – Chiar şi cu ajutorul propagandei anti-Rusia din mass-media, Germania nu a reuşit să distrugă această simpatie.

    – Vă referiţi la Bild?

    – Nu mă refer la voi personal. Dar, bineînţeles, media din Germania este influenţată din greu de către ţara de dincolo de Oceanul Atlantic.

    – Nu ştiam asta. În ce stare se află relaţia dintre Germania şi Rusia?

    – Aveam o situaţie foarte bună în 2005. Schimbul comercial avea un volum de 80 de miliarde de dolari pe an. Mii de slujbe au fost create în Germania datorită investiţiilor ruseşti. În acelaşi timp, mai multe companii germane au investit în Rusia. În plus, existau foarte multe contacte culturale şi sociale între cele două ţări. Acum? Volumul schimburilor comerciale este la jumătate, aproximativ 40 mld. euro.

  • Partea întunecată a industriei producătoare de telefoane mobile

    În timp ce toţi marii producători din industria telefoanelor mobile îşi prezintă ultimele modele la Barcelona activişti sunt revoltaţi de faptul că drepturile muncitorilor din fabricile din China sau din minele din Congo sunt încălcate, informează Yahoo News.

    “În spatele acestei industrii moderne, progresiste se află lucruri întunecate precum exploatarea muncitorilor sau utilizarea unor minerale pătate cu sânge care provin din zone de conflict”, spune Alba Trepat, un reprezentant al SETEM.

    La câţiva zeci de metri de Mobile World Congress se prezintă, în aşa numitul Mobile Social Congress, smartphone-ul Fairphone 2, pe care o firmă olandeză încearcă să-l producă cât mai etic posibil.

    Compania a folosit staniu şi tantal de la o mină din Republica Democrată Congo care nu era implicată în conflictele armate din ţară. Pentru al doilea model, compania a folosit aur extras din Peru. Între timp, în fabrica din China, compania promovează programe sociale pentru muncitori şi publică rapoarte privind condiţiile de muncă de acolo. “Primul pas este transparenţa modului de lucru şi dorinţa fabricilor de a îmbunătăţii condiţiile de muncă”, spune Daria Koreniushkina, reprezentant Fairphone.

    În momentul actual în fabricile din China muncitorii lucrează peste 80 de ore pe săptămână pe salarii mici şi sunt expuşi la  substanţe cancerigene. În 2012 Apple chiar a recunoscut că unii dintre furnizorii săi au comis abuzuri de muncă.

    Sectorul este unul foarte profitabil. În 2015 acest sector a contribuit cu 3.1 trilioane de dolari la producţia mondială. “Această industrie ar fi a patra cea mai mare economie din lume”, spune Josep Maria Royo, cercetător la Universitatea din Barcelona.

    “Congo produce mai mult de jumătatea din cantitatea de cobalt din lume”, spune Maria Canadas, şeful Amnesty International. “Iar 20% din exporturile de cobalt din Congo provin din mine din sudul ţării unde muncitorii scot cobaltul cu mâinile, fără nicio unealtă sau protecţie”, adaugă ea. Mai mult, potrivit unui raport Amnesty, mulţi dintre muncitorii din aceşte mine sunt copii care lucrează de la răsărit la apus, şapte zile din şapte. “Aproximativ 40.000 de copii lucrează în astfel de mine, potrivit UNICEF”, spune Canadas.

    “Unii dintre copii cu care am vorbit ne-au spus că nu au văzut lumina soarelui de zile întregi. Nu-mi vine să cred că oamenii de la MWC nu ştiu aceste lucruri. Dar nu sunt interesaţi să discute asemenea subiecte, şi mai puţin să rezolve aceste probleme”, adugă ea.

  • Care este compania românească ce a furnizat fără să ştie materiale pentru realizarea de dispozitive explozive pentru ISIS

    Compania Alba Aluminiu din Zlatna, judeţul Alba apare pe o listă a furnizorilor de componente pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate de către grupul ISIS, în cadrul unui studiu publicat astăzi de organizaţia Conflict Armament Research. Studiul arată ca 51 de companii din 20 de ţări – printre care SUA, Rusia, China, Brazilia, Turcia, Olanda, Elvetia, Austria, Republica Ceha si România au fost furnizori ai materialelor folosite de Statul Islamic în construirea de dispozitive explozive improvizate. Grupul a ajuns la această concluzie după examinarea materialelor folosite de ISIS pe terenurile de lupăt din Siria şi Irak. Pe parcursul a doi ani, CAR a examinat mai mult de 700 de componente Dispozitiv Exploziv Improvizat (DEI) şi a descoperit astfel originea acestora.

    In lista companiilor implicate involuntar in lantul furnizorilor de componente apare şi Alba Aluminiu  – care figureaza ca producator de materiale chimice folosite la realizarea de dispozitive explozive. Compania produce paste si pulberi de aluminiu, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul acesteia.

    ”Noi comercializăm cu succes pasta de aluminiu în intreaga lume ( SUA, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud ) prin intermediul distribuitorilor pe care îi avem în fiecare ţară. Din acest punct de vedere, informaţia cu privire la destinaţia finală a produselor noastre nu ne este accesibilă. În acest caz particular, produsele noastre au fost vândute către distribuitorul nostru din Turcia, care la rândul său a vândut marfa altor clienţi în interiorul Turciei. Aici se opreşte informaţia pe care o avem în acest caz. Aceste informatii au fost prezentate şi celor de la CAR în ajutarea elaborării raportului,” au declarat pentru Business Magazin reprezentanţii companiei. Ei au precizat că pasta de aluminiu nu se află pe lista produselor controlate la export şi nu prezintă pericol exploziv, aceasta fiind folosită în industria lacurilor şi vopselelor.

    Alba Aluminiu este de altfel singurul producător de paste de aluminiu din România şi Europa de Est. ”Produsele noastre constituie materie primă în industria vopselurilor ( decorative, industriale, etc.), unde concurăm cu producători de prestigiu din Germania, Franţa, Austria, Japonia”, au mai declarat reprezentanţii companiei.

    În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, compania Alba Aluminiu a înregistrat venituri de aproximataiv 22 de milioane de lei şi profit de 8,3 milioane de lei.

  • ÎNTÂLNIRE ISTORICĂ. Papa Francisc şi Patriarhul Chiril au făcut apel la unitatea creştinilor – VIDEO

    Patriarhul rus Chiril şi Papa Francisc au pledat, cu ocazia întâlnirii istorice, pentru intensificarea legăturilor celor două biserici, condamnând conflictele militare, persecutarea creştinilor, secularismul, consumismul şi adoptând o poziţie comună pentru apărarea valorilor creştine fundamentale.

    “Dragă frate, în sfârşit”, i-a spus şeful Bisericii Catolice Patriarhului rus Chiril, îmbrăţişându-se cu ocazia întâlnirii istorice din Cuba, prima între liderii celor două comunităţi creştine după Marea Schismă din anul 1054.

    “Acum, lucrurile sunt mai uşoare”, a răspuns Chiril, Patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse, potrivit ziarului italian La Stampa.

    “Este mai clar că este voinţa lui Dumnezeu”, a adăugat Papa Francisc.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • În vacanţă cu bunicul

    Comedia ”Bunicul dezlănţuit“ îl prezintă, din 5 februarie la cinema, pe Robert De Niro în rolul unui veteran lipsit de prejudecăţi şi hotărât să demonstreze că viaţa merită trăită din plin la orice vârstă.

    Filmul este distribuit de Freeman Entertainment. Jason Kelly (Zac Efron) se află la doar o săptămână distanţă de nunta cu fiica răsfăţată a şefului său, deci cu un pas mai aproape de visul de a deveni partener la firma de avocatură unde lucrează de mult. Abia târziu, tânărul va realiza că toate planurile îi sunt periclitate de bunicul guraliv, cu care pleacă în vacanţa de primăvară la Daytona.

    Între petreceri scandaloase, conflicte aprinse în bar şi o noapte de pomină de karaoke, bătrânul Dick (Robert De Niro) pare de neoprit, încearcând cele mai provocatoare experienţe şi făcând tot posibilul să-şi convingă nepotul să i se alăture. 

  • Povestea incredibilă a oraşului care a costat o avere şi are doar o mână de locuitori

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ

  • Horoscop economic 2016

    Este greu să fii 2016 când vii după 2015. Aşa pot fi rezumate motivaţiile celor aproape 30 de oameni din business care au răspuns solicitării Business Magazin de a alege cuvintele care vor marca 2016.

    2015 a fost un an greu, în care au avut loc multe evenimente negative şi care a generat multe aşteptări. Spre diferenţă de 2015, 2016 începe pe un val de optimism construit din aşteptările legate de guvernul tehnocrat, de accelerarea unor proiecte pe fondul anului electoral, dar şi din trendul economic pozitiv cu care s-a încheiat anul trecut. Mai pe scurt, anul începe optimist pentru că românii au nevoie să treacă peste ultimii ani, foarte grei din prea multe puncte de vedere, crede Dragoş Petrescu, proprietarul reţelei de restaurante City Grill: „Este evident că românii sunt dispuşi să cheltuiască mai mult. Au salarii mai mari, au speranţe într-o guvernare mai curată, au acces la credite mai facil şi vor să depăşească momentele crizei“.

    Creşterea, incertitudinea şi riscul sunt cele trei cuvinte alese de cei mai mulţi oameni de afaceri care au răspuns solicitării Business Magazin. Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, economia va creşte cu peste 4% în 2016 şi, pe lângă creşterea consumului administraţiei cu 2% şi a investiţiilor străine (+6,2%), cifrele prognozei arată un an foarte bun pentru industrie, care ar urma să crească cu peste 5%. „Creşterea este deja o constantă a economiei româneşti de câţiva ani şi, în absenţa unor evenimente majore cu efect negativ pe plan global, creşterea va continua în 2016. Eu estimez că va fi de fapt o creştere mai mare decât în 2015, pentru că se simte o creştere a consumului intern, care până acum a fost relativ anemic, şi de asemenea a sectorului imobiliar, care a fost şi el în suferinţă în ultimii ani; să ne rugăm cu toţii să fie un an bun în agricultură şi putem probabil ajunge spre 5% creştere de PIB“, estimează Marius Ghenea, iar Emilian Duca, partenerul coordonator al departamentului de consultanţă fiscală din cadrul BDO România, crede că „în acest moment nu există niciun factor intern care să frâneze creşterea economică din anul 2016“.

    Există însă mulţi factori externi care ar putea împiedica atât creşterea, cât şi cursul bun pe care a intrat România în ultimii doi ani. Evoluţia internă a României a mai fost dată peste cap la fiecare criză externă, aşa încât este de aşteptat ca multele incertitudini externe să genereze răspunsuri neaşteptate în economii dependente de economiile europene, cum este cazul României. Marius Ghenea vorbeşte despre un „nou normal“, o stare de incertitudine generală, care porneşte de la ISIS, de la criza migranţilor sau de la conflictul din Siria şi merge până la tot felul de alte probleme majore la nivel global. „Contextele externe ale României rămân incerte. Situaţia s-a acutizat mai ales prin marile provocări ale Europei din ultimii anii: criza datoriilor suverane ale Greciei care încă nu s-a sfârşit, atitudinea agresivă şi imprevizibilă a Rusiei, pericolul foarte concret al terorismului care poate genera atentate oriunde şi oricând, criza refugiaţilor şi, nu în ultimul rând, norii unei noi crize economice globale. Incertitudinea anului 2016 vine mai degrabă din afara României şi e dată de posibilitatea unor evenimente agresive şi turbulenţe pe care nu le putem controla şi la care putem fi victime prin efectele de domino ale globalizării“, spune Cosmin Cosma.

    Adrian Crivii crede că cea mai importantă problemă externă, în afara unei potenţiale noi crize economice, va fi în 2016 legată de fenomenul migraţiei: „Migraţia va fi cea mai mare problemă cu care se va confrunta Europa în afara crizei economice, care se va accentua şi va pune probleme şi în relaţiile interstatale, iar tensiunile sociale vor creşte. Elementele discordante se vor accentua punând în pericol însăşi viitorul Europei unite si libera circulaţie. Tendinţele naţionaliste, excentrice se vor accentua, cu efectele negative de rigoare“.

    În tot acest context, Cătălin Olteanu, director general al firmei de logistică FM România, crede că 2016 va fi despre managementul riscului: „Cât să rişti, cât să te întinzi cu prognoza? Cum vor continua conflictele din Siria şi Ucraina, ce efecte vor avea conflictele din economia mondială sau cum vor afecta acestea economia noastră? Ce alte fraude vor mai fi descoperite şi pe unde? Cum ne vor afecta? Va ajuta fenomenul electoral creşterea economică? Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“. Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“.

    Retorica lui Cătălin Olteanu încearcă să contureze un cadru global de care România nu se poate desprinde, oricât de echilibrată ar fi piaţa internă. Pentru că echilibrul macroeconomic sau creşterea industriei şi a consumului sunt una, dar instabilitatea pe care o poate genera anul electoral este alta şi este internă. Adrian Crivii pune pe primul loc în topul incertitudinii „Luptele politice generate de anul electoral“, deoarece un an electoral pe fondul importantelor schimbări sociale din ultimii doi ani poate influenţa şi economia, nu numai societatea. „Este un an cu două valuri de alegeri, cele locale şi cele legislative. Fiecare an electoral a avut un impact în piaţă, istoric vorbind. Multe lucrări cu sectorul public au fost influenţate de alegeri. România vrea însă schimbare, iar 2016 s-ar putea să iasă din tipar. Electoral înseamnă mai mult decât oricând că este şansa noastră de a da putere şi semnificaţie fiecărui vot. Se întâmplă o dată la 4 ani şi, chiar dacă economic apar unele fluctuaţii, social ar trebui să devină un exerciţiu de demnitate“, crede directorul general al Policolor SA, Marius Vacaroiu. Legat de demnitatea alegerilor, tot ultimii doi ani au mai adus un val de schimbare, o dată cu forţa venită dinspre noua generaţie, care a simţit că, dacă se implică, poate influenţa rezultatul unor alegeri sau poate obţine un răspuns semnificativ la o problemă.

    Eugen Voicu, director general al Certinvest, spune că „vom vedea o implicare mai mare din partea societăţii civile, pe fondul unei generaţii tinere mai vocale, cu acces la noile mijloace de comunicare capabile să propage mesaje rapid în rândul unei mase mult mai largi de oameni. Aşteptările lor se vor face mult mai auzite, iar clasa politică va trebui să ţină cont de ele“. În plus, schimbarea structurii şi a aşteptărilor celor care vor deveni masa votanţilor va pune presiune pe zona partidelor şi a modului cum acestea vor aborda alegerile.

    De fapt, schimbarea socială adusă de întinerirea voturilor şi de schimbarea la faţă a politicii adusă de DNA va face ca anul electoral să nu fie dominat doar de tăieri de panglici şi de obişnuitul heirup electoral, ci mai degrabă de gestionarea unor transformări structurale pe care nici societatea, nici clasa politică nu le-au mai abordat anterior la aceste dimensiuni. „Este probabil ca schimbarea clasei politice (chiar dacă este provocată în principal de DNA) să rezulte în evoluţii imprevizibile ale opţiunilor politice. Ar trebui ca aceste alegeri să evidenţieze gradul de dezvoltare a democraţiei noastre, precum şi modul cum mediul de afaceri se va raporta la clasa politică. Dacă până acum erau suficienţi pensionarii pentru a câştiga alegerile, marele pariu va fi în 2016 pe noua generaţie“, crede Emilian Duca.